Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 martie 2026.#Katholische Schwangerschaftsberatung împotriva lui JB.#Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Activități profesionale ale bisericilor și ale altor organizații a căror etică este bazată pe religie sau convingeri – Asociație care oferă femeilor însărcinate consiliere în materie de sarcină – Cerințe profesionale – Atitudine de bună-credință și de loialitate față de etica bisericii sau a organizației – Tratament diferențiat bazat pe religie sau convingeri – Concedierea unei lucrătoare pentru că s‑a retras din Biserica Catolică.#Cauza C-258/24.

Cauza C‑258/24

Katholische Schwangerschaftsberatung

împotriva

(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesarbeitsgericht)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 17 martie 2026

„Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 2000/78/CE – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Activități profesionale ale bisericilor și ale altor organizații a căror etică este bazată pe religie sau convingeri – Asociație care oferă femeilor însărcinate consiliere în materie de sarcină – Cerințe profesionale – Atitudine de bună-credință și de loialitate față de etica bisericii sau a organizației – Tratament diferențiat bazat pe religie sau convingeri – Concedierea unei lucrătoare pentru că s‑a retras din Biserica Catolică”

Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Interzicerea discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri – Activități profesionale ale bisericilor sau ale altor organizații care au o etică bazată pe religie sau convingeri – Reglementare națională care permite interdicția, în cazul unui angajat, membru al unei biserici, de a se retrage din această biserică, sub sancțiunea concedierii – Inexistența unor activități anticlericale din partea angajatului – Inexistența unei cerințe ca alți angajați care îndeplinesc aceleași atribuții să fie membri ai bisericii – Inadmisibilitate în contextul inexistenței unor cerințe esențiale, legitime și justificate având în vedere etica organizației

[art. 17 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 10 alin. (1) și art. 21 alin. (1); Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 4]

(a se vedea punctele 47, 48, 51-58, 60-80 și 84-86 și dispozitivul)

Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78 – Interzicerea discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri – Cerință profesională esențială și determinantă – Noțiune

[Directiva 2000/78 a Consiliului, art. 4 alin. (1)]

(a se vedea punctele 81- 83)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Bundesarbeitsgericht (Curtea Federală pentru Litigii de Muncă, Germania), Curtea, reunită în Marea Cameră, confirmă jurisprudența sa privind interpretarea articolului 4 din Directiva 2000/78 ( 1 ), detaliind în același timp condițiile în care bisericile și organizațiile religioase pot deroga de la principiul egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

În anul 2006, JB a fost angajată de o asociație catolică de consiliere în materie de sarcină (denumită în continuare „Asociația”), în cadrul căreia era responsabilă de consilierea în materie de sarcină. Această Asociație impune tuturor angajaților săi să respecte orientările Bisericii Catolice potrivit cărora orice consiliere în materie de sarcină are ca obiectiv protejarea vieții copilului nenăscut și trebuie, prin urmare, să se inspire din preocuparea de a încuraja femeia însărcinată să continue sarcina și să își accepte copilul.

În anul 2019, Asociația a concediat‑o JB pentru că s‑a retras din Biserica Catolică în anul 2013, întrucât, potrivit dreptului canonic aplicabil, retragerea din Biserica Catolică este considerată o încălcare gravă a obligațiilor de loialitate. Or, la data acestei concedieri, Asociația angaja de asemenea angajate necatolice în calitate de consiliere în materie de sarcină, care nu erau supuse aceleiași cerințe de loialitate și nu erau, așadar, expuse riscului de a fi concediate din același motiv.

Întrucât instanțele de prim grad de jurisdicție și de apel au admis acțiunea formulată de JB având ca obiect constatarea caracterului nejustificat al concedierii sale, Asociația a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de apel la instanța de trimitere.

Apreciind că concedierea lui JB ca urmare a retragerii sale din Biserica Catolică constituie un tratament diferențiat bazat în mod direct pe religie în raport în special cu angajatele asociației care nu au fost niciodată membre ale acestei biserici și care s‑au retras din alte comunități religioase, instanța de trimitere ridică problema dacă acest tratament diferențiat poate fi justificat în temeiul reglementării naționale de transpunere a articolului 4 din Directiva 2000/78.

Aprecierea Curții

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78 enunță criteriile care trebuie luate în considerare pentru a asigura un just echilibru între, pe de o parte, dreptul la autonomie al bisericilor și al altor organizații a căror etică este bazată pe religie sau convingeri, recunoscut la articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), și, pe de altă parte, dreptul lucrătorilor, consacrat la articolul 21 din cartă, de a nu face obiectul, în special în ceea ce privește condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere, al unei discriminări pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, în situații în care drepturile respective pot fi concurente.

Astfel, acest articol prevede că, în cazul activităților profesionale ale bisericilor și ale altor organizații publice sau private a căror etică este bazată pe religie sau convingeri, un tratament diferențiat bazat pe religia sau convingerile unei persoane nu constituie o discriminare atunci când, prin natura acestor activități sau prin contextul în care sunt exercitate, religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată având în vedere etica bisericii sau a organizației.

Prin urmare, acestea din urmă pot impune angajaților lor să dea dovadă de o atitudine de bună‑credință și de loialitate față de etica lor, însă cu respectarea criteriilor enunțate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/78.

Deși aprecierea acestor criterii revine, în cele din urmă, instanței de trimitere, Curtea îi oferă totuși o serie de indicații.

În primul rând, Curtea amintește că legalitatea unui tratament diferențiat bazat pe religie sau convingeri este condiționată de existența verificabilă în mod obiectiv a unei legături directe între cerința profesională impusă de angajator având în vedere etica sa și activitatea vizată.

În speță, Curtea constată că, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, existența unei astfel de legături directe nu a fost demonstrată în mod obiectiv de Asociație.

În al doilea rând, cerința profesională impusă lui JB de a nu se retrage din Biserica Catolică sub sancțiunea concedierii nu este esențială pentru exercitarea activității sale profesionale. În fapt, posturi similare cu cel ocupat de JB au fost încredințate unor angajați care nu sunt membri ai Bisericii Catolice, ceea ce tinde să demonstreze că Asociația însăși consideră că este suficient ca consilierii săi în materie de sarcină să se angajeze să respecte orientările sale privind protecția vieții copilului nenăscut.

În al treilea rând, în ceea ce privește caracterul legitim al cerinței profesionale în cauză, Curtea constată că simpla retragere din Biserica Catolică nu este suficientă pentru a prezuma că această retragere este însoțită de o distanțare sau de un refuz al preceptelor și al valorilor fundamentale ale acestei biserici. În speță, JB și‑a motivat retragerea din Biserica Catolică prin faptul că este supusă la plata unei taxe bisericești suplimentare, ca urmare a faptului că soțul său nu este catolic și dispune de venituri ridicate. Ea nici nu s‑a distanțat și nici nu s‑a îndepărtat de preceptele și de valorile fundamentale ale Bisericii Catolice prin această retragere. În plus, nu reiese că ea nu ar mai fi dispusă să respecte orientările menționate, pe care s‑a angajat să le respecte în contractul său de muncă.

În al patrulea și ultimul rând, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, revine Asociației sarcina de a dovedi că pretinsul risc de afectare a eticii sale sau a dreptului său la autonomie este probabil și serios, astfel încât introducerea unei asemenea cerințe se dovedește efectiv necesară și proporțională. Or, simpla retragere a lui JB din Biserica Catolică nu este suficientă, în lipsa oricărui alt demers care să urmărească diseminarea în mod public și inadecvat a informației referitoare la această retragere, pentru a demonstra un comportament ostil față de această biserică.

Presupunând că această retragere poate fi considerată un comportament neloial față de biserica menționată, nu ar rezulta în mod necesar că reprezintă și un comportament neloial față de organizația angajatoare, cu condiția ca angajatul să continue să respecte în activitatea sa etica acestei organizații, situație care pare să se regăsească în speță.

În sfârșit, un tratament diferențiat precum cel în discuție în litigiul principal nu poate fi justificat în temeiul articolului 4 alineatul (1) din directivă. Astfel, cerința în cauză nu este dictată în mod obiectiv de natura sau de condițiile de exercitare a activității de consilier în materie de sarcină.

Având în vedere aceste elemente, Curtea concluzionează că articolul 4 din Directiva 2000/78, citit în lumina articolelor 10 și 21 din cartă, se opune ca o organizație privată, a cărei etică este bazată pe religie, să poată impune unui angajat care este membru al unei anumite biserici care practică această religie să nu se retragă din această biserică pe durata raportului de muncă sub sancțiunea concedierii sau, în vederea menținerii raportului de muncă, să readere la biserica respectivă după ce s‑a retras din aceasta, în timp ce această organizație angajează alte persoane pentru a îndeplini aceleași atribuții ca angajatul în cauză, fără a impune ca acestea să fie membre ale aceleiași biserici, și acest angajat nu desfășoară activități anticlericale perceptibile în mod public.

( 1 ) Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).