Hotărârea Curții (Camera a patra) din 4 septembrie 2025.#CP împotriva Nissan Iberia SA.#Trimitere preliminară – Articolul 101 TFUE – Principiul efectivității – Acțiuni în despăgubire în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene – Termen de prescripție – Stabilirea dies a quo – Cunoașterea informațiilor indispensabile pentru introducerea acțiunii în despăgubire – Publicare pe site‑ul internet al unei autorități naționale în materie de concurență a deciziei sale prin care se constată o încălcare a normelor de concurență – Efect obligatoriu al unei decizii a unei autorități naționale în materie de concurență care nu a rămas încă definitivă – Suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție – Suspendarea procedurii în fața instanței sesizate cu o acțiune în despăgubire – Directiva 2014/104/UE – Articolul 10 – Aplicare în timp.#Cauza C-21/24.

Cauza C‑21/24

împotriva

Nissan Iberia SA

(cerere de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil no 1 Zaragoza)

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 4 septembrie 2025

„Trimitere preliminară – Articolul 101 TFUE – Principiul efectivității – Acțiuni în despăgubire în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene – Termen de prescripție – Stabilirea dies a quo – Cunoașterea informațiilor indispensabile pentru introducerea acțiunii în despăgubire – Publicare pe site‑ul internet al unei autorități naționale în materie de concurență a deciziei sale prin care se constată o încălcare a normelor de concurență – Efect obligatoriu al unei decizii a unei autorități naționale în materie de concurență care nu a rămas încă definitivă – Suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție – Suspendarea procedurii în fața instanței sesizate cu o acțiune în despăgubire – Directiva 2014/104/UE – Articolul 10 – Aplicare în timp”

Procedură jurisdicțională – Cerere de redeschidere a procedurii orale – Cerere având ca obiect depunerea de observații ca răspuns la concluziile avocatului general – Condițiile redeschiderii – Condiții neîndeplinite – Posibilitate de a adresa o cerere de lămuriri instanței de trimitere în cadrul unei proceduri preliminare – Prerogativă exclusivă a Curții

(art. 252 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 83 și 101)

(a se vedea punctele 28-36)

Concurență – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări ale normelor de concurență – Directiva 2014/104 – Aplicare în timp – Dispoziție care stabilește anumite cerințe în raport cu termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în despăgubire – Dispoziție de drept material – Interdicție privind aplicarea retroactivă a reglementării naționale de transpunere – Obligație de interpretare conformă a dreptului național începând de la expirarea termenului de transpunere a directivei

(Directiva 2014/104 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 și 22)

(a se vedea punctele 44 și 45)

Concurență – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări ale normelor de concurență – Directiva 2014/104 – Aplicare în timp – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări săvârșite înainte de intrarea în vigoare a directivei – Aplicabilitate în timp a dispoziției directivei prin care se stabilesc anumite cerințe în raport cu termenul de prescripție – Condiții – Acțiuni în despăgubire care nu sunt încă prescrise la data expirării termenului de transpunere a directivei – Stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție al acestor acțiuni – Aplicabilitatea dreptului național – Limite – Respectarea articolului 101 TFUE și a principiului efectivității – Termen de prescripție național care nu poate să înceapă să curgă decât după încetarea încălcării și luarea la cunoștință de către persoana prejudiciată a informațiilor indispensabile pentru introducerea acțiunii – Încălcare a normelor de concurență constatată printr‑o decizie a autorității naționale de concurență care face obiectul unei acțiuni în anulare – Momentul luării la cunoștință a informațiilor indispensabile – Data publicării oficiale a deciziei judiciare prin care se confirmă definitiv decizia autorității naționale de concurență

(art. 102 TFUE; Directiva 2014/104 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 și 22)

(a se vedea punctele 46-68 și 74-80 și dispozitivul)

Concurență