Hotărârea Curții (Camera a opta) din 10 iulie 2025.#Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii împotriva Telekom România Mobile Communications.#Cererea de decizie preliminară formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.#Trimitere preliminară – Comunicații electronice – Regulamentul (UE) 2015/2120 – Măsuri privind accesul la internetul deschis – Articolul 3 alineatul (3) – Obligația furnizorilor de servicii de acces la internet de a trata traficul în mod egal și fără discriminare, restricții sau imixtiuni – Posibilitatea acestor furnizori de a pune în aplicare măsuri rezonabile de gestionare a traficului – Opțiune tarifară care implică o limitare a lățimii de bandă pentru video streaming.#Cauza C-367/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 din Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO 2015, L 310, p. 1).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (România) (denumită în continuare „ANCOM”), pe de o parte, și Telekom România Mobile Communications S.A., pe de altă parte, în legătură cu o decizie prin care această autoritate a constatat incompatibilitatea unei opțiuni tarifare propuse de societatea menționată cu obligațiile care decurg din dreptul Uniunii și a obligat‑o să elimine orice tratament discriminatoriu aplicat video streamingului în raport cu celelalte categorii de trafic.

Considerentele (6)-(9), (11) și (15) ale Regulamentului 2015/2120 au următorul cuprins: „(6) Utilizatorii finali ar trebui să aibă dreptul de a accesa și de a distribui informații și conținut și de a utiliza și a pune la dispoziție aplicații și servicii fără discriminare, prin intermediul serviciului lor de acces la internet. […] (7) În vederea exercitării dreptului de a avea acces și de a distribui informații și conținut și de a utiliza și a pune la dispoziție aplicațiile și serviciile dorite, utilizatorii finali ar trebui să aibă libertatea de a conveni cu furnizorii de servicii de acces la internet cu privire la tarifele privind volumele de date și vitezele specifice serviciilor de acces la internet. Astfel de acorduri, precum și toate practicile comerciale ale furnizorilor de servicii de acces la internet, nu ar trebui să limiteze exercitarea drepturilor menționate și, prin urmare, să eludeze dispozițiile prezentului regulament privind garantarea accesului la internetul deschis. Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente ar trebui să fie abilitate să intervină împotriva acordurilor sau a practicilor comerciale care, având în vedere amploarea lor, conduc la situații în care posibilitatea de alegere a utilizatorilor finali este redusă semnificativ în practică. În acest scop, evaluarea acordurilor și a practicilor comerciale ar trebui, printre altele, să țină seama de pozițiile de piață respective ale furnizorilor de servicii de acces la internet și ale furnizorilor de conținut, de aplicații și de servicii, în cauză. Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente ar trebui să fie obligate, ca parte a funcției lor de monitorizare și de aplicare, să intervină atunci când acordurile sau practicile comerciale ar determina subminarea esenței drepturilor utilizatorilor finali. (8) Atunci când furnizează servicii de acces la internet, furnizorii respectivelor servicii ar trebui să trateze toate tipurile de trafic în mod egal, fără discriminări, restricții sau imixtiuni, indiferent de expeditor, destinatar, conținut, aplicație sau serviciu, ori de echipamentul terminal. În conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii și cu jurisprudența constantă, situațiile similare nu ar trebui să fie tratate în mod diferit, iar situațiile diferite nu ar trebui să fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament se justifică în mod obiectiv. (9) Obiectivul gestionării rezonabile a traficului urmărește să contribuie la o utilizare eficientă a resurselor rețelelor, precum și la o optimizare a calității globale de transport care să răspundă la cerințele de calitate tehnică a serviciului obiectiv diferite referitoare la categorii specifice de trafic, și, prin urmare, la conținutul, aplicațiile și serviciile transmise. Măsurile rezonabile de gestionare a traficului aplicate de furnizorii de servicii de acces la internet ar trebui să fie transparente, nediscriminatorii și proporționale și nu ar trebui să se bazeze pe considerații de ordin comercial. Cerința ca măsurile de gestionare a traficului să nu fie discriminatorii nu împiedică furnizorii de servicii de acces la internet să pună în aplicare, în vederea optimizării calității globale a transmiterii, măsuri de gestionare a traficului care să facă distincția între categorii de trafic obiectiv diferite. Pentru a optimiza calitatea globală și experiența utilizatorilor, orice astfel de distincție ar trebui să fie permisă doar pe baza cerințelor tehnice de calitate a serviciului obiectiv diferite (de exemplu în ceea ce privește timpul de latență, variația întârzierii de transfer a pachetelor de date, pierderea pachetelor de date și lărgimea de bandă) ale anumitor categorii de trafic și nu pe baza unor considerente de ordin comercial. Astfel de măsuri care fac distincție ar trebui să fie proporționale în raport cu scopul optimizării calității globale și ar trebui să trateze traficul echivalent în mod egal. Astfel de măsuri nu ar trebui să fie menținute în vigoare mai mult decât este necesar. […] (11) Orice practici de gestionare a traficului care depășesc aceste măsuri rezonabile de gestionare a traficului prin blocarea, încetinirea, modificarea, restricționarea, imixtiunea în, degradarea sau discriminarea între anumite conținuturi, aplicații sau servicii ori categorii specifice de conținuturi, aplicații sau servicii ar trebui interzise, sub rezerva unor excepții definite și justificate, prevăzute în prezentul regulament. Aceste excepții ar trebui să facă obiectul unor cerințe stricte privind interpretarea și proporționalitatea. Anumite conținuturi, servicii și aplicații ar trebui să fie protejate, alături de categorii specifice ale acestora, din cauza impactului negativ asupra posibilității de alegere a utilizatorului final și a inovării, al blocării sau al altor măsuri restrictive care nu intră sub incidența excepțiilor justificate. […] […] (15) […] măsuri care depășesc măsurile rezonabile de gestionare a traficului ar putea fi, de asemenea, necesare în vederea prevenirii congestionării iminente a rețelei, și anume în situații în care congestionarea este pe cale să se materializeze, și pentru atenuarea efectelor congestionării rețelelor, cu condiția ca o astfel de congestie să se producă doar temporar sau în condiții excepționale. Principiul proporționalității impune ca măsurile de gestionare a traficului bazate pe această excepție să trateze în același fel categoriile de trafic echivalente. Congestionarea temporară ar trebui să fie interpretată ca referindu‑se la situații specifice de scurtă durată, când o creștere bruscă a numărului de utilizatori în plus față de utilizatorii obișnuiți sau o creștere bruscă a cererii pentru anumite conținuturi, aplicații sau servicii poate depăși capacitatea de transmisie a unor elemente ale rețelei și poate face restul rețelei mai puțin reactivă. […] Congestionarea excepțională ar trebui să fie interpretată ca referindu‑se la situații de congestionare imprevizibile și inevitabile, atât pentru rețelele mobile, cât și pentru cele fixe. […] Necesitatea de a aplica măsuri de gestionare a traficului care depășesc cadrul măsurilor rezonabile de gestionare a traficului, pentru a preveni sau a reduce efectele congestionării temporare sau excepționale a rețelei, nu ar trebui să ofere furnizorilor de servicii de acces la internet posibilitatea de a eluda interdicția generală privind blocarea, încetinirea, modificarea, restricționarea, imixtiunea cu, degradarea sau discriminarea între anumite conținuturi, aplicații sau servicii, sau între categorii specifice ale acestora. Congestionări ale rețelei recurente și care durează mai mult, care nu sunt nici excepționale și nici temporare nu ar trebui să beneficieze de o astfel de excepție, ci ar trebui abordate, mai degrabă, prin extinderea capacității rețelelor.”

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Obiect și domeniu de aplicare”, prevede la alineatul (1): „Prezentul regulament stabilește norme comune privind garantarea tratamentului egal și nediscriminatoriu al traficului în furnizarea de servicii de acces la internet și a drepturilor conexe ale utilizatorilor finali.”

Articolul 3 alineatele (1)-(3) din regulamentul menționat prevede: „(1) Utilizatorii finali au dreptul de a accesa și distribui informații și conținut, de a utiliza și de a pune la dispoziție aplicații și servicii și de a folosi echipamente terminale la alegere, indiferent de locația utilizatorului final sau a furnizorului, ori de locația, originea ori destinația informațiilor, conținutului, aplicațiilor sau serviciilor, prin intermediul serviciului lor de acces la internet. […] (2) Contractele între furnizorii de servicii de acces la internet și utilizatorii finali cu privire la caracteristicile și condițiile tehnice și comerciale ale serviciilor de acces la internet, cum ar fi prețul, volumele de date sau viteza, precum și orice practici comerciale utilizate de furnizorii de servicii de acces la internet nu limitează exercitarea drepturilor utilizatorilor finali prevăzute la alineatul (1). (3) Furnizorii de servicii de acces la internet tratează tot traficul în mod egal, atunci când furnizează servicii de acces la internet, fără discriminare, restricții sau imixtiuni și indiferent de expeditor și destinatar, de conținutul accesat sau distribuit, de aplicațiile sau serviciile utilizate sau furnizate sau de echipamentul terminal folosit. Primul paragraf nu împiedică punerea în aplicare de către furnizorii de servicii de acces la internet a unor măsuri rezonabile de gestionare a traficului. Pentru a fi considerate rezonabile, astfel de măsuri sunt transparente, nediscriminatorii și proporționale și nu au la bază considerații comerciale, ci cerințele tehnice de calitate a serviciului ale unor categorii de trafic specifice care sunt diferite în mod obiectiv. Astfel de măsuri nu includ monitorizarea conținutului specific și nu sunt menținute în vigoare mai mult decât este necesar. Furnizorii de servicii de acces la internet nu aplică măsuri de gestionare a traficului care excedează măsurilor prevăzute la al doilea paragraf și, în special, nu blochează, nu încetinesc, nu modifică, nu restricționează, nu interferează cu, nu degradează sau nu discriminează conținut, aplicații sau servicii specifice ori categorii specifice ale acestora, cu excepția cazului în care este necesar și numai atât timp cât este necesar, pentru: (a) a respecta dreptul […]; (b) a menține integritatea și securitatea rețelei […]; (c) a evita congestionarea iminentă a rețelei și a atenua efectele congestionării temporare sau excepționale a rețelei, cu condiția ca categorii echivalente de trafic să fie tratate în mod egal.”

Telekom România Mobile Communications este o întreprindere care își desfășoară activitatea în sectorul telecomunicațiilor.

Începând de la 15 octombrie 2017, în cazul serviciului de acces la internet mobil oferit în cadrul anumitor tipuri de abonamente, și începând de la 13 noiembrie 2017, pentru anumite oferte la cartelele preplătite, Telekom România Mobile Communications a propus o opțiune denumită „Bonus Net Nelimitat”.

Tariful de bază al acestor abonamente sau al acestor cartele include un volum lunar de date utilizabil pentru a accesa orice tip de trafic, inclusiv video streamingul, beneficiind de o viteză de până la 150 de megabiți pe secundă. Activarea „Bonusului Net Nelimitat” de către clientul în cauză implică, pe lângă un acces la un volum nelimitat de date a căror utilizare nu se contorizează în acest tarif de bază, o limitare a vitezei traficului de tip video streaming la maximum 1,5 megabiți pe secundă. Această limitare conduce, la rândul său, la o reducere a rezoluției conținuturilor video. În cazul dezactivării bonusului respectiv de către clientul în cauză, toate categoriile de trafic beneficiază de viteza inițială, însă volumul lunar de date utilizat este scăzut din volumul subscris în tariful menționat sau facturat.

Prin decizia din 8 august 2018, ANCOM a considerat că opțiunea tarifară „Bonus Net Nelimitat” instituie o măsură de gestionare a traficului incompatibilă cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120 și că Telekom România Mobile Communications trebuie să o elimine. Potrivit acestei decizii, diferite tipuri de trafic erau tratate în mod diferit, fără justificare obiectivă, întrucât video streamingul era discriminat prin limitarea vitezei maxime asociate acestui tip de trafic, și anume 1,5 megabiți pe secundă, în timp ce vitezele asociate altor tipuri de trafic puteau ajunge până la 150 de megabiți pe secundă. Or, pe de o parte, această limitare a vitezei asociate unei anumite categorii de trafic nu s‑ar întemeia pe cerințe tehnice, în sensul articolului 3 alineatul (3) al doilea paragraf din regulamentul amintit, și, pe de altă parte, limitarea menționată nu s‑ar putea încadra în niciuna dintre excepțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf din regulamentul respectiv.

Prin sentința civilă din 26 mai 2021, Curtea de Apel București (România) a admis acțiunea în anulare introdusă de Telekom România Mobile Communications împotriva deciziei menționate. Această instanță a statuat în esență că video streamingul constituie o categorie de trafic obiectiv diferită de alte categorii de trafic și că opțiunea tarifară „Bonus Net Nelimitat” este o măsură de gestionare a traficului transparentă, nediscriminatorie, proporțională, temporară și bazată pe cerințe tehnice de calitate a serviciului ale unor categorii de trafic care sunt diferite în mod obiectiv, iar nu pe considerente comerciale.

ANCOM a formulat recurs împotriva acestei sentințe civile la Înalta Curte de Casație și Justiție (România), care este instanța de trimitere.

Această instanță consideră că Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország (C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708), Hotărârea din 2 septembrie 2021, Vodafone (C‑854/19, EU:C:2021:675), Hotărârea din 2 septembrie 2021, Vodafone (C‑5/20, EU:C:2021:676), și Hotărârea din 2 septembrie 2021, Telekom Deutschland (C‑34/20, EU:C:2021:677), furnizează deja suficiente elemente în ceea ce privește chestiunile invocate de Telekom România Mobile Communications referitoare la interpretarea articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, citit în lumina considerentului (7) al acestuia, și la legătura dintre această dispoziție și articolul 3 alineatul (3) din regulamentul amintit.

Instanța menționată arată însă că trebuie să stabilească, în primul rând, dacă diferența de tratament aplicată de Telekom România Mobile Communications la activarea „Bonusului Net Nelimitat” între video streaming și celelalte categorii de trafic reprezintă o inegalitate de tratament în sensul articolului 3 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul 2015/2120. În al doilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament, citit în lumina considerentului (9) al acestuia, managementul traficului aplicat de Telekom România Mobile Communications în cadrul acestei activări reprezintă o măsură rezonabilă de gestionare a traficului. În al treilea rând, această instanță se întreabă dacă o astfel de măsură de gestionare se poate încadra în excepția prevăzută la articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf litera (c) din regulamentul menționat, referitoare la necesitatea evitării unei congestii temporare, în măsura în care implică o limitare a vitezei asociate unei anumite categorii de trafic și o reducere a rezoluției conținutului video la maximum 480 p.

Instanța menționată consideră că situația în discuție în cauza principală se distinge de cele care au făcut obiectul cauzelor în care s‑au pronunțat hotărârile citate la punctul 12 din prezenta hotărâre. Astfel, aceste din urmă cauze priveau opțiuni tarifare care discriminau diferiții furnizori de conținut, favorizând partenerii companiei de telecomunicații în cauză sau limitând viteza traficului în cazul aplicațiilor sau serviciilor care nu erau incluse în oferta tarifară în discuție, în timp ce, în prezenta cauză, diferența de tratament vizată se aplică independent de cine sunt furnizorii de servicii de video streaming, cu alte cuvinte, indiferent dacă aceștia sunt sau nu parteneri ai Telekom România Mobile Communication.

În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 3 din Regulamentul [2015/2120] se interpretează în sensul că o opțiune tarifară lansată de o companie de servicii de telecomunicații care permite clienților finali care au accesat‑o să folosească în mod gratuit toate serviciile de video streaming, independent de furnizorii de la care provin și indiferent dacă au sau nu calitatea de parteneri de conținut ai companiei de servicii de telecomunicații, fără ca volumul de date consumat prin utilizarea acestor servicii să fie inclus în volumul de date asigurat lunar prin tariful de telefonie mobilă, însă cu o limitare a lățimii de bandă pentru acest tip de conținut, este compatibilă cu obligațiile care decurg din aceste dispoziții?”

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 din Regulamentul 2015/2120 trebuie interpretat în sensul că se opune unei opțiuni de acces nelimitat la internet, fără costuri suplimentare, propusă de un furnizor de servicii de acces la internet clienților săi, care, atunci când este activată, permite acestor clienți să utilizeze servicii de video streaming fără ca datele astfel utilizate să fie scăzute din volumul de date cuprins în abonamentul lunar de bază, dar limitează lățimea de bandă aplicată acestui conținut, indiferent de cine sunt difuzorii sau furnizorii acestuia, în raport cu cea aplicată altor categorii de trafic, în timp ce, atunci când această opțiune nu este activată de respectivii clienți, întregul trafic, inclusiv video streamingul, beneficiază de aceeași lățime de bandă, însă volumul de date utilizate este scăzut din volumul subscris de aceiași clienți.

Diferitele dispoziții ale articolului 3 din Regulamentul 2015/2120 urmăresc, după cum rezultă din articolul 1 din acesta, să garanteze tratamentul egal și nediscriminatoriu al traficului în furnizarea de servicii de acces la internet, precum și drepturile conexe ale utilizatorilor finali (Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctul 27, și Hotărârea din 2 septembrie 2021, Telekom Deutschland, C‑34/20, EU:C:2021:677, punctul 24).

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul 2015/2120, citit în lumina considerentului (6) al acestui regulament, enunță drepturile utilizatorilor finali, inclusiv pe cele de a accesa și de a distribui informații și conținut, precum și de a utiliza și de a pune la dispoziție aplicații și servicii. În temeiul acestui articol 3 alineatul (2), exercitarea drepturilor respective nu trebuie să fie limitată prin contracte încheiate între furnizorii de servicii de acces la internet și utilizatorii finali sau prin practici comerciale utilizate de acești furnizori.

În ceea ce privește articolul 3 alineatul (3) din regulamentul menționat, trebuie amintit mai întâi că primul paragraf al acestei dispoziții, citit în lumina considerentului (8) al aceluiași regulament, impune furnizorilor de servicii de acces la internet o obligație generală de a trata traficul în mod egal, fără discriminare, restricții sau imixtiuni, de la care nu se poate deroga în niciun caz prin intermediul unor practici comerciale utilizate de respectivii furnizori sau al unor contracte încheiate de aceștia cu utilizatorii finali (Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctul 47).

În continuare, din al doilea paragraf al acestui articol 3 alineatul (3), precum și din considerentul (9) al Regulamentului 2015/2120, în lumina căruia trebuie citit acest al doilea paragraf, reiese că, deși sunt ținuți să respecte această obligație generală, furnizorii amintiți își mențin posibilitatea de a adopta măsuri rezonabile de gestionare a traficului. Această posibilitate este însă supusă condiției, printre altele, ca astfel de măsuri să nu fie menținute mai mult decât este necesar și celei ca ele să aibă la bază „cerințele tehnice de calitate a serviciului ale unor categorii de trafic specifice care sunt diferite în mod obiectiv”, iar nu „considerații comerciale” (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctul 48).

În sfârșit, din al treilea paragraf al articolului 3 alineatul (3) rezultă că, cu excepția cazului în care au fost adoptate pe o perioadă determinată și sunt necesare pentru a permite unui furnizor de servicii de acces la internet fie să respecte o obligație legală, fie să mențină integritatea și securitatea rețelei, fie să evite sau să remedieze congestionarea acesteia, toate măsurile care constau în blocarea, încetinirea, modificarea, restricționarea, interferența, degradarea sau tratarea în mod discriminatoriu, printre altele, a unor conținuturi, aplicații sau servicii specifice nu pot fi considerate rezonabile în sensul celui de al doilea paragraf al acestei dispoziții și, prin urmare, trebuie privite, ca atare, ca fiind incompatibile cu aceasta (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctul 49).

Având în vedere aceste elemente, este necesar să se arate că obiectivul obligației generale enunțate la primul paragraf al articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120 nu este doar acela de a se asigura că furnizorii de servicii de acces la internet se abțin să pună în aplicare măsuri care implică o discriminare între diferiți difuzori sau furnizori de conținut, de aplicații sau de servicii, ci, mai larg, acela de a se asigura că toate conținuturile consultate sau difuzate, precum și toate aplicațiile sau serviciile utilizate ori furnizate prin intermediul unui serviciu de acces la internet sunt tratate în mod egal.

Prin urmare, simpla împrejurare că o măsură aplicată de un furnizor de servicii de acces la internet nu urmărește să garanteze anumitor difuzori sau furnizori de conținut, de aplicații sau de servicii, care ar fi partenerii săi, un tratament diferit față de cel asigurat celorlalți difuzori sau furnizori de conținut, de aplicații sau de servicii, care nu ar avea această calitate, nu permite să se concluzioneze din start că această obligație generală a fost respectată.

Rezultă că o măsură care limitează lățimea de bandă aplicată, atunci când este activată o opțiune tarifară, video streamingului în comparație cu cea aplicată altor categorii de trafic, în timp ce, în cazul dezactivării acestei opțiuni, întregul trafic de internet, inclusiv video streamingul, beneficiază de aceeași lățime de bandă, operează o distincție în cadrul traficului susceptibilă să încalce obligația generală menționată.

Din jurisprudența Curții rezultă că o astfel de diferență de tratament nu poate fi justificată în temeiul libertății contractuale recunoscute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul 2015/2120, nici prin intermediul unor contracte încheiate între furnizorii de servicii de acces la internet în cauză și utilizatorii finali, precum consumatorii, nici prin cel al unor practici comerciale prin care se urmărește satisfacerea unei cereri a clientului în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctele 36 și 47, precum și Hotărârea din 2 septembrie 2021, Telekom Deutschland, C‑34/20, EU:C:2021:677, punctele 26 și 32).

În schimb, după cum reiese din articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din acest regulament, o măsură care face distincție între categorii de trafic diferite în mod obiectiv poate fi pusă în aplicare dacă îndeplinește condițiile pentru a putea fi calificată drept „măsură rezonabilă de gestionare a traficului”, în sensul acestei dispoziții. În lipsa îndeplinirii acestor condiții, o atare măsură poate fi de asemenea pusă în aplicare dacă se încadrează în una dintre cele trei excepții enumerate limitativ la articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf din regulamentul menționat, în speță, în cea prevăzută la litera (c) a acestei din urmă dispoziții.

În ceea ce privește, în primul rând, articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul 2015/2120, din această dispoziție, citită în lumina considerentului (9) al regulamentului respectiv, rezultă că furnizorii de servicii de acces la internet pot pune în aplicare măsuri de gestionare a traficului care să facă distincție între categorii specifice de trafic cu condiția în special ca aceste măsuri să urmărească optimizarea calității globale a transmiterii, precum și a experienței utilizatorilor și să aibă la bază cerințe tehnice de calitate a serviciului ale acestor categorii de trafic care sunt diferite în mod obiectiv, iar nu considerații comerciale.

Astfel, o măsură de gestionare a traficului nu poate fi considerată întemeiată pe asemenea diferențe obiective decât dacă condițiile tehnice pe care această măsură le aplică unei categorii specifice de trafic îndeplinesc cerințele tehnice de calitate a serviciului proprii acestei categorii specifice de trafic.

În schimb, trebuie să se aprecieze ca având la bază „considerații comerciale”, în sensul articolului 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul 2015/2120, orice măsură a unui furnizor de servicii de acces la internet față de orice utilizator final care conduce, fără a se întemeia pe astfel de diferențe obiective, la a nu trata în mod egal și fără discriminare conținutul, aplicațiile sau serviciile propuse de diferiții furnizori de conținut, de aplicații sau de servicii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2020, Telenor Magyarország, C‑807/18 și C‑39/19, EU:C:2020:708, punctul 48). Mai precis, are la bază astfel de considerații comerciale o măsură care face o distincție în cadrul traficului pe care un furnizor de servicii de acces la internet o justifică prin existența unei simple diferențe între categoriile de trafic, fără însă ca obiectul respectivei măsuri să fie legat de această diferență.

Acest lucru este valabil și pentru o măsură care nu numai că face o distincție între diferite categorii de trafic atunci când este activată o opțiune tarifară, dar tratează aceeași categorie de trafic în mod diferit în funcție de prețul plătit de utilizatorul final pentru un anumit volum de date.

Rezultă că o opțiune tarifară precum cea în discuție în litigiul principal, care limitează lățimea de bandă aplicată video streamingului în raport cu cea aplicată celorlalte categorii de trafic, în timp ce, în cazul dezactivării acestei opțiuni, se aplică aceeași lățime de bandă întregului trafic, inclusiv video streamingului, face o distincție în cadrul traficului de internet pe baza unor considerații comerciale. Acest lucru este valabil cu atât mai mult cu cât nu se susține că difuzarea și vizionarea de videouri în streaming necesită o limitare a lățimii de bandă pentru a optimiza calitatea globală a transmisiei, precum și experiența utilizatorilor. Dimpotrivă, după cum reiese din cererea de decizie preliminară, o astfel de limitare reduce rezoluția conținuturilor video și, prin urmare, calitatea acestora.

În plus, atunci când o asemenea opțiune lasă la discreția clienților în cauză ai unui furnizor de servicii de acces la internet alegerea activării și a dezactivării sale, împiedicând furnizorul respectiv să controleze perioada efectivă de aplicare a măsurii de gestionare a traficului pe care a instituit‑o, această măsură nu poate fi considerată ca nefiind menținută „mai mult decât este necesar”, în sensul articolului 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul 2015/2120.

În ceea ce privește, în al doilea rând, articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf litera (c) din regulamentul amintit, trebuie să se constate că această dispoziție, care, după cum enunță considerentul (11) al regulamentului menționat, este de strictă interpretare, permite aplicarea unor măsuri de gestionare a traficului care pot să nu îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din același regulament cu condiția ca aceste măsuri să fie necesare și numai pe perioada necesară pentru a preveni o congestionare iminentă a rețelei sau pentru a atenua efectele unei congestionări excepționale sau temporare a rețelei. Întrucât un furnizor de servicii de acces la internet nu poate controla perioada efectivă de aplicare a unei măsuri de gestionare a traficului pe care a adoptat‑o, după cum s‑a arătat la punctul anterior din prezenta hotărâre, această măsură nu poate fi considerată limitată doar la timpul necesar pentru a evita congestionarea iminentă a rețelei sau pentru a atenua efectele unei congestionări excepționale sau temporare a rețelei, așa cum impune articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf litera (c) din Regulamentul 2015/2120.

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că o opțiune tarifară care, pe baza unor considerații comerciale, face o distincție în cadrul traficului care decurge dintr‑o limitare a lățimii de bandă aplicată video streamingului, fără a se încadra în niciuna dintre excepțiile prevăzute la acest articol 3 alineatul (3) al treilea paragraf, contravine obligației generale de a trata traficul în mod egal, fără discriminare, restricții sau imixtiuni, prevăzută la articolul 3 alineatul (3) primul paragraf menționat.

În consecință, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 3 din Regulamentul 2015/2120 trebuie interpretat în sensul că se opune unei opțiuni de acces nelimitat la internet, fără costuri suplimentare, propusă de un furnizor de servicii de acces la internet clienților săi, care, atunci când este activată, permite acestor clienți să utilizeze servicii de video streaming fără ca datele astfel utilizate să fie scăzute din volumul de date cuprins în abonamentul lunar de bază, dar limitează lățimea de bandă aplicată acestui conținut, indiferent de cine sunt difuzorii sau furnizori acestuia, în raport cu cea aplicată altor categorii de trafic, în timp ce, atunci când această opțiune nu este activată de respectivii clienți, întregul trafic, inclusiv video streamingul, beneficiază de aceeași lățime de bandă, însă volumul de date utilizate este scăzut din volumul subscris de aceiași clienți.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)

10 iulie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la cheltuielile de judecată