Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 13 noiembrie 2025.#Verband Sozialer Wettbewerb eV împotriva PB Vi Goods GmbH.#Cererea de decizie preliminară formulată de Landgericht Potsdam.#Trimitere preliminară – Definirea, descrierea, prezentarea, etichetarea și protecția băuturilor spirtoase – Regulamentul (UE) 2019/787 – Articolul 10 alineatul (7) – Interdicția de a utiliza denumirile legale pentru orice băutură care nu îndeplinește cerințele categoriilor în cauză – Gin – Denumirea unei băuturi de «gin fără alcool» – Articolul 12 alineatul (1) – Aluzii – Validitatea articolului 10 alineatul (7) – Articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Libertatea de a desfășura o activitate comercială – Principiul proporționalității.#Cauza C-563/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 10 alineatul (7) și a articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/787 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind definirea, descrierea, prezentarea și etichetarea băuturilor spirtoase, utilizarea denumirilor băuturilor spirtoase în prezentarea și pe etichetele altor produse alimentare, protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase, utilizarea alcoolului etilic și a distilatelor de origine agricolă în băuturile alcoolice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 110/2008 (JO 2019, L 130, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2021/1096 al Comisiei din 21 aprilie 2021 (JO 2021, L 238, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul 2019/787”), precum și cu privire la validitatea articolului 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787 în raport cu articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Verband Sozialer Wettbewerb eV (denumită în continuare „VSW”), pe de o parte, și PB Vi Goods GmbH (denumită în continuare „PB”), pe de altă parte, în legătură cu comercializarea și promovarea de către PB a unei băuturi denumite Virgin Gin Alkoholfrei.

Potrivit considerentelor (2), (3) și (10) ale Regulamentului 2019/787: „(2) Normele aplicabile băuturilor spirtoase ar trebui să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, la eliminarea asimetriei informațiilor, la prevenirea practicilor frauduloase, precum și la asigurarea transparenței pieței și a concurenței loiale. Aceste măsuri ar trebui să protejeze reputația pe care băuturile spirtoase produse în Uniune au dobândit‑o în cadrul Uniunii și pe piața mondială, ținând în continuare seama de practicile tradiționale utilizate în procesul de producție a băuturilor spirtoase, precum și de cererea tot mai mare privind protecția și informarea consumatorilor. […] (3) Băuturile spirtoase reprezintă un debușeu important pentru sectorul agricol al Uniunii și există o strânsă legătură între producția de băuturi spirtoase și acest sector. Această legătură determină calitatea, siguranța și reputația băuturilor spirtoase produse în Uniune. […] (10) Ar trebui stabilite norme privind denumirile legale care urmează să fie utilizate pentru băuturile spirtoase introduse pe piața Uniunii, pentru a asigura că aceste denumiri legale se utilizează într‑un mod armonizat la nivelul întregii Uniuni și pentru a asigura informarea transparentă a consumatorilor.”

Articolul 10 alineatul (7) primul paragraf din acest regulament prevede: „Fără a se aduce atingere articolelor 11 și 12 și articolului 13 alineatele (2)-(4), se interzice utilizarea denumirilor legale menționate la alineatul (2) din prezentul articol sau a indicațiilor geografice în descrierea, prezentarea sau etichetarea oricărei băuturi care nu îndeplinește cerințele prevăzute la categoria relevantă descrisă în anexa I sau cerințele indicației geografice relevante. Interdicția respectivă se aplică și în cazul în care denumirile legale sau indicațiile geografice în cauză se utilizează împreună cu cuvinte sau expresii cum ar fi «similar», «tip», «stil», «produs», «aromă» sau a oricăror alți termeni similari.”

Articolul 12 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede: „La prezentarea și etichetarea altor produse alimentare decât băuturile alcoolice, aluzia la denumirile legale prevăzute pentru una sau mai multe categorii de băuturi spirtoase descrise în anexa I sau la una sau mai multe indicații geografice pentru băuturi spirtoase este autorizată cu condiția ca alcoolul utilizat la producerea produsului alimentar să provină exclusiv din băutura spirtoasă sau din băuturile spirtoase la care se face trimitere în aluzie, cu excepția în ceea ce privește alcoolul care poate fi prezent în arome, coloranți sau alte ingrediente autorizate utilizate la producerea respectivului produs alimentar.”

