Hotărârea Curții (Camera a doua) din 26 martie 2026.#LF împotriva Sanofi Pasteur SA.#Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Răspunderea pentru produsele cu defect – Directiva 85/374/CEE – Articolul 13 – Raporturi cu regimul de răspundere pentru culpă – Culpă a producătorului care are legătură cu caracterul defectuos al produsului – Articolul 10 – Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani în caz de prejudiciu constând într‑o boală evolutivă – Noțiunea «a cunoscut […] prejudiciul» – Articolul 11 – Stingerea drepturilor persoanei prejudiciate – Validitate – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul de acces la instanță.#Cauza C-338/24.

Cauza C‑338/24

împotriva

Sanofi Pasteur SA

(cerere de decizie preliminară formulată de Cour d’appel de Rouen)

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 26 martie 2026

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Răspunderea pentru produsele cu defect – Directiva 85/374/CEE – Articolul 13 – Raporturi cu regimul de răspundere pentru culpă – Culpă a producătorului care are legătură cu caracterul defectuos al produsului – Articolul 10 – Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani în caz de prejudiciu constând într‑o boală evolutivă – Noțiunea «a cunoscut […] prejudiciul» – Articolul 11 – Stingerea drepturilor persoanei prejudiciate – Validitate – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul de acces la instanță”

Apropierea legislațiilor – Răspunderea pentru produsele cu defect – Directiva 85/374 – Acțiune în reparație împotriva producătorului – Acțiune întemeiată pe regimul general al răspunderii pentru culpă – Invocarea unui comportament culpabil al producătorului în legătură cu o lipsă de siguranță a produsului cu defect – Admisibilitate

(Directiva 85/374 a Consiliului, art. 13)

(a se vedea punctele 31-35 și dispozitivul 1)

Apropierea legislațiilor – Răspunderea pentru produsele cu defect – Directiva 85/374 – Termen de prescripție a acțiunii în reparație – Dies a quo – Data cunoașterii de către reclamant a prejudiciului, a defectului produsului și a identității producătorului

[Directiva 85/374 a Consiliului, art. 10 alin. (1)]

(a se vedea punctele 38-44 și 50 și dispozitivul 2)

Apropierea legislațiilor – Răspunderea pentru produsele cu defect – Directiva 85/374 – Termen de prescripție a drepturilor conferite persoanei prejudiciate – Prejudiciu constând într‑o boală evolutivă – Încălcarea dreptului de acces la o instanță judecătorească – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Directiva 85/374 a Consiliului, art. 11]

(a se vedea punctele 61-71, 74-76 și dispozitivul 3)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de cour d’appel de Rouen (Curtea de Apel din Rouen, Franța), Curtea se pronunță cu privire la compatibilitatea termenului de prescripție a drepturilor conferite persoanelor prejudiciate de caracterul defectuos al unui produs, în sensul Directivei 85/374 ( 1 ), cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în situația excepțională a persoanelor prejudiciate care suferă de o boală evolutivă.

După ce a fost vaccinată în anul 2003 cu un vaccin fabricat de Sanofi Pasteur, LF a prezentat efecte secundare și a fost diagnosticată în anul 2008 ca suferind de miofascită cu macrofage. Aceasta a inițiat o procedură judiciară în anul 2020 pentru a obține repararea prejudiciilor suferite, în temeiul răspunderii pentru produse cu defect și al răspunderii pentru culpă a Sanofi Pasteur. Această cerere a fost respinsă în primă instanță, apoi în apel, pentru motivul că era prescrisă. Cour de cassation (Curtea de Casație, Franța) a casat și a anulat ulterior hotărârea instanței de apel.

Sesizată cu retrimiterea cauzei, instanța de trimitere solicită Curții să stabilească dacă victima unui produs cu defect poate solicita repararea prejudiciului său invocând un comportament culpabil în legătură cu o lipsă de siguranță a acestui produs în temeiul regimului general de răspundere pentru culpă. În plus, aceasta ridică problema stabilirii momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 85/374, precum și a validității articolului 11 din această directivă în raport cu dreptul de acces la o instanță judecătorească în sensul articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea observă că comportamentul culpabil care reprezintă o cerință în cadrul unui regim național de răspundere pentru culpă constituie un temei diferit de defectul produsului în sensul Directivei 85/374. Or, această diferență permite tocmai să se stabilească, în conformitate cu articolul 13 din această directivă, dacă un regim de răspundere național poate fi invocat în paralel cu regimul de răspundere prevăzut de directiva menționată. Prin urmare, această dispoziție nu se opune ca persoana prejudiciată de un produs cu defect să solicite producătorului repararea prejudiciului său în temeiul regimului general de răspundere pentru culpă, invocând un comportament culpabil în legătură cu o lipsă de siguranță a acestui produs.

În al doilea rând, Curtea declară că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani, prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 85/374, este stabilit la data la care reclamantul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască atât prejudiciul, apărut cu certitudine în legătură cu produsul cu defect, cât și defectul produsului și identitatea producătorului, iar nu la data stabilizării prejudiciului. Astfel, chiar și în cazul unui prejudiciu care constă într‑o boală evolutivă, acest lucru permite să asigure respectarea principiului securității juridice atât în interesul persoanei prejudiciate, cât și în cel al producătorului.

În ultimul rând, Curtea semnalează că termenul de prescripție de zece ani, la expirarea căruia drepturile conferite persoanei prejudiciate de Directiva 85/374 se sting, este menționat în mod expres la articolul 11 din această directivă.

În continuare, Curtea arată că însăși esența dreptului de acces la o instanță competentă nu este afectată de dispozitivul instituit prin Directiva 85/374. Astfel, atunci când prejudiciul constă într‑o boală evolutivă, persoana prejudiciată poate să aibă acces la o instanță competentă pentru a obține recunoașterea prejudiciului său în temeiul acestei directive în termen de trei ani de la data la care prejudiciul a apărut în mod cert, astfel încât aceasta a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoștință de existența acestui prejudiciu, indiferent de evoluția sa ulterioară. În plus, faptul că termenul de prescripție de trei ani, prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din Directiva 85/374, este inclus în termenul de zece ani prevăzut la articolul 11 din această directivă nu aduce atingere dreptului de acces la o instanță competentă, întrucât acest din urmă termen este întrerupt atunci când persoana prejudiciată inițiază o procedură judiciară împotriva producătorului. De asemenea directiva menționată nu se opune ca persoana prejudiciată, după ce a obținut o despăgubire inițială, să poată solicita despăgubirea suplimentară pentru acest prejudiciu dacă acesta ar evolua, ceea ce revine statelor membre să prevadă.

În sfârșit, Curtea observă că uniformizarea normelor privind prescripția urmărită de Directiva 85/374 a fost dorită de legiuitorul Uniunii atât în interesul persoanei prejudiciate, cât și al producătorului.

Pe de altă parte, în ceea ce privește situația specifică a persoanelor prejudiciate afectate de o boală evolutivă, Curtea subliniază că, deși o asemenea persoană prejudiciată se află într‑o situație de incertitudine în ceea ce privește evoluția stării sale, ea nu este privată de accesul la o instanță din moment ce apariția, în mod cert, a prejudiciului legat de defectul produsului poate interveni în termenul de zece ani prevăzut la articolul 11 din Directiva 85/374. În consecință, principiile deduse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea Howald Moor și alții împotriva Elveției ( 2 ) nu pot fi invocate în această privință.

Având în vedere ceea ce precedă, Curtea concluzionează că nu a fost relevat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 11 din Directiva 85/374.

( 1 ) Directiva 85/374/CEE a Consiliului din 25 iulie 1985 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu defect (JO 1985, L 210, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 183).

( 2 ) Curtea EDO, 11 martie 2014, Howald Moor și alții împotriva Elveției (CE:ECHR:2014:0311JUD005206710, § 78 și 79).