Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 iunie 2026.#NTH Haustechnik GmbH împotriva lui EM.#Trimitere preliminară – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul (UE) 2016/679 – Articolul 5 alineatul (1) litera (e) – Limitări legate de stocare – Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) – Legalitatea prelucrării datelor menționate referitoare la un contract de muncă în cadrul unei proceduri judiciare – Articolul 17 alineatul (3) litera (e) – Inexistența unei obligații de a proceda la ștergerea acelorași date în cazul unei prelucrări necesare pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță – Date colectate de angajator în vederea dovedirii unei abateri grave a angajatului de la obligațiile sale – Utilizarea de probe obținute în mod nelegal.#Cauza C-484/24.

Cauza C‑484/24

NTH Haustechnik GmbH

împotriva

(cerere de decizie preliminară formulată de Landesarbeitsgericht Niedersachsen)

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 18 iunie 2026

„Trimitere preliminară – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul (UE) 2016/679 – Articolul 5 alineatul (1) litera (e) – Limitări legate de stocare – Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (e) – Legalitatea prelucrării datelor menționate referitoare la un contract de muncă în cadrul unei proceduri judiciare – Articolul 17 alineatul (3) litera (e) – Inexistența unei obligații de a proceda la ștergerea acelorași date în cazul unei prelucrări necesare pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unui drept în instanță – Date colectate de angajator în vederea dovedirii unei abateri grave a angajatului de la obligațiile sale – Utilizarea de probe obținute în mod nelegal”

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2016/679 – Domeniu de aplicare – Noțiunea de prelucrare a unor date cu caracter personal – Depunerea într‑un sistem de evidență a datelor, de către o instanță, de documente care conțin date cu caracter personal – Extragerea, stocarea sau utilizarea de către o instanță a datelor menționate comunicate sub formă dematerializată – Includere – Verificare care incumbă instanței naționale

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 8 alin. (2) și art. 52; Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (20) și art. 2 alin. (1)-(3), art. 4 pct. 2 și 6 și art. 6 alin. (1) primul paragraf lit. (c) și alin. (3)]

(a se vedea punctele 52, 55, 57 și 59-62)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2016/679 – Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal – Prelucrare necesară pentru respectarea unei obligații legale care îi revine operatorului – Obligația de a dispune de un temei juridic – Reglementare națională care nu precizează condițiile de utilizare de către o instanță a probelor prezentate de către părți care conțin date cu caracter personal – Admisibilitate – Condiție – Existența unei jurisprudențe naționale care stabilește aceste condiții de utilizare în mod clar și previzibil

[art. 16 alin. (1) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 8 alin. (1) și (2), art. 51 și 52; Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele (1), (2), (7), (10), (41) și art. 1, art. 6 alin. (1) primul paragraf lit. (c) și alin. (3) primul și al doilea paragraf]

(a se vedea punctele 63-65, 68, 69 și 71-80 și dispozitiv 1)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2016/679 – Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal – Prelucrare necesară pentru constatarea, exercitarea sau apărarea drepturilor în instanță – Excludere

[Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a), art. 6 alin. (1) primul paragraf și art. 17 alin. (1) lit. (d) și alin. (3) lit. (e)]

(a se vedea punctele 83, 85 și 86 și dispozitiv 2)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2016/679 – Principii referitoare la prelucrare – Principiul reducerii la minimum a datelor – Obligația unei instanțe de a asigura respectarea principiului proporționalității pentru fiecare prelucrare de date – Inexistență – Condiție

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7 și 8 și art. 52 alin. (1) a doua teză; Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (c) și art. 6 alin. (1) primul paragraf]

(a se vedea punctele 92-103 și dispozitiv 3)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2016/679 – Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal – Prelucrare necesară pentru respectarea unei obligații legale care îi revine operatorului – Utilizare de către instanța națională de elemente de probă care conțin date cu caracter personal obținute în mod nelegal – Obținerea acestor date cu încălcarea dreptului la protecția vieții private și a dreptului la protecția datelor cu caracter personal – Admisibilitate – Divulgarea datelor menționate părților sau unor terți – Condiție – Respectarea principiului reducerii la minimum a datelor

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7, 8 și 47; Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (39) și art. 5 alin. (1) și art. 6 alin. (1) primul paragraf lit. (c) și (f) și alin. (3)]

(a se vedea punctele 105 și 109-130 și dispozitiv 4)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2016/679 – Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal – Prelucrare necesară pentru respectarea unei obligații legale care îi revine operatorului – Utilizarea de către instanța națională de date cu caracter personal colectate cu nerespectarea obligațiilor de informare – Admisibilitate

[Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 5 alin. (1) lit. (a), art. 13 alin. (1) și (2) și art. 17 alin. (3) lit. (e)]

(a se vedea punctele 135 și 136 și dispozitiv 5)

Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2016/679 – Obligațiile operatorului – Obligația unei instanțe de a respecta acest regulament în caz de prelucrare de date referitoare la terți la o procedură – Includere – Posibilitatea uneia dintre părțile la această procedură de a se prevala de ilegalitatea prelucrării datelor menționate săvârșită în detrimentul unui terț – Excludere

(art. 288 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și 51; Regulamentul 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului)

(a se vedea punctele 141, 143 și 144 și dispozitiv 6)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Landesarbeitsgericht Niedersachsen (Tribunalul Superior pentru Litigii de Muncă din Saxonia Inferioară, Germania), Curtea precizează dacă și în ce condiții instanța națională poate ține seama de datele cu caracter personal prezentate ca elemente de probă, dar obținute cu încălcarea RGPD ( 1 ).

NTH Haustechnik GmbH (denumită în continuare „NTH”), o întreprindere de încălzire și de climatizare, a pus capăt contractului de muncă al lui EM, care a continuat să aibă acces în spațiile acesteia și la computerele aflate în acestea. Trei ani mai târziu, NTH a constatat că EM vânduse, pe platforma de vânzare online eBay, bunuri asupra cărora întreprinderea își revendică proprietatea.

NTH a luat cunoștință de aceste vânzări accesând contul privat al EM pe eBay folosind numele de utilizator și parola acesteia. În acest context, instanța de trimitere nu exclude ca colectarea de date în cauză să fi fost realizată în mod nelegal.

Ridicând astfel problema posibilității de a ține seama de asemenea probe, instanța de trimitere a sesizat Curtea.

Aprecierea Curții

În primul rând, pentru a permite instanței de trimitere să verifice dacă prelucrarea datelor cu caracter personal intră în speță în domeniul de aplicare al RGPD, Curtea amintește că, în stadiul actual al dreptului Uniunii, revine dreptului național sarcina de a stabili normele referitoare la admisibilitatea și la aprecierea elementelor de fapt și de probă.

Cu toate acestea, Curtea precizează că, întrucât fiecare transmitere de date către un operator distinct de precedentul determină în mod corelativ un act de colectare din partea acestuia, trebuie să se considere că o instanță realizează un astfel de act de colectare atunci când strânge, pe baza unor documente dematerializate care i‑au fost transmise de o parte, anumite date personale care figurează în aceste documente.

În al doilea rând, Curtea se pronunță cu privire la aspectul dacă o condiție alternativă de legalitate este prevăzută la articolul 17 alineatul (3) litera (e) din RGPD, care prevede o excepție de la dreptul de a solicita ștergerea datelor sale, atunci când acestea sunt necesare pentru constatarea, exercitarea sau apărarea unor drepturi în instanță.

În această privință, Curtea arată că această excepție de la dreptul la ștergere nu ține loc de condiție alternativă de legalitate, întrucât RGPD stabilește lista exhaustivă și limitativă a cazurilor în care o prelucrare de date cu caracter personal poate fi considerată legală ( 2 ).

În al treilea rând, Curtea precizează dacă principiul „reducerii la minimum a datelor” impune unei instanțe să asigure respectarea, pentru fiecare prelucrare a datelor cu caracter personal pe care o realizează, a principiului proporționalității în ceea ce privește datele astfel vizate.

În acest scop, Curtea amintește că RGPD ( 3 ), prin faptul că prevede că datele cu caracter personal care fac obiectul unei prelucrări trebuie să fie adecvate, relevante și necesare în raport cu scopurile aferente acesteia, supune o asemenea operațiune respectării principiului „reducerii la minimum a datelor”.

Deși acest principiu constituie o „expresie” a principiului proporționalității, această împrejurare nu implică totuși că primul îl pune în aplicare, în sine, pe al doilea ( 4 ). Or, cerințele prevăzute de principiul „reducerii la minimum a datelor” sunt de natură să garanteze că alegerea de a recurge la anumite date mai degrabă decât la altele îndeplinește primele două condiții care decurg din respectarea principiului proporționalității ( 5 ).

În ceea ce privește a treia condiție care decurge din principiul proporționalității, referitoare la faptul că ingerințele în drepturile fundamentale nu trebuie să fie disproporționate în raport cu obiectivele urmărite, Curtea o consideră ca fiind de asemenea asigurată, efectuând o analiză coroborată a mai multor dispoziții ale RGPD ( 6 ).

Prin urmare, Curtea concluzionează că principiul „reducerii la minimum a datelor” nu impune unei instanțe să asigure respectarea, pentru fiecare prelucrare a datelor cu caracter personal pe care o realizează, a principiului proporționalității în ceea ce privește datele astfel vizate, în măsura în care sunt respectate cerințele care decurg din principiul „reducerii la minimum a datelor”.

În al patrulea rând, Curtea se pronunță cu privire la aspectul dacă RGPD ( 7 ) și carta ( 8 ) se opun ca o instanță națională să utilizeze elemente de probă care conțin date cu caracter personal obținute cu încălcarea dreptului la protecția vieții private și a dreptului la protecția datelor cu caracter personal.

Din această perspectivă, Curtea constată, mai întâi, că prelucrările de date cu caracter personal efectuate de o instanță în legătură cu datele cu caracter personal care figurează în probele propuse de părți sunt în principiu necesare pentru respectarea unei obligații legale care revine acestei instanțe, și anume aceea de a se pronunța cu privire la admisibilitatea acestor probe propuse și, atunci când acestea din urmă au fost declarate admisibile în raport cu criteriile prevăzute în acest scop de dreptul național, cea de a ține seama de ele pentru a‑și pronunța decizia.

În continuare, Curtea arată că această obligație legală a instanței trebuie considerată ca vizând și fiind de natură să permită realizarea unui obiectiv de interes public, întrucât are legătură cu respectarea dreptului la un proces echitabil consacrat de cartă ( 9 ). Chiar dacă datele în cauză au fost obținute în mod nelegal, iar partea care le transmite nu are un interes legitim superior celui de a stabili pur și simplu elementele de fapt pe care aceasta le invocă, nicio măsură nu pare susceptibilă să realizeze atât de eficient un astfel de obiectiv ca cea care constă în a permite instanțelor să prelucreze datele cu caracter personal care figurează în probele propuse de părți.

În plus, Curtea amintește că dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut, ci trebuie luat în considerare în raport cu dreptul la un proces echitabil. Având în vedere funcția esențială pe care acest din urmă drept o joacă în societate, faptul de a obliga o instanță să țină seama de probe obținute cu încălcarea RGPD nu pare a fi de natură să aducă o atingere disproporționată dreptului la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, astfel cum este acesta garantat de cartă. Curtea deduce de aici că nici carta, nici RGPD nu se opun ca o instanță națională să utilizeze elemente de probă obținute cu încălcarea dreptului la protecția vieții private și a dreptului la protecția datelor cu caracter personal de către parte, atunci când aceasta nu are un interes legitim pentru o astfel de prelucrare care ar fi superior celui de a stabili pur și simplu elementele de fapt pe care aceasta le invocă.

În schimb, Curtea subliniază că, înainte de a proceda la divulgarea acestor date părților sau terților, instanța trebuie să examineze dacă aceste date se limitează la cele necesare în raport cu scopurile urmărite și, dacă este cazul, să ia măsuri pentru a reduce pe cât posibil obstacolul în calea dreptului la protecția datelor cu caracter personal pe care o astfel de divulgare îl poate determina.

În al cincilea și ultimul rând, în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal referitoare la terți, Curtea constată că o instanță este obligată, în exercitarea funcției sale judiciare, să respecte RGPD atunci când prelucrează date cu caracter personal referitoare la terți în cadrul unei proceduri judiciare. Cu toate acestea, dreptul Uniunii nu impune în principiu să se recunoască părților din această procedură posibilitatea de a se prevala de o încălcare a acestui regulament săvârșită în detrimentul terților la această procedură.

( 1 ) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1, denumit în continuare „RGPD”).

( 2 ) Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din RGPD.

( 3 ) Articolul 5 alineatul (1) litera (c) din RGPD.

( 4 ) Articolul 52 alineatul (1) a doua teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

( 5 ) Și anume că măsura în cauză urmărește efectiv un obiectiv de interes general recunoscut de Uniune și că ingerințele care rezultă din aceasta pentru drepturile fundamentale sunt limitate la strictul necesar.

( 6 ) Articolul 5 alineatul (1) litera (c), precum și articolul 6 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (3) al doilea paragraf.

( 7 ) Articolul 5 alineatul (1) din RGPD și articolul 6 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din RGPD coroborat cu articolul 6 alineatul (3) din acesta și cu principiul „reducerii la minimum a datelor”.

( 8 ) Articolele 7 și 8 din cartă.

( 9 ) Articolul 47 din cartă.