Anexa I la același regulament este intitulată „Categorii de băuturi spirtoase”. Punctul 20 din aceasta, intitulat „Gin”, are următorul cuprins: „(a) Ginul este o băutură spirtoasă cu aromă de ienupăr produsă prin aromatizarea cu bace de ienupăr (Juniperus communis L.) a unui alcool etilic de origine agricolă. (b) Concentrația alcoolică minimă în volum a ginului este de 37,5 %. (c) Pentru producerea ginului se utilizează numai substanțe aromatizante sau preparate aromatizante sau ambele care permit ca gustul predominant să fie cel de ienupăr. (d) Termenul «gin» poate fi completat cu termenul «dry» dacă produsul nu conține un adaos de îndulcitori mai mare de 0,1 grame per litru de produs finit, exprimat în zahăr invertit.”

VSW este o asociație germană care are ca obiectiv printre altele combaterea concurenței neloiale. PB este o societate care oferă spre vânzare și promovează printre altele o băutură nealcoolizată denumită Virgin Gin Alkoholfrei (Virgin Gin fără alcool).

Considerând că publicitatea societății PB pentru această băutură încalcă dispozițiile Regulamentului 2019/787, VSW a introdus împotriva acestei societăți, la 31 octombrie 2023, o acțiune în încetarea punerii în vânzare a băuturii menționate la Landgericht Potsdam (Tribunalul Regional din Potsdam, Germania), care este instanța de trimitere. În acest scop, ea susține că, potrivit punctului 20 din anexa I la Regulamentul 2019/787, ginul trebuie să fie produs prin aromatizarea, cu bace de ienupăr, a unui alcool etilic de origine agricolă, iar concentrația sa alcoolică minimă în volume trebuie să se ridice la 37,5 %. În lipsa respectării acestor cerințe, VSW consideră că PB trebuie să înceteze să ofere spre vânzare băutura în cauză sub denumirea „gin”.

PB susține în schimb că publicitatea pentru această băutură nu încalcă Regulamentul 2019/787, din moment ce este evident pentru orice consumator că aceasta nu conține alcool.

În acest cadru, instanța de trimitere arată că are îndoieli cu privire la validitatea articolului 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787 pentru motivul unei eventuale încălcări a libertății de a desfășura o activitate comercială consacrate la articolul 16 din cartă. Astfel, interdicția de a prezenta și de a eticheta o băutură fără alcool drept „gin fără alcool” ar fi disproporționată în măsura în care nu pare să urmărească un obiectiv legitim. Această instanță apreciază că mențiunea „fără alcool” înlătură riscul de a induce consumatorul în eroare. Interdicția ar fi de asemenea disproporționată întrucât, în temeiul Regulamentului 2019/787, nu ar fi posibil să se desemneze băutura de exemplu prin „gust gin”, ceea ce înseamnă că produsul nu ar putea fi descris în mod inteligibil pentru consumator. Această situație ar conferi, pe de altă parte, un avantaj concurențial producătorilor care distribuie atât băuturi nealcoolice, cât și gin, în raport cu producătorii care comercializează numai băuturi fără alcool care nu vor fi, din acest motiv, asociate cu ginul.

În cazul în care Curtea nu consideră nevalid articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă dispozițiile acestui regulament pot fi interpretate în sensul că nu interzic prezentarea sau etichetarea unor băuturilor nealcoolice drept „gin fără alcool”. Ea consideră totuși că aceste dispoziții exprimă fără echivoc o voință de interzicere a legiuitorului Uniunii.

În aceste condiții, Landgericht Potsdam (Tribunalul Regional din Potsdam) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 10 alineatul (7) din [Regulamentul 2019/787] nu este valid întrucât încalcă articolul 16 din [cartă], în măsura în care interzice prezentarea sau etichetarea unor băuturi nealcoolice drept «gin fără alcool»? 2) Cu titlu subsidiar: articolul 10 alineatul (7) sau articolul 12 alineatul (1) din [Regulamentul 2019/787] trebuie interpretat în sensul că prezentarea sau etichetarea unei băuturi nealcoolice drept «gin fără alcool» nu este interzisă potrivit acestor dispoziții pentru simplul fapt că băutura nu atinge concentrația alcoolică minimă în volume și că nu este produsă prin aromatizarea cu bace de ienupăr a unui alcool etilic de origine agricolă (ci prin aromatizarea apei)?”

Guvernul italian invocă inadmisibilitatea întrebărilor adresate. În ceea ce privește prima întrebare, instanța de trimitere nu ar fi furnizat suficiente elemente pentru a permite Curții să aprecieze validitatea articolului 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787. În cadrul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere nu ar fi expus motivele care au determinat‑o să aibă îndoieli cu privire la interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii în cauză. Dimpotrivă, ea ar fi apreciat că aceste dispoziții ar conține în mod clar o interzicere a prezentării și a etichetării de băuturi nealcoolice ca „gin fără alcool”.

În această privință, este necesar să se constate că instanța de trimitere a expus în mod suficient de clar contextul litigiului principal și motivele pentru care consideră necesară, pentru a pronunța o hotărâre, interpretarea dispozițiilor în cauză ale dreptului Uniunii.

În plus, trebuie amintit că Curtea a statuat deja că pretinsa claritate a răspunsurilor la întrebările adresate nu interzice nicidecum unei instanțe naționale să adreseze Curții întrebări preliminare și nu are ca efect privarea Curții de competența de a se pronunța cu privire la astfel de întrebări (Hotărârea din 21 decembrie 2011, Evroetil, C‑503/10, EU:C:2011:872, punctul 36).

Rezultă că cele două întrebări adresate sunt admisibile.

În măsura în care prima întrebare, referitoare la validitatea articolului 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787, nu se va pune decât în ipoteza în care această dispoziție ar fi interpretată în sensul că interzice prezentarea și etichetarea de băuturi nealcoolice ca „gin fără alcool”, trebuie analizată, în primul rând, a doua întrebare preliminară.

Prin intermediul acestei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 alineatul (7) și articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul 2019/787 trebuie interpretate în sensul că interzic utilizarea denumirii „gin fără alcool” în prezentarea și pe eticheta unei băuturi fără alcool pentru motivul că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la punctul 20 literele (a) și (b) din anexa I la acest regulament pentru categoria băuturilor spirtoase care corespund denumirii de „gin”.

Din articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787 reiese că este interzisă utilizarea denumirilor legale, și anume în special cea de „gin”, în prezentarea și etichetarea oricărei băuturi care nu îndeplinește cerințele categoriei de băuturi vizate care figurează în anexa I la acest regulament. În plus, această interdicție se aplică atunci când denumirile legale sunt asociate cu cuvinte sau fraze precum „similar”, „tip”, „stil”„produs”, „aromă” sau cu orice alți termeni similari.

În conformitate cu punctul 20 literele (a) și (b) din anexa I la Regulamentul 2019/787, ginul este produs prin aromatizarea cu bace de ienupăr a unui alcool etilic de origine agricolă, iar concentrația sa alcoolică minimă în volume trebuie să se ridice la 37,5 %.

Articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787 se aplică, potrivit modului său de redactare, fără a aduce atingere anumitor dispoziții ale Regulamentului 2019/787 care reglementează utilizarea unei denumiri legale într‑un termen compus, aluziile la o astfel de denumire, înscrierea acesteia într‑o listă de ingrediente, precum și băuturile spirtoase considerate amestecuri sau cupaje. Aceste dispoziții nu sunt relevante în cadrul cauzei principale, dat fiind că se aplică numai produselor care conțin alcool.

În ceea ce privește articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul 2019/787, menționat de instanța de trimitere în cea de a doua întrebare, trebuie să se constate că această dispoziție nu este relevantă pentru răspunsul la această întrebare. Astfel, dispoziția menționată nu este aplicabilă decât produselor alimentare care sunt produse prin utilizarea alcoolului. Prin urmare, aceasta nu poate fi aplicată în cadrul litigiului principal.

Trebuie să se constate că reiese cu claritate din însuși modul de redactare a articolului 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787 că este interzis să se prezinte și să se eticheteze o băutură precum cea în discuție în litigiul principal drept „gin fără alcool”, prin însuși faptul că această băutură nu conține alcool. Prin urmare, aceasta nu este produsă prin aromatizarea unui alcool etilic de origine agricolă, în contradicție cu una dintre cerințele necesare pentru a putea utiliza denumirea legală de „gin” la care face trimitere acest articol 10 alineatul (7) și care sunt prevăzute la punctul 20 din anexa I la acest regulament.

În plus, din articolul 10 alineatul (7) menționat rezultă că faptul că denumirea legală de „gin” este însoțită de mențiunea „fără alcool” este lipsit de relevanță în măsura în care interdicția se aplică și în prezența unor termeni utilizați în scopul de a indica faptul că o anumită băutură nu trebuie confundată cu băutura spirtoasă care beneficiază de această denumire.

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787 trebuie interpretat în sensul că interzice utilizarea denumirii „gin fără alcool” în prezentarea și etichetarea unei băuturi fără alcool pentru motivul că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la punctul 20 literele (a) și (b) din anexa I la acest regulament pentru categoria de băuturi spirtoase care corespund denumirii legale de „gin”.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787 este valid în raport cu libertatea de a desfășura o activitate comercială consacrată la articolul 16 din cartă, în măsura în care interzice prezentarea și etichetarea unei băuturi fără alcool drept „gin fără alcool”.

Dreptul la libertatea de a desfășura o activitate comercială cuprinde în special dreptul oricărei întreprinderi de a putea dispune în mod liber, în limitele răspunderii care îi revine pentru propriile acte, de resursele economice, tehnice și financiare de care dispune. În plus, acest drept include libertatea de a desfășura o activitate economică sau comercială, libertatea contractuală și libera concurență (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 iunie 2016, Lidl, C‑134/15, EU:C:2016:498, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).

Trebuie amintit că, potrivit articolului 52 alineatul (1) din cartă, orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin aceasta trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți.

Potrivit jurisprudenței Curții, dreptul la libera exercitare a activităților profesionale nu reprezintă o prerogativă absolută, ci trebuie luat în considerare în raport cu funcția acestuia în societate. În consecință, asupra exercitării libertății de a desfășura o activitate comercială pot fi instituite restricții, cu condiția ca aceste restricții să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere substanței înseși a acestui drept (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2012, Deutsches Weintor, C‑544/10, EU:C:2012:526, punctul 54 și jurisprudența citată).

În plus, având în vedere larga putere de apreciere a legiuitorului Uniunii în materia politicii agricole comune, care implică aprecieri complexe, numai caracterul vădit inadecvat al unei măsuri adoptate în acest domeniu în raport cu obiectivul pe care instituția competentă urmărește să îl atingă poate afecta legalitatea acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2017, TofuTown.com, C‑422/16, EU:C:2017:458, punctul 46, și Hotărârea din 2 septembrie 2021, Irish Ferries, C‑570/19, EU:C:2021:664, punctul 151).

Trebuie să se constate, mai întâi, că interdicția de a utiliza denumirile legale pentru orice băutură care nu îndeplinește cerințele categoriilor în cauză este prevăzută de lege, în sensul articolului 52 alineatul (1) din cartă, în măsura în care este enunțată la articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787.

În continuare, este necesar să se arate că această interdicție privește numai utilizarea denumirilor legale ale băuturilor spirtoase, fără a împiedica producția sau, în general, distribuția de băuturi care nu îndeplinesc cerințele prevăzute de acest regulament. Astfel, aceasta nu aduce atingere esenței înseși a libertății de a desfășura o activitate comercială (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 decembrie 1994, SMW Winzersekt, C‑306/93, EU:C:1994:407, punctul 24, și Hotărârea din 6 septembrie 2012, Deutsches Weintor, C‑544/10, EU:C:2012:526, punctele 56-58). Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că interdicția în discuție respectă substanța libertății de a desfășura o activitate comercială.

În sfârșit, în ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, deși instanța de trimitere se referă la articolul 16 din cartă, trebuie să se țină seama și de articolul 38 din aceasta, care urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor. Această protecție este în plus menționată în considerentul (2) al Regulamentului 2019/787 ca un obiectiv urmărit de acesta. De asemenea, acesta urmărește, potrivit aceluiași considerent, precum și potrivit considerentului (10) al acestui regulament, prevenirea practicilor frauduloase și asigurarea informării transparente a consumatorilor. În plus, din considerentele (2) și (3) ale regulamentului menționat reiese că băuturile spirtoase reprezintă un debușeu important pentru sectorul agricol al Uniunii și că acest regulament urmărește să asigure o concurență loială, precum și să protejeze reputația acestor băuturi. Aceste obiective constituie obiective de interes general (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 decembrie 1994, SMW Winzersekt, C‑306/93, EU:C:1994:407, punctul 25, Hotărârea din 8 mai 2014, Assica și Kraft Foods Italia, C‑35/13, EU:C:2014:306, punctul 37, precum și Hotărârea din 30 iunie 2016, Lidl, C‑134/15, EU:C:2016:498, punctul 37).

În ceea ce privește aptitudinea interdicției în cauză de a garanta realizarea obiectivelor astfel urmărite, este necesar să se constate că respectarea definițiilor băuturilor desemnate prin denumirile legale, introduse pe piața Uniunii, garantează consumatorilor că toate aceste produse îndeplinesc aceleași standarde de calitate și îi protejează împotriva oricărui risc de confuzie în ceea ce privește compoziția produselor pe care intenționează să le achiziționeze. În plus, această interdicție garantează că numai băuturile produse într‑un anumit mod și care prezintă aceleași proprietăți pot fi comercializate sub denumirea legală în cauză. O astfel de măsură permite să se evite ca un producător al unei băuturi care nu îndeplinește cerințele prevăzute de Regulamentul 2019/787 să poată profita, pentru propriul produs, de reputația dobândită de producătorii de băuturi spirtoase care beneficiază de o denumire legală. Prin urmare, interdicția în cauză este aptă să atingă obiectivele urmărite de Regulamentul 2019/787.

În ceea ce privește caracterul necesar al interdicției în cauză în raport cu obiectivele Regulamentului 2019/787, este necesar să se arate că, dacă denumirile legale ar putea fi însoțite de mențiuni descriptive precum „fără alcool” pentru a desemna produse care nu îndeplinesc cerințele impuse pentru obținerea unor astfel de denumiri, consumatorii ar risca să fie induși în eroare cu privire la compoziția produselor pe care intenționează să le cumpere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 1999, UDL, C‑101/98, EU:C:1999:615, punctele 33 și 34, precum și Hotărârea din 14 iunie 2017, TofuTown.com, C‑422/16, EU:C:2017:458, punctele 47 și 48). Astfel, deși este clar pentru un consumator că un produs denumit „gin fără alcool” nu conține alcool, acesta s‑ar putea înșela în ceea ce privește celelalte calități ale acestui produs, cerințele referitoare la denumirea legală de „gin” cuprinzând alte elemente decât simpla prezență a alcoolului, și anume în special producerea necesară prin aromatizarea unui alcool etilic de origine agricolă. În plus, reputația dobândită de producătorii care îndeplinesc cerințele prevăzute de Regulamentul 2019/787 pentru o anumită băutură nu ar fi protejată, ceea ce ar conduce la un risc de concurență neloială (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 decembrie 1994, SMW Winzersekt, C‑306/93, EU:C:1994:407, punctul 25, și Hotărârea din 14 iunie 2017, TofuTown.com, C‑422/16, EU:C:2017:458, punctele 43-48). În consecință, interdicția enunțată la articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787 trebuie considerată ca fiind necesară.

De asemenea, trebuie să se țină seama de faptul, amintit la punctul 32 din prezenta hotărâre, că producătorii, alții decât cei care au dreptul de a utiliza denumirile legale ale băuturilor spirtoase, sunt împiedicați numai să utilizeze denumirile menționate, dar nu sunt privați de dreptul lor de a‑și comercializa produsele atât timp cât respectă reglementarea relevantă.

În aceste împrejurări, interdicția de a utiliza denumirile legale pentru orice băutură care nu îndeplinește cerințele categoriilor de băuturi în cauză, astfel cum sunt prevăzute de Regulamentul 2019/787, nu încalcă principiul proporționalității.

Rezultă din considerațiile care precedă că examinarea primei întrebări adresate nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 10 alineatul (7) din Regulamentul 2019/787 în raport cu libertatea de a desfășura o activitate comercială consacrată la articolul 16 din cartă.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

13 noiembrie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la admisibilitate

Cu privire la fond

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată