Hotărârea Curții (Camera întâi) din 13 noiembrie 2025.#JYSK Kereskedelmi Kft. împotriva Nemzeti Élelmiszerlánc-biztonsági Hivatal.#Cererea de decizie preliminară formulată de Fővárosi Törvényszék.#Trimitere preliminară – Mediu – Obligații care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn – Regulamentul (UE) nr. 995/2010 – Utilizarea, menținerea și evaluarea periodică a unui sistem «due diligence» – Articolul 4 alineatele (2) și (3) și articolul 6 – Grup de societăți – Accesul unui operator la un sistem «due diligence» menținut și evaluat de societatea‑mamă a acestuia sau instituit de o organizație de monitorizare și utilizat de societatea‑mamă respectivă.#Cauza C-117/24.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 4 alineatele (2) și (3) și a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO 2010, L 295, p. 23).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între societatea JYSK Kereskedelmi Kft. (denumită în continuare „JYSK”), pe de o parte, și Nemzeti Élelmiszerlánc‑biztonsági Hivatal (Biroul Național pentru Siguranța Lanțului Alimentar, Ungaria) (denumit în continuare „Biroul Național”), pe de altă parte, în legătură cu condițiile de utilizare de către această societate a unui sistem „due diligence” (denumit în continuare „SDD”) în cadrul activității sale de comercializare a lemnului și a produselor din lemn.

Considerentele (16)-(18) și (31) ale Regulamentului nr. 995/2010 au următorul cuprins: „(16) Pe baza unei abordări sistemice, operatorii care introduc pentru prima dată pe piața internă lemn și produse din lemn ar trebui să ia măsurile necesare pentru a se asigura că lemnul recoltat în mod ilegal și produsele din lemn derivate din acesta nu sunt introduse pe piața internă. În acest scop, operatorii ar trebui să acționeze cu prudență («due diligence») în cadrul unui sistem de măsuri și de proceduri, pentru a reduce la maximum riscul privind introducerea pe piața internă a lemnului recoltat în mod ilegal și a produselor din lemn derivate din acesta. (17) [SDD‑ul] include trei elemente inerente gestionării riscului: accesul la informații, evaluarea riscului și atenuarea riscului identificat. [SDD‑ul] ar trebui să asigure accesul la informații privind sursele și furnizorii de lemn și produse din lemn introduse pe piața internă pentru prima dată, inclusiv informații relevante, cum ar fi respectarea legislației aplicabile, țara de recoltare, specia și cantitatea și, după caz, regiunea subnațională și concesiunea de recoltare. Pe baza acestor informații, operatorii ar trebui să realizeze o evaluare a riscului. În momentul în care este identificat un asemenea risc, operatorii ar trebui să îl atenueze în funcție de anvergura acestuia, în vederea prevenirii introducerii pe piața internă a lemnului recoltat în mod ilegal și a produselor din lemn derivate din acesta. (18) Pentru a se evita orice sarcini administrative inutile, operatorii care utilizează deja sisteme sau proceduri care respectă cerințele prezentului regulament nu ar trebui să fie obligați să înființeze noi sisteme. […] (31) Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume combaterea exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual și, prin urmare, având în vedere amploarea acțiunii sale, obiectivul în cauză poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității […]”

Articolul 2 din acest regulament, intitulat „Definiții”, prevede: „În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: […] (c) «operator» înseamnă orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață lemn sau produse din lemn; […]”

Articolul 4 din același regulament, intitulat „Obligațiile care revin operatorilor”, prevede: „(1) Se interzice introducerea pe piață a lemnului recoltat în mod ilegal sau a produselor din lemn derivate din acesta. (2) Operatorii acționează cu prudență atunci când introduc pe piață lemn sau produse din lemn. În acest sens, aceștia utilizează un cadru de proceduri și de măsuri, denumit în continuare [SDD], astfel cum este prevăzut la articolul 6. (3) Fiecare operator menține și evaluează periodic [SDD‑ul] pe care îl utilizează, cu excepția cazului în care operatorul utilizează un [SDD] instituit de o organizație de monitorizare menționată la articolul 8. […]”

Articolul 6 din același regulament, intitulat „Sistemele «due diligence»”, prevede: „(1) [SDD‑ul] menționat la articolul 4 alineatul (2) cuprinde următoarele elemente: (a) măsuri și proceduri care permit accesul la următoarele informații referitoare la aprovizionarea operatorului cu lemn sau produse din lemn, care sunt introduse pe piață: – descrierea, inclusiv denumirea comercială și tipul de produs, precum și denumirea comună a speciilor de arbori și, după caz, denumirea științifică completă; – țara de recoltare și, după caz: (i) regiunea subnațională unde a fost recoltat lemnul și (ii) concesiunea de recoltare; – cantitatea (exprimată în volum, masă sau număr de unități); – denumirea și adresa furnizorului operatorului; – numele și adresa comerciantului căruia i‑au fost furnizate lemnul și produsele din lemn; – documente sau alte informații care indică faptul că lemnul și produsele din lemn în cauză sunt conforme cu legislația aplicabilă; (b) proceduri de evaluare a riscului care permit operatorului să analizeze și să evalueze riscul de a fi introdus pe piață lemn recoltat în mod ilegal sau produse din lemn derivate din acesta. Aceste proceduri iau în considerare informațiile prevăzute la litera (a), precum și criteriile relevante de evaluare a riscului, inclusiv: – garantarea respectării legislației aplicabile, care poate include certificarea sau alte sisteme verificate de terțe părți care se referă la respectarea legislației aplicabile; – prevalența recoltării ilegale a anumitor specii de arbori; – prevalența recoltării sau a practicilor ilegale în țara de recoltare și/sau regiunea subnațională în care a fost recoltat lemnul, inclusiv prevalența conflictelor armate; – sancțiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU sau de Consiliul Uniunii Europene cu privire la importul sau exportul de lemn; – complexitatea lanțului de aprovizionare cu lemn și produse din lemn; (c) cu excepția cazului în care riscul identificat cu ocazia procedurilor de evaluare a riscului menționate la litera (b) este neglijabil, proceduri de atenuare a riscului care constau într‑o serie de măsuri și proceduri care sunt adecvate și proporționale pentru a reduce cu eficiență la minimum riscul respectiv și care pot include solicitarea unor informații sau documente suplimentare și/sau solicitarea de verificare de către părți terțe. […]”

Articolul 8 din Regulamentul nr. 995/2010, intitulat „Organizații de monitorizare”, prevede: „(1) O organizație de monitorizare: (a) menține și evaluează periodic un [SDD] prevăzut la articolul 6 și acordă operatorilor dreptul de utilizare a acestuia; (b) verifică utilizarea corespunzătoare a [SDD‑ului] [său] de către acești operatori; (c) ia măsuri adecvate în cazul unei utilizări necorespunzătoare a [SDD‑ului] [său] de către un operator, inclusiv informarea autorităților competente în cazul unei încălcări semnificative sau repetate de către operator. (2) O organizație poate depune o cerere de recunoaștere ca organizație de monitorizare, în cazul în care îndeplinește următoarele cerințe: (a) are personalitate juridică și este constituită în mod legal în cadrul Uniunii; (b) are expertiza necesară și capacitatea de a exercita funcțiile menționate la alineatul (1) și (c) se asigură că nu există niciun fel de conflicte de interese în exercitarea funcțiilor sale. (3) Comisia, după consultarea statului membru (statelor membre) în cauză, recunoaște ca organizație de monitorizare un solicitant care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (2). Decizia de a acorda recunoaștere unei organizații de monitorizare este transmisă de către Comisie autorităților competente din toate statele membre. (4) Autoritățile competente efectuează periodic controale pentru a verifica dacă organizațiile de monitorizare care își desfășoară activitatea sub jurisdicția autorităților competente îndeplinesc în continuare funcțiile prevăzute la alineatul (1) și continuă să respecte cerințele prevăzute la alineatul (2). […] (5) În cazul în care o autoritate competentă stabilește că o organizație de monitorizare nu mai îndeplinește funcțiile prevăzute la alineatul (1) sau nu mai respectă cerințele prevăzute la alineatul (2), aceasta informează fără întârziere Comisia. (6) Comisia retrage recunoașterea organizației de monitorizare în cazul în care a constatat, în special pe baza informațiilor prevăzute la alineatul (5), că o organizație de monitorizare nu mai îndeplinește funcțiile prevăzute la alineatul (1) sau cerințele prevăzute la alineatul (2). […] […]”

Articolul 10 din regulamentul menționat, intitulat „Controale asupra operatorilor”, prevede: „(1) Autoritățile competente efectuează controale pentru a verifica dacă operatorii respectă cerințele prevăzute la articolele 4 și 6. […] (3) Controalele menționate la alineatul (1) pot include, printre altele: (a) examinarea [SDD‑ului], incluzând procedurile de evaluare și de atenuare a riscurilor; (b) examinarea documentației și a registrelor care demonstrează funcționarea corespunzătoare a [SDD‑ului] și a procedurilor; (c) controale prin sondaj, inclusiv verificări pe teren. […] (5) [Î]n cazul în care, în urma controalelor menționate la alineatul (1), au fost identificate deficiențe, autoritățile competente pot emite o notificare privind măsurile de remediere care trebuie luate de operator. […]”

Articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 607/2012 al Comisiei din 6 iulie 2012 privind normele detaliate referitoare la sistemul due diligence și la frecvența și natura controalelor privind organizațiile de monitorizare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO 2012, L 177, p. 16), intitulat „Evaluarea și reducerea riscurilor”, prevede: „Certificarea sau alte sisteme verificate de părți terțe menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf prima liniuță și la articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 995/2010 pot fi luate în considerare în cadrul procedurilor de evaluare și de reducere a riscurilor dacă îndeplinesc următoarele criterii: (a) au stabilit și au pus la dispoziție spre a fi utilizat de terțe părți un sistem public de cerințe, care trebuie să includă cel puțin toate cerințele pertinente din legislația aplicabilă; (b) precizează că verificările adecvate, inclusiv inspecțiile pe teren, sunt efectuate de o terță parte la intervale regulate de cel mult 12 luni pentru a verifica respectarea legislației aplicabile; (c) includ mijloace, verificate de o terță parte, de urmărire a lemnului recoltat în conformitate cu legislația aplicabilă și a produselor din lemn derivate din acesta în toate punctele lanțului de aprovizionare înainte de introducerea pe piață a lemnului sau a produselor din lemn respective; (d) includ controale, verificate de o terță parte, urmărind să asigure că lemnul sau produsele din lemn de origine necunoscută ori lemnul sau produsele din lemn care nu au fost recoltate în conformitate cu legislația aplicabilă nu intră în lanțul de aprovizionare.”

Articolul 5 din acest regulament de punere în aplicare, intitulat „Ținerea de registre de către operatori”, prevede: „(1) Informațiile referitoare la aprovizionarea operatorului prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 995/2010 și aplicarea procedurilor de reducere a riscurilor trebuie documentate prin intermediul unor registre corespunzătoare, care se păstrează timp de cinci ani și se pun la dispoziție pentru controalele efectuate de autoritatea competentă. (2) La aplicarea [SDD‑ului] propriu, operatorii trebuie să fie în măsură să demonstreze modul în care informațiile colectate au fost verificate pe baza criteriilor de risc prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul [nr. 995/2010], modul în care s‑a luat o decizie privind măsuri de reducere a riscului și în care operatorul a stabilit gradul de risc.”

Din decizia de trimitere rezultă că JYSK este o societate de drept maghiar care, în cadrul activității sale de comercializare a lemnului și a produselor din lemn, importă lemn și respectivele produse din țări terțe. Capitalul acesteia este deținut integral de societatea LLG A/S (denumită în continuare „societatea‑mamă”), înregistrată în Danemarca.

În cursul anului 2023, Biroul Național, care este autoritatea competentă desemnată să aplice Regulamentul nr. 995/2010 în Ungaria, a efectuat un control al JYSK pentru a verifica printre altele dacă aceasta din urmă dispunea de un SDD în conformitate cu cerințele regulamentului menționat.

Prin decizia din 26 mai 2023, Biroul Național a constatat printre altele o încălcare a Regulamentului nr. 995/2010 de către JYSK, i‑a aplicat o amendă și a obligat‑o să își stabilească propriul SDD pentru motivul că ea nu dispunea nici de un SDD implementat în nume propriu și creat în mod specific pentru activitatea pe care o desfășura, nici de un SDD instituit de o organizație de monitorizare în sensul articolului 8 din Regulamentul nr. 995/2010.

Biroul Național a arătat că JYSK era un operator în sensul articolului 2 litera (c) din Regulamentul nr. 995/2010 și că, în cadrul exercitării activității sale comerciale, JYSK utiliza un SDD dezvoltat de societatea‑mamă a acestuia și care se bazează pe evaluări de risc efectuate atât de aceasta din urmă, cât și de o astfel de organizație.

JYSK a contestat această decizie la Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală, Ungaria), care este instanța de trimitere în prezenta cauză, susținând că SDD‑ul menținut de societatea‑mamă a acesteia poate fi considerat drept propriul său sistem întrucât Regulamentul nr. 995/2010 ar impune numai obligația de a utiliza un SDD, iar nu de a crea un astfel de sistem. Această societate arată că societatea‑mamă ar avea numeroase filiale în Europa, toate utilizând același SDD.

Biroul Național apreciază în schimb că un operator în sensul Regulamentului nr. 995/2010 este obligat să mențină el însuși un SDD. În măsura în care societatea‑mamă își lasă filialele să acționeze în mod autonom în materie de importuri de lemn și de produse din lemn, fiecare dintre aceste filiale ar trebui să își mențină propriul SDD în conformitate cu acest regulament.

În acest context, instanța de trimitere ridică problema dacă Regulamentul nr. 995/2010 se limitează la a impune unui operator să utilizeze un SDD pentru a realiza colectarea datelor, evaluarea și, dacă este cazul, atenuarea riscului în ceea ce privește lemnul și produsele din lemn pe care le introduce pe piață pentru prima dată în Uniune sau dacă, dimpotrivă, un astfel de operator trebuie să dispună de un SDD instituit în nume propriu și creat în mod specific pentru activitatea pe care o desfășoară. În plus, această instanță apreciază că, ținând seama de activitatea JYSK, această societate este ea însăși, în calitate de operator în sensul acestui regulament, supusă obligațiilor în materie de SDD.

În aceste condiții, Fővárosi Törvényszék (Curtea din Budapesta‑Capitală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 4 alineatele (2) și (3) din Regulamentul [nr. 995/2010] coroborat cu articolul 6 alineatul (1) din acesta trebuie interpretat în sensul că este conform cu aceste dispoziții ca operatorul să aibă acces la elementele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat ale unui [SDD] menținut și evaluat de societatea‑mamă a acestuia sau instituit de o organizație de monitorizare, în sensul articolului 8 [din același regulament], și utilizat de societatea‑mamă a acestuia?”

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4 alineatul (2) și alineatul (3) prima teză, precum și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 995/2010 trebuie interpretate în sensul că, pentru a se conforma obligațiilor care îi revin în temeiul acestor dispoziții, este suficient ca un operator, în sensul articolului 2 litera (c) din acest regulament, care aparține unui grup de societăți să poată avea acces la elementele unui SDD, prevăzute la acest articol 6 alineatul (1), care fie este instituit, menținut și evaluat de societatea‑mamă a acestui grup, fie este instituit de o organizație de monitorizare prevăzută la articolul 8 din acest regulament și utilizat de această societate‑mamă.

În această privință, trebuie amintit că articolul 4 alineatul (2) și alineatul (3) prima teză din Regulamentul nr. 995/2010 impune unui operator, în sensul articolului 2 litera (c) din acest regulament, două obligații distincte în ceea ce privește SDD‑ul. Pe de o parte, atunci când introduce pentru prima dată pe piața internă lemn sau produse din lemn, un operator trebuie să utilizeze un SDD stabilit în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul menționat. Pe de altă parte, acesta trebuie să mențină și să evalueze periodic SDD‑ul pe care îl utilizează, cu excepția cazului în care utilizează un SDD instituit de o organizație de monitorizare menționată la articolul 8 din Regulamentul nr. 995/2010.

În speță, din dosarul de care dispune Curtea reiese că, pentru a permite JYSK să își îndeplinească obligația de a utiliza un SDD, societatea‑mamă a acesteia îi permite accesul la diferitele elemente care compun un SDD unic și partajat în cadrul unui grup de societăți căruia îi aparțin aceste două societăți, ale cărui elemente sunt determinate fie de societatea‑mamă însăși, fie de o organizație de monitorizare în sensul articolului 8 din Regulamentul nr. 995/2010. În plus, este cert că JYSK nu menține și nu evaluează ea însăși SDD‑ul la care are acces, obligațiile care îi revin în această privință fiind asumate de societatea‑mamă a acesteia, dacă este cazul prin recurgerea la o astfel de organizație.

Pentru a răspunde în mod util la întrebarea adresată, este necesar să se verifice, pe de o parte, dacă un operator își poate îndeplini obligația de a utiliza un SDD având acces la elementele conținute într‑un SDD care au fost stabilite de un terț și, pe de altă parte, dacă, pentru a‑și respecta obligația de menținere și de evaluare periodică a SDD‑ului pe care îl utilizează, este suficient ca un operator să aibă acces la un SDD care fie este instituit, menținut și evaluat periodic de un terț care nu este o organizație de monitorizare în sensul articolului 8 din Regulamentul nr. 995/2010, fie este instituit de o astfel de organizație, dar utilizat de un terț.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unor dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de termenii acestora, ci și de contextul lor și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte aceste dispoziții (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 noiembrie 1983, Merck, 292/82, EU:C:1983:335, punctul 12, precum și Hotărârea din 27 februarie 2025, Dun & Bradstreet Austria ș.a., C‑203/22, EU:C:2025:117, punctul 39 și jurisprudența citată).

În ceea ce privește, în primul rând, interpretarea literală a dispozițiilor vizate de întrebarea preliminară, sensul obișnuit în limbajul curent al termenului „a utiliza”, care figurează atât la alineatul (2), cât și la alineatul (3) prima teză ale articolului 4 din Regulamentul nr. 995/2010, nu permite să se stabilească fără echivoc în ce măsură un operator poate recurge la un terț pentru a‑și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul acestor dispoziții.

Nu este mai puțin adevărat că, primo, astfel cum rezultă în mod clar din articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 995/2010, un operator este obligat să utilizeze un SDD care conține în mod obligatoriu elementele specificate la articolul 6 alineatul (1) din acest regulament. Având în vedere literele (a)-(c) ale acestei din urmă dispoziții, interpretate în lumina considerentelor (16) și (17) ale regulamentului menționat, cele trei elemente astfel necesare sunt, mai întâi, măsurile și procedurile care permit accesul la informațiile privind sursele de aprovizionare și furnizorii de lemn și de produse din lemn introduse pe piața internă pentru prima dată, apoi, procedurile care permit operatorului, pe baza acestor informații, să analizeze și să evalueze riscul introducerii pe această piață a lemnului recoltat în mod ilegal și a produselor din lemn derivate din acesta și, în sfârșit, în cazul în care acest risc nu se dovedește neglijabil, măsurile și procedurile de reducere a acestuia.

Or, obligația de utilizare a unui SDD implică un comportament activ din partea operatorului în sensul că acestuia din urmă îi revine sarcina de a adopta măsurile adecvate de aplicare a SDD‑ului pentru a evita introducerea pe piață a lemnului și a produselor din lemn recoltat în mod ilegal. În plus, cele trei elemente care compun SDD‑ul trebuie să privească în mod necesar activitatea comercială proprie a acestui operator care determină introducerea pe piața internă a lemnului sau a produselor din lemn și să fie adaptate la riscul specific generat de această activitate.

Secundo, din modul de redactare a articolului 4 alineatul (2) și alineatul (3) prima teză, precum și a articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 995/2010 reiese că obligația de a utiliza un SDD cu ocazia introducerii pe piața internă a lemnului sau a produselor din lemn și, prin urmare, obligația de a aplica un SDD în cele trei componente ale sale prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din acest regulament sunt impuse numai operatorului. Regulamentul menționat nu prevede nicio posibilitate ca un operator să încredințeze unui terț respectarea obligației sale de a utiliza un SDD, articolul 4 alineatul (3) din acesta prevăzând că numai menținerea și evaluarea SDD‑ului utilizat de operator pot fi încredințate unei organizații de monitorizare în sensul articolului 8 din regulamentul menționat atunci când operatorul utilizează un SDD instituit de o astfel de organizație.

Desigur, dreptul Uniunii nu se opune ca un operator să fie asistat de un terț atunci când se stabilesc diferitele elemente conținute de un SDD în temeiul articolului 6 alineatul (1) literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 995/2010. Astfel, articolul 4 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 607/2012 prevede în mod expres că certificarea sau alte sisteme verificate de părți terțe menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (b) al doilea paragraf prima liniuță și la articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 995/2010 pot fi luate în considerare în principiu în cadrul procedurilor de evaluare și de reducere a riscurilor introducerii pe piață a lemnului sau a produselor din lemn recoltat în mod ilegal.

Cu toate acesta, din cele ce precedă rezultă că în principiu operatorul este cel care este obligat să instituie SDD‑ul, această sarcină putând să fie îndeplinită de asemenea, astfel cum reiese din articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 995/2010, de o organizație de monitorizare, și să adopte măsurile adecvate de aplicare a acestuia pentru a evita introducerea pe piață a lemnului și a produselor din lemn recoltat în mod ilegal.

Tertio, articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 995/2010 limitează fără echivoc posibilitatea unui operator de a se exonera de obligația sa de menținere și de evaluare a SDD‑ului numai la situația unui SDD instituit de o organizație de monitorizare menționată la articolul 8 din acest regulament, această primă dispoziție precizând că trebuie să fie vorba în acest caz despre SDD‑ul utilizat de acest operator.

În aceste condiții, din modul de redactare a dispozițiilor coroborate ale articolului 4 alineatul (2) și alineatul (3) prima teză, precum și ale articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 995/2010 se poate deduce, pe de o parte, că simplul acces al unui operator la elementele conținute într‑un SDD în conformitate cu această din urmă dispoziție care nu provine de la el însuși, ci de la un terț care nu este o organizație de monitorizare, precum societatea‑mamă a grupului de societăți căruia îi aparține, nu permite îndeplinirea cerinței unui comportament activ care revine acestui operator în temeiul obligației sale de a utiliza un SDD atunci când introduce pe piața internă lemn sau produse din lemn. Pe de altă parte, același operator nu poate încredința unui terț respectarea obligației sale de a menține și de a evalua periodic un SDD decât într‑o situație în care el utilizează un astfel de SDD. În orice caz, o asemenea posibilitate nu poate fi avută în vedere decât în ipoteza în care SDD‑ul utilizat de operator este instituit de o organizație de monitorizare în sensul articolului 8 din acest regulament.

Interpretarea care figurează la punctul precedent este confirmată atât de contextul în care se înscriu dispozițiile a căror interpretare este solicitată, cât și de obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 995/2010.

Astfel, în ceea ce privește, în al doilea rând, interpretarea contextuală a acestor dispoziții, trebuie amintit că, în temeiul articolului 10 alineatul (1) și alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 995/2010, autoritățile competente efectuează controale pentru a verifica dacă operatorii respectă cerințele prevăzute la articolele 4 și 6 din acest regulament, aceste controale având ca obiect printre altele examinarea SDD‑ului, inclusiv procedurile de evaluare și de atenuare a riscurilor introducerii pe piață a lemnului sau a produselor din lemn derivate din acest lemn recoltat în mod ilegal, precum și examinarea documentației și a registrelor care atestă funcționarea corespunzătoare a SDD‑ului și a procedurilor.

În această privință, articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 607/2012 prevede obligația operatorilor de a ține un registru al informațiilor referitoare la aprovizionarea cu lemn sau cu produse din lemn introduse pe piață, prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 995/2010, precum și aplicarea procedurilor de reducere a riscurilor introducerii pe piață a lemnului sau a produselor din lemn recoltat în mod ilegal. Articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 607/2012 precizează că operatorii trebuie să fie în măsură să demonstreze modul în care s‑a luat o decizie privind măsurile de reducere a riscului și modul în care au stabilit gradul de risc.

Ținând seama de obligațiile impuse astfel unui operator pentru utilizarea, menținerea și evaluarea periodică a unui SDD în conformitate cu articolele 4 și 6 din Regulamentul nr. 995/2010, este necesar să se constate că eficacitatea controalelor efectuate de autoritățile competente în cadrul activității comerciale a unui operator în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 995/2010 nu ar putea fi garantată pe deplin dacă, sub rezerva excepției prevăzute la articolul 4 alineatul (3) din acest regulament, operatorul respectiv ar fi în măsură să se limiteze să partajeze cu aceste autorități accesul său la elementele conținute într‑un SDD instituit de un terț. Împrejurarea că, eventual, acest terț este societatea‑mamă a unui grup de societăți căruia îi aparține operatorul și exercită o activitate comercială similară sau chiar identică cu cea a acestui operator și că aceste două entități au recurs la aceleași lanțuri de aprovizionare este lipsită de relevanță.

Un raționament similar se aplică în ceea ce privește articolul 10 alineatul (5) prima teză din Regulamentul nr. 995/2010, potrivit căruia, în cazul în care autoritățile competente identifică deficiențe în cursul controalelor pe care le efectuează, aceste autorități pot emite o notificare operatorului privind măsurile de remediere care trebuie luate de acesta. Astfel, punerea în aplicare rapidă și eficace a unor asemenea măsuri de către operator nu ar fi garantată dacă acesta nu ar fi în măsură să intervină el însuși asupra diferitor elemente conținute în SDD‑ul în cauză.

În ceea ce privește, în al treilea rând, interpretarea teleologică a dispozițiilor vizate de întrebare, trebuie amintit că obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 995/2010 constă, după cum reiese din considerentul (31) al acestuia, în combaterea exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 noiembrie 2024, Mesto Rimavská Sobota, C‑370/23, EU:C:2024:972, punctul 36). În plus, din considerentul (16) al regulamentului menționat se poate deduce că aplicarea unui SDD urmărește să reducă la minimum riscul privind introducerea pe piața internă a lemnului recoltat în mod ilegal și a produselor din lemn derivate din acesta.

Or, numai operatorul însuși, supus în mod direct unei obligații de prudență cu ocazia introducerii pe piața internă a lemnului sau a produselor din lemn în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 995/2010, este în măsură să furnizeze în mod satisfăcător informații relevante cu privire la activitatea sa comercială, la evaluarea și la gestionarea riscului legat de această activitate și să asigure astfel punerea în aplicare a SDD‑ului instituit prin acest regulament în conformitate cu obiectivele amintite la punctul anterior din prezenta hotărâre. Astfel cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 58 și 59 din concluzii, un simplu acces al operatorului la un SDD ale cărui măsuri de punere în aplicare nu provin de la operatorul însuși sau de la o organizație de monitorizare, ci de la un terț, precum societatea‑mamă a acestuia, nu permite să se garanteze că aceste obiective pot fi atinse în mod echivalent.

În această privință, obligațiile ce revin operatorului în temeiul articolului 4 alineatul (2) și alineatul (3) prima teză, precum și al articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 995/2010 nu pot fi considerate ca îndeplinite pentru simplul fapt că un operator este în măsură să demonstreze că are acces la elementele conținute într‑un SDD instituit de un terț și că, în cadrul activității sale comerciale, nu a introdus pe piața internă lemn și produse din lemn recoltat în mod ilegal. Astfel, o asemenea abordare nu ar ține seama suficient de faptul că Regulamentul nr. 995/2010 urmărește să instituie cerințe în sarcina aceluiași operator care îi impun un comportament activ înainte de orice introducere pe piața internă a lemnului sau a produselor din lemn.

Este adevărat că, astfel cum reiese din considerentul (18) al Regulamentului nr. 995/2010, acesta din urmă ține seama de necesitatea de a se evita sarcinile administrative inutile pentru operatori. Or, nu este exclus ca utilizarea, menținerea și evaluarea periodică a unui SDD adaptat activității comerciale specifice a fiecărei filiale a unui grup de societăți să poată constitui o miză financiară atât pentru societatea‑mamă, cât și pentru filiale.

Cu toate acestea, asemenea considerații referitoare la avantajele legate de existența unuia și aceluiași SDD în cadrul unui grup de societăți nu pot exonera operatorii de obligația de a acționa cu prudență în conformitate cu cerințele prevăzute de Regulamentul nr. 995/2010.

Pe de altă parte, trebuie adăugat că posibilitatea ca un operator să își respecte obligația de menținere și de evaluare periodică a SDD‑ului prin utilizarea unui SDD instituit de o organizație de monitorizare în sensul articolului 8 din Regulamentul nr. 995/2010 nu poate, în orice caz, să fie extinsă la situația în care acest SDD a fost instituit, este menținut și este evaluat de un alt terț, precum societatea‑mamă a acestui operator. Astfel, o asemenea abordare ar constitui o eludare a dispozițiilor care reglementează organizarea, funcțiile și supravegherea organizațiilor de monitorizare în conformitate cu alineatele (1)-(6) ale articolului 8 menționat și ar risca, așadar, să aducă atingere obiectivelor amintite la punctul 37 din prezenta hotărâre.

Având în vedere ansamblul motivelor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 4 alineatul (2) și alineatul (3) prima teză, precum și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 995/2010 trebuie interpretate în sensul că, pentru a‑și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul acestor dispoziții, nu este suficient ca un operator, în sensul articolului 2 litera (c) din acest regulament, care aparține unui grup de societăți să poată avea acces la elementele unui SDD, prevăzute la acest articol 6 alineatul (1), care fie este instituit, menținut și evaluat de societatea‑mamă a acestui grup, fie este instituit de o organizație de monitorizare prevăzută la articolul 8 din regulamentul menționat și utilizat de această societate‑mamă.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

13 noiembrie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic al Uniunii

Regulamentul nr. 995/2010

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 607/2012

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la cheltuielile de judecată