Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 9 iulie 2026.#ND împotriva Legal Newsdesk Sweden AB, anciennement Garrapatica AB.#Trimitere preliminară – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul (UE) 2016/679 – Domeniu de aplicare – Punerea la dispoziția publicului, online și în schimbul unei remunerații, a unor informații referitoare la condamnări penale – Asigurarea unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare – Articolul 79 – Dreptul la o cale de atac judiciară eficientă – Întindere – Articolul 85 – Noțiunea de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în «scopuri jurnalistice».#Cauza C-199/24.

Ediție provizorie

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)

9 iulie 2026(*)

„ Trimitere preliminară – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul (UE) 2016/679 – Domeniu de aplicare – Punerea la dispoziția publicului, online și în schimbul unei remunerații, a unor informații referitoare la condamnări penale – Asigurarea unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare – Articolul 79 – Dreptul la o cale de atac judiciară eficientă – Întindere – Articolul 85 – Noțiunea de prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în «scopuri jurnalistice» ”

În cauza C‑199/24,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Attunda tingsrätt (Tribunalul de Primă Instanță din Attunda, Suedia), prin decizia din 1 martie 2024, primită de Curte la 13 martie 2024, în procedura

împotriva

Legal Newsdesk Sweden AB, fosta Garrapatica AB,

CURTEA (Camera a cincea)

compusă din doamna M. L. Arastey Sahún, președintă de cameră, și domnii J. Passer, E. Regan (raportor), D. Gratsias și B. Smulders, judecători,

avocat general: domnul M. Szpunar,

grefier: doamna C. Strömholm, administratoare,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 14 mai 2025,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru ND, de ND și J. Södergren, advokat;

– pentru Legal Newsdesk Sweden AB, de J. Sundqvist, advokat;

– pentru guvernul suedez, de F.‑L. Göransson, C. Meyer‑Seitz, J. Olsson și A. M. Runeskjöld, în calitate de agenți;

– pentru guvernul bulgar, de R. Stoyanov și T. Tsingileva, în calitate de agenți;

– pentru guvernul finlandez, de A. Laine și H. Leppo, în calitate de agenți;

– pentru Comisia Europeană, de A. Bouchagiar, H. Kranenborg și I. Söderlund, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 4 septembrie 2025,

pronunță prezenta

Hotărâre

1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 85 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO 2016, L 119, p. 1, rectificare în JO 2018, L 127, p. 2, denumit în continuare „RGPD”).

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între ND, pe de o parte, și Legal Newsdesk Sweden AB, fostă Garrapatica AB, pe de altă parte, în legătură cu refuzul opus de această societate cererii sale de ștergere a datelor sale cu caracter personal din baza de date intitulată „Lexbase” gestionată de societatea menționată.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Directiva 95/46/CE

3 Articolul 9 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO 1995, L 281, p. 31, Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10), intitulat „Prelucrarea datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare”, prevedea:

„Statele membre prevăd exonerări și derogări de la dispozițiile prezentului capitol, ale capitolului IV și ale capitolului VI pentru prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată numai în scopuri jurnalistice, artistice sau literare, în măsura în care se dovedesc necesare pentru a pune dreptul la viață privată în acord cu normele care reglementează libertatea de exprimare.”

4 Această directivă a fost abrogată și înlocuită prin RGPD, cu efect de la 25 mai 2018.

RGPD

5 Considerentul (153) al RGPD enunță:

„Dreptul statelor membre ar trebui să stabilească un echilibru între normele care reglementează libertatea de exprimare și de informare, inclusiv exprimarea jurnalistică, academică, artistică și/sau literară, și dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament. Prelucrarea datelor cu caracter personal exclusiv în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare ar trebui să facă obiectul unor derogări sau al unor excepții de la anumite dispoziții ale prezentului regulament în cazul în care este necesară stabilirea unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, astfel cum este prevăzut în articolul 11 din [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare «carta»)]. Acest lucru ar trebui să se aplice în special prelucrării datelor cu caracter personal în domeniul audiovizualului, precum și în arhivele de știri și în bibliotecile ziarelor. Prin urmare, statele membre ar trebui să adopte măsuri legislative care să prevadă excepțiile și derogările necesare în vederea asigurării echilibrului între aceste drepturi fundamentale. […] Pentru a ține seama de importanța dreptului la libertatea de exprimare în fiecare societate democratică, este necesar ca noțiunile legate de această libertate, cum ar fi jurnalismul, să fie interpretate în sens larg.”

6 Articolul 4 din RGPD, intitulat „Definiții” și care figurează în capitolul I din acest regulament, intitulat la rândul său „Dispoziții generale”, prevede:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

2. «prelucrare» înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal sau asupra seturilor de date cu caracter personal, cu sau fără utilizarea de mijloace automatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, structurarea, stocarea, adaptarea sau modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, divulgarea prin transmitere, diseminarea sau punerea la dispoziție în orice alt mod, alinierea sau combinarea, restricționarea, ștergerea sau distrugerea;

[…]”

7 Articolul 10 din RGPD, intitulat „Prelucrarea de date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni” și care figurează în capitolul II din acest regulament, intitulat la rândul său „Principii”, prevede:

„Prelucrarea de date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni sau la măsuri de securitate conexe în temeiul articolului 6 alineatul (1) se efectuează numai sub controlul unei autorități de stat sau atunci când prelucrarea este autorizată de dreptul Uniunii sau de dreptul intern care prevede garanții adecvate pentru drepturile și libertățile persoanelor vizate. Orice registru cuprinzător al condamnărilor penale se ține numai sub controlul unei autorități de stat.”

8 Articolul 55 din RGPD, intitulat „Competența” și care figurează în capitolul VI din acest regulament, intitulat la rândul său „Autorități de supraveghere independente”, prevede la alineatul (1) că fiecare autoritate de supraveghere are competența să îndeplinească sarcinile și să exercite competențele care îi sunt conferite în conformitate cu RGPD pe teritoriul statului membru de care aparține.

9 Articolul 57 din RGPD, intitulat „Sarcini”, prevede la alineatul (1) litera (h) că, fără a aduce atingere altor sarcini stabilite în temeiul acestui regulament, fiecare autoritate de supraveghere are sarcina, pe teritoriul statului membru de care aparține, de a desfășura investigații privind aplicarea RGPD.

10 Competențele de investigare ale autorităților de supraveghere sunt enumerate la alineatul (1) al articolului 58 din RGPD, intitulat „Competențe”. Alineatul (2) al acestui articol indică competențele corective pe care le au autoritățile respective. Alineatul (3) al articolului menționat precizează competențele de autorizare și de consiliere pe care le au autoritățile menționate.

11 Capitolul VIII din RGPD, intitulat „Căi de atac, răspundere și sancțiuni”, cuprinde printre altele articolele 77-79 și 82 din acest regulament.

12 Articolul 77 din RGPD, intitulat „Dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere”, prevede la alineatul (1):

„Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau judiciare, orice persoană vizată are dreptul de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere, în special în statul membru în care își are reședința obișnuită, în care se află locul său de muncă sau în care a avut loc presupusa încălcare, în cazul în care consideră că prelucrarea datelor cu caracter personal care o vizează încalcă prezentul regulament.”

13 Articolul 78, intitulat „Dreptul la o cale de atac judiciară eficientă împotriva unei autorități de supraveghere”, prevede la alineatele (1) și (2):

„(1) Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau nejudiciare, fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară eficientă împotriva unei decizii obligatorii din punct de vedere juridic a unei autorități de supraveghere care o vizează.

(2) Fără a aduce atingere oricăror alte căi de atac administrative sau nejudiciare, fiecare persoană vizată are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară eficientă în cazul în care autoritatea de supraveghere care este competentă în temeiul articolelor 55 și 56 nu tratează o plângere sau nu informează persoana vizată în termen de trei luni cu privire la progresele sau la soluționarea plângerii depuse în temeiul articolului 77.”

14 Articolul 79 din RGPD, intitulat „Dreptul la o cale de atac judiciară eficientă împotriva unui operator sau unei persoane împuternicite de operator”, prevede la alineatul (1):

„Fără a aduce atingere vreunei căi de atac administrative sau nejudiciare disponibile, inclusiv dreptului de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere în temeiul articolului 77, fiecare persoană vizată are dreptul de a exercita o cale de atac judiciară eficientă în cazul în care consideră că drepturile de care beneficiază în temeiul prezentului regulament au fost încălcate ca urmare a prelucrării datelor sale cu caracter personal fără a se respecta prezentul regulament.”

15 Articolul 82 din RGPD, intitulat „Dreptul la despăgubiri și răspunderea”, prevede la alineatul (1):

„Orice persoană care a suferit un prejudiciu material sau moral ca urmare a unei încălcări a prezentului regulament are dreptul să obțină despăgubiri de la operator sau de la persoana împuternicită de operator pentru prejudiciul suferit.”

16 Articolul 85 din RGPD, intitulat „Prelucrarea și libertatea de exprimare și de informare”, prevede:

„(1) Prin intermediul dreptului intern, statele membre asigură un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare.

(2) Pentru prelucrarea efectuată în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare, statele membre prevăd exonerări sau derogări de la dispozițiile capitolului II (principii), ale capitolului III (drepturile persoanei vizate), ale capitolului IV (operatorul și persoana împuternicită de operator), ale capitolului V (transferul datelor cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale), ale capitolului VI (autorități de supraveghere independente), ale capitolului VII (cooperare și coerență) și ale capitolului IX (situații specifice de prelucrare a datelor) în cazul în care acestea sunt necesare pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și de informare.

(3) Fiecare stat membru informează Comisia [Europeană] cu privire la dispozițiile de drept intern pe care le‑a adoptat în temeiul alineatului (2) precum și, fără întârziere, cu privire la orice act legislativ de modificare sau orice modificare ulterioară a acestora.”

Dreptul suedez

17 Protecția libertății presei și a libertății de exprimare este reglementată de legi de rang constituțional, și anume Tryckfrihetsförordningen (1949:105) [Legea constituțională privind libertatea presei (1949:105)] (SFS 1949, nr. 105, denumită în continuare „Legea constituțională privind libertatea presei”) și Yttrandefrihetsgrundlagen (1991:1469) [Legea constituțională privind libertatea de exprimare (1991:1469)] (SFS 1949, nr. 1469, denumită în continuare „Legea constituțională privind libertatea de exprimare”).

18 Potrivit indicațiilor care figurează în cererea de decizie preliminară, Legea constituțională privind libertatea de exprimare garantează libertatea de exprimare, în special prin intermediul radiodifuziunii sau al anumitor tipuri de site‑uri internet.

19 Potrivit articolului 1 din capitolul 9 din această lege, o cerere de despăgubire pentru exercitarea abuzivă a libertății de exprimare ca urmare a conținutului unui program nu se poate întemeia decât pe motivul că acest program constituie o infracțiune de abuz de libertate de exprimare. Faptul de a desemna o persoană ca fiind infractoare sau ca având un mod de viață reprobabil ori de a furniza informații destinate să expună această persoană la discreditare în fața altora constituie o infracțiune de defăimare și implică o infracțiune de abuz de libertate de exprimare, în sensul articolului 1 din capitolul 5 din legea menționată și al articolului 3 din capitolul 7 din Legea constituțională privind libertatea presei. Cu toate acestea, o astfel de faptă nu se pedepsește penal dacă divulgarea acestei informații este justificată ținând cont de împrejurări și dacă persoana care a divulgat‑o dovedește că aceasta era adevărată sau că avea motive rezonabile să o considere astfel.

20 În temeiul articolului 4 din capitolul 1 din Legea constituțională privind libertatea de exprimare, protecția care garantează această libertate se aplică anumitor tipuri de baze de date în cazul în care există un certificat de protecție constituțională pentru activitatea în cauză.

21 Articolul 14 din capitolul 1 din Legea constituțională privind libertatea de exprimare prevede că niciun organism public nu poate, atunci când această lege nu îl autorizează să procedeze astfel, să ia o măsură împotriva unei persoane pentru că aceasta ar fi abuzat în cadrul unui program de libertatea de exprimare sau ar fi contribuit la un asemenea abuz ori să ia o măsură în privința acestui program. În plus, din articolul 11 din capitolul 1 din legea menționată reiese că nu este permis unui organism public să interzică sau să împiedice elaborarea, publicitatea sau difuzarea către public a unui program și a unor înregistrări de această natură din motive de conținut, cu excepția cazului în care măsura în cauză își găsește temeiul în aceeași lege.

22 În conformitate cu articolul 7 primul paragraf din capitolul 1 din lagen (2018:218) med kompletterande bestämmelser till EU:s dataskyddsförordning [Legea de stabilire a unor dispoziții suplimentare la Regulamentul general al Uniunii privind protecția datelor (2018:218)] din 19 aprilie 2018 (SFS 2018, nr. 218), RGPD nu se aplică în cazul în care această aplicare ar contraveni Legii constituționale privind libertatea presei sau Legii constituționale privind libertatea de exprimare. Potrivit acestui articol 7 al doilea paragraf, anumite articole din RGPD nu se aplică în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată printre altele în scopuri jurnalistice.

Litigiul principal și întrebările preliminare

23 Legal Newsdesk Sweden administrează baza de date Lexbase, care permite printre altele efectuarea de căutări cu privire la persoane și la întreprinderi care au făcut obiectul unei urmăriri penale în fața unei instanțe suedeze. Această bază de date conține date cu caracter personal.

24 ND, reclamantul din litigiul principal, a fost condamnat penal printr‑o hotărâre din 17 ianuarie 2011.

25 Legal Newsdesk Sweden a publicat această hotărâre în baza de date Lexbase, unde a rămas accesibilă până în luna februarie 2024. Or, deși reclamantul din litigiul principal a introdus la această societate o cerere de ștergere a datelor sale cu caracter personal, acestea din urmă nu au fost șterse imediat și au fost șterse abia ulterior, în temeiul politicii sale interne de stocare a datelor.

26 Printr‑o acțiune introdusă la Attunda tingsrätt (Tribunalul de Primă Instanță din Attunda, Suedia), care este instanța de trimitere, ND a solicitat obligarea Legal Newsdesk Sweden la plata de daune interese pentru încălcarea RGPD în cuantum de 300 000 de coroane suedeze (SEK) (aproximativ 26 000 de euro), majorată cu dobânzi.

27 Legal Newsdesk Sweden a contestat această cerere și, cu această ocazie, s‑a prevalat de certificatul de protecție constituțională în ceea ce privește libertatea de exprimare, denumit utgivnigsbevis, care a fost eliberat de Myndigheten för press, radio och tv (Agenția națională pentru presă, radio și televiziune, Suedia), care acoperă informațiile publicate în baza de date Lexbase. Or, instanța de trimitere arată că, potrivit dreptului suedez, într‑o asemenea situație, RGPD nu este aplicabil, dreptul la protecția datelor cu caracter personal fiind în acest caz garantat printre altele de Legea constituțională privind libertatea presei și de Legea constituțională privind libertatea de exprimare, care nu prevăd drept căi de atac decât posibilitatea de a iniția o procedură penală pentru defăimare și acțiunea în răspundere civilă pentru defăimare.

28 În această privință, după ce a amintit conținutul articolului 85 alineatele (1) și (2) din RGPD și al considerentului (153) al acestuia, instanța de trimitere arată că acest regulament autorizează în mod expres statele membre să prevadă exonerări sau derogări în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, printre altele în „scopuri jurnalistice”.

29 Cu toate acestea, instanța de trimitere arată că RGPD nu definește ce trebuie să se înțeleagă printr‑o prelucrare a datelor cu caracter personal în „scopuri jurnalistice”. În plus, ea arată că, deși Curtea a precizat că această noțiune trebuie interpretată în sens larg și că activitățile care au ca scop divulgarea către public a unor informații, opinii sau idei, indiferent de mijlocul de transmitere a acestora, inclusiv în ceea ce privește date provenite din documente publice potrivit legislației naționale, trebuie să se considere că au o astfel de finalitate, nu s‑a precizat, în schimb, dacă această divulgare implică existența unei forme de editare sau de adaptare a informațiilor respective.

30 În aceste condiții, Attunda tingsrätt (Tribunalul de Primă Instanță din Attunda) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Articolul 85 alineatul (1) din RGPD permite statelor membre să adopte măsuri legislative suplimentare față de cele pe care trebuie să le adopte în temeiul articolului 85 alineatul (2) din regulament în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri decât în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare?

2) În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, articolul 85 alineatul (1) din RGPD permite asigurarea unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul acestui regulament și [dreptul la] libertatea de exprimare și de informare, conform căruia singura cale de atac de care dispune o persoană ale cărei date cu caracter personal sunt prelucrate prin punerea la dispoziția publicului pe internet, în schimbul unei plăți, a condamnărilor penale care vizează această persoană o constituie inițierea unei proceduri penale pentru defăimare sau solicitarea de despăgubiri pentru defăimare?

3) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare sau al unui răspuns negativ la a doua întrebare, o activitate care constă în punerea la dispoziția publicului pe internet, în schimbul unei plăți, fără [adaptare] sau editare, a unor documente oficiale sub formă de hotărâri de condamnare penală poate constitui o prelucrare de date cu caracter personal în scopurile prevăzute la articolul 85 alineatul (2) din RGPD?”

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

31 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 85 alineatul (1) din RGPD trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca statele membre să adopte, în temeiul acestei dispoziții, măsuri legislative care depășesc ceea ce prevede articolul 85 alineatul (2) din acest regulament, în măsura în care introduc derogări de la anumite capitole din regulamentul menționat pentru prelucrările de date cu caracter personal care urmăresc alte scopuri decât cele jurnalistice sau scopul exprimării academice, artistice sau literare, pentru motivul că aceste măsuri sunt necesare pentru a concilia dreptul la protecția datelor cu caracter personal cu dreptul la libertatea de exprimare și de informare.

32 În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) din RGPD, prin intermediul dreptului intern, statele membre asigură un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul acestui regulament și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare.

33 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, o interpretare a unei dispoziții a dreptului Uniunii nu poate avea ca rezultat să lipsească de orice efect util textul clar și precis al acestei dispoziții. Astfel, din moment ce sensul unei dispoziții a dreptului Uniunii reiese fără ambiguitate chiar din modul de redactare a acesteia, Curtea nu se poate abate de la interpretarea care trebuie dată dispoziției respective având în vedere numai modul său de redactare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 ianuarie 2022, VYSOČINA WIND, C‑181/20, EU:C:2022:51, punctul 39 și jurisprudența citată).

34 În speță, trebuie arătat că articolul 85 alineatul (1) din RGPD se limitează să enunțe că, prin intermediul dreptului intern, statele membre asigură un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul acestui regulament și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, fără a prevedea că asigurarea acestui echilibru poate avea drept consecință adoptarea unor exonerări sau derogări de la regulamentul menționat.

35 Este adevărat că, după cum a subliniat în esență domnul avocat general la punctul 17 din concluzii, reiese fără ambiguitate din utilizarea sintagmei „inclusiv” la articolul 85 alineatul (1) din RGPD că prelucrările în scopurile specifice menționate în această dispoziție, și anume prelucrările efectuate în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare, nu sunt decât o parte dintre prelucrările care pot fi implicate în asigurarea echilibrului prevăzută de dispoziția menționată.

36 Cu toate acestea, articolul 85 alineatul (1) din RGPD trebuie interpretat în lumina articolului 85 alineatul (2) din acest regulament, în temeiul căruia, pentru prelucrarea efectuată în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare, statele membre prevăd exonerări sau derogări de la dispozițiile capitolelor II-VII și IX din regulamentul menționat în cazul în care acestea sunt necesare pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și de informare.

37 Reiese, așadar, în mod clar din modul de redactare a articolului 85 alineatele (1) și (2) din RGPD că, deși alineatul (1) al acestui articol stabilește o normă generală care impune statelor membre să asigure, prin măsuri legislative, un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, inclusiv prelucrarea în scopuri jurnalistice și în scopul exprimării academice, artistice sau literare, norma specială prevăzută la alineatul (2) al acestuia, potrivit căreia le revine sarcina de a prevedea exonerări sau derogări de la dispozițiile anumitor capitole din acest regulament, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a permite asigurarea echilibrului respectiv, nu este valabilă decât pentru aceste scopuri specifice.

38 Această interpretare este confirmată, mai întâi, de considerentul (153) al RGPD, potrivit căruia obiectivul urmărit de articolul 85 din acest regulament este de a permite statelor membre să prevadă excepții sau derogări de la anumite dispoziții ale regulamentului respectiv „exclusiv” în cadrul prelucrării datelor cu caracter personal în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare.

39 În continuare, întrucât articolul 85 alineatul (2) din regulamentul menționat definește în mod exhaustiv cadrul în care trebuie să intervină exonerările sau derogările de la dispozițiile anumitor capitole din același regulament, respectivele exonerări sau derogări trebuie să primească o interpretare strictă (a se vedea în special Hotărârea din 30 aprilie 2025, Inspektorat kam Visshia sadeben savet, C‑313/23, C‑316/23 și C‑332/23, EU:C:2025:303, punctul 101, precum și jurisprudența citată).

40 În sfârșit, trebuie amintit că concilierea mai multor drepturi fundamentale garantate de cartă, precum dreptul la protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, garantate la articolul 8 și, respectiv, la articolul 11 din cartă, trebuie să intervină în limitele unui just echilibru între aceste drepturi [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2020, État luxembourgeois (Dreptul la o cale de atac împotriva unei cereri de informații în materie fiscală), C‑245/19 și C‑246/19, EU:C:2020:795, punctul 50, precum și jurisprudența citată].

41 Or, potrivit unei jurisprudențe constante, în conformitate cu principiul proporționalității, realizarea unui astfel de just echilibru presupune să se țină seama de funcția drepturilor fundamentale în discuție în societate [Hotărârea din 2 martie 2023, Norra Stockholm Bygg, C‑268/21, EU:C:2023:145, punctul 49, și Hotărârea din 4 octombrie 2024, Bezirkshauptmannschaft Landeck (Tentativă de accesare a datelor cu caracter personal stocate într‑un telefon mobil), C‑548/21, EU:C:2024:830, punctul 85, precum și jurisprudența citată].

42 În speță, dacă, astfel cum rezultă din modul de redactare a articolului 85 alineatul (2) din RGPD, în ceea ce privește prelucrările efectuate în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare, legiuitorul Uniunii a decis să impună în mod expres statelor membre să prevadă exonerări sau derogări de la dispozițiile anumitor capitole din acest regulament, a căror amploare poate varia totuși de la un stat membru la altul, precum și să menționeze un număr important din aceste capitole la care se pot referi respectivele exonerări sau derogări, el a procedat astfel în măsura în care a apreciat că numai exprimările în aceste scopuri, având în vedere funcția lor într‑o societate democratică, justifică exonerări sau derogări atât de importante de la dispozițiile regulamentului menționat.

43 Rezultă că asigurarea prin intermediul dreptului intern a unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul RGPD și dreptul la libertatea de exprimare și de informare pe care statele membre trebuie să o realizeze în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) din acest regulament nu poate conduce la situația în care aceste state să prevadă, în temeiul acestei dispoziții, exonerări sau derogări de la regulamentul menționat pentru prelucrări de date cu caracter personal care urmăresc alte scopuri decât cele jurnalistice sau scopul exprimării academice, artistice sau literare.

44 Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 85 alineatul (1) din RGPD trebuie interpretat în sensul că se opune ca statele membre să adopte, în temeiul acestei dispoziții, măsuri legislative care depășesc ceea ce prevede articolul 85 alineatul (2) din acest regulament, în măsura în care introduc derogări de la dispozițiile anumitor capitole din regulamentul menționat pentru prelucrările de date cu caracter personal care urmăresc alte scopuri decât cele jurnalistice sau scopul exprimării academice, artistice sau literare, pentru motivul că aceste măsuri sunt necesare pentru a asigura echilibrul între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare.

Cu privire la a doua întrebare

45 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 85 alineatul (1) din RGPD trebuie interpretat în sensul că se opune ca măsurile adoptate de statele membre în temeiul său să prevadă, cu titlu de concretizare a echilibrului pe care acestea trebuie să îl asigure între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, că singurele căi de atac aflate la dispoziția unei persoane care a făcut obiectul unor condamnări penale, atunci când date cu caracter personal referitoare la aceste condamnări sunt puse la dispoziția publicului pe internet, în schimbul unei plăți, sunt posibilitatea de a iniția o procedură penală pentru defăimare sau o acțiune în repararea prejudiciului suferit ca urmare a faptului că a fost defăimată.

46 În această privință, trebuie amintit că articolul 85 alineatul (2) din RGPD autorizează statele membre să adopte măsuri legislative care derogă de la dispozițiile capitolelor II-VII și IX din acest regulament, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal în temeiul regulamentului menționat și dreptul la libertatea de exprimare și de informare.

47 Or, trebuie să se constate că capitolul VIII din RGPD cuprinde articolul 77 alineatul (1), articolul 78 alineatele (1) și (2), articolul 79 alineatul (1), precum și articolul 82 alineatul (1) din RGPD, care privesc căile de atac de care trebuie să dispună o persoană în ceea ce privește prelucrarea datelor sale cu caracter personal precum cele în discuție în litigiul principal, în măsura în care garantează, în primul rând, dreptul persoanelor vizate de a depune o plângere la o autoritate de supraveghere, în al doilea rând, dreptul oricărei persoane fizice sau juridice de a exercita o cale de atac judiciară eficientă împotriva unei decizii obligatorii din punct de vedere juridic a unei autorități de supraveghere care o vizează, în al treilea rând, dreptul la o cale de atac judiciară eficientă al oricărei persoane care consideră că drepturile de care beneficiază în temeiul acestui regulament au fost încălcate ca urmare a prelucrării datelor sale cu caracter personal fără a se respecta regulamentul menționat de către un operator sau o persoană împuternicită de operator, precum și, respectiv, în al patrulea rând, dreptul oricărei persoane care a suferit un prejudiciu material sau moral ca urmare a unei încălcări a aceluiași regulament de a obține despăgubiri de la operator sau de la persoana împuternicită de operator pentru prejudiciul suferit.

48 Întrucât acest capitol VIII nu figurează printre cele menționate la articolul 85 alineatul (2) din RGPD, trebuie să se deducă de aici că, din moment ce articolul 85 alineatul (1) din acest regulament nu permite statelor membre să prevadă exonerările sau derogările prevăzute la respectivul articol 85 alineatul (2) pentru prelucrări de date cu caracter personal care urmăresc alte scopuri decât cele vizate la acest din urmă alineat, el nu poate, cu atât mai puțin, să le autorizeze să deroge de la articolul 77 alineatul (1), de la articolul 78 alineatele (1) și (2), de la articolul 79 alineatul (1), precum și de la articolul 82 alineatul (1) din regulamentul menționat.

49 În consecință și întrucât RGPD nu conține indicații referitoare la modalitățile procedurale de exercitare a căilor de atac prevăzute de acest regulament, revine statelor membre, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale, sarcina de a le stabili, cu condiția ca ele să nu fie nici mai puțin favorabile decât cele aplicabile situațiilor similare supuse dreptului intern (principiul echivalenței), nici de natură să facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii (principiul efectivității) (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 septembrie 2025, Quirin Privatbank, C‑655/23, EU:C:2025:655, punctul 66 și jurisprudența citată).

50 În schimb, în măsura în care articolul 77 alineatul (1), articolul 78 alineatele (1) și (2), articolul 79 alineatul (1), precum și articolul 82 alineatul (1) din RGPD, care sunt direct aplicabile, conferă persoanelor vizate un drept de a exercita căile de atac pe care le prevăd, statele membre nu pot supune exercitarea acestora altor condiții de fond decât cele care decurg din acest regulament.

51 Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că articolul 85 alineatul (1) din RGPD trebuie interpretat în sensul că se opune ca măsurile adoptate de statele membre în temeiul său să prevadă, cu titlu de concretizare a echilibrului pe care acestea trebuie să îl asigure între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, că singurele căi de atac aflate la dispoziția unei persoane care a făcut obiectul unor condamnări penale, atunci când date cu caracter personal referitoare la aceste condamnări sunt puse la dispoziția publicului pe internet, în schimbul unei plăți, sunt posibilitatea de a iniția o procedură penală pentru defăimare sau o acțiune în repararea prejudiciului suferit ca urmare a faptului că a fost defăimată.

Cu privire la a treia întrebare

Cu privire la admisibilitate

52 Guvernul bulgar susține că a treia întrebare este inadmisibilă întrucât situația de fapt expusă în decizia de trimitere nu ar permite nici să se stabilească în mod clar scopul prelucrărilor de date cu caracter personal în discuție în litigiul principal, nici să se aprecieze dacă aceste prelucrări sunt conforme cu articolul 10 din RGPD.

53 Potrivit unei jurisprudențe constante, întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei cereri de decizie preliminară formulate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate [Hotărârea din 18 iunie 2024, Bundesrepublik Deutschland (Efectul unei decizii de acordare a statutului de refugiat), C‑753/22, EU:C:2024:524, punctul 44 și jurisprudența citată].

54 În special, în ceea ce privește această din urmă ipoteză, în temeiul unei jurisprudențe constante, reflectată la articolul 94 literele (a) și (b) din Regulamentul de procedură al Curții, necesitatea de a se ajunge la o interpretare a dreptului Uniunii care să îi fie utilă instanței naționale impune printre altele ca aceasta, pe de o parte, să expună faptele pertinente sau să furnizeze cel puțin o expunere a circumstanțelor factuale pe care se întemeiază întrebările și, pe de altă parte, să definească cadrul normativ în care se înscriu întrebările pe care le adresează (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 martie 2026, Marhaux, C‑150/25, EU:C:2026:188, punctul 27, precum și jurisprudența citată).

55 În speță, a treia întrebare privește interpretarea termenilor „scopuri jurnalistice” utilizați la articolul 85 alineatul (2) din RGPD și, prin urmare, interpretarea unei dispoziții a dreptului Uniunii. Or, pentru a răspunde la o asemenea întrebare, nu este nici necesar să se cunoască scopul prelucrării datelor cu caracter personal în discuție în litigiul principal, nici să se aprecieze dacă aceste prelucrări sunt conforme cu articolul 10 din regulamentul respectiv.

56 Dat fiind că, pe de altă parte, nu reiese în mod vădit din dosar că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, a treia întrebare trebuie declarată admisibilă.

Cu privire la fond

57 Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 85 alineatul (2) din RGPD trebuie interpretat în sensul că punerea la dispoziția publicului pe internet, în schimbul unei plăți, a unor documente publice care constau în condamnări penale, fără ca acestea să facă obiectul vreunei adaptări sau editări, poate fi considerată o prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în „scopuri jurnalistice”, în sensul acestei dispoziții.

58 De la bun început, ținând seama de jurisprudența Curții potrivit căreia noțiunea de „prelucrare”, în sensul articolului 4 punctul 2 din RGPD, are un domeniu de aplicare larg (Hotărârea din 5 decembrie 2023, Nacionalinis visuomenės sveikatos centras, C‑683/21, EU:C:2023:949, punctul 50 și jurisprudența citată), este necesar să se constate că punerea la dispoziția publicului pe internet a unor documente publice care constau în condamnări penale trebuie considerată ca reprezentând o prelucrare de date cu caracter personal în sensul RGPD.

59 Or, astfel cum s‑a amintit la punctul 36 din prezenta hotărâre, atunci când o asemenea prelucrare este efectuată în scopuri jurnalistice sau în scopul exprimării academice, artistice sau literare, articolul 85 alineatul (2) din RGPD enunță că statele membre prevăd exonerări sau derogări de la dispozițiile capitolelor II-VII și IX din regulamentul respectiv dacă acestea sunt necesare pentru a asigura un echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și libertatea de exprimare și de informare.

60 Desigur, nici articolul 85 alineatul (2) din RGPD, nici vreo altă dispoziție din acest regulament nu conține o definiție a noțiunii de „scopuri jurnalistice” sau o trimitere expresă la dreptul statelor membre care să permită stabilirea sensului sau a domeniului de aplicare al acestei noțiuni.

61 Cu toate acestea, trebuie arătat că, potrivit jurisprudenței Curții referitoare la noțiunea de „jurnalism” utilizată la articolul 9 din Directiva 95/46, care poate fi considerată transpozabilă pentru interpretarea noțiunii de „scopuri jurnalistice” care figurează la articolul 85 alineatul (2) din RGPD, activitățile pot fi calificate drept „activități de jurnalism” dacă au ca scop divulgarea către public a unor informații, opinii sau idei, indiferent de mijlocul de transmitere a acestora (Hotărârea din 16 decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C‑73/07, EU:C:2008:727, punctul 61).

62 În plus, din considerentul (153) al RGPD reiese că, pentru a ține seama de importanța dreptului la libertatea de exprimare în fiecare societate democratică, este necesar ca noțiunile legate de această libertate, cum ar fi „jurnalismul”, să fie interpretate în sens larg.

63 Reiese de asemenea din acest considerent (153) că excepțiile și derogările în temeiul articolului 85 alineatul (2) din RGPD urmăresc stabilirea unui echilibru între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, astfel cum este prevăzut la articolul 11 din cartă.

64 Cu toate acestea, deși noțiunea de „scopuri jurnalistice” utilizată la articolul 85 alineatul (2) din RGPD trebuie să primească o interpretare largă, nu este mai puțin adevărat că această interpretare nu poate totuși să acopere orice formă de exprimare, ci trebuie înțeleasă într‑un mod care să țină seama de ceea ce diferențiază, din punctul de vedere al modalităților lor de elaborare, exprimarea jurnalistică de celelalte forme de exprimare, având în vedere rolul jucat de această noțiune în economia generală a dispoziției respective.

65 Or, în vederea interpretării articolului 11 din cartă, trebuie luată în considerare, în temeiul articolului 52 alineatul (3) din aceasta, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la articolul 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (Hotărârea din 15 martie 2022, Autorité des marchés financiers, C‑302/20, EU:C:2022:190, punctul 67 și jurisprudența citată).

66 În primul rând, este cert că o activitate de jurnalism presupune o muncă de editare sau de adaptare a informațiilor, a opiniilor sau a ideilor divulgate, efectuată cu titlu regulat sau profesional, ori cel puțin o muncă de punere la dispoziție a acestor informații, opinii sau idei, efectuată în conformitate cu opțiuni editoriale (a se vedea prin analogie și în acest sens Curtea EDO, 17 ianuarie 2023, Axel Springer SE împotriva Germaniei, CE:ECHR:2023:0117JUD000896418, § 33, și Curtea EDO, 5 aprilie 2022, NIT S.R.L. împotriva Republicii Moldova, CE:ECHR:2022:0405JUD002847012, § 193).

67 În al doilea rând, chiar și atunci când constă în divulgarea opiniilor sau a ideilor, activitatea jurnalistică presupune ca afirmațiile factuale care susțin astfel de opinii sau idei să fi făcut obiectul unor verificări astfel încât să fie suficient de fiabile (a se vedea prin analogie Curtea EDO, 21 ianuarie 1999, Fressoz și Roire împotriva Franței, CE:ECHR:1999:0121JUD002918395, § 52 și 54, precum și Curtea EDO, 16 martie 2017, Ólafsson împotriva Islandei, CE:ECHR:2017:0316JUD005849313, § 53).

68 În al treilea rând, pentru a fi considerată „de jurnalism”, activitatea desfășurată trebuie să fie supusă respectării normelor deontologice și etice ale profesiei de jurnalist (a se vedea prin analogie Curtea EDO, 27 iunie 2017, Satakunnan Markkinapörssi Oy și Satamedia Oy împotriva Finlandei, CE:ECHR:2017:0627JUD000093113, § 183 și 186, precum și Curtea EDO, 28 iunie 2018, M.L. și W.W. împotriva Germaniei, CE:ECHR:2018:0628JUD006079810, § 105).

69 În schimb, dat fiind că noțiunea de „jurnalism” trebuie interpretată în sens larg, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 62 din prezenta hotărâre, nici faptul că activitatea în cauză, cu ocazia căreia sunt efectuate prelucrări de date, se desfășoară pe internet, în schimbul unei plăți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia, C‑73/07, EU:C:2008:727, punctele 59-62), nici faptul că aceste prelucrări privesc condamnări penale nu este de natură să excludă posibilitatea ca prelucrările menționate să fie efectuate în „scopuri jurnalistice”.

70 Astfel, este adevărat că natura datelor cu caracter personal vizate de o prelucrare, în special caracterul eventual sensibil al acestora, precum și natura și modalitățile concrete ale acestei prelucrări, în special numărul de persoane care au acces la datele respective, precum și modalitățile de acces la acestea din urmă, trebuie luate în considerare pentru a aprecia dacă protecția dreptului la libertatea de exprimare și de informare, în special cea de care beneficiază jurnaliștii, permite să se justifice derogarea de la anumite dispoziții ale RGPD (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2024, Landeshauptstadt Wiesbaden, C‑61/22, EU:C:2024:251, punctul 106), în special de la articolul 10 din acest regulament, care instituie o protecție specială pentru prelucrările de date cu caracter personal referitoare la condamnări penale și infracțiuni. Cu toate acestea, împrejurarea că o prelucrare privește astfel de date nu are incidență pentru a stabili dacă, anterior acestei aprecieri, se poate considera că aceasta a fost realizată în „scopuri jurnalistice”.

71 Acestea fiind spuse, mai trebuie subliniat că articolul 85 alineatul (2) din RGPD nu se referă la prelucrarea datelor cu caracter personal realizată cu ocazia unei activități de jurnalism, ci efectuată în „scopuri jurnalistice”. Or, noțiunea de „scop” implică faptul că prelucrările de date cu caracter personal care pot intra sub incidența acestei dispoziții nu se limitează la cele care au loc în stadiul publicării unor informații, opinii sau idei și care constau, cu această ocazie, în punerea la dispoziția publicului de date cu caracter personal, ci includ și prelucrările necesare pentru o astfel de publicare (a se vedea prin analogie Hotărârea din 15 martie 2022, Autorité des marchés financiers, C‑302/20, EU:C:2022:190, punctele 64 și 67-69).

72 În măsura în care activitatea de jurnalism implică o selecție și o ierarhizare a informațiilor colectate, sunt astfel susceptibile să fie calificate drept prelucrare efectuată în „scopuri jurnalistice”, în sensul articolului 85 alineatul (2) din RGPD, nu numai diferitele prelucrări de date cu caracter personal necesare pentru publicarea informațiilor, a opiniilor sau a ideilor, ci și cele care au privit date cu caracter personal cuprinse în informații care nu au fost în final reținute în urma acestei selecții.

73 În consecință, pentru a intra sub incidența noțiunii de „scopuri jurnalistice”, în sensul acestei dispoziții, o prelucrare a datelor cu caracter personal trebuie să aibă ca scop divulgarea către public a informațiilor, a opiniilor sau a ideilor, cu respectarea normelor deontologice și etice, după o muncă de editare sau de adaptare ori cel puțin în conformitate cu o linie editorială, după verificarea afirmațiilor factuale în cauză.

74 Or, o activitate precum cea în discuție în litigiul principal, care constă în punerea la dispoziția publicului pe internet, în schimbul unei plăți, a unor documente publice referitoare la condamnări penale pronunțate, nu pare să necesite o muncă de editare sau de adaptare și nici nu apare ca fiind efectuată în conformitate cu o linie editorială, aspect a cărui verificare este însă de competența instanței de trimitere. În plus, din dosarul de care dispune Curtea nu reiese că Legal Newsdesk Sweden ar fi supusă normelor deontologice și etice ale profesiei de jurnalist, aspect a cărui verificare este de asemenea de competența instanței de trimitere.

75 Desigur, documentele respective pot constitui informații utile pentru desfășurarea unei activități de jurnalism. Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că prelucrările de date cu caracter personal pe care le implică în special punerea la dispoziția publicului a documentelor menționate nu pot fi considerate ca fiind efectuate „în scopuri jurnalistice”, în sensul articolului 85 din RGPD, decât dacă documentele menționate sunt destinate exclusiv unei asemenea activități.

76 Cu toate acestea, în cauza principală, reiese din elementele dosarului de care dispune Curtea, aspect a cărui verificare revine însă instanței de trimitere, că orice persoană poate avea acces, prin utilizarea bazei de date în cauză, la documentele referitoare la condamnările penale ale persoanelor vizate cu singura condiție de a efectua o plată, astfel încât prelucrările de date cu caracter personal efectuate pentru a face posibil un asemenea acces, precum punerea la dispoziție a datelor cu caracter personal cuprinse în aceste documente, nu pot fi considerate ca fiind efectuate în scopuri jurnalistice.

77 Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolul 85 alineatul (2) din RGPD trebuie interpretat în sensul că punerea la dispoziția publicului pe internet, în schimbul unei plăți, a documentelor publice care constau în condamnări penale nu poate fi considerată o prelucrare de date cu caracter personal efectuată în „scopuri jurnalistice”, în sensul acestei dispoziții, decât în măsura în care are ca scop divulgarea către public a unor informații, opinii sau idei, cu respectarea normelor deontologice și etice ale profesiei de jurnalist, după o muncă de editare sau de adaptare ori cel puțin în conformitate cu o linie editorială, după verificarea afirmațiilor factuale în cauză.

Cu privire la cheltuielile de judecată

78 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

1) Articolul 85 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor)

trebuie interpretat în sensul că

se opune ca statele membre să adopte, în temeiul acestei dispoziții, măsuri legislative care depășesc ceea ce prevede articolul 85 alineatul (2) din acest regulament, în măsura în care introduc derogări de la dispozițiile anumitor capitole din regulamentul menționat pentru prelucrările de date cu caracter personal care urmăresc alte scopuri decât cele jurnalistice sau scopul exprimării academice, artistice sau literare, pentru motivul că aceste măsuri sunt necesare pentru a asigura echilibrul între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare.

2) Articolul 85 alineatul (1) din Regulamentul 2016/679

trebuie interpretat în sensul că

se opune ca măsurile adoptate de statele membre în temeiul său să prevadă, cu titlu de concretizare a echilibrului pe care acestea trebuie să îl asigure între dreptul la protecția datelor cu caracter personal și dreptul la libertatea de exprimare și de informare, că singurele căi de atac aflate la dispoziția unei persoane care a făcut obiectul unor condamnări penale, atunci când date cu caracter personal referitoare la aceste condamnări penale sunt puse la dispoziția publicului pe internet, în schimbul unei plăți, sunt posibilitatea de a iniția o procedură penală pentru defăimare sau o acțiune în repararea prejudiciului suferit ca urmare a faptului că a fost defăimată.

3) Articolul 85 alineatul (2) din Regulamentul 2016/679

trebuie interpretat în sensul că

punerea la dispoziția publicului pe internet, în schimbul unei plăți, a documentelor publice care constau în condamnări penale nu poate fi considerată o prelucrare de date cu caracter personal efectuată în „scopuri jurnalistice”, în sensul acestei dispoziții, decât în măsura în care are ca scop divulgarea către public a unor informații, opinii sau idei, cu respectarea normelor deontologice și etice ale profesiei de jurnalist, după o muncă de editare sau de adaptare ori cel puțin în conformitate cu o linie editorială, după verificarea afirmațiilor factuale în cauză.

Semnături

* Limba de procedură: suedeza.