Hotărârea Curții (Camera a noua) din 23 octombrie 2025.#Кanevi Komers DS EOOD împotriva Zamestnik izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie”.#Cererea de decizie preliminară formulată de Administrativen sad – Varna.#Trimitere preliminară – Agricultură – Politica agricolă comună (PAC) – Scheme de sprijin direct – Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 – Articolul 15 alineatul (1) – Excepții de la aplicarea de sancțiuni administrative – Cerere de asistență incorectă – Retragerea unei astfel de cereri – Notificarea autorităților naționale competente – Sancțiuni administrative în caz de supradeclarare a suprafețelor – Sancțiuni în temeiul articolului 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014 – Aplicabilitatea acestui articol după abrogarea Regulamentului delegat nr. 640/2014.#Cauza C-267/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 15 și 19a din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Sistemul Integrat de Administrare și Control și condițiile pentru refuzarea sau retragerea plăților și pentru sancțiunile administrative aplicabile în cazul plăților directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală și al ecocondiționalității (JO 2014, L 181, p. 48, rectificare în JO 2015, L 209, p. 48), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul delegat (UE) 2016/1393 al Comisiei din 4 mai 2016 (JO 2016, L 225, p. 41) (denumit în continuare „Regulamentul delegat nr. 640/2014”), precum și a articolului 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Kanevi Komers DS EOOD, o societate de drept bulgar, pe de o parte, și Zamestnik izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie” (directorul executiv adjunct al Fondului de Stat pentru Agricultură, Bulgaria) (denumit în continuare „DFZ”), pe de altă parte, în legătură cu decizia acestuia din urmă de a reduce cuantumul ajutorului financiar solicitat de Kanevi Komers DS pentru anul de comercializare 2019 în temeiul a mai multe scheme de sprijin de măsuri de plăți directe pe suprafață și de a‑i impune sancțiuni din cauza supradeclarării unor suprafețe.

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO 2013, L 347, p. 549, rectificare în JO 2016, L 130, p. 13) a fost abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023 prin Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (JO 2021, L 435, p. 187). Cu toate acestea, în temeiul articolului 104 din Regulamentul 2021/2116, articolele 59, 63, 64, 67, 68, 74 și 77 din Regulamentul nr. 1306/2013 continuă să se aplice în legătură cu cheltuielile suportate și plățile efectuate pentru schemele de sprijin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 608), în ceea ce privește anul calendaristic 2022 și anii anteriori. Dat fiind că cererea de ajutor în discuție în litigiul principal privește anul de comercializare 2019, Regulamentul nr. 1306/2013 este aplicabil în speță.

Articolul 59 din Regulamentul nr. 1306/2013, intitulat „Principii generale ale controalelor”, prevede la alineatele (1) și (3): „(1) Sistemul instituit de statele membre [...] include, cu excepția cazului în care se prevede altfel, verificarea administrativă sistematică a tuturor cererilor de ajutor și de plată. Sistemul respectiv este completat de controale la fața locului. […] (3) Autoritatea responsabilă întocmește un raport pentru fiecare control la fața locului.”

Articolul 63 din acest regulament, intitulat „Plăți necuvenite și sancțiuni administrative”, prevede la alineatele (1) și (2): „(1) Dacă se constată că un beneficiar nu îndeplinește criteriile de eligibilitate sau nu respectă angajamentele sau alte obligații legate de condițiile pentru acordarea ajutorului sau sprijinului prevăzute de legislația agricolă sectorială, plata aferentă ajutorului nu se efectuează sau acesta se retrage în întregime sau parțial și, după caz, drepturile la plată aferente menționate la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se alocă, sau se retrag. […] (2) În plus, în cazurile în care legislația agricolă sectorială prevede astfel, statele membre aplică, de asemenea, sancțiuni administrative, în conformitate cu normele prevăzute la articolele 64 și 77 […].”

Potrivit articolului 64 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1306/2013, intitulat „Aplicarea sancțiunilor administrative”: „Sancțiunile administrative pot lua una dintre următoarele forme: (a) reducerea valorii ajutorului sau a sprijinului care urmează să fie acordat în legătură cu cererea de ajutor sau de plată afectată de neconformitate, ori în legătură cu cereri ulterioare; cu toate acestea, în ceea ce privește sprijinul pentru dezvoltarea rurală, aceasta nu aduce atingere posibilității de suspendare a sprijinului în cazurile în care se poate preconiza că beneficiarul va remedia neconformitatea într‑un termen rezonabil; (b) plata unui cuantum calculat pe baza cantității și/sau duratei neconformității; (c) suspendarea sau retragerea unei aprobări, a unei recunoașteri sau a unei autorizații; (d) excluderea de la dreptul de a participa la schema de ajutoare sau la măsura de sprijin sau la altă măsură vizată ori de a beneficia de pe urma acestora.”

Capitolul 2, intitulat „Sistemul integrat de administrare și control”, din titlul V din acest regulament cuprinde articolul 67 din acesta, care are următorul cuprins: „(1) Fiecare stat membru instituie și utilizează un sistem integrat de administrare și control (denumit în continuare «sistemul integrat»). […] (4) În sensul prezentului capitol: […] (b) «plată directă pe suprafață» înseamnă schema de plată de bază, schema de plată unică pe suprafață și plata redistributivă, astfel cum sunt menționate la titlul III capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; plățile pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu menționate la titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; plățile pentru zonele cu constrângeri naturale menționate la titlul III capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; plățile pentru tinerii fermieri menționate la titlul III capitolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; sprijinul cuplat facultativ menționat la titlul IV capitolul 1, atunci când sprijinul este plătit per hectar, plata specifică pentru cultura de bumbac menționată la titlul IV capitolul 2, schema pentru micii fermieri menționată la titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013; […].”

Articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1306/2013 prevede: „Sistemul integrat conține următoarele elemente: (a) o bază de date electronică; (b) un sistem de identificare a parcelelor agricole; (c) un sistem de identificare și de înregistrare a drepturilor la plată; (d) cereri de ajutor și cereri de plată; (e) un sistem integrat de control; (f) un sistem unic pentru înregistrarea identității fiecărui beneficiar al sprijinului menționat la articolul 67 alineatul (2) care depune o cerere de ajutor sau de plată.”

Articolul 74 alineatul (1) din acest regulament prevede: „În conformitate cu articolul 59, statele membre desfășoară, prin intermediul agențiilor de plăți sau al organismelor pe care le‑au autorizat să acționeze în numele acestora, controale administrative privind cererile de ajutor pentru a verifica îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului. Controalele respective sunt completate de controale la fața locului.”

Potrivit articolului 77 din regulamentul menționat, intitulat „Aplicarea sancțiunilor administrative”: „(1) În ceea ce privește sancțiunile administrative menționate la articolul 63 alineatul (2), prezentul articol se aplică în cazul neconformității cu criteriile de eligibilitate, cu angajamentele sau cu alte obligații care rezultă din aplicarea normelor privind sprijinul menționat la articolul 67 alineatul (2). […] (4) Sancțiunile administrative pot lua următoarele forme: (a) reducerea valorii ajutorului sau a sprijinului acordat ori care urmează să fie acordat în legătură cu cererile de ajutor sau de plată afectate de neconformitate și/sau în legătură cu cereri de ajutor sau de plată pentru ani anteriori sau ulteriori; (b) plata unui cuantum calculat pe baza cantității și/sau duratei neconformității; (c) excluderea de la dreptul de a participa la schema de ajutor sau la măsura de sprijin vizată. […]”

Regulamentul nr. 1307/2013 a fost abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023 prin Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO 2021, L 435, p. 1). Cu toate acestea, în temeiul articolului 154 alineatul (2) din Regulamentul 2021/2115, Regulamentul nr. 1307/2013 continuă să se aplice în cazul cererilor de ajutor referitoare la anii de cerere care încep înainte de 1 ianuarie 2023. Dat fiind că cererea de ajutor în discuție în litigiul principal privește anul de comercializare 2019, Regulamentul nr. 1307/2013 este aplicabil în speță.

Considerentul (4) al Regulamentului nr. 1307/2013 are următorul cuprins: „Este necesar să se clarifice faptul că Regulamentul [nr. 1306/2013] și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în legătură cu măsurile prevăzute în prezentul regulament. […]”

Articolul 1 din Regulamentul nr. 1307/2013 prevede: „Prezentul regulament stabilește: (a) norme comune privind plățile acordate direct fermierilor în cadrul schemelor de sprijin enumerate în anexa I (denumite în continuare «plăți directe»); (b) norme specifice privind: (i) o plată de bază pentru fermieri (denumită în continuare «schema de plată de bază») și o schemă simplificată tranzitorie (denumită în continuare «schema de plată unică pe suprafață»); (ii) un ajutor național tranzitoriu facultativ pentru fermieri; (iii) o plată redistributivă facultativă; (iv) o plată pentru fermierii care aplică practici agricole benefice pentru climă și mediu; (v) o plată facultativă pentru fermierii din zonele care se confruntă cu constrângeri naturale; (vi) o plată pentru tinerii fermieri care își încep activitatea agricolă; (vii) o schemă de sprijin cuplat facultativ; […]”

Regulamentul delegat nr. 640/2014 a fost abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023 prin Regulamentul delegat (UE) 2022/1172 al Comisiei din 4 mai 2022 de completare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control din cadrul politicii agricole comune și aplicarea și calcularea sancțiunilor administrative aferente condiționalității (JO 2022, L 183, p. 12). Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul delegat 2022/1172, Regulamentul delegat nr. 640/2014 continuă să se aplice cererilor de ajutor pentru plăți directe depuse înainte de 1 ianuarie 2023. Astfel, ținând seama de data faptelor din litigiul principal, Regulamentul delegat nr. 640/2014 este aplicabil în speță.

Considerentele (2), (8) și (17) ale Regulamentului delegat nr. 640/2014 au următorul cuprins: „(2) În special, ar trebui stabilite norme de completare a anumitor elemente neesențiale ale Regulamentului [nr. 1306/2013] în ceea ce privește funcționarea Sistemului Integrat de Administrare și Control («sistemul integrat»), termenele limită pentru depunerea cererilor de ajutor sau a cererilor de plată, condițiile pentru refuzarea parțială sau totală a ajutoarelor și pentru retragerea parțială sau totală a sprijinului sau a ajutoarelor necuvenite, stabilirea sancțiunilor administrative destinate să soluționeze neconformitățile legate de condițiile pentru primirea ajutoarelor în cadrul schemelor instituite prin Regulamentul [nr. 1307/2013] al Parlamentului European și al Consiliului […] […] (8) Pentru a asigura punerea în aplicare în mod adecvat a schemei de plată de bază și a plăților aferente prevăzute în titlul III din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre ar trebui să instituie un sistem de identificare și de înregistrare pentru drepturi la plată care să garanteze faptul că drepturile la plată pot fi urmărite și care să permită, printre altele, un control încrucișat al suprafețelor declarate în cadrul schemei de plată de bază cu drepturile la plată aflate la dispoziția fiecărui fermier, precum și între diferitele drepturi la plată propriu‑zise. […] (17) Beneficiarii care notifică în orice moment autorităților naționale competente existența unor cereri de ajutor sau a unor cereri de plată incorecte nu ar trebui să fie supuși niciunei sancțiuni administrative, oricare ar fi motivul neconformității, cu excepția cazului în care beneficiarii au fost informați cu privire la intenția autorității competente de a efectua un control la fața locului sau a cazului în care autoritatea competentă a informat deja beneficiarul cu privire la eventualele neconformități din cererea de ajutor sau din cererea de plată.”

Articolul 2 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, intitulat „Definiții”, prevede la alineatul (1): „[…] Se aplică […] următoarele definiții: […] 2. «neconformitate» înseamnă: (a) în cazul criteriilor de eligibilitate, al angajamentelor sau al altor obligații legate de condițiile de acordare a ajutorului sau sprijinului menționat la articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, orice nerespectare a acelor criterii de eligibilitate, angajamente sau alte obligații; […] […]”

Articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, intitulat „Excepții de la aplicarea de sancțiuni administrative”, prevede: „(1) Sancțiunile administrative prevăzute în prezentul capitol nu se aplică în ceea ce privește partea cererii de ajutor sau a cererii de plată în legătură cu care beneficiarul informează în scris autoritatea competentă că cererea de ajutor sau cererea de plată este incorectă sau că a devenit incorectă după depunere, cu condiția ca beneficiarul să nu fi fost informat cu privire la intenția autorității competente de a efectua un control la fața locului și ca autoritatea să nu fi informat deja beneficiarul în legătură cu eventualele neconformități din cererea de ajutor sau din cererea de plată. (2) Pe baza informațiilor furnizate de beneficiar astfel cum se menționează la alineatul (1), cererea de ajutor sau cererea de plată este modificată astfel încât să reflecte situația reală.”

Articolul 19a din acest regulament delegat, intitulat „Sancțiuni administrative în cazurile de supradeclarare a suprafețelor pentru schema de plată de bază, schema de plată unică pe suprafață, plata redistributivă, schema pentru tinerii fermieri, plata pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale, schema pentru micii fermieri, plățile Natura 2000 și plățile legate de Directiva‑cadru privind apa, precum și plățile pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale sau cu alte constrângeri specifice”, prevede la alineatele (1)-(3): „(1) Dacă, în ceea ce privește o grupă de culturi menționată la articolul 17 alineatul (1), suprafața declarată pentru schemele de ajutoare prevăzute în titlul III capitolele 1, 2, 4 și 5 și în titlul V din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și pentru măsurile de sprijin menționate la articolele 30 și 31 din [Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO 2013, L 347, p. 487)] depășește suprafața determinată în conformitate cu articolul 18 din prezentul regulament, ajutorul sau sprijinul se calculează pe baza suprafeței determinate, din care se scade de 1,5 ori diferența constatată, dacă diferența respectivă depășește fie 3 % din suprafața determinată, fie 2 hectare. Sancțiunea administrativă nu depășește 100 % din cuantumurile bazate pe suprafața declarată. (2) Dacă beneficiarului nu i‑a fost încă impusă nicio sancțiune administrativă în temeiul alineatului (1) pentru supradeclararea suprafețelor pentru schema de ajutoare sau pentru măsura de sprijin în cauză, sancțiunea administrativă menționată la alineatul respectiv se reduce cu 50 % dacă diferența dintre suprafața declarată și suprafața determinată nu depășește 10 % din suprafața determinată. (3) Dacă unui beneficiar i‑a fost redusă sancțiunea administrativă în conformitate cu alineatul (2), iar o altă sancțiune administrativă menționată la prezentul articol și la articolul 21 trebuie să îi fie impusă beneficiarului respectiv pentru schema de ajutoare sau pentru măsura de sprijin în cauză în ceea ce privește anul de cerere următor, beneficiarul respectiv plătește întreaga sancțiune administrativă pentru respectivul an de cerere următor, precum și cuantumul cu care a fost redusă, în conformitate cu alineatul (2), sancțiunea administrativă calculată în conformitate cu alineatul (1).”

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (JO 2014, L 227, p. 69) a fost abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023 prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1173 al Comisiei din 31 mai 2022 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de gestionare și control în cadrul politicii agricole comune (JO 2022, L 183, p. 23). Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul de punere în aplicare 2022/1173, Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 continuă să se aplice cererilor de ajutor pentru plăți directe depuse înainte de 1 ianuarie 2023. Astfel, ținând seama de data faptelor din litigiul principal, Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 este aplicabil în speță.

Articolul 25 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 prevede: „Controalele la fața locului pot fi anunțate cu condiția ca acest lucru să nu aducă atingere scopului sau eficacității acestora. Orice preaviz este strict limitat la perioada minimă necesară și nu depășește 14 zile. […]”

Articolul 41 din acest regulament de punere în aplicare, intitulat „Raport de control”, are următorul cuprins: „(1) Pentru fiecare control la fața locului efectuat în temeiul prezentei secțiuni se întocmește un raport de control care permite analiza detaliilor controalelor efectuate și formularea unor concluzii privind conformitatea cu criteriile de eligibilitate, cu angajamentele și cu alte obligații. […] (2) Beneficiarului i se oferă oportunitatea de a semna raportul în timpul controlului, pentru a se atesta prezența beneficiarului la control, și posibilitatea de a adăuga observații. Dacă statele membre utilizează un raport de control întocmit prin mijloace electronice pe parcursul controlului, autoritatea competentă prevede posibilitatea unei semnături electronice a beneficiarului sau posibilitatea ca raportul de control să fie trimis fără întârziere beneficiarului, căruia i se oferă astfel posibilitatea să semneze raportul și să adauge eventuale observații. În cazul constatării oricărei neconformități, beneficiarul primește o copie a raportului de control. […]”

Articolul 41 din Zakon za podpomagane na zemedelskite proizvoditeli (Legea privind sprijinul acordat agricultorilor) (DV nr. 58 din 22 mai 1998), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „ZPZP”), prevede: „(1) Agricultorii înregistrați în conformitate cu articolul 7 pot solicita un ajutor în temeiul schemelor prevăzute la articolul 38a alineatul (1) prin depunerea unei cereri de ajutor în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) pentru anul calendaristic în cauză. […] (3) Terenurile agricole menționate în cererea de ajutor trebuie să fie la dispoziția agricultorilor la data de 31 mai a anului calendaristic în cauză, în conformitate cu articolul 36 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ceea ce este certificat printr‑un temei juridic de utilizare înregistrat în temeiul [Zakon za sobstvenostta i polzvaneto na zemedelskite zemi (Legea privind proprietatea și utilizarea terenurilor agricole)]. (4) Temeiul juridic pentru utilizarea terenurilor agricole este înregistrat la serviciile municipale pentru agricultură din locul unde se află proprietățile, cu ajutorul unui program informatic specializat gestionat de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor. Înregistrarea se efectuează până la expirarea termenelor prevăzute de decretul menționat la articolul 32 alineatul (5) pentru depunerea cererii de ajutor și pentru modificările acesteia. (5) Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor clasifică, sintetizează și transmite agenției de plăți, o singură dată sau pe etape, datele referitoare la temeiurile juridice înregistrate pentru utilizarea terenurilor agricole. […] (6) La depunerea unei cereri de ajutor prin intermediul Sistemului integrat de administrare și control, agenția de plăți verifică datele din cerere, care sunt comparate cu datele menționate la alineatul (5). Dacă agricultorul a inclus în cererea sa terenuri agricole situate în afara suprafețelor pentru care există un temei legal sau într‑o măsură care depășește temeiul juridic de utilizare înregistrat, sistemul generează o alertă de eroare. Alerta de eroare este transmisă agricultorului pentru semnătură. (7) La expirarea termenelor de depunere a cererii de ajutor și de modificare a acesteia, prevăzute de decretul menționat la articolul 32 alineatul (5), agenția de plăți efectuează un control administrativ al tuturor cererilor de ajutor depuse pentru care sistemul a emis o alertă de eroare. Cu ocazia controlului, informațiile conținute în cererile de ajutor se compară cu datele menționate la alineatul (5) privind respectarea condițiilor prevăzute la alineatele (3) și (4). […] (9) În cazul în care verificarea efectuată în temeiul alineatelor (7) și (8) nu indică niciun temei juridic înregistrat în sensul alineatului (4), agenția de plăți aplică dispozițiile articolului 43 alineatul (3).”

Articolul 43 din ZPZP prevede: „(1) Agenția de plăți efectuează plăți directe pentru cererile depuse în cazul în care constată că: 1. solicitantul utilizează suprafețele agricole declarate în cerere și desfășoară pe acestea o activitate agricolă; […] 3. suprafața utilizată de agricultor și dimensiunea parcelelor agricole nu sunt mai mici decât cele stabilite la articolul 38c; 4. suprafețele declarate pentru ajutor sunt considerate eligibile pentru ajutor în cadrul controalelor menționate la articolul 37 alineatele (3) și (4). (2) Agenția de plăți controlează cererile de ajutor din cadrul schemelor de plăți directe în conformitate cu articolul 37. (3) Agenția de plăți reduce cuantumul plății sau refuză plata în cadrul schemelor de plăți directe în cazul în care: 1. solicitantul exploatează suprafețe și/sau parcele agricole de dimensiuni mai mici decât cele stabilite la articolul 38c; 2. acest organism a constatat nerespectarea condițiilor de ecocondiționalitate pentru suprafețele în cauză; 3. solicitantul împiedică o vizită de control la fața locului; 4. solicitantul a declarat suprafețe pe care nu le exploatează sau a declarat suprafețe care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru ajutor, astfel cum sunt definite prin decretul menționat la articolul 40; 5. pentru aceeași suprafață au fost depuse două sau mai multe cereri, iar suprapunerea suprafețelor nu a fost eliminată; […] (4) Agenția de plăți reduce cuantumul plății sau refuză plata menționată la alineatul (3) în conformitate cu criteriile stabilite de legislația Uniunii Europene.”

Articolul 2 din naredba no 5 za usloviyata i reda za podavane na zayavlenia po shemi i merki za direktni plashtania (Decretul nr. 5 privind condițiile și modalitățile de depunere a cererilor în temeiul schemelor și măsurilor de plăți directe) din 27 februarie 2009 (DV nr. 22 din 2009), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumit în continuare „Decretul nr. 5”), prevede: „(1) Sprijinul acordat în cadrul schemelor și măsurilor prevăzute la articolul 1 este deschis agricultorilor care exploatează terenuri agricole și/sau cresc animale și care îndeplinesc cerințele articolului 41 din [ZPZP]. (2) Persoanele menționate la alineatul (1) depun o cerere de sprijin în temeiul schemelor și măsurilor prevăzute la articolul 1 pe un formular care urmează să fie aprobat anual de [DFZ] – Agenția de plăți (Razplashtatelna agentsia – RA). La prima cerere de ajutor, persoanele menționate la alineatul (1) trebuie de asemenea să completeze o cerere de înregistrare.”

Articolul 11 din acest decret prevede: „(1) Până la 31 mai, solicitanții de sprijin pot aduce modificări cererilor lor și documentelor anexate, inclusiv prin adăugarea de scheme și măsuri suplimentare, precum și de parcele agricole și/sau a animale în cadrul schemelor și/sau al măsurilor solicitate. În cazul în care data de 31 mai este o zi nelucrătoare, termenul de modificare a cererilor expiră în prima zi lucrătoare următoare. […] (3) Solicitanții de sprijin nu pot efectua modificările menționate la alineatul (1) în cazul în care: 1. au fost informați cu privire la neconformitățile constatate în cerere; 2. au fost informați că vor face obiectul unui control la fața locului; 3. au făcut obiectul unui control la fața locului și au fost constatate neconformități. (4) Modificările menționate la alineatul (1) trebuie efectuate prin depunerea unei copii a cererii de sprijin, cu rubrica «modificări» bifată în mod corespunzător, completată și semnată de solicitant. Copia menționată este depusă, pentru introducerea datelor pe care le conține, în Sistemul de înregistrare a solicitanților, a cererilor de sprijin și a cererilor de plată (SRKZPZP) de la Serviciul municipal pentru agricultură (OSZ) corespunzător, în care au fost introduse datele referitoare la cererea de sprijin a solicitantului. Datele sunt introduse în conformitate cu articolul 10 alineatul (1). […] (6) Solicitanții de sprijin pot corecta erorile de fapt evidente din cererile depuse în orice moment până când plata este aprobată (integral sau parțial) sau refuzată.”

Articolul 14 din Decretul nr. 5 prevede: „(1) Solicitantul ajutorului poate retrage cererea depusă sau una sau mai multe scheme din aceasta, cu excepția schemei de ajutoare pentru micii fermieri, până la momentul plății în cadrul schemei în cauză, dar nu mai târziu de data de 1 decembrie a anului de cerere. Nu poate fi retrasă o parte a unei parcele. Retragerea se efectuează prin cerere scrisă la direcția regională competentă a DFZ din regiunea în care se află: 1. adresa permanentă a solicitantului – persoană fizică; 2. sediul social al solicitantului – persoană juridică sau întreprinzător individual. (2) O cerere sau una sau mai multe scheme care fac parte din aceasta se retrage printr‑o cerere de modificare prin completarea unui formular de cerere cu modificările notate în rubrici. […] (6) Solicitantul de ajutor nu își poate retrage cererea sau una sau mai multe scheme din aceasta în cazul în care: 1. este informat referitor la suprapunerile identificate în cerere în ceea ce privește parcelele pentru care s‑au constatat suprapuneri; 2. a fost informat că a fost selectat pentru un control la fața locului în ceea ce privește suprafețele și/sau animalele care fac obiectul controlului; 3. a făcut obiectul unui control la fața locului și a fost informat cu privire la neconformitățile constatate în ceea ce privește suprafețele și/sau animalele pentru care s‑au constatat asemenea neconformități. (7) Cererile de retragere a cererilor de ajutor nu sunt acceptate în perioada controalelor încrucișate ale acestor cereri. Perioada controalelor încrucișate este publicată pe site‑ul internet al Fondului de Stat pentru Agricultură. […]”

Kanevi Komers DS a introdus o cerere de ajutor financiar pentru anul de comercializare 2019 în cadrul mai multor scheme de ajutor și măsuri de plăți directe pe suprafață finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de bugetul național al Republicii Bulgaria.

Această cerere a făcut obiectul unor verificări administrative și al unor controale la fața locului, dintre care un prim control, efectuat între 8 și 28 august 2019, și un al doilea, realizat între 22 și 25 octombrie 2019.

Prin scrisoarea din 4 noiembrie 2019 adresată direcției regionale a DFZ din orașul Targovishte (Bulgaria), Kanevi Komers DS și‑a retras, în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Decretul nr. 5, cererea de ajutor pentru anumite parcele agricole. La 5 noiembrie 2019, aceeași scrisoare a fost depusă la sediul central al DFZ.

Prin scrisoarea din 18 decembrie 2019, DFZ a informat Kanevi Komers DS, pe de o parte, că retragerea cererii de ajutor nu era valabilă, întrucât aceasta nu a fost efectuată prin intermediul sistemului integrat de administrare și control (denumit în continuare „SIGC”), și, pe de altă parte, că refuzul acestei retrageri era justificat de faptul că planificase deja și decisese realizarea unui control. Cu toate acestea, DFZ nu a furnizat un document care să ateste decizia privind acest control.

Prin scrisoarea din 5 decembrie 2022, DFZ a informat Kanevi Komers DS cu privire la autorizarea unui sprijin și la plata acestuia pe baza suprafeței declarate pentru anul de comercializare 2019. Această scrisoare arăta că cuantumul total al ajutorului autorizat fusese calculat prin intermediul SIGC, după realizarea unor controale administrative și a unor controale obligatorii la fața locului privind datele care figurează în cererea de sprijin depusă de această societate, că sumele solicitate de Kanevi Komers DS făcuseră obiectul unor reduceri și că cuantumurile sancțiunilor aplicabile acesteia ca urmare a suprapunerii suprafețelor fuseseră calculate în conformitate cu articolul 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014.

Kanevi Komers DS a sesizat Administrativen sad – Varna (Tribunalul Administrativ din Varna, Bulgaria), care este instanța de trimitere, cu o acțiune împotriva acestei scrisori.

În fața acestei instanțe, Kanevi Komers DS arată în esență că putea retrage din cererea sa de ajutor parcele pentru care solicitase un sprijin, nu prin intermediul SIGC, ci cu respectarea condițiilor de fond și de procedură stabilite la articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014 și la articolul 14 din Decretul nr. 5, și anume printr‑o notificare scrisă adresată direcției regionale a DFZ în cazul în care beneficiarul nu a fost informat că autoritatea competentă intenționa să efectueze un control la fața locului și nu a fost deja informat de această autoritate cu privire la cazurile de neconformitate constatate în cererea sa de ajutor sau în cererea sa de plată.

Kanevi Komers DS precizează în această privință că a notificat DFZ cererea de retragere a anumitor suprafețe din cererea sa de ajutor în termenele prevăzute de dreptul național și că a respectat forma scrisă prevăzută la articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014. Aceasta susține de asemenea că decizia prin care s‑a dispus controlul la fața locului efectuat între 8 și 28 august 2019 nu menționa nicio parcelă și că, în consecință, autoritatea administrativă nu dispunea de nicio dovadă că suprafețele vizate de cererea de retragere erau tocmai cele care fuseseră desemnate pentru a fi controlate. Prin urmare, ea apreciază că DFZ a încălcat articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, pe de o parte, prin includerea în calculul ajutorului a suprafețelor care erau vizate de cererea de retragere și, pe de altă parte, prin aplicarea de sancțiuni fără a ține seama de corecția adusă cererii de ajutor.

DFZ susține că, pentru ca o retragere a parcelelor din cererea de ajutor să fie valabilă, aceasta trebuie efectuată prin intermediul SIGC potrivit unor modalități care permit un tratament pertinent al acestei cereri. Acesta arată că a fost dezvoltată o funcționalitate în SIGC care permite, la depunerea unei cereri de retragere totală sau parțială a suprafețelor, un control al admisibilității acestei cereri în vederea aprobării sau a neaprobării unei astfel de retrageri. DFZ precizează că orice alt mod de a proceda la retragerea menționată, care nu oferă posibilitatea obiectivă de a verifica admisibilitatea cererii de retragere, nu poate fi tratat ca o astfel de cerere.

Potrivit instanței de trimitere, se ridică problema dacă, având în vedere articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, este suficient ca notificarea cererii de retragere să fie făcută în scris și să fie primită de autoritatea competentă sau dacă este necesar ca această notificare să se facă într‑un format specific și prin intermediul unei platforme informatice dedicate. În această privință, instanța de trimitere precizează că Regulamentul delegat nr. 640/2014 nu prevede nici că cererea de retragere a unor suprafețe trebuie să fie efectuată prin intermediul unei astfel de platforme, nici competența statelor membre de a stabili norme suplimentare în vederea punerii în aplicare a acestui regulament delegat.

În plus, având în vedere formularea articolului 15 din acest regulament delegat, s‑ar ridica problema dacă acest articol trebuie interpretat în sensul că, din moment ce beneficiarul nu a fost informat că autoritatea competentă intenționa să efectueze un control și nu a fost informat cu privire la cazurile de neconformitate constatate în cererea de ajutor, el poate semnala în scris autorității competente că cererea sa de ajutor sau cererea sa de plată este incorectă sau a devenit incorectă de la depunerea cererii, iar aceasta până în ziua în care este informat cu privire la existența condițiilor care împiedică efectuarea acestei semnalări.

În sfârșit, în ceea ce privește articolul 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014, în temeiul căruia DFZ a impus sancțiuni Kanevi Komers DS, instanța de trimitere arată că acest regulament delegat, chiar abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023, continuă să se aplice cererilor de ajutor referitoare la plăți directe depuse înainte de această dată, precum în cauza principală. Cu toate acestea, ea constată că versiunea consolidată a regulamentului delegat nu mai conține acest articol 19a. Prin urmare, instanța de trimitere ridică problema dacă articolul menționat trebuie considerat ca fiind în vigoare la data aplicării sancțiunilor Kanevi Komers DS, și anume la 5 decembrie 2022.

În aceste condiții, Administrativen sad – Varna (Tribunalul Administrativ din Varna) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Dispoziția articolului 15 din [Regulamentul delegat nr. 640/2014] este direct aplicabilă de către statele membre sau aplicarea acestei dispoziții necesită adoptarea unor dispoziții de drept intern? 2) Trebuie să se considere că articolul 15 din [Regulamentul delegat nr. 640/2014] prevede că, pentru informarea corespunzătoare a autorității competente de către beneficiar cu privire la faptul că cererea sa de ajutor sau cererea sa de plată este incorectă sau că a devenit incorectă după depunere, este suficientă o informare scrisă primită de autoritatea competentă fără a fi prevăzută depunerea acesteia prin intermediul unei anumite platforme? 3) Limitările dreptului beneficiarului prevăzute la articolul 15 din [Regulamentul delegat nr. 640/2014], potrivit cărora beneficiarul poate informa, fără a fi sancționat, autoritatea competentă cu privire la faptul că cererea de ajutor sau cererea de plată este incorectă sau că a devenit incorectă după depunere numai cu condiția ca «beneficiarul să nu fi fost informat cu privire la intenția autorității competente de a efectua un control la fața locului» și «ca autoritatea să nu fi informat deja beneficiarul în legătură cu eventualele neconformități din cererea de ajutor sau din cererea de plată», trebuie interpretate în sensul că acestea impun dovada informării beneficiarului de către autoritatea administrativă cu privire la controlul planificat sau în legătură cu o neconformitate din cererea de ajutor sau din cererea de plată? În această privință, dacă autoritatea competentă nu a informat beneficiarul cu privire la intenția de a efectua un control la fața locului sau nu l‑a informat încă în legătură cu eventualele neconformități din cererea de ajutor sau din cererea de plată, această dispoziție din regulament permite beneficiarului să efectueze retragerea înainte de a fi informat de autoritatea administrativă în cazul în care a fost deja efectuat un control și în cazul în care a fost constatată o neconformitate? 4) Considerentul (17) și articolul 15 din [Regulamentul delegat nr. 640/2014] se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia «solicitantul sprijinului nu poate retrage cererea depusă sau una ori mai multe dintre schemele cuprinse în aceasta în cazul în care: 1. a fost informat cu privire la suprapunerile constatate în cadrul acesteia în legătură cu parcelele cu suprapuneri constatate; 2. a fost informat că a fost selectat pentru un control la fața locului; 3. a făcut obiectul unui control la fața locului și a fost informat cu privire la neconformitățile constatate în legătură cu suprafețele și/sau animalele referitor la care au fost constatate aceste neconformități», precum și unei practici administrative a autorității naționale în ceea ce privește controlul la fața locului (potrivit căreia beneficiarul nu este informat cu privire la control sau la rezultatul acestuia) și unei practici administrative a autorității naționale care impune, exclusiv din motive de simplificare a prelucrării cererii, depunerea de către beneficiar a informării scrise privind retragerea prin intermediul unui anumit sistem? 5) Articolul 49 alineatul (1) a treia teză din [cartă] este aplicabil în litigiul principal în privința sancțiunii impuse fermierului în conformitate cu articolul 19a din [Regulamentul delegat nr. 640/2014], [abrogat prin Regulamentul delegat 2022/1172], al cărui considerent (16) prevede că «[d]in motive de claritate și securitate juridică, Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 trebuie abrogat. Totuși, regulamentul respectiv trebuie să se aplice în continuare în ceea ce privește cererile de ajutoare pentru plăți directe depuse înainte de 1 ianuarie 2023, cererile de plată depuse în legătură cu măsurile de sprijin puse în aplicare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 și sistemele de control și sancțiunile administrative aferente normelor privind ecocondiționalitatea», în vigoare în anul de comercializare 2019 și la data aplicării sancțiunii prin scrisoarea de notificare din 5 decembrie 2022 privind acordarea autorizației și plata sprijinului financiar în cadrul schemelor și al măsurilor de plăți directe pe suprafață în anul de comercializare 2019, cu numărul de referință […], în condițiile în care, la data la care instanța examinează cauza, [Regulamentul delegat nr. 640/2014], în versiunea în vigoare de la 1 ianuarie 2023 […], nu conține articolul 19a?”

Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care impune solicitantului de ajutor să informeze autoritatea națională competentă cu privire la orice eroare sau modificare a cererii de ajutor sau a cererii de plată numai prin intermediul unei platforme informatice dedicate.

În această privință, trebuie amintit mai întâi că, deși, având în vedere însăși natura și funcția lor în sistemul izvoarelor dreptului Uniunii, dispozițiile unui regulament au în general un efect imediat în ordinile juridice naționale, fără a fi necesar ca autoritățile naționale să adopte măsuri de aplicare, anumite dispoziții ale unui regulament pot necesita totuși, pentru punerea lor în aplicare, adoptarea de către statele membre a unor măsuri de aplicare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2012, Ketelä, C‑592/11, EU:C:2012:673, punctul 35 și jurisprudența citată).

Rezultă dintr‑o jurisprudență constantă că statele membre pot adopta măsuri de aplicare a unui regulament dacă nu împiedică aplicabilitatea directă a acestuia, nu disimulează natura sa de drept al Uniunii și specifică exercitarea marjei de apreciere acordate prin regulament, rămânând totodată în limitele dispozițiilor acestuia (Hotărârea din 25 octombrie 2012, Ketelä, C‑592/11, EU:C:2012:673, punctul 36 și jurisprudența citată).

Este necesar ca, prin raportare la dispozițiile relevante ale regulamentului în discuție, interpretate în lumina obiectivelor sale, să se determine dacă acestea interzic, impun sau permit statelor membre să adopte anumite măsuri de aplicare și, în special în această din urmă ipoteză, dacă măsura respectivă se înscrie în cadrul marjei de apreciere recunoscute fiecărui stat membru (Hotărârea din 25 octombrie 2012, Ketelä, C‑592/11, EU:C:2012:673, punctul 37 și jurisprudența citată).

În plus, în vederea interpretării dispozițiilor de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acestora, ci și de contextul lor și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte aceste dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2024, Agrarmarkt Austria, C‑350/23, EU:C:2024:771, punctul 57 și jurisprudența citată).

În această privință, este necesar să se arate, în primul rând, că articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 prevede că sancțiunile administrative prevăzute în prezentul capitol nu se aplică în ceea ce privește partea cererii de ajutor sau a cererii de plată în legătură cu care beneficiarul informează în scris autoritatea competentă că cererea de ajutor sau cererea de plată este incorectă sau că a devenit incorectă după depunere, cu condiția ca beneficiarul să nu fi fost informat cu privire la intenția autorității competente de a efectua un control la fața locului și ca autoritatea să nu fi informat deja beneficiarul în legătură cu eventualele neconformități din cererea de ajutor sau din cererea de plată.

În consecință, din modul de redactare a dispoziției menționate rezultă că aceasta nu permite și nici nu interzice în mod expres statelor membre să prevadă norme suplimentare privind obligația beneficiarului de a informa în scris autoritatea competentă cu privire la partea din cererea de ajutor sau din cererea de plată considerată incorectă sau care a devenit incorectă după depunerea sa.

În ceea ce privește, în al doilea rând, contextul în care se înscrie această dispoziție, ea este cuprinsă în capitolul IV din titlul II din Regulamentul delegat nr. 640/2014, care este consacrat modalităților de calcul al ajutorului și sancțiunilor administrative în caz de neconformitate, în ceea ce privește schemele de plăți directe și măsurile de dezvoltare rurală care intră sub incidența SIGC.

Or, expresia „neconformitate” este ea însăși definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 2 litera (a) din acest regulament delegat ca fiind „în cazul criteriilor de eligibilitate, al angajamentelor sau al altor obligații legate de condițiile de acordare a ajutorului sau sprijinului […], orice nerespectare a acelor criterii de eligibilitate, angajamente sau alte obligații”.

Din moment ce articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 se înscrie în contextul calculării ajutorului și a sancțiunilor administrative în caz de neconformitate și prevede că posibilitatea de rectificare a cererii de ajutor sau a cererii de plată presupune ca autoritatea competentă să nu fi comunicat încă beneficiarului intenția sa de a efectua un control la fața locului sau să îl fi informat cu privire la cazurile de neconformitate constatate în cererea sa de ajutor sau în cererea sa de plată, trebuie să se considere că această dispoziție urmărește să garanteze că rectificarea efectuată a posteriori de beneficiar intervine din motive autonome și voluntare, caracterizate de buna‑credință a acestuia din urmă.

În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivele urmărite mai general de Regulamentul delegat nr. 640/2014, acestea trebuie stabilite în lumina sarcinilor gestiunii partajate a fondurilor Uniunii cu statele membre, în cadrul politicii agricole comune (PAC), astfel cum este reglementată de Regulamentul nr. 1306/2013, care este completat de acest regulament delegat cu privire la elemente neesențiale.

În această privință, rezultă în mod clar din reglementarea Uniunii referitoare la protecția intereselor financiare ale Uniunii, la finanțarea PAC, precum și la SIGC că statele membre au ca obligație să adopte măsuri corespunzătoare pentru a asigura punerea în aplicare corectă a SIGC și că au în special obligația să ia măsurile necesare pentru a se asigura că operațiunile finanțate de Uniune sunt efective și corecte, precum și pentru a preveni și a acționa împotriva nelegalităților (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 2010, Pontini ș.a.C‑375/08, EU:C:2010:365, punctul 75). Aceste obligații au fost stabilite de legiuitorul Uniunii la articolul 59 din Regulamentul 2021/2116, care corespunde articolului 58 din Regulamentul nr. 1306/2013, care a fost abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023.

În acest scop, pe de o parte, în conformitate cu articolele 63, 64 și 77 din Regulamentul nr. 1306/2013, statele membre impun sancțiuni administrative, care sunt proporționale și progresive în funcție de gravitatea, amploarea, durata și repetarea nerespectării constatate și care pot lua forma unei reduceri a cuantumului ajutorului sau al sprijinului, a unei plăți într‑un cuantum calculat pe baza cantității și/sau a perioadei afectate de nerespectare, pe cea a suspendării sau retragerii unei aprobări, a unei recunoașteri sau a unei autorizații sau pe cea a excluderii de la dreptul de a participa la schema de ajutor, la măsura de sprijin sau la o altă măsură vizată ori de la a beneficia de pe urma acestora.

Pe de altă parte, în temeiul articolelor 67-73 din acest regulament, statele membre instituie și gestionează un SIGC, în special pentru a verifica autenticitatea și conformitatea operațiunilor finanțate din bugetul Uniunii în cadrul PAC și pentru a îmbunătăți eficacitatea și monitorizarea sprijinului acordat de Uniune, facilitând prevenirea neregulilor și a fraudei, precum și aplicarea sancțiunilor necesare.

Prin urmare, niciun element din Regulamentul delegat nr. 640/2014 nu permite să se considere că statele membre nu pot adopta măsuri de aplicare care să prevadă că comunicarea scrisă în temeiul articolului 15 menționat trebuie să fie efectuată prin intermediul unei platforme informatice specifice.

În această privință, Curtea a statuat deja că statele membre dispun de o marjă de apreciere cu ocazia punerii în aplicare a schemelor de ajutor și cu ocazia alegerii măsurilor naționale pe care le consideră necesare pentru a preveni și a sancționa în mod eficient neregularitățile și fraudele (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 2010, Pontini ș.a., C‑375/08, EU:C:2010:365, punctul 76).

Cu toate acestea, exercitarea de către statele membre a marjei lor de apreciere referitoare la probele care trebuie furnizate în susținerea unei cereri de ajutor și reglementarea națională care pune în aplicare această marjă de apreciere trebuie să respecte obiectivele urmărite de reglementarea Uniunii în cauză și principiile generale ale dreptului Uniunii, precum principiile proporționalității și securității juridice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2019, Azienda Agricola Barausse Antonio e Gabriele, C‑348/18, EU:C:2019:545, punctul 57, precum și Hotărârea din 7 aprilie 2022, Avio Lucos, C‑116/20, EU:C:2022:273, punctul 63).

Deși revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, în fiecare caz, dacă aceste principii au fost respectate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 2010, Pontini ș.a., C‑375/08, EU:C:2010:365, punctul 89), conform unei jurisprudențe constante a Curții, aceasta este competentă să furnizeze instanței de trimitere toate elementele de interpretare proprii dreptului Uniunii care îi pot permite acesteia să aprecieze o asemenea conformitate în vederea soluționării cauzei cu care este sesizată (Hotărârea din 11 iunie 2020, Subdelegación del Gobierno en Guadalajara, C‑448/19, EU:C:2020:467, punctul 17 și jurisprudența citată).

În ceea ce privește principiul securității juridice, pe care Curtea îl ia în considerare în domeniul ajutoarelor acordate agricultorilor, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la sancțiunile administrative (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 aprilie 2024, Kaszamás, C‑79/23, EU:C:2024:329, punctul 59 și jurisprudența citată), trebuie amintit că acesta impune nu numai ca reglementarea Uniunii să permită persoanelor interesate să cunoască cu exactitate întinderea obligațiilor pe care le impune acestora, ci și ca acestea din urmă să aibă posibilitatea să își cunoască în mod neechivoc drepturile și obligațiile și să acționeze în consecință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 iulie 2018, Teglgaard și Fløjstrupgård, C‑239/17, EU:C:2018:597, punctul 52, precum și jurisprudența citată).

Din dosarul de care dispune Curtea reiese că, în temeiul articolului 14 din Decretul nr. 5, retragerea cererilor de ajutor se efectuează printr‑o comunicare scrisă adresată direcției regionale a DFZ în cauză. Cu toate acestea, pe de o parte, din acest dosar nu reiese că, la data faptelor din litigiul principal, o dispoziție de drept bulgar impunea obligația de a transmite notificarea acestei retrageri prin intermediul unei platforme informatice specializate. Pe de altă parte, potrivit indicațiilor furnizate de instanța de trimitere, cerința ca retragerea menționată să fie efectuată prin acest mijloc rezulta doar din practica autorităților naționale.

Deși revine, în definitiv, instanței de trimitere sarcina să verifice dacă dreptul național respectă principiul securității juridice, trebuie precizat că, în ipoteza în care obligația de a transmite retragerea unei cereri de ajutor prin intermediul unei platforme informatice specifice nu s‑ar întemeia pe un temei legal, ci pe o simplă practică a autorităților naționale, o astfel de practică nu pare compatibilă cu cerința de previzibilitate în aplicarea normelor de drept impusă de acest principiu, în măsura în care poate avea incidență asupra obligațiilor beneficiarului ajutorului.

În ceea ce privește principiul proporționalității, care, potrivit Curții, impune ca mijloacele puse în aplicare de o dispoziție să fie apte să realizeze obiectivul urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, trebuie amintit că acesta trebuie respectat atât de legiuitorul Uniunii, cât și de legiuitorii și de instanțele naționale care aplică dreptul Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iunie 2010, Pontini ș.a., C‑375/08, EU:C:2010:365, punctul 87). Acest principiu trebuie, așadar, respectat de autoritățile naționale competente în cadrul aplicării dispozițiilor Regulamentului delegat nr. 640/2014.

Astfel, statele membre trebuie să se asigure că beneficiarii ajutorului, indiferent de gradul lor de alfabetizare informatică, dispun de un acces rapid și ușor la infrastructuri care să le permită, fără nicio dificultate și într‑un termen rezonabil, să adreseze administrației competente notificările prevăzute la articolul 15 din acest regulament delegat. Dacă această posibilitate nu este garantată în statul membru în cauză, obligația impusă de acest stat membru de a efectua o astfel de notificare prin intermediul unei platforme informatice specializate ar trebui considerată disproporționată în măsura în care nerespectarea acestei obligații este, potrivit dreptului administrativ național, susceptibilă să determine nulitatea unei notificări în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima și la a doua întrebare că articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale care impune solicitantului de ajutor să informeze autoritatea națională competentă cu privire la orice eroare sau modificare a cererii de ajutor sau a cererii de plată numai prin intermediul unei platforme informatice dedicate, cu condiția ca obiectivele urmărite de reglementarea Uniunii în cauză și principiile generale ale dreptului Uniunii, în special principiile proporționalității și securității juridice, să fie respectate.

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, aplicarea de sancțiuni administrative în cazul unei cereri de ajutor sau al unei cereri de plată incorecte impune autorității naționale competente să demonstreze că cele două condiții enunțate în acesta nu sunt îndeplinite și, pe de altă parte, această dispoziție permite unui beneficiar să își modifice sau să își retragă cererea de ajutor sau cererea de plată atât timp cât nu a fost informat că autoritatea competentă a efectuat un control sau a constatat un caz de neconformitate în cererea sa.

În ceea ce privește, mai întâi, prima parte a celei de a treia întrebări, referitoare la dovada condițiilor enunțate la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014, și anume că beneficiarul nu a fost informat că autoritatea competentă intenționa să efectueze un control la fața locului și că nu a fost deja informat de autoritatea competentă cu privire la cazurile de neconformitate constatate în cererea sa de ajutor sau în cererea sa de plată, este necesar să se constate că administrarea probelor nu este reglementată nici de această dispoziție, nici de alte dispoziții mai specifice ale acestui regulament delegat.

Or, potrivit unei jurisprudențe constante, în măsura în care un regulament nu conține dispoziții mai specifice referitoare în special la administrarea probelor, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru, în temeiul principiului autonomiei procedurale și sub rezerva principiilor echivalenței și efectivității, sarcina de a stabili modalitățile de administrare a probelor, mijloacele de probă admisibile sau principiile care guvernează aprecierea forței probante a elementelor de probă, precum și nivelul probatoriu necesar (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 aprilie 2022, Vinařství U Kapličky, C‑86/20, EU:C:2022:320, punctul 75 și jurisprudența citată).

În consecință, în speță, va reveni instanței de trimitere sarcina de a aprecia elementele de probă, forța lor probantă, precum și nivelul probatoriu necesar, în temeiul dreptului național aplicabil și cu respectarea principiilor echivalenței și efectivității.

În această privință, trebuie arătat că, în conformitate cu principiul bunei administrări și cu principiul contradictorialității, articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1306/2013, precum și articolul 41 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014 prevăd obligația autorității competente de a întocmi rapoarte referitoare la controalele la fața locului. Rezultă în special din termenii acestui articol 41 că raportul de control trebuie să permită analiza detaliilor controalelor efectuate, că beneficiarului i se oferă posibilitatea de a semna raportul în timpul controlului, pentru a atesta prezența sa la control, și posibilitatea de a adăuga observații și că acesta primește, în cazul constatării de neregularități, o copie a acestuia. Rezultă astfel că autoritatea administrativă competentă dispune de elementele de probă necesare în vederea aprecierii respectării celor două condiții negative prevăzute la articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014.

În ceea ce privește, în continuare, a doua parte a celei de a treia întrebări, trebuie amintit că, potrivit articolului 15 din acest regulament delegat, beneficiarul ajutorului are posibilitatea de a‑și retrage sau modifica cererea de ajutor sau cererea de plată fără să i se aplice sancțiuni administrative, cu condiția să nu fi fost avertizat că autoritatea competentă intenționa să efectueze un control la fața locului și să nu fi fost deja informat de această autoritate cu privire la cazurile de neconformitate constatate în cererea sa de ajutor sau în cererea sa de plată. Așadar, acest articol supune aplicarea excepției de la impunerea de sancțiuni administrative îndeplinirii a două condiții, formulate în termeni negativi, care trebuie ambele îndeplinite la momentul la care beneficiarul solicită modificarea sau retragerea cererii sale.

Astfel, având în vedere punctele 46-56 din prezenta hotărâre și în special punctele 48-51 din aceasta, referitoare la logica aflată la baza acestui articol 15, dacă prima dintre cele două condiții negative nu este îndeplinită, și anume în cazul în care beneficiarul a fost informat cu privire la intenția autorității competente de a efectua un control, acesta nu poate intra sub incidența excepției de la aplicarea sancțiunilor administrative.

Rezultă că, atât timp cât beneficiarul nu a fost avertizat cu privire la intenția autorității competente de a efectua un control la fața locului și atât timp cât, în urma unui control la fața locului, el nu a primit informații din partea acestei autorități cu privire la un caz de neconformitate constatat în cererea sa de ajutor sau în cererea sa de plată, nimic nu îl împiedică să notifice în scris autorității menționate modificările care trebuie aduse cererii sale de ajutor sau cererii sale de plată, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, și aceasta fără a suporta sancțiuni administrative.

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, aplicarea de sancțiuni administrative în cazul unei cereri de ajutor sau al unei cereri de plată incorecte impune autorității naționale competente să demonstreze că cele două condiții prevăzute la acest articol nu sunt îndeplinite, cu respectarea, sub rezerva principiilor echivalenței și efectivității, a modalităților de administrare a probelor, a condițiilor de admisibilitate a mijloacelor de probă sau a principiilor care guvernează aprecierea forței probante a elementelor de probă, precum și nivelul probatoriu necesar, stabilite de dreptul național, și, pe de altă parte, această dispoziție permite unui beneficiar să își modifice sau să își retragă cererea de ajutor sau cererea de plată atât timp cât nu a fost informat că autoritatea competentă a efectuat un control sau a constatat un caz de neconformitate în cererea sa.

Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 trebuie interpretat în sensul că se opune, pe de o parte, unei dispoziții naționale în temeiul căreia solicitantul de sprijin nu își poate retrage cererea atunci când a fost informat despre suprapuneri constatate între parcelele vizate în cerere sau atunci când a fost informat că a fost selectat pentru un control la fața locului sau atunci când a făcut obiectul unui control la fața locului și a fost informat cu privire la neconformitățile constatate în ceea ce privește suprafețele și/sau animalele vizate de cerere și, pe de altă parte, unei practici a autorității naționale competente în temeiul căreia beneficiarul ajutorului nu este informat cu privire la controlul la fața locului și nici cu privire la rezultatul acestui control.

În ceea ce privește prima parte a celei de a patra întrebări, care privește conformitatea cu dreptul Uniunii a ipotezelor prevăzute de dreptul național în care este autorizată retragerea cererii de ajutor sau a cererii de plată, din decizia de trimitere reiese că articolul 14 alineatul (6) din Decretul nr. 5 prevede că solicitantul sprijinului nu își poate retrage cererea sau una sau mai multe scheme sau măsuri vizate în aceasta atunci când a fost informat că parcelele vizate în cererea de ajutor se suprapuneau sau cu privire la faptul că a fost selecționat pentru un control la fața locului sau atunci când a făcut obiectul unui control la fața locului și a fost informat cu privire la cazuri de neconformitate constatate în ceea ce privește suprafețele și/sau animalele.

Având în vedere considerațiile prezentate la punctele 69-72 din prezenta hotărâre, conformitatea cu dreptul Uniunii a acestei dispoziții naționale impune ca cele trei situații vizate de aceasta, care nu permit solicitantului de ajutor să își retragă cererea, să corespundă prevederilor articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014.

În ceea ce privește prima situație la care face trimitere dreptul bulgar, și anume că solicitantul ajutorului își poate retrage cererea dacă nu a fost informat cu privire la suprapuneri constatate în cererea de ajutor în ceea ce privește parcelele vizate în această cerere, este necesar să se constate, ținând seama de obiectivul urmărit de articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, astfel cum este menționat la punctul 51 din prezenta hotărâre, că această situație privește cazuri de neconformitate care sunt vizate de a doua condiție enunțată la articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, și anume că solicitantul de ajutor nu a fost deja informat de autoritatea competentă cu privire la cazurile de neconformitate constatate în cererea sa de ajutor, condiție care privește orice caz de neconformitate, fără distincție.

În ceea ce privește a doua situație prevăzută la articolul 14 alineatul (6) din Decretul nr. 5, și anume cea în care solicitantul de ajutor nu a fost informat că a fost selectat pentru un control la fața locului, aceasta este conformă cu prima condiție prevăzută la articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, și anume că solicitantul de ajutor nu a fost informat că autoritatea competentă intenționa să efectueze un control la fața locului.

Deși primele două situații prevăzute la articolul 14 alineatul (6) din Decretul nr. 5 par conforme cu textul și cu obiectivul articolului 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, situația nu este aceeași în ceea ce privește a treia situație vizată de această dispoziție națională, care pare să se îndepărteze de a doua condiție prevăzută la articolul 15 menționat.

Aceasta deoarece a treia situație prevăzută la articolul 14 alineatul (6) din Decretul nr. 5 pare să poată fi interpretată, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, în sensul că ar fi autorizate corecții ale cererii de ajutor în cazul în care administrația constată neconformități, în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 2 litera (a) din Regulamentul delegat nr. 640/2014, cu condiția însă ca această constatare să nu rezulte dintr‑un control la fața locului, sau în cazul în care, în urma unor controale la fața locului, solicitantul ajutorului este informat cu privire la neconformitățile cererii sale care nu sunt legate de suprafețe și/sau de animale.

Or, trebuie amintit că legislația națională nu este suficient de clară și de precisă pentru a asigura o aplicare compatibilă cu dreptul Uniunii atunci când această legislație poate face obiectul unor interpretări divergente, dintre care unele conduc la o aplicare a respectivei legislații compatibilă cu dreptul Uniunii, iar celelalte conduc la o aplicare incompatibilă cu acesta [a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Polonia (Regimul disciplinar al judecătorilor), C‑791/19, EU:C:2021:596, punctul 153 și jurisprudența citată].

În ceea ce privește a doua parte a celei de a patra întrebări, care privește conformitatea cu dreptul Uniunii a practicii autorității naționale competente în temeiul căreia beneficiarul ajutorului nu este informat cu privire la controlul la fața locului și nici cu privire la rezultatul acestui control, este necesar să se constate, în primul rând, că, deși, potrivit articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, autoritățile administrative competente nu au nicio obligație de a anunța controalele la fața locului, acestea sunt în schimb obligate, în temeiul articolului 41 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, să furnizeze beneficiarului o copie a raportului de control în cazul unor neconformități constatate.

În consecință, o practică a autorității naționale competente în temeiul căreia beneficiarul nu este informat cu privire la rezultatul controlului la fața locului în cazurile în care s‑a constatat o neconformitate este contrară articolului 41 alineatul (2) menționat, precum și principiului bunei administrări.

În al doilea rând, o asemenea practică poate compromite obiectivul urmărit de articolul 15 din Regulamentul delegat nr. 640/2014, care constă în încurajarea semnalării către autoritatea competentă a unor cereri de ajutor sau a unor cereri de plată incorecte în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii. Astfel, după cum observă Comisia, o practică generalizată care constă în a nu anunța rezultatul controlului la fața locului în cazul constatării unui caz de neconformitate ar spori posibilitatea beneficiarilor de a efectua modificări a posteriori fără să le fie aplicate sancțiuni administrative.

Având în vedere tot ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la a patra întrebare că articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul delegat nr. 640/2014 trebuie interpretat în sensul că se opune, pe de o parte, unei dispoziții naționale în temeiul căreia solicitantul sprijinului nu își poate retrage cererea atunci când a făcut obiectul unui control la fața locului și a fost informat cu privire la neconformitățile constatate, limitate numai la suprafețele și/sau la animalele vizate de cerere, și, pe de altă parte, unei practici a autorității naționale competente în temeiul căreia beneficiarul ajutorului nu este informat cu privire la controlul la fața locului și nici cu privire la rezultatul acestui control.

Prin intermediul celei de a cincea întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 49 alineatul (1) a treia teză din cartă este aplicabil unei sancțiuni precum cea aplicată unui agricultor în temeiul articolului 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014, într‑o situație în care această din urmă dispoziție era în vigoare la data la care a fost introdusă cererea de sprijin, precum și la data la care a fost impusă sancțiunea menționată, dar la data examinării acțiunii introduse împotriva aceleiași sancțiuni era suprimată din versiunea consolidată a regulamentului delegat menționat, care, deși a fost abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023, continuă să se aplice cererilor introduse înainte de această dată în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul delegat 2022/1172.

În această privință, în cadrul cooperării dintre Curte și instanțele naționale, instituită prin articolul 267 TFUE, numai instanța națională care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este în principiu obligată să se pronunțe (Hotărârea din 17 octombrie 2024, FA.RO. di YK & C., C‑16/23, EU:C:2024:886, punctul 33).

Rezultă că întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a unei norme a Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate (Hotărârea din 17 octombrie 2024, FA.RO. di YK & C., C‑16/23, EU:C:2024:886, punctul 34).

Mai întâi, trebuie amintit că, în speță, Regulamentul delegat 2022/1172 a abrogat Regulamentul delegat nr. 640/2014 și că din articolul 13 din acest prim regulament delegat reiese că cel de al doilea continuă să se aplice cererilor de ajutor referitoare la plăți directe depuse înainte de 1 ianuarie 2023. Rezultă că, întrucât cererea de ajutor în discuție în litigiul principal a fost depusă în anul 2019, articolul 19a din Regulamentul delegat nr. 640/2014 continuă să se aplice ratione temporis litigiului principal, deși acest din urmă regulament a fost abrogat cu efect de la 1 ianuarie 2023. Împrejurarea că sancțiunea a fost impusă după abrogarea Regulamentului delegat nr. 640/2014 este lipsită de pertinență în această privință.

Apoi, este necesar să se constate că, contrar celor afirmate de instanța de trimitere, articolul 19a făcea încă parte atât din versiunea Regulamentului delegat nr. 640/2014 aplicabilă ratione temporis cauzei principale, cât și din ultima versiune consolidată a regulamentului menționat înainte de abrogarea sa.

În aceste condiții, în măsura în care se întemeiază pe o premisă eronată, a cincea întrebare ridică o problemă de natură ipotetică, în sensul jurisprudenței amintite la punctul 87 din această hotărâre, și, prin urmare, trebuie declarată inadmisibilă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 ianuarie 2025, Stangalov, C‑644/23, EU:C:2025:16, punctul 60 și jurisprudența citată).

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua)

23 octombrie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013

Regulamentul (UE) nr. 1307/2013

Regulamentul delegat nr. 640/2014

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014

Dreptul bulgar

ZPZP

Decretul nr. 5

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima și la a doua întrebare

Cu privire la a treia întrebare

Cu privire la a patra întrebare

Cu privire la a cincea întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată