Hotărârea Curții (Camera a noua) din 11 iunie 2026.#Prokurator Prokuratury Rejonowej w Jarosławiu împotriva lui V.B.#Trimitere preliminară – Protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea – Căluțul de mare japonez – Regulamentul (CE) nr. 338/97 – Articolul 2 litera (t) – Noțiunea de «exemplar» – Articolul 4 alineatul (2) – Permis de import – Articolul 2 litera (j) și articolul 7 alineatul (3) – Efecte personale sau domestice – Articolul 16 – Sancțiuni penale – Introducere în Uniunea Europeană de exemplare fără permis de import – Regulamentul (CE) nr. 865/2006 – Articolul 57 – Introducere a unor efecte personale sau domestice în Uniune.#Cauza C-601/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 1, a articolului 2 literele (j) și (t) și a articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO 1997, L 61, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 3, p. 239), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 398/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 (JO 2009, L 126, p. 5) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 338/97”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri penale împotriva lui V.B., resortisant ucrainean, acuzat că a introdus în Uniunea Europeană, fără permis de import, cutii de comprimate care conțin un extract de căluț de mare japonez, o specie protejată în temeiul Regulamentului nr. 338/97.

Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție, semnată la Washington la 3 martie 1973 (Recueil des traités des Nations unies, vol. 993, nr. I‑14537, denumită în continuare „CITES”), are drept obiectiv să garanteze că, prin comerțul internațional cu specii incluse în anexele sale, precum și cu părți și produse provenite de la speciile respective, nu se dăunează conservării biodiversității și că acest comerț se bazează pe o utilizare durabilă a speciilor sălbatice.

CITES, la care Uniunea Europeană a devenit parte la 8 iulie 2015, a fost pusă în aplicare în cadrul Uniunii începând cu 1 ianuarie 1984 în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 3626/82 al Consiliului din 3 decembrie 1982 privind aplicarea în Comunitate a Convenției privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (JO 1982, L 384, p. 1). Acest regulament a fost abrogat prin Regulamentul nr. 338/97.

Potrivit Rezoluției Conferinței Părților la CITES, intitulată „Controlul comerțului cu exemplare care constituie obiecte personale sau de uz domestic” [Conf.13.7 (Rev. COP17)] (denumită în continuare „Rezoluția 13.7 a Conferinței Părților la CITES”): „[…] Conferința Părților la [CITES] 1) Decide că expresia «obiecte personale sau de uz domestic», care figurează la articolul VII alineatul 3, se aplică exemplarelor care: (a) se află în proprietate personală sau sunt deținute în scopuri necomerciale; (b) au fost achiziționate în mod legal și (c) la momentul importului, exportului sau reexportului: (i) sunt purtate, transportate sau incluse în bagajele personale sau (ii) fac parte dintr‑o mutare. […]”

Articolul 1 din Regulamentul nr. 338/97, intitulat „Obiect”, prevede: „Obiectul prezentului regulament constă în protejarea speciilor de faună și floră sălbatice și asigurarea conservării prin controlarea comerțului acestora, în conformitate cu articolele următoare. Prezentul regulament se aplică cu respectarea obiectivelor, principiilor și dispozițiilor convenției definite la articolul 2.”

Articolul 2 din acest regulament, intitulat „Definiții”, prevede la literele (b), (j) și (t): „În sensul prezentului regulament: […] (b) «convenție» înseamnă [CITES]; […] (j) «efecte personale sau domestice» înseamnă exemplare moarte, părți din exemplare și produse derivate aparținând unei persoane particulare și care face parte sau trebuie să facă parte din bunurile și efectele sale obișnuite; […] (t) «exemplar» înseamnă orice animal sau plantă, vie sau moartă, din speciile prevăzute la anexele A-D, sau orice parte sau produs obținut din acestea, inclus sau nu în alte mărfuri, precum și orice alte mărfuri, în cazul în care rezultă dintr‑un document justificativ, ambalaj, marcă sau etichetă, sau din orice alt element, fie că este vorba despre părți sau produse din animalele sau plantele acestor specii, cu excepția cazului în care aceste părți sau produse sunt exceptate în mod specific de la aplicarea dispozițiilor prezentului regulament sau a dispozițiilor referitoare la anexa la care specia în cauză este inclusă, pe baza unei indicații în acest sens în anexele respective.”

Articolul 4 din regulamentul menționat, intitulat „Introducerea în Comunitate”, prevede la alineatul (2) primul paragraf: „Introducerea în Comunitate[a Europeană] a exemplarelor din speciile înscrise la anexa B este supusă realizării verificărilor necesare și prezentării prealabile la biroul vamal de la frontiera de intrare a unui permis de import eliberat de un organ de gestionare din statul membru de destinație.”

Articolul 7 din același regulament, intitulat „Derogări”, prevede la alineatul (3): „Prin derogare de la articolele 4 și 5, dispozițiile acestor articole nu se aplică exemplarelor moarte sau părților și produselor obținute din exemplarele speciilor incluse la anexele A-D, atunci când este vorba despre efecte personale sau domestice, introduse în Comunitate, exportate sau reexportate în afara Comunității, în conformitate cu dispozițiile adoptate de Comisi[a Europeană]. […]”

Articolul 16 din Regulamentul nr. 338/97, intitulat „Sancțiuni”, prevede la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2): „(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a sancționa cel puțin următoarele încălcări ale dispozițiilor prezentului regulament: (a) introducerea în Comunitate sau exportul sau reexportul în afara Comunității al exemplarelor fără permisul sau certificatul corespunzător sau cu un permis sau certificat fals, falsificat, expirat sau modificat fără autorizarea autorității emitente; […] (2) Măsurile prevăzute la alineatul (1) sunt adecvate cu natura și gravitatea încălcării și includ dispoziții referitoare la instituirea sechestrului și, după caz, la confiscarea exemplarelor.”

În anexa B la acest regulament figurează „[Hippocampus spp. (II)]”.

În considerentele (1), (2) și (6) ale Regulamentului (CE) nr. 865/2006 al Comisiei din 4 mai 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO 2006, L 166, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 16, p. 104), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 100/2008 al Comisiei din 4 februarie 2008 (JO 2008, L 31, p. 3) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 865/2006”) se arată: „(1) Trebuie adoptate dispoziții pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 și pentru asigurarea respectării integrale a dispozițiilor [CITES]. (2) Pentru a asigura punerea în aplicare uniformă a Regulamentului (CE) nr. 338/97, este necesar să se precizeze condițiile și criteriile detaliate care trebuie luate în considerare pentru examinarea cererilor de permise și certificate și pentru eliberarea, valabilitatea și utilizarea acestor documente. Prin urmare, este necesar să se stabilească modele cu care formularele menționate trebuie să corespundă. […] (6) Este necesar să se stabilească proceduri pentru marcarea exemplarelor din anumite specii pentru a facilita identificarea acestora și pentru a asigura respectarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 338/97.”

Articolul 1 din Regulamentul nr. 865/2006, intitulat „Definiții”, prevede la punctul 5: „În sensul prezentului regulament și în completarea definițiilor prevăzute la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 338/97, se aplică următoarele definiții: […] 5. «persoană care are în mod normal reședința în Comunitate» înseamnă o persoană care locuiește în Comunitate cel puțin 185 de zile în fiecare an calendaristic datorită unor obligații profesionale sau, în cazul unei persoane care nu are obligații profesionale, datorită unor obligații personale care atestă o relație strânsă între aceasta și locul în care locuiește;”.

Articolul 57 din acest regulament, intitulat „Introducerea și reintroducerea efectelor personale și domestice în Comunitate”, prevede: „(1) Derogarea de la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 338/97, prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, pentru efectele personale sau domestice nu se aplică exemplarelor care sunt folosite în scop lucrativ, care sunt vândute, expuse în scopuri comerciale, păstrate pentru vânzare, puse în vânzare sau transportate pentru vânzare. Această derogare se aplică numai exemplarelor, inclusiv trofeelor de vânătoare, în cazul în care îndeplinesc una dintre următoarele condiții: (a) fac parte din bagajele personale ale călătorilor care vin dintr‑o țară terță; (b) fac parte din bunurile personale ale unei persoane fizice care își schimbă reședința obișnuită dintr‑o țară terță în Comunitate; (c) sunt trofee de vânătoare dobândite de călător și importate ulterior. […] (3) La prima introducere în Comunitate, de către o persoană care își are reședința obișnuită în cadrul Comunității, a unor efecte personale sau domestice, inclusiv a trofeelor de vânătoare, care implică exemplare din speciile incluse în anexa B la Regulamentul (CE) nr. 338/97, nu se solicită prezentarea la vamă a unui permis de import, cu condiția să fie prezentate originalul unui document de (re)export și o copie a acestuia. […] (5) Prin derogare de la alineatele (3) și (4), nu se solicită prezentarea unui document de (re)export sau a unui permis de import pentru introducerea sau reintroducerea în Comunitate a următoarelor articole enumerate în anexa B la Regulamentul (CE) nr. 338/97: […] (e) Hippocampus spp., în limita a patru exemplare moarte per persoană; […]”

Articolul 1 punctul 2 din Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO 2001, L 311, p. 67, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 3), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2022/642 a Parlamentului European și a Consiliului din 12 aprilie 2022 (JO 2022, L 118, p. 4) (denumită în continuare „Directiva 2001/83”), prevede: „În sensul prezentei directive, termenii prezentați în continuare se definesc după cum urmează: […] 2. Medicament: (a) orice substanță sau combinație de substanțe prezentate ca având proprietăți de tratare sau prevenire a bolilor umane; sau (b) orice substanță sau combinație de substanțe care poate fi folosită la om sau îi poate fi administrată fie pentru restabilirea, corectarea sau modificarea funcțiilor fiziologice prin exercitarea unei acțiuni farmacologice, imunologice sau metabolice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical”.

Articolul 128 punctul 1 din ustawa o ochronie przyrody (Legea privind protecția naturii) din 16 aprilie 2004 (Dz. U nr. 92, poziția 880), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea privind protecția naturii”), prevedea: „Trecerea frontierei Uniunii Europene, fără documentul prevăzut […] sau cu încălcarea condițiilor prevăzute […], a unui exemplar aparținând unei specii protejate […] se pedepsește cu închisoare de la trei luni la cinci ani.”

La 16 aprilie 2024, V.B., resortisant ucrainean, a introdus în Polonia, fără permis de import, patru cutii având 100 de comprimate fiecare dintr‑un preparat care conține un extract de căluț de mare japonez (denumit în continuare „preparatul în discuție în litigiul principal”), pe care îl cumpărase din Ucraina pentru uz personal.

Sąd Rejonowy w Jarosławiu Wydział II Karny (Tribunalul Districtual Jarosław, Secția a II‑a penală, Polonia), care este instanța de trimitere, a fost sesizat cu un rechizitoriu, aprobat de Prokurator Prokuratury Rejonowej w Jarosławiu (procurorul din cadrul Parchetului Districtual din Jarosław, Polonia), împotriva lui V.B., potrivit căruia faptele descrise la punctul 17 din prezenta hotărâre constituie o infracțiune, în sensul articolului 128 punctul 1 din Legea privind protecția naturii, care se pedepsește cu închisoare de la trei luni la cinci ani.

Instanța de trimitere consideră că, având în vedere articolul 128 punctul 1 din Legea privind protecția naturii, caracterul sancționabil al introducerii în Uniune, fără permis de import, a cutiilor de comprimate ale preparatului în discuție în litigiul principal depinde în special de interpretarea Regulamentului nr. 338/97.

În această privință, ea ridică, în primul rând, problema dacă trebuie să se considere că un asemenea preparat, în măsura în care conține un extract de căluț de mare japonez, intră în sfera noțiunii de „exemplar”, în sensul articolului 2 litera (t) din acest regulament. Ea precizează că acest preparat îndeplinește condițiile pentru a fi calificat drept medicament și ridică în special problema dacă o asemenea calificare ar avea un impact asupra interpretării acestei noțiuni de „exemplar”.

În al doilea rând, instanța de trimitere arată că V.B. a cumpărat preparatul în discuție în litigiul principal în calitate de particular dintr‑o farmacie din Ucraina, în care este vândut în mod legal, și l‑a introdus în Uniune pentru propriile nevoi terapeutice sau pentru cele ale unei persoane apropiate, iar nu în scopuri comerciale. Această instanță ridică problema dacă, în asemenea împrejurări, preparatul respectiv trebuie considerat ca aparținând „efectelor personale sau domestice” ale inculpatului, în sensul articolului 2 litera (j) din Regulamentul nr. 338/97, care sunt, conform articolului 7 alineatul (3) din acest regulament, exceptate de la obligația de a prezenta un permis de import la introducerea lor în Uniune.

În al treilea și ultimul rând, instanța de trimitere ridică problema dacă dreptul Uniunii se opune unei reglementări naționale ce permite urmărirea penală a unui consumator care introduce în Uniune, fără permis de import, pentru nevoile sale terapeutice proprii sau pentru cele ale unei persoane apropiate, un preparat precum cel în discuție în litigiul principal cumpărat în mod legal într‑o țară terță, dacă nu există niciun element care să indice că este destinat unei utilizări comerciale.

În aceste condiții, Sąd Rejonowy w Jarosławiu (Tribunalul Districtual din Jarosław) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Noțiunea de «exemplar» în înțelesul articolului 2 litera (t) din [Regulamentul nr. 338/97] trebuie interpretată în sensul că acoperă un medicament – distribuit în mod legal în farmaciile dintr‑o țară terță care nu este membră a Uniunii Europene – care are în compoziția sa complexă, printre altele, extract de căluț de mare japonez Syngnathidae Hippocampus spp. (II), inclus în anexa B la regulamentul menționat? 2) Articolul 1 din [Regulamentul nr. 338/97], citit în lumina articolului 2 litera (t) din regulamentul menționat, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede angajarea răspunderii penale a unui consumator care introduce în [Uniune] (fără permis), pentru uz personal, un medicament – achiziționat în mod legal dintr‑o farmacie dintr‑o țară terță care nu este membră a [Uniunii] – și care are în compoziția sa complexă, printre altele, extract de căluț de mare japonez Syngnathidae Hippocampus spp. (II), inclus în anexa B la regulamentul menționat, în condițiile în care nicio împrejurare nu indică o utilizare în scop comercial a acestuia? 3) Noțiunea de «efecte personale sau domestice» în înțelesul articolului 2 litera (j) din [Regulamentul nr. 338/97] – care, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din acest regulament, intră sub incidența unei derogări de la obligația de a prezenta un permis – trebuie interpretată în sensul că acoperă un medicament destinat nevoilor terapeutice proprii sau celor ale unei persoane apropiate, cumpărat în mod legal dintr‑o farmacie dintr‑o țară terță care nu este membră a [Uniunii], și care are în compoziția sa complexă, printre altele, extract de căluț de mare japonez Syngnathidae Hippocampus spp. (II), inclus în anexa B la regulamentul menționat, în condițiile în care nicio împrejurare nu indică o utilizare în scop comercial a acestuia?”

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 litera (t) din Regulamentul nr. 338/97 trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii de „exemplar”, în sensul acestei dispoziții, un preparat a cărui compoziție complexă conține printre altele un extract de căluț de mare japonez, inclus în anexa B la acest regulament.

Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție [Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, precum și Hotărârea din 2 iulie 2020, Magistrat der Stadt Wien (Hârciog), C‑477/19, EU:C:2020:517, punctul 23 și jurisprudența citată].

În ceea ce privește modul de redactare a articolului 2 litera (t) din Regulamentul nr. 338/97, trebuie să se arate că această dispoziție definește termenul „exemplar” în sens larg, care acoperă nu numai orice animal sau plantă, vie sau moartă, ci și „orice parte sau produs obținut din” speciile incluse în anexele A-D la acesta, dacă este „inclus sau nu în alte mărfuri”, precum și „în orice alte mărfuri”, în cazul în care din eticheta, din ambalajul sau din marca acestuia sau dintr‑un alt document justificativ ori din orice alt element rezultă că acesta conține părți sau produse din animalele sau din plantele acestor specii, cu excepția cazului în care aceste părți sau produse sunt exceptate în mod specific de la aplicarea dispozițiilor regulamentului menționat.

Prin urmare, trebuie să se considere că, în principiu, orice produs derivat dintr‑o specie protejată, precum și orice marfă care conține un asemenea produs intră în sfera noțiunii de „exemplar”, în sensul articolului 2 litera (t) din Regulamentul nr. 338/97.

Această interpretare este confirmată de contextul în care se înscrie noțiunea menționată și de obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 338/97. În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din acest regulament, introducerea în Uniune a exemplarelor din speciile incluse în anexa B la acesta este supusă realizării verificărilor necesare și prezentării prealabile la biroul vamal de la frontiera de intrare a unui permis de import eliberat de un organ de gestionare din statul membru de destinație. În plus, eliberarea unui asemenea permis de import este supusă mai multor condiții și restricții, prevăzute la articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf literele (a)-(c) și alineatul (6) din regulamentul menționat.

Or, o interpretare restrictivă a noțiunii de „exemplar”, în sensul că ar fi excluse anumite produse prelucrate sau derivate care conțin extracte dintr‑un animal sau dintr‑o plantă ce face obiectul protecției, ar avea drept consecință exonerarea unor asemenea produse de la obligația de prezentare a unui permis de import cu ocazia introducerii lor în Uniune și, prin urmare, de la controalele comerțului cu acestea, instituite prin Regulamentul nr. 338/97, chiar dacă regulamentul menționat are ca obiectiv, așa cum reiese din articolul 1 din acesta, protejarea speciilor de faună și floră sălbatice și asigurarea conservării lor prin controlarea comerțului lor. Astfel, o asemenea interpretare ar risca să compromită protecția și conservarea acestor specii.

În speță, din decizia de trimitere reiese că preparatul în discuție în litigiul principal este o compoziție complexă care conține, printre alte componente, un extract de căluț de mare japonez, animal care aparține familiei Syngnathidae și genului Hippocampus.

Or, toate speciile Syngnathidae din genul Hippocampus figurează în anexa B la Regulamentul nr. 338/97, astfel încât căluțul de mare japonez Hippocampus japonicus este o specie care face obiectul protecției prevăzute pentru speciile care figurează în această anexă B.

Este necesar să se arate, în plus, că această specie nu face obiectul niciunei exceptări specifice de la aplicarea dispozițiilor Regulamentului nr. 338/97.

În aceste condiții, trebuie să se concluzioneze că un preparat a cărui compoziție complexă conține printre altele un extract de căluț de mare japonez intră în sfera noțiunii de „exemplar”, în sensul articolului 2 litera (t) din Regulamentul nr. 338/97.

În măsura în care instanța de trimitere ridică, în plus, problema dacă calificarea acestui preparat drept „medicament”, în sensul articolului 1 punctul 2 din Directiva 2001/83, poate influența calificarea sa drept „exemplar”, în sensul articolului 2 litera (t) din Regulamentul nr. 338/97, trebuie să se arate, pe de o parte, că modul de redactare a acestei din urmă dispoziții nu face nicio distincție în funcție de utilizarea sau de destinația mărfurilor sau a produselor derivate din specii protejate.

Pe de altă parte, nicio dispoziție din Regulamentul nr. 338/97 nu permite să se considere că medicamentele sunt excluse din domeniul de aplicare al acestuia.

Rezultă că o calificare a unui produs drept „medicament”, în sensul articolului 1 punctul 2 din Directiva 2001/83, nu are incidență asupra interpretării noțiunii de „exemplar”, în sensul articolului 2 litera (t) din Regulamentul nr. 338/97.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 2 litera (t) din Regulamentul nr. 338/97 trebuie interpretat în sensul că intră în sfera noțiunii de „exemplar”, în sensul acestei dispoziții, un preparat a cărui compoziție complexă conține printre altele un extract de căluț de mare japonez, inclus în anexa B la acest regulament.

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate. În plus, Curtea poate fi determinată să ia în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut trimitere în cuprinsul întrebării sale [Hotărârea din 20 martie 1986, Tissier, 35/85, EU:C:1986:143, punctul 9, și Hotărârea din 5 decembrie 2019, Centraal Justitieel Incassobureau (Recunoașterea și executarea sancțiunilor financiare), C‑671/18, EU:C:2019:1054, punctul 26, precum și jurisprudența citată].

Astfel, împrejurarea că, pe plan formal, instanța de trimitere a vizat, în întrebările sale, unele dispoziții determinate din dreptul Uniunii nu împiedică Curtea să îi furnizeze toate elementele de interpretare care pot fi utile pentru soluționarea cauzei principale, extrăgând din ansamblul elementelor furnizate de această instanță și în special din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului (a se vedea Hotărârea din 29 noiembrie 1978, Redmond, 83/78, EU:C:1978:214, punctul 26, și Hotărârea din 22 ianuarie 2026, Secab, C‑423/23, EU:C:2026:32, punctul 29).

În această privință, trebuie să se arate că articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97, menționat de instanța de trimitere în a treia întrebare, care trebuie examinată în al doilea rând, face trimitere la dispozițiile adoptate de Comisie în vederea stabilirii normelor de aplicare a aceluiași regulament. Prin urmare, pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să se țină seama și de articolul 57 din Regulamentul nr. 865/2006, ce reglementează condițiile de introducere și de reintroducere a efectelor personale sau domestice în Uniune.

Astfel, este necesar să se aibă în vedere că, prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 litera (j) și articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97 coroborate cu articolul 57 din Regulamentul nr. 865/2006 trebuie interpretate în sensul că un preparat a cărui compoziție complexă cuprinde un extract de căluț de mare japonez, inclus în anexa B la Regulamentul nr. 338/97, cumpărat în mod legal într‑o țară terță și introdus în Uniune pentru nevoile terapeutice proprii ale unui particular sau ale unei persoane apropiate, iar nu în scopuri comerciale, trebuie să fie considerat că intră în sfera noțiunii de „efecte personale sau domestice”, a căror introducere în Uniune este exceptată de la obligația de prezentare a unui permis de import sau, după caz, a unui document de (re)export.

Așa cum s‑a amintit la punctul 28 din prezenta hotărâre, în temeiul articolului 4 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 338/97, introducerea în Uniune a exemplarelor din speciile incluse în anexa B la acesta este supusă printre altele prezentării prealabile la biroul vamal de la frontiera de intrare a unui permis de import eliberat de un organ de gestionare din statul membru de destinație.

Cu toate acestea, prin derogare de la articolul 4 din Regulamentul nr. 338/97, articolul 7 alineatul (3) din acest regulament prevede că obligația de a prezenta un permis de import nu se aplică exemplarelor moarte sau părților și produselor obținute din exemplarele speciilor incluse în anexele A-D la regulamentul menționat atunci când este vorba despre efecte personale sau domestice introduse în Uniune ori exportate sau reexportate din Uniune în conformitate cu dispozițiile adoptate de Comisie privind normele de aplicare a aceluiași regulament.

Potrivit definiției prevăzute la articolul 2 litera (j) din Regulamentul nr. 338/97, intră în sfera noțiunii de „efecte personale sau domestice” exemplarele moarte, părțile din exemplare și produsele derivate aparținând unei persoane particulare și care fac parte sau trebuie să facă parte din bunurile și efectele sale obișnuite.

Astfel, trebuie să se constate că textul acestei dispoziții nu permite să se stabilească fără echivoc dacă aplicabilitatea noțiunii de „efecte personale sau domestice” impune în mod obligatoriu o utilizare sau un consum, de către importatorul însuși, a acelor exemplare moarte, părți din exemplare sau produse derivate din acestea [Hotărârea din 12 mai 2021, Hauptzollamt B (Caviar de sturion), C‑87/20, EU:C:2021:382, punctul 28].

Într‑adevăr, nu se poate exclude ca asemenea efecte, care se află în proprietate personală sau sunt deținute, să poată apoi să fie cedate în mod gratuit de importator unui terț cu titlu de cadou, în loc să fie păstrate de acesta pentru o utilizare strict individuală [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 mai 2021, Hauptzollamt B (Caviar de sturion), C‑87/20, EU:C:2021:382, punctul 29].

În speță, pentru motive analoage celor expuse la punctele 25-33 din prezenta hotărâre, din moment ce un preparat precum cel în discuție în litigiul principal conține în compoziția sa complexă un extract de căluț de mare japonez, acesta trebuie considerat ca fiind un produs derivat din exemplare moarte sau din părți de exemplare, în sensul articolului 2 litera (j) din Regulamentul nr. 338/97.

Așa cum rezultă din articolul 7 alineatul (3) din acest regulament, pentru a intra sub incidența derogării pentru efectele personale sau domestice prevăzută de această dispoziție, introducerea în Uniune a unui asemenea produs trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de Regulamentul nr. 865/2006 al Comisiei.

În această privință, în primul rând, trebuie să se arate că articolul 57 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 865/2006 precizează că derogarea nu se aplică exemplarelor utilizate în scop lucrativ, care sunt vândute, expuse în scopuri comerciale, păstrate pentru vânzare, puse în vânzare sau transportate pentru vânzare.

Pe de altă parte, din considerentul (1) al regulamentului rezultă că acesta urmărește punerea în aplicare a Regulamentului nr. 338/97 și asigurarea respectării integrale a CITES. Or, Rezoluția 13.7 a Conferinței Părților la CITES, care permite clarificarea interpretării dispozițiilor acestei convenții, precizează la punctul 1 că noțiunea de „obiecte personale sau de uz domestic” se aplică exemplarelor care se află în proprietate personală sau sunt deținute în scopuri necomerciale, au fost achiziționate în mod legal și sunt transportate sau incluse în bagajele personale ori fac parte dintr‑o mutare [Hotărârea din 12 mai 2021, Hauptzollamt B (Caviar de sturion), C‑87/20, EU:C:2021:382, punctul 31].

Curtea a arătat astfel că reiese atât din textul articolului 57 alineatul (1) din Regulamentul nr. 865/2006, cât și din cel al Rezoluției 13.7 a Conferinței Părților la CITES că lipsa unui scop comercial al exemplarului importat constituie un criteriu decisiv în vederea calificării sale drept „efect personal sau domestic”, această interpretare fiind de asemenea confirmată de obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 338/97 [Hotărârea din 12 mai 2021, Hauptzollamt B (Caviar de sturion), C‑87/20, EU:C:2021:382, punctul 33].

Din cele arătate rezultă că introducerea în Uniune a unui preparat care conține produse derivate din exemplare moarte sau din părți de exemplare, pentru nevoile terapeutice proprii ale unei persoane particulare sau pentru cele ale unei persoane apropiate, iar nu în scopuri comerciale, poate intra în sfera derogării aplicabile „efectelor personale sau domestice”, prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97, în măsura în care sunt îndeplinite celelalte condiții în vederea aplicării acesteia, prevăzute la articolul 57 din Regulamentul nr. 865/2006.

În această privință, articolul 57 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 865/2006 prevede că derogarea se aplică numai exemplarelor care fac parte din bagajul personal al unui călător ce vine dintr‑o țară terță sau celor care fac parte din bunurile personale ale unei persoane fizice ce își schimbă reședința obișnuită dintr‑o țară terță într‑un stat membru al Uniunii sau care sunt trofee de vânătoare.

Or, va reveni instanței de trimitere, singura competentă să constate situația de fapt din litigiul principal, sarcina de a verifica dacă este îndeplinită una dintre aceste condiții, pentru a stabili dacă derogarea menționată este aplicabilă în cauza principală.

În al doilea rând, articolul 57 alineatul (3) din Regulamentul nr. 865/2006 precizează la rândul său că la prima introducere în Uniune, de către o persoană care are reședința în mod normal în aceasta, a unor efecte personale sau domestice ce implică exemplare din speciile incluse în anexa B la Regulamentul nr. 338/97, nu se solicită prezentarea la vamă a unui permis de import, cu condiția să fie prezentate originalul unui document de (re)export și o copie a acestuia.

În această privință, articolul 1 punctul 5 din Regulamentul nr. 865/2006 definește o „persoană care își are reședința în mod normal în [Uniune]” ca fiind o persoană care locuiește în Uniune cel puțin 185 de zile în fiecare an calendaristic datorită unor obligații profesionale sau, în cazul unei persoane care nu are obligații profesionale, datorită unor obligații personale care atestă o relație strânsă între aceasta și locul în care locuiește.

În speță, în cererea de decizie preliminară nu se precizează dacă V.B. este o persoană care are reședința în mod normal în Uniune, în sensul acestui articol 1 punctul 5. Prin urmare, instanței de trimitere îi va reveni sarcina de a verifica dacă situația se prezintă în acest mod. În cazul unui răspuns afirmativ, introducerea în Uniune de către o asemenea persoană a unui preparat precum cel în discuție în litigiul principal trebuie, în principiu, să fie însoțită de originalul unui document de (re)export și de o copie a acestuia.

În această privință, este necesar să se precizeze că, prin derogare de la articolul 57 alineatul (3) din Regulamentul nr. 865/2006, prezentarea unui asemenea document de (re)export nu este necesară pentru introducerea în Uniune a căluțului de mare japonez, în limita a patru exemplare moarte per persoană, în conformitate cu alineatul (5) litera (e) al acestui articol 57.

Fără a aduce atingere verificării pe care va trebui să o efectueze instanța de trimitere, nu pare ca preparatul în discuție în litigiul principal să poată intra în sfera derogării prevăzute la articolul 57 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul nr. 865/2006.

Astfel, ca derogare de la obligația de a prezenta un document de (re)export ce revine oricărei persoane care are reședința în mod normal în Uniune, articolul 57 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul nr. 865/2006 trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte [Hotărârea din 12 mai 2021, Hauptzollamt B (Caviar de sturion), C‑87/20, EU:C:2021:382, punctul 43], în sensul că nu are vocația de a se aplica decât „exemplarelor moarte”, iar aceasta în limita cantitativă sus‑menționată.

Or, din decizia de trimitere reiese că preparatul în discuție în litigiul principal nu este un „exemplar mort”, în sensul articolului 57 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul nr. 865/2006, ci constă în comprimate a căror compoziție complexă conține un extract din căluți de mare japonezi.

A admite că articolul 57 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul nr. 865/2006 poate acoperi și produsele a căror compoziție complexă conține un extract dintr‑o exemplar mort ar depăși nu numai modul de redactare a acestei dispoziții, fiind astfel contrară interpretării sale stricte, ci ar conduce deopotrivă la dificultăți de interpretare și de aplicare, în măsura în care s‑ar putea dovedi excesiv de dificil, chiar imposibil, să se stabilească cu precizie dacă într‑un asemenea produs complex proporția cantitativă obținută dintr‑o asemenea specie corespunde limitei de„patru exemplare moarte” per persoană. O asemenea interpretare ar încălca, în plus, obiectivul enunțat în considerentul (12) al Regulamentului nr. 338/97, precum și în considerentele (2) și (6) ale Regulamentului nr. 865/2006, care constă în a facilita procedurile vamale și a asigura controale eficiente [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 mai 2021, Hauptzollamt B (Caviar de sturion), C‑87/20, EU:C:2021:382, punctul 46].

În schimb, dacă instanța de trimitere ar constata că V.B. este o persoană care nu are reședința în mod normal în Uniune, în sensul articolului 1 punctul 5 din Regulamentul nr. 865/2006, ar fi suficient, pentru ca derogarea prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97 să se aplice în cauza principală, ca una dintre condițiile prevăzute la articolul 57 alineatul (1) din Regulamentul nr. 865/2006, amintite la punctul 53 din prezenta hotărâre, să fie îndeplinită, aspect a cărui verificare va reveni instanței de trimitere.

Acestea fiind precizate, este necesar să se arate că guvernele ceh, austriac și polonez invocă existența unui risc de comerț ilegal cu exemplare protejate introduse în Uniune ca „efecte personale sau domestice” și exonerate cu acest titlu de la obligația de prezentare a unui permis de import, în timp ce, în realitate, nu ar fi vorba despre „efecte personale sau domestice”, ci despre o rețea de importuri coordonate și ilicite de mici cantități de asemenea exemplare, în scopuri comerciale.

În această privință, trebuie să se amintească, așa cum s‑a subliniat la punctul 51 din prezenta hotărâre, că lipsa unei finalități comerciale a introducerii în Uniune a exemplarului importat constituie un criteriu decisiv în vederea calificării sale drept „efect personal sau domestic”, în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97 și al articolului 57 din Regulamentul nr. 865/2006. Prin urmare, nimic nu împiedică autoritățile naționale competente să demonstreze că, în pofida aparențelor, introducerea în Uniune a exemplarului în cauză urmărește, în realitate, scopuri comerciale, astfel încât derogarea prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97 și la articolul 57 din Regulamentul nr. 865/2006 nu s‑ar aplica unor asemenea introduceri.

Or, problema dacă acest criteriu este îndeplinit într‑un caz concret este o chestiune de fapt care ține, ca atare, de competența exclusivă a instanței naționale. În speță, reiese din decizia de trimitere că niciun element nu indică faptul că introducerea în Uniune de către V.B. a preparatului în discuție în litigiul principal avea o finalitate comercială.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la a treia întrebare că articolul 2 litera (j) și articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97 trebuie interpretate în sensul că un preparat a cărui compoziție complexă cuprinde un extract de căluț de mare japonez, inclus în anexa B la acest regulament, cumpărat în mod legal într‑o țară terță și introdus în Uniune pentru nevoile terapeutice proprii ale unui particular sau ale unei persoane apropiate, iar nu în scopuri comerciale, trebuie să fie considerat că intră în sfera noțiunii de „efecte personale sau domestice”, a căror introducere în Uniune este exceptată de la obligația de prezentare a unui permis de import sau, după caz, a unui document de (re)export, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în acest scop la articolul 57 alineatele (1) și (3) din Regulamentul nr. 865/2006.

În temeiul jurisprudenței citate la punctele 38 și 39 din prezenta hotărâre, în cadrul celei de a doua întrebări, care trebuie examinată în al treilea rând și care privește aspectul dacă pot fi aplicate sancțiuni penale în cazul importului ilicit de exemplare din speciile faunei sau florei sălbatice protejate, este necesară luarea în considerare a articolului 16 din Regulamentul nr. 338/97, ce reglementează sancțiunile care pot fi aplicate în cazul încălcării dispozițiilor acestui regulament.

În consecință, trebuie să se considere că, prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 16 din Regulamentul nr. 338/97 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede aplicarea unor sancțiuni penale pentru introducerea în Uniune, fără permis de import sau, după caz, fără un document de (re)export, a unui preparat cumpărat în mod legal într‑o țară terță, a cărui compoziție complexă cuprinde un extract de căluț de mare japonez, inclus în anexa B la acest regulament, de către un particular pentru nevoile terapeutice proprii sau ale unei persoane apropiate, iar nu în scopuri comerciale.

Articolul 16 din Regulamentul nr. 338/97, intitulat „Sancțiuni”, prevede la alineatul (1) că statele membre adoptă măsurile necesare pentru a sancționa cel puțin anumite încălcări ale dispozițiilor acestui regulament. În ceea ce privește aceste încălcări, litera (a) a acestei dispoziții vizează introducerea în Uniune a exemplarelor fără permisul sau certificatul corespunzător sau cu un permis sau certificat fals, falsificat, expirat sau modificat fără autorizația autorității emitente.

Conform alineatului (2) al articolului menționat, aceste măsuri trebuie să fie adecvate naturii și gravității încălcării și să includă dispoziții referitoare la instituirea sechestrului și, după caz, la confiscarea exemplarelor. Nici articolul menționat, nici vreo altă dispoziție din acest regulament nu furnizează precizări cu privire la calificarea, administrativă sau penală, a acestor sancțiuni.

Rezultă din cele arătate că Regulamentul nr. 338/97 nu împiedică statele membre să instituie sancțiuni penale pentru o asemenea încălcare, cu condiția ca ele să fie adecvate naturii și gravității acestei încălcări.

În speță, în cazul în care instanța de trimitere ar ajunge la concluzia că derogarea prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97, astfel cum este precizată la articolul 57 din Regulamentul nr. 865/2006, este aplicabilă în cauza principală, introducerea în Uniune a exemplarului în cauză nu poate fi considerată o încălcare a dispozițiilor Regulamentului nr. 338/97, în sensul articolului 16 din acest din urmă regulament. În această ipoteză, articolul 16 din Regulamentul nr. 338/97 s‑ar opune unei reglementări naționale care instituie o sancțiune, indiferent de natura acesteia, pentru o asemenea introducere în Uniune.

În schimb, în cazul în care instanța de trimitere ar ajunge la concluzia că derogarea prevăzută la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97, astfel cum este precizată la articolul 57 din Regulamentul nr. 865/2006, nu se aplică în cauza principală, introducerea în Uniune a preparatului în discuție în litigiul principal fără permis de import sau, după caz, fără un document de (re)export, în sensul articolului 57 alineatul (3) din Regulamentul nr. 865/2006, ar constitui o încălcare a dispozițiilor Regulamentului nr. 338/97.

Într‑un asemenea caz, această instanță ar trebui, așadar, să aprecieze dacă sancțiunea penală care constă într‑o pedeapsă cu închisoarea de la trei luni la cinci ani este adecvată naturii și gravității acestei încălcări, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul nr. 338/97.

În acest scop, instanța menționată va trebui să țină seama de toate împrejurările relevante ale speței, precum, printre altele, caracterul intenționat sau din neglijență al încălcării în cauză, cantitățile de exemplare care fac obiectul încălcării, ca și situația personală a inculpatului, și să utilizeze întreaga marjă de apreciere pe care dreptul național i‑o acordă în vederea aplicării unei sancțiuni penale ce respectă cerințele de proporționalitate inerente acestui articol 16 alineatul (2), utilizând în special, după caz, modalitățile de organizare și de executare a pedepsei prevăzute în dreptul național.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că articolul 16 din Regulamentul nr. 338/97 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede aplicarea unor sancțiuni penale pentru introducerea în Uniune, fără permis de import sau, după caz, fără un document de (re)export, a unui preparat cumpărat în mod legal într‑o țară terță, a cărui compoziție complexă cuprinde un extract de căluț de mare japonez, inclus în anexa B la acest regulament, de către un particular pentru nevoile terapeutice proprii sau ale unei persoane apropiate, iar nu în scopuri comerciale, chiar dacă o asemenea introducere intră în sfera derogării prevăzute la articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 338/97 și precizate la articolul 57 din Regulamentul nr. 865/2006. În schimb, el nu se opune unei astfel de reglementări naționale atunci când introducerea în Uniune a unui asemenea preparat nu intră în sfera acestei derogări, cu condiția ca sancțiunea penală aplicabilă să fie conformă cu cerințele de proporționalitate inerente alineatului (2) al acestui articol 16.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua)

11 iunie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul internațional

Dreptul Uniunii

Regulamentul nr. 338/97

Regulamentul (CE) nr. 865/2006

Directiva 2001/83

Dreptul polonez

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a treia întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată