Hotărârea Curții (Camera a noua) din 23 octombrie 2025.#LQ împotriva Zamestnik izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie”.#Cererea de decizie preliminară formulată de Administrativen sad – Varna.#Trimitere preliminară – Agricultură – Politica agricolă comună (PAC) – Regulamentul (UE) 2021/2115 – Sprijin pentru planurile strategice – Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 – Plăți directe către fermieri – Suprafețe aflate la dispoziția fermierilor – Temeiul juridic pentru utilizarea acestor suprafețe – Modalități de înregistrare a acestui temei juridic – Suprafețe declarate în cadrul schemelor de ajutor mai mari decât cele al căror temei juridic de utilizare a fost înregistrat – Sancțiuni administrative în caz de supradeclarare a suprafețelor – Sancțiuni în temeiul articolului 19a din Regulamentul (UE) nr. 640/2014 – Articolul 19a – Sancțiuni – Aplicabilitatea acestui articol după abrogarea Regulamentului nr. 640/2014.#Cauza C-466/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea: – articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO 2021, L 435, p. 1); – articolului 28 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei din 6 august 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare și transparența (JO 2014, L 255, p. 59); – articolelor 18, 19 și 19a din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (JO 2014, L 181, p. 48, rectificare în JO 2015, L 209, p. 48), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2016/1393 al Comisiei din 4 mai 2016 (JO 2016, L 225, p. 41) (denumit în continuare „Regulamentul delegat nr. 640/2014”), – precum și a articolului 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Această cerere a fost prezentată în cadrul unui litigiu între LQ, o persoană fizică, și Zamestnik izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie” (directorul executiv adjunct al fondului național „Agricultură”, Bulgaria) (denumit în continuare „DFZ”) cu privire la decizia acestuia din urmă de a reduce cuantumul ajutorului financiar solicitat de LQ pentru campania 2021, în cadrul mai multor regimuri de ajutor și măsuri de plăți directe pe suprafață, și de a‑i impune sancțiuni ca urmare a supradeclarării unor suprafețe.

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549, rectificare în JO 2016, L 130, p. 13) a fost abrogat de la 1 ianuarie 2023 prin Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (JO 2021, L 435, p. 187). Totuși, în temeiul articolului 104 din Regulamentul 2021/2116, articolele 59, 63, 64, 67, 68, 74 și 77 din Regulamentul nr. 1306/2013 continuă să se aplice cheltuielilor suportate și plăților efectuate pentru scheme de sprijin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608), anterior și în cursul anului calendaristic 2022. Dat fiind că cererea de ajutor în discuție în litigiul principal privește anul 2021, Regulamentul nr. 1306/2013 este aplicabil în speță.

Articolul 59 din Regulamentul nr. 1306/2013, intitulat „Principii generale aplicabile controalelor”, prevede la alineatul (1): „Sistemul instituit de statele membre [...] include, cu excepția cazului în care se prevede altfel, verificarea administrativă sistematică a tuturor cererilor de ajutor și de plată. Sistemul respectiv este completat de controale la fața locului.”

Articolul 63 din acest regulament, intitulat „Plăți necuvenite și sancțiuni administrative”, prevede la alineatele (1) și (2): „(1) Dacă se constată că un beneficiar nu îndeplinește criteriile de eligibilitate sau nu respectă angajamentele sau alte obligații legate de condițiile pentru acordarea ajutorului sau sprijinului prevăzute de legislația agricolă sectorială, plata aferentă ajutorului nu se efectuează sau acesta se retrage în întregime sau parțial și, după caz, drepturile la plată aferente menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se alocă, sau se retrag. (2) În plus, în cazurile în care legislația agricolă sectorială prevede astfel, statele membre aplică, de asemenea, sancțiuni administrative, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 64 și 77 […].”

Potrivit articolului 64 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1306/2013, intitulat „Aplicarea sancțiunilor administrative”: „Sancțiunile administrative pot lua una dintre următoarele forme: (a) reducerea valorii ajutorului sau a sprijinului care urmează să fie acordat în legătură cu cererea de ajutor sau de plată afectată de neconformitate ori în legătură cu cereri ulterioare; cu toate acestea, în ceea ce privește sprijinul pentru dezvoltarea rurală, aceasta nu aduce atingere posibilității de suspendare a sprijinului în cazurile în care se poate preconiza că beneficiarul va remedia neconformitatea într‑un termen rezonabil; (b) plata unui cuantum calculat pe baza cantității și/sau duratei neconformității; (c) suspendarea sau retragerea unei aprobări, a unei recunoașteri sau a unei autorizații; (d) excluderea de la dreptul de a participa la schema de ajutoare sau la măsura de sprijin sau la altă măsură vizată ori de a beneficia de pe urma acestora.”

Capitolul 2, intitulat „Sistemul Integrat de Administrare și Control”, din titlul V din acest regulament cuprinde articolul 67 alineatele (1) și (2) din acesta, care are următorul cuprins: „(1) Fiecare stat membru instituie și utilizează un sistem integrat de administrare și control (denumit în continuare «sistemul integrat»). (2) Sistemul integrat se aplică schemelor de sprijin enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 […]”

Articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013 prevede: „Sistemul integrat conține următoarele elemente: (a) o bază de date electronică; (b) un sistem de identificare a parcelelor agricole; (c) un sistem de identificare și de înregistrare a drepturilor la plată; (d) cereri de ajutor și cereri de plată; (e) un sistem integrat de control; (f) un sistem unic pentru înregistrarea identității fiecărui beneficiar al sprijinului menționat la articolul 67 alineatul (2) care depune o cerere de ajutor sau de plată.”

Articolul 72 alineatul (1) din acest regulament prevede: „În fiecare an, beneficiarul sprijinului menționat la articolul 67 alineatul (2) depune o cerere pentru plăți directe sau, respectiv, o cerere de plată pentru suprafața în cauză și pentru măsurile de dezvoltare rurală legate de animale, indicând, după caz: (a) toate parcelele agricole ale exploatației agricole, precum și suprafața neagricolă pentru care se solicită sprijinul menționat la articolul 67 alineatul (2); (b) drepturile de plată declarate în vederea activării; (c) orice altă informație prevăzută în prezentul regulament sau necesară în vederea aplicării legislației agricole sectoriale relevante sau solicitată de statul membru în cauză. […]”

Potrivit articolului 74 alineatul (1) din regulamentul menționat: „În conformitate cu articolul 59, statele membre desfășoară, prin intermediul agențiilor de plăți sau al organismelor pe care le‑au autorizat să acționeze în numele acestora, controale administrative privind cererile de ajutor pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului. Controalele respective sunt completate de controale la fața locului.”

Articolul 77 din același regulament, intitulat „Aplicarea sancțiunilor administrative”, are următorul cuprins: „(1) În ceea ce privește sancțiunile administrative menționate la articolul 63 alineatul (2), prezentul articol se aplică în cazul neconformității cu criteriile de eligibilitate, cu angajamentele sau cu alte obligații care rezultă din aplicarea normelor privind sprijinul menționat la articolul 67 alineatul (2). […] (4) Sancțiunile administrative pot lua următoarele forme: (a) reducerea valorii ajutorului sau a sprijinului acordat ori care urmează să fie acordat în legătură cu cererile de ajutor sau de plată afectate de neconformitate și/sau în legătură cu cereri de ajutor sau de plată pentru ani anteriori sau ulteriori; (b) plata unui cuantum calculat pe baza cantității și/sau duratei neconformității; (c) excluderea de la dreptul de a participa la schema de ajutor sau la măsura de sprijin vizată. […]”

Regulamentul nr. 1307/2013 a fost abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023 prin Regulamentul 2021/2115. În temeiul articolului 154 alineatul (2) din acest regulament, Regulamentul nr. 1307/2013 continuă să se aplice însă în cazul cererilor de ajutor referitoare la anii de cerere care încep înainte de 1 ianuarie 2023. Dat fiind că cererea de ajutor în discuție în litigiul principal privește anul 2021, Regulamentul nr. 1307/2013 este aplicabil în speță.

Considerentul (2) al Regulamentului nr. 1307/2013 are următorul cuprins: „Unul dintre obiectivele principale și una dintre cerințele‑cheie ale reformei [politicii agricole comune (PAC)] este reducerea sarcinii administrative. […]”

Articolul 5 din acest regulament prevede: „Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în legătură cu schemele prevăzute în prezentul regulament.”

Potrivit articolului 32 din Regulamentul nr. 1307/2013: „(1) Sprijinul prevăzut în cadrul schemei de plată de bază se acordă fermierilor printr‑o declarație în conformitate cu articolul 33 alineatul (1), în momentul activării unui drept la plată pe hectar eligibil, în statul membru în care a fost alocat dreptul respectiv. […] (2) În sensul prezentului titlu, „hectar eligibil” înseamnă: (a) orice suprafață agricolă a exploatației, inclusiv suprafețele care nu erau într‑o stare adecvată pentru agricultură la 30 iunie 2003 în statele membre aderente la Uniune la 1 mai 2004 care, în momentul aderării, au ales să aplice schema de plată unică pe suprafață, care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este utilizată și pentru activități neagricole, care este utilizată în principal pentru activități agricole; sau […] (4) Suprafețele sunt considerate ca fiind hectare eligibile, numai dacă sunt conforme cu definiția hectarului eligibil pe tot parcursul anului calendaristic, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale. […]”

Articolul 33 din acest regulament, intitulat „Declararea hectarelor eligibile”, prevede la alineatul (1): „În scopul activării drepturilor la plată prevăzute la articolul 32 alineatul (1), fermierul declară parcelele care corespund hectarelor eligibile aferente oricărui drept la plată. Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, parcelele respective sunt la dispoziția fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor menționate la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.”

Articolul 36 din Regulamentul nr. 1307/2013, care reglementează în mod specific schema de plată unică pe suprafață, prevede la alineatele (2) și (5): „(2) Plata unică pe suprafață se acordă anual pentru fiecare hectar eligibil declarat de fermier în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. […] […] (5) Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, hectarele prevăzute la alineatul (2) se află la dispoziția fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei stabilite în statul membru respectiv pentru modificarea cererii de ajutor menționate la articolul 72 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.”

Potrivit articolului 48 din Regulamentul nr. 1307/2013, care stabilește normele generale privind plata pentru zonele cu constrângeri naturale: „(1) Statele membre pot acorda o plată fermierilor care au dreptul la plată în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață menționate în capitolul 1 și ale căror exploatații se află integral sau parțial în zone cu constrângeri naturale, desemnate de statele membre […] […] (3) […] plata pentru zonele cu constrângeri naturale se acordă anual pe hectar eligibil situat în zonele pentru care un stat membru a decis să acorde o plată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol și se efectuează pe baza activării drepturilor la plată asupra hectarelor respective deținute de fermierul în cauză sau, în statele membre care aplică articolul 36 din prezentul regulament, pe baza declarării acelor hectare eligibile de către fermierul în cauză. […]”

Regulamentul delegat nr. 640/2014 a fost abrogat prin Regulamentul delegat (UE) 2022/1172 al Comisiei din 4 mai 2022 de completare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control din cadrul politicii agricole comune și aplicarea și calcularea sancțiunilor administrative aferente condiționalității (JO 2022, L 183, p. 12). Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul delegat 2022/1172, Regulamentul delegat nr. 640/2014 continuă să se aplice cererilor de ajutor pentru plăți directe depuse înainte de 1 ianuarie 2023. Astfel, ținând seama de data faptelor din litigiul principal, Regulamentul delegat nr. 640/2014 este aplicabil în speță.

Considerentele (2) și (19) ale Regulamentului delegat nr. 640/2014 au următorul cuprins: „(2) În special, ar trebui stabilite norme de completare a anumitor elemente neesențiale ale Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 în ceea ce privește funcționarea Sistemului Integrat de Administrare și Control («sistemul integrat»), termenele limită pentru depunerea cererilor de ajutor sau a cererilor de plată, condițiile pentru refuzarea parțială sau totală a ajutoarelor și pentru retragerea parțială sau totală a sprijinului sau a ajutoarelor necuvenite, stabilirea sancțiunilor administrative destinate să soluționeze neconformitățile legate de condițiile pentru primirea ajutoarelor în cadrul schemelor instituite prin Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 […] […] (19) Sancțiunile administrative ar trebui stabilite ținând cont de principiile disuasiunii și proporționalității, de problemele specifice legate de cazurile de forță majoră, precum și de circumstanțele excepționale. Sancțiunile administrative ar trebui să varieze în funcție de gravitatea neconformității comise și să meargă până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutoare legate de suprafață sau măsuri de sprijin legate de suprafață pentru o anumită perioadă. Sancțiunile administrative ar trebui să țină seama de particularitățile diverselor scheme de ajutoare sau măsuri de sprijin în ceea ce privește criteriile de eligibilitate, angajamentele și alte obligații sau de posibilitatea ca un beneficiar să nu își declare toate suprafețele pentru a crea în mod artificial condiția pentru scutirea de obligațiile de ecologizare. Sancțiunile administrative în temeiul prezentului regulament ar trebui considerate suficient de disuasive pentru a descuraja neconformitatea intenționată.”

Articolul 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014, intitulat „Sancțiuni administrative în cazurile de supradeclarare a suprafețelor pentru schema de plată de bază, schema de plată unică pe suprafață, plata redistributivă, schema pentru tinerii fermieri, plata pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale, schema pentru micii fermieri, plățile Natura 2000 și plățile legate de Directiva‑cadru privind apa, precum și plățile pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice”, prevede: „(1) Dacă, în ceea ce privește o grupă de culturi menționată la articolul 17 alineatul (1), suprafața declarată pentru schemele de ajutoare prevăzute în titlul III capitolele 1, 2, 4 și 5 și în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și pentru măsurile de sprijin menționate la articolele 30 și 31 din [Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 487)] depășește suprafața determinată în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament, ajutorul sau sprijinul se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade de 1,5 ori diferența constatată, dacă diferența respectivă depășește fie 3 % din suprafața determinată, fie 2 hectare. Sancțiunea administrativă nu depășește 100 % din cuantumurile bazate pe suprafața declarată. (2) Dacă beneficiarului nu i‑a fost încă impusă nicio sancțiune administrativă în temeiul alineatului (1) pentru supradeclararea suprafețelor pentru schema de ajutoare sau pentru măsura de sprijin în cauză, sancțiunea administrativă menționată la alineatul respectiv se reduce cu 50 % dacă diferența dintre suprafața declarată și suprafața determinată nu depășește 10 % din suprafața determinată. (3) Dacă unui beneficiar i‑a fost redusă sancțiunea administrativă în conformitate cu alineatul (2), iar o altă sancțiune administrativă menționată la prezentul articol și la articolul 21 trebuie să îi fie impusă beneficiarului respectiv pentru schema de ajutoare sau pentru măsura de sprijin în cauză în ceea ce privește anul de cerere următor, beneficiarul respectiv plătește întreaga sancțiune administrativă pentru respectivul an de cerere următor, precum și cuantumul cu care a fost redusă, în conformitate cu alineatul (2), sancțiunea administrativă calculată în conformitate cu alineatul (1). (4) Dacă suma calculată în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) nu poate fi reținută în totalitate în cei trei ani calendaristici care urmează anului calendaristic al constatării, în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014, soldul se anulează.”

Articolul 4 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul 2021/2115 prevede: „În contextul tipurilor de intervenții sub formă de plăți directe, «hectarul eligibil» este prevăzut astfel încât să acopere suprafețele care sunt la dispoziția fermierului și reprezintă: (a) orice suprafață agricolă a exploatației care, pe parcursul anului pentru care se solicită sprijin, este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este folosită și pentru activități neagricole, este utilizată predominant pentru activități agricole […]”

Articolul 41 din Zakon za podpomagane na zemedelskite proizvoditeli (Legea privind sprijinul acordat fermierilor) (DV nr. 58 din 22 mai 1998), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „ZPZP”), prevede: „(1) Fermierii înregistrați în conformitate cu articolul 7 pot solicita un ajutor în temeiul schemelor prevăzute la articolul 38a alineatul (1) prin depunerea unei cereri de ajutor în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) pentru anul calendaristic în cauză. […] (3) Terenurile agricole menționate în cererea de ajutor trebuie să fie la dispoziția fermierilor la data de 31 mai a anului calendaristic în cauză, în conformitate cu articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ceea ce se certifică printr‑un temei juridic de utilizare înregistrat în temeiul [Zakon za sobstvenostta i polzvaneto na zemedelskite zemi (Legea privind proprietatea și utilizarea terenurilor agricole)]. (4) Temeiul juridic pentru utilizarea terenurilor agricole este înregistrat la serviciile municipale pentru agricultură din locul unde se află proprietățile, cu ajutorul unui program informatic specializat gestionat de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Înregistrarea se efectuează până la expirarea termenelor prevăzute de ordinul menționat la articolul 32 alineatul (5) pentru depunerea cererii de ajutor și pentru modificările acesteia. (5) Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor clasifică, sintetizează și transmite agenției de plăți, o singură dată sau pe etape, datele referitoare la bazele juridice înregistrate pentru utilizarea terenurilor agricole. […] (6) La depunerea unei cereri de ajutor prin intermediul Sistemului Integrat de Administrare și Control [(denumit în continuare «SIGC»)], agenția de plăți verifică datele din cerere, care sunt comparate cu datele menționate la alineatul (5). Dacă fermierul a inclus în cererea sa terenuri agricole situate în afara suprafețelor pentru care există un temei legal sau într‑o măsură care depășește temeiul juridic de utilizare înregistrată, sistemul generează o semnalare a erorilor. Semnalarea erorilor este transmisă fermierului pentru semnare. (7) La expirarea termenelor de depunere a cererii de ajutor și de modificare a acesteia, prevăzute de ordinul menționat la articolul 32 alineatul (5), agenția de plăți efectuează un control administrativ al tuturor cererilor de ajutor depuse pentru care sistemul a emis o semnalare de eroare. Cu ocazia controlului, informațiile conținute în cererile de ajutor se compară cu datele menționate la alineatul (5) privind respectarea condițiilor prevăzute la alineatele (3) și (4). (8) În cazul în care în urma verificării menționate la alineatul (7) apar terenuri agricole revendicate fără temei juridic pentru utilizarea lor, agenția de plăți efectuează o determinare geografică a suprafeței și a localizării terenurilor respective. În acest caz, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor furnizează agenției de plăți informații suplimentare. (9) În cazul în care verificarea efectuată în temeiul alineatelor (7) și (8) nu indică niciun temei juridic înregistrat în sensul alineatului (4), agenția de plăți aplică dispozițiile articolului 43 alineatul (3).”

Articolul 43 din ZPZP prevede: „(1) Agenția de plăți efectuează plăți directe pentru cererile depuse în cazul în care constată că: 1. solicitantul utilizează suprafețele agricole declarate în cerere și desfășoară o activitate agricolă pe acestea; […] 4. suprafețele declarate cu titlu de ajutor sunt considerate eligibile pentru ajutor în cadrul controalelor prevăzute la articolul 37 alineatele (3) și (4). […] (3) Agenția de plăți reduce cuantumul plății sau refuză plata în cadrul schemelor de plăți directe în cazul în care: […] 4. solicitantul a declarat suprafețe pe care nu le exploatează sau a declarat suprafețe care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru ajutor, astfel cum sunt definite prin ordinul menționat la articolul 40; 5. pentru aceeași suprafață au fost depuse două sau mai multe cereri, iar suprapunerea suprafețelor nu a fost eliminată; […] 7. solicitantul ajutorului nu este utilizatorul suprafețelor agricole declarate; […] 10. suprafețele declarate pentru ajutor sunt considerate neeligibile pentru ajutor în timpul controalelor efectuate în conformitate cu articolul 37 alineatele (3) și (4). (4) Agenția de plăți reduce cuantumul plății sau refuză plata menționată la alineatul (3) în conformitate cu criteriile stabilite de legislația Uniunii Europene.”

Articolul 2 din naredba nr. 5 za usloviyata i reda za podavane na zayavlenia po shemi i merki za direktni plashtania (Ordinul nr. 5 privind condițiile și modalitățile de depunere a cererilor în temeiul schemelor și măsurilor de plățile directe) din 27 februarie 2009 (DV nr. 22 din 2009), în versiunea aplicabilă litigiului principal, prevede: „(1) Sprijinul acordat în cadrul schemelor și măsurilor prevăzute la articolul 1 este deschis fermierilor care exploatează terenuri agricole și/sau cresc animale și care îndeplinesc cerințele articolului 41 din [ZPZP]. (2) Persoanele menționate la alineatul (1) depun o cerere de sprijin în temeiul schemelor și măsurilor prevăzute la articolul 1 pe un formular care urmează să fie aprobat anual de [DFZ] – Agenția de plăți (Razplashtatelna agentsia – RA). La prima cerere de ajutor, persoanele menționate la alineatul (1) trebuie de asemenea să completeze o cerere de înregistrare.”

LQ a introdus o cerere de ajutor financiar pentru campania 2021 în cadrul mai multor scheme de ajutor și măsuri de plăți directe pe suprafață finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA), de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de bugetul de stat al Republicii Bulgaria.

Prin scrisoarea din 13 ianuarie 2023, DFZ l‑a informat pe LQ cu privire la autorizarea unui sprijin și la plata acestuia pe baza suprafețelor declarate pentru anul de comercializare 2021. Această scrisoare arăta că cuantumurile ajutoarelor solicitate de LQ în cadrul schemei de plată pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale, al schemei de plată unică pe suprafață, precum și al ajutoarelor pentru practici agricole benefice pentru climă și mediu fuseseră reduse și că fuseseră impuse sancțiuni ca urmare a supradeclarării suprafețelor.

LQ a sesizat Administrativen sad – Varna (Tribunalul Administrativ din Varna, Bulgaria) cu o acțiune împotriva scrisorii menționate, susținând că aceasta era nemotivată, ceea ce nu permitea să se înțeleagă pe baza căror elemente de fapt fusese adoptată decizia respectivă, precum și existența unei erori de drept săvârșite de autoritatea competentă.

Din decizia de trimitere reiese că reducerea cuantumurilor ajutoarelor solicitate de LQ a fost decisă pe baza rezultatelor unui control administrativ al eligibilității suprafețelor, efectuat în conformitate cu articolul 74 din Regulamentul nr. 1306/2013, cu articolele 28 și 29 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (JO 2014, L 227, p. 69), precum și cu articolul 37 alineatul (2) din ZPZP, prin compararea datelor disponibile din registrele SIGC cu cele conținute în baza de date a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor din Bulgaria.

Cu ocazia controlului menționat, s‑a stabilit că suprafețele declarate în cererea de ajutor formulată de LQ pentru anul 2021 erau superioare celor al căror temei juridic de utilizare fusese înregistrat în temeiul legislației naționale.

Pentru suprafețele indicate în cererea de ajutor formulată de LQ care au fost considerate neeligibile sau supradeclarate, i‑a fost impusă o sancțiune în temeiul articolului 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014.

LQ arată că scrisoarea din 13 ianuarie 2023, menționată la punctul 27 din prezenta hotărâre, nu face nicio referire la o eventuală neconformitate a datelor pe care le‑a furnizat în cererea sa de ajutor cu cele utilizate de DFZ în cadrul controalelor sale. Mai precis, această scrisoare nu ar furniza nicio informație care să permită să se concluzioneze că au fost efectuate controale administrative și nu ar indica nici cazurile de neconformitate a cererii de ajutor care au fost constatate.

DFZ susține că, în conformitate cu articolul 41 alineatul (3) din ZPZP, suprafețele agricole declarate în cererea de ajutor trebuie să fie la dispoziția fermierilor la data de 31 mai a anului calendaristic în cauză, ceea ce ar permite să se stabilească înregistrarea temeiului juridic de utilizare a acestor suprafețe.

În speță, DFZ susține că a decis reducerea cuantumurilor ajutoarelor acordate în favoarea LQ și impunerea de sancțiuni în conformitate cu această dispoziție, din moment ce LQ declarase în cererea sa de ajutor o suprafață superioară celei constatate în urma controalelor administrative realizate. În această privință, DFZ precizează că, printr‑o scrisoare din 8 iunie 2023, l‑a informat mai întâi pe LQ cu privire la lipsa datelor referitoare la temeiul juridic al utilizării parcelei cu numărul 78519-1127-22-1, pe care LQ o menționase în cererea de ajutor în cadrul schemei de plată pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale. În ceea ce privește cererea de ajutor formulată de LQ în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, DFZ susține că parcela cu numărul 001182-8-1-1 nu prezintă caracteristicile adecvate pentru ajutorul corespunzător. În sfârșit, într‑o scrisoare din 30 octombrie 2023, DFZ i‑ar fi semnalat lui LQ că impunerea de sancțiuni administrative fusese decisă tocmai ca urmare a unei diferențe constatate între suprafața declarată și suprafața evidențiată în urma unor controale.

Instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă dreptul Uniunii permite unei dispoziții naționale precum articolul 41 alineatele 3 și 4 din ZPZP sau unei practici a autorității administrative naționale competente să refuze fermierilor acordarea unui ajutor pentru suprafețe pentru care nu au înregistrat temeiul juridic de utilizare în bazele de date prevăzute în acest scop, în termenele prevăzute de dreptul național.

În ceea ce privește articolul 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014, în temeiul căruia DFZ i‑a aplicat sancțiuni lui LQ, instanța de trimitere arată că acest regulament delegat, chiar abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023, continuă să se aplice cererilor de ajutor referitoare la plăți directe depuse înainte de această dată, astfel cum este cazul în cauza principală. Instanța de trimitere constată însă că versiunea consolidată a regulamentului delegat menționat nu mai conține acest articol 19a. Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul respectiv trebuie considerat ca fiind în vigoare la data aplicării sancțiunilor în sarcina lui LQ, și anume la 13 ianuarie 2023.

În aceste condiții, Administrativen sad – Varna (Tribunalul Administrativ din Varna) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 4 alineatul (4) din [Regulamentul 2021/2115], articolul 28 din [Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014] și articolele 18 și 19 din [Regulamentul delegat nr. 640/2014] se opun unei dispoziții naționale și unei practici a organismului de plată din Republica Bulgaria referitoare la aplicarea dispozițiilor naționale, în special a articolului 41 alineatele (3) și (4) din [ZPZP], potrivit cărora fermierului nu i se acordă ajutorul financiar pentru suprafețele cu privire la care a încheiat în același an un contract de utilizare a terenului [fără a înregistra] acest temei juridic [al utilizării] […] în termenele prevăzute de lege în sistemul Ministerului Agriculturii? 2) Având în vedere articolul 49 alineatul (1) a treia teză din [cartă], fermierului trebuie să i se aplice o sancțiune potrivit articolului 19a din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 (abrogat prin Regulamentul delegat [UE] 2022/1172 […]), luând în considerare faptul că în considerentul (16) al Regulamentului (UE) 2022/1172 se precizează că «[d]in motive de claritate și de securitate juridică, Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 trebuie abrogat. Totuși, regulamentul [delegat] respectiv trebuie să se aplice în continuare în ceea ce privește cererile de ajutoare pentru plăți directe depuse înainte de 1 ianuarie 2023, cererile de plată depuse în legătură cu măsurile de sprijin puse în aplicare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și sistemele de control și sancțiunile administrative aferente normelor privind ecocondiționalitatea», în vigoare în timpul campaniei agricole 2021, dacă la data scrisorii prin care a fost aplicată sancțiunea, și anume la 13 ianuarie 2023, articolul 19a din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 nu exista în versiunea aplicabilă începând cu 1 ianuarie 2023?”

Comisia Europeană are îndoieli cu privire la admisibilitatea primei întrebări întrucât elementele de fapt și de drept necesare pentru ca Curtea să răspundă în mod util la întrebarea care îi este adresată nu ar reieși fără ambiguitate din decizia de trimitere. Astfel, instanța de trimitere nici nu ar fi expus în mod clar situația de fapt, nici nu ar fi reprodus cadrul juridic național relevant, în special dispozițiile naționale care prevăd obligația de a înregistra temeiul juridic de utilizare a terenurilor agricole. Aceasta nu ar preciza nici motivele pentru care apreciază că este necesară o interpretare a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul 2021/2115, a articolului 28 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 908/2014, precum și a articolelor 18 și 19 din Regulamentul nr. 640/2014.

Potrivit unei jurisprudențe constante, procedura instituită la articolul 267 TFUE este un instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale cu ajutorul căruia Curtea furnizează acestora din urmă elementele de interpretare a dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru soluționarea litigiului asupra cărora urmează să se pronunțe (Hotărârea din 27 aprilie 2023, Castorama Polska și Knor, C‑628/21, EU:C:2023:342, punctul 25, precum și jurisprudența citată).

Trebuie amintit în această privință că, în cadrul acestei proceduri, numai instanța națională sesizată cu soluționarea litigiului principal și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile fiecărei cauze, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe. Rezultă că întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Respingerea de către Curte a unei cereri formulate de o instanță națională este astfel posibilă numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal sau atunci când problema este de natură ipotetică sau Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate (Hotărârea din 29 iulie 2024, LivaNova,C‑713/22, EU:C:2024:642, punctul 53 și jurisprudența citată).

În speță, astfel cum reiese din informațiile furnizate de instanța de trimitere, acțiunea principală este îndreptată împotriva scrisorii DFZ, datată 13 ianuarie 2023, prin care acesta l‑a informat pe LQ cu privire la reducerea cuantumurilor ajutoarelor financiare solicitate de LQ pentru anul 2021 în cadrul mai multor scheme de ajutor și măsuri de plăți directe pe suprafață și cu privire la impunerea de sancțiuni ca urmare a supradeclarării constatate a suprafețelor.

DFZ a redus cuantumul ajutoarelor financiare solicitate de LQ pentru motivul că, în urma unui control de eligibilitate a suprafețelor, efectuat pe baza unei comparații a datelor declarate de LQ în cererea sa de ajutor cu cele care figurau în sistemul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, s‑a constatat că LQ nu înregistrase, astfel cum impune articolul 41 alineatele (3) și (4) din ZPZP, temeiul juridic pentru utilizarea tuturor parcelelor agricole care erau vizate în cererea sa de ajutor.

Așadar, prima întrebare vizează în mod clar o situație în care baza de date electronică a Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nu conține informații privind temeiul juridic de utilizare a unei parcele vizate de cererea de ajutor financiar prezentată de LQ pentru campania 2021.

În consecință, contrar celor susținute de Comisie, cererea de decizie preliminară conține o expunere a obiectului litigiului principal și a faptelor pertinente, precum și a conținutului dispozițiilor naționale în cauză, printre care cele ale articolului 41 alineatele (3) și (4) din ZPZP.

În plus, această cerere indică motivele care au determinat instanța de trimitere să solicite interpretarea reglementării Uniunii. Astfel, din cererea menționată reiese că jurisprudența existentă a Curții privește fapte diferite de cele în discuție în cauza principală, precum și o reglementare națională diferită de cea în discuție în această cauză.

Rezultă că prima întrebare este admisibilă.

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite prin articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate. În același spirit, Curtea poate fi pusă în situația de a lua în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut referire în enunțul întrebării sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 septembrie 2023, Groenland Poultry,C‑169/22, EU:C:2023:638, punctul 47 și jurisprudența citată).

În speță, prima întrebare vizează articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul 2021/2115, care, în scopul tipurilor de intervenție sub formă de plăți directe, definește noțiunea de „hectar eligibil”.

Or, astfel cum reiese din cererea de decizie preliminară, LQ a introdus o cerere de ajutor financiar pentru anul 2021 în cadrul mai multor scheme de ajutor și măsuri de plăți directe pe suprafață finanțate de FEGA, de FEADR și de bugetul național al Republicii Bulgaria.

Rezultă că numai dispozițiile Regulamentului nr. 1307/2013 sunt susceptibile să se aplice ratione materiae litigiului principal. Astfel, în temeiul articolului 1 alineatul (2) și, respectiv, al articolului 154 din Regulamentul 2021/2115, pe de o parte, acest regulament se aplică ajutoarelor Uniunii finanțate din FEGA și din FEADR pentru intervențiile menționate într‑un plan strategic PAC elaborat de un stat membru și aprobat de Comisie pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2023 și 31 decembrie 2027 și, pe de altă parte, Regulamentul nr. 1307/2013 continuă să se aplice în ceea ce privește cererile de ajutor referitoare la ani de cereri care încep înainte de 1 ianuarie 2023.

În această privință, din moment ce, potrivit informațiilor care figurează în decizia de trimitere, pretinsa lipsă a înregistrării temeiului juridic al utilizării uneia dintre parcelele lui LQ privește cererea de ajutor prezentată în cadrul schemei de plată pentru zonele cu constrângeri naturale, sunt relevante în cadrul primei întrebări dispozițiile articolului 48 din Regulamentul nr. 1307/2013, care definește normele generale care reglementează schema de plată pentru astfel de zone.

Alineatele (1) și (3) ale acestui articol 48 fac trimitere, în scopul identificării suprafețelor care intră în domeniul de aplicare al ajutorului referitor la zonele care se confruntă cu constrângeri naturale, precum și al stabilirii modalităților sale de plată, la dispozițiile aplicabile schemei de plată de bază, precum și la cele referitoare la schema de plată unică pe suprafață.

În speță, prima întrebare privește în principal sarcina probei care revine fermierilor pentru a stabili că parcelele agricole declarate în cererea lor de ajutor erau efectiv la dispoziția acestora la data depunerii sale. În plus, din informațiile care figurează în decizia de trimitere reiese că LQ a prezentat o cerere de ajutor numai în cadrul schemei de plată unică pe suprafață, fără să fi solicitat sprijin în cadrul schemei de plată de bază. Prin urmare, trebuie să se considere că, în cadrul primei întrebări, instanța de trimitere solicită interpretarea dispozițiilor articolului 32 alineatul (2) litera (a), precum și ale articolului 36 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1307/2013, care definesc „hectarul eligibil” și, respectiv, stabilesc condiția potrivit căreia hectarele declarate în cererea de ajutor trebuie să fie „la dispoziția fermierului la o dată stabilită de statul membru”.

Prin urmare, este necesar să se considere că, prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 32 alineatul (2) litera (a), precum și articolul 36 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1307/2013 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale sau unei practici naționale în temeiul căreia unui fermier i se poate refuza dreptul la plata ajutorului pentru suprafețele pentru utilizarea cărora acest fermier a încheiat un contract pentru anul în cauză atunci când acest contract, ca temei juridic pentru utilizarea suprafețelor menționate, nu a fost înregistrat în baza de date electronică desemnată în acest scop, precum și în termenele prevăzute de dreptul național.

Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării dispozițiilor de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acestora, ci și de contextul lor și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte aceste dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2024, Agrarmarkt Austria, C‑350/23, EU:C:2024:771, punctul 57 și jurisprudența citată).

În această privință, trebuie amintit, primo, că articolul 32 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1307/2013 definește noțiunea de „hectar eligibil” ca fiind „orice suprafață agricolă a exploatației […] care este utilizată pentru o activitate agricolă sau, în cazul în care suprafața este utilizată și pentru activități neagricole, care este utilizată în principal pentru activități agricole”.

Potrivit modului de redactare a alineatelor (2) și (5) ale articolului 36 din acest regulament, plata unică pe suprafață se acordă anual pentru fiecare hectar eligibil declarat de fermier în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) primul paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 1306/2013 și, cu excepția cazurilor de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale, aceste hectare trebuie puse la dispoziția fermierului la o dată stabilită de statul membru, care nu poate fi ulterioară datei limită stabilite de acest stat membru pentru modificarea cererii de ajutor menționate la articolul 72 alineatul (1) din acest regulament.

Din coroborarea acestor dispoziții rezultă că, pentru acordarea ajutorului solicitat, fermierul trebuie să utilizeze efectiv și să dispună de suprafețele declarate în cererea de ajutor.

În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscriu dispozițiile menționate, trebuie arătat că Regulamentul nr. 1307/2013 stabilește dispozițiile aplicabile schemelor de sprijin, în special cele referitoare la plățile directe acordate fermierilor, printre care cele care vizează condițiile de acces la aceste plăți.

În această privință, este necesar să se constate că articolul 32 alineatul (2) litera (a) și articolul 36 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1307/2013 sunt cuprinse în părțile din acest regulament consacrate implementării schemei de plată de bază și a schemei de plată unice pe suprafață. Or, întrucât ajutoarele în temeiul acestor scheme sunt acordate fermierilor în urma activării unui drept la plată pe hectar eligibil, stabilirea hectarelor eligibile care se află la dispoziția fermierului este esențială pentru buna punere în aplicare a schemelor menționate, în măsura în care permite verificarea respectării condițiilor de acordare a ajutoarelor menționate, iar numărul de hectare eligibile constituie baza de calcul al cuantumului ajutorului care trebuie plătit fermierului care a depus cererea de ajutor.

Definiția noțiunii de „hectar eligibil”, prevăzută la articolul 32 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat, deși inserată în partea acestuia referitoare la implementarea schemei de plată de bază, este, astfel cum precizează însăși această dispoziție, relevantă „în sensul prezentului titlu”, care cuprinde articolul 36 din același regulament.

În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivele urmărite de Regulamentul nr. 1307/2013, acestea trebuie stabilite în lumina sarcinilor gestiunii partajate a fondurilor Uniunii cu statele membre, în cadrul PAC.

În această privință, pe de o parte, trebuie amintit că una dintre cerințele esențiale ale reformei PAC puse în aplicare prin Regulamentul nr. 1307/2013, astfel cum este enunțată în considerentul (2) al acestui regulament, este reducerea sarcinii administrative.

În aceste condiții, rezultă în mod clar din reglementarea Uniunii referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii, la finanțarea PAC și la SIGC că statele membre au ca sarcină să adopte măsurile corespunzătoare pentru a asigura implementarea corectă a SIGC și că au în special obligația să ia măsurile necesare pentru a se asigura că operațiunile finanțate de Uniune sunt efective și corecte, precum și pentru a preveni și a acționa împotriva nelegalităților (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 2010, Pontini ș.a, C‑375/08, EU:C:2010:365, punctul 75).

În acest scop, pe de o parte, în conformitate cu articolele 63, 64 și 77 din Regulamentul nr. 1306/2013, care este, astfel cum prevede articolul 5 din Regulamentul nr. 1307/2013, strâns legat de acest din urmă regulament, statele membre impun sancțiuni administrative, care trebuie să fie proporționale și progresive în funcție de gravitatea, amploarea, durata și caracterul repetitiv al neconformității identificate și care pot lua forma unei reduceri a valorii ajutorului, cea a plății unui cuantum calculat pe baza cantității și/sau a duratei neconformității, cea a suspendării sau a retragerii unei aprobări, a unei recunoașteri sau a unei autorizații sau cea a excluderii de la dreptul de a participa la schema de ajutoare, la măsura de sprijin sau la o altă măsură vizată sau de a beneficia de pe urma acestora.

Pe de altă parte, în temeiul articolelor 67-73 din Regulamentul nr. 1306/2013, statele membre instituie și utilizează un SIGC, care se aplică schemelor de sprijin enumerate în anexa I la Regulamentul nr. 1307/2013 și care cuprinde, printre altele, un sistem de identificare a parcelelor agricole și de înregistrare a cererilor de ajutor și de plată. Scopul său principal este de a verifica autenticitatea operațiunilor finanțate din bugetul Uniunii în cadrul PAC și conformitatea acestora cu criteriile de eligibilitate pentru sprijin sau cu măsurile de sprijin, de a îmbunătăți eficacitatea și monitorizarea sprijinului acordat de Uniune, în special prin facilitarea prevenirii neregulilor și a fraudei, precum și de a asigura aplicarea sancțiunilor necesare.

Prin urmare, niciun element din Regulamentul delegat nr. 640/2014 nu permite să se considere că statele membre nu pot adopta, în vederea asigurării bunei executări a regulamentului delegat menționat, norme naționale care să impună fermierului, atunci când introduce o cerere de ajutor prin intermediul bazei de date electronice desemnate în acest scop, să indice, în susținerea acestei cereri, temeiurile juridice de utilizare a parcelelor agricole identificate ca fiind hectare eligibile în scopul eligibilității pentru măsura de sprijin solicitată și al calculării cuantumului ajutorului.

În această privință, Curtea a statuat deja că statele membre dispun de o marjă de apreciere în ceea ce privește documentele justificative și dovezile pe care trebuie să le ceară de la un solicitant de ajutor pentru suprafețele furajere care fac obiectul cererii sale [Hotărârea din 17 decembrie 2020, Land Berlin (Drepturi la plată legate de PAC), C‑216/19, EU:C:2020:1046, punctul 35 și jurisprudența citată]. Având în vedere această marjă de apreciere, statele membre pot aduce precizări în ceea ce privește dovezile ce pot fi aduse în susținerea unei cereri de ajutor, referindu‑se în special la practicile obișnuite pe teritoriul lor în domeniul agriculturii ce vizează folosința și utilizarea suprafețelor furajere, cât și la titlurile prezentate în legătură cu această utilizare (Hotărârea din 24 iunie 2010, Pontini ș.a, C‑375/08, EU:C:2010:365, punctul 82).

Cu toate acestea, în exercitarea marjei lor de apreciere, statele membre trebuie să respecte obiectivele urmărite de reglementarea Uniunii în cauză și principiile generale ale dreptului Uniunii, precum principiile proporționalității și securității juridice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2019, Azienda Agricola Barausse Antonio e Gabriele, C‑348/18, EU:C:2019:545, punctul 57, precum și Hotărârea din 7 aprilie 2022, Avio Lucos, C‑116/20, EU:C:2022:273, punctul 63).

Deși revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, în fiecare caz în parte, dacă aceste principii au fost respectate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 2010, Pontini ș.a., C‑375/08, EU:C:2010:365, punctul 89), Curtea este competentă, conform unei jurisprudențe constante, să furnizeze instanței de trimitere toate elementele de interpretare proprii dreptului Uniunii care îi pot permite acesteia să aprecieze o asemenea conformitate în vederea soluționării cauzei cu care este sesizată (Hotărârea din 11 iunie 2020, Subdelegación del Gobierno en Guadalajara, C‑448/19, EU:C:2020:467, punctul 17 și jurisprudența citată).

În ceea ce privește principiul securității juridice, pe care Curtea îl ia în considerare în domeniul ajutoarelor acordate fermierilor, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la sancțiunile administrative (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 aprilie 2024, Kaszamás, C‑79/23, EU:C:2024:329, punctul 59 și jurisprudența citată), trebuie amintit că aceasta impune nu numai ca reglementarea Uniunii să permită persoanelor interesate să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor pe care le instituie în sarcina acestora, ci și ca acestea din urmă să aibă posibilitatea să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 iulie 2018, Teglgaard și Fløjstrupgård, C‑239/17, EU:C:2018:597, punctul 52, precum și jurisprudența citată).

În ceea ce privește principiul proporționalității, care, potrivit Curții, impune ca mijloacele puse în aplicare de o dispoziție să fie apte să realizeze obiectivul urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, trebuie amintit că acesta trebuie respectat atât de legiuitorul Uniunii, cât și de legiuitorii și de instanțele naționale care aplică dreptul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 2010, Pontini ș.a., C‑375/08, EU:C:2010:365, punctul 87).

După cum rezultă din cuprinsul punctelor 65-67 din prezenta hotărâre, reglementarea Uniunii referitoare la SIGC, la protecția intereselor financiare ale Uniunii și la finanțarea PAC impune adoptarea măsurilor naționale proprii care asigură buna punere în valoare a SIGC, precum și realitatea și legalitatea schemelor de ajutoare finanțate de Uniune. În această privință și în măsura în care este relevant în cadrul litigiului principal, este necesar să se arate că articolul 72 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1306/2013 enumeră elementele care trebuie indicate în cererea de ajutor sau în cererea de plată. Se precizează că, pe lângă informațiile care trebuie să figureze în aceste cereri în temeiul regulamentului menționat, acestea pot face de asemenea obiectul unor informații suplimentare impuse de statul membru competent, contribuind astfel la asigurarea respectării principiilor securității juridice și proporționalității.

În speță, așa cum arată Comisia, pe de o parte, o dispoziție națională precum cea aplicabilă litigiului principal, și anume articolul 41 alineatele (3) și (4) din ZPZP, vizează un astfel de obiectiv, în măsura în care urmărește în special să împiedice ca fermierii să poată profita în mod abuziv de terenurile altora în scopul eludării reglementării Uniunii privind schemele de sprijin. Pe de altă parte, prin impunerea înregistrării temeiului juridic de utilizare a parcelelor agricole declarate în cererea de ajutor la serviciile competente de la locul unde se află aceste parcele, o asemenea dispoziție națională nu pare să impună fermierilor care solicită un ajutor sau un sprijin o obligație care ar fi dificil de respectat.

Rezultă că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere în raport cu împrejurările din cauza principală, condiția prevăzută de reglementarea națională în cauză, care constă în prezentarea unui titlu juridic valabil în vederea plății unui ajutor, este de natură să îndeplinească cerințele care decurg din principiul securității juridice, fără a depăși, în conformitate cu principiul proporționalității, ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului urmărit de această reglementare.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 32 alineatul (2) litera (a), precum și articolul 36 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 1307/2013 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale sau unei practici naționale în temeiul căreia unui fermier i se poate refuza dreptul la plata ajutorului pentru suprafețe pentru utilizarea cărora acest fermier a încheiat un contract pentru anul în cauză atunci când acest contract, ca temei juridic pentru utilizarea suprafețelor menționate, nu a fost înregistrat în baza de date electronică desemnată în acest scop, precum și în termenele prevăzute de dreptul național, cu condiția ca obiectivele urmărite de reglementarea Uniunii în cauză și principiile generale ale dreptului Uniunii, în special principiile proporționalității și securității juridice, să fie respectate.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 49 alineatul (1) a treia teză din cartă este aplicabil unei sancțiuni precum cea aplicată unui fermier în temeiul articolului 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014, într‑o situație în care această din urmă dispoziție era în vigoare la data la care a fost introdusă cererea de sprijin, precum și la data la care a fost impusă sancțiunea menționată, dar care, la data examinării acțiunii introduse împotriva aceleiași sancțiuni, fusese eliminată din versiunea consolidată a regulamentului delegat menționat, care, deși abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023, continuă să se aplice cererilor introduse înainte de această dată, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul delegat 2022/1172.

În această privință, în cadrul cooperării dintre Curte și instanțele naționale, instituită la articolul 267 TFUE, numai instanța națională sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe (Hotărârea din 17 octombrie 2024, FA.RO. di YK & C., C‑16/23, EU:C:2024:886, punctul 33).

Rezultă că întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a unei norme a Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate (Hotărârea din 17 octombrie 2024, FA.RO. di YK & C., C‑16/23, EU:C:2024:886, punctul 34).

Mai întâi, trebuie amintit că, în speță, Regulamentul delegat 2022/1172 a abrogat Regulamentul delegat nr. 640/2014 și că reiese din articolul 13 din acest prim regulament delegat că acest al doilea regulament delegat continuă să se aplice cererilor de ajutor referitoare la plăți directe depuse înainte de 1 ianuarie 2023. Rezultă că, întrucât cererea de ajutor în discuție în litigiul principal a fost prezentată în anul 2021, articolul 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014 continuă să se aplice ratione temporis litigiului principal, deși acest din urmă regulament delegat a fost abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023. Împrejurarea că sancțiunea a fost impusă după abrogarea Regulamentului delegat nr. 640/2014 este lipsită de relevanță în această privință.

În continuare, este necesar să se constate că, contrar celor afirmate de instanța de trimitere, acest articol 19a face încă parte atât din versiunea Regulamentului delegat nr. 640/2014 aplicabilă ratione temporis cauzei principale, cât și din ultima versiune consolidată a regulamentului delegat menționat înainte de abrogarea sa.

În aceste condiții, în măsura în care se întemeiază pe o premisă eronată, a doua întrebare privește o problemă de natură ipotetică, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 79 din prezenta hotărâre, și trebuie, prin urmare, să fie declarată inadmisibilă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 ianuarie 2025, Stangalov, C‑644/23, EU:C:2025:16, punctul 60 și jurisprudența citată).

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua)

23 octombrie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013

Regulamentul nr. 1307/2013

Regulamentul delegat (UE) 640/2014

Regulamentul 2021/2115

Dreptul bulgar

ZPZP

Ordinul nr. 5 din 27 februarie 2009

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la admisibilitate

Cu privire la fond

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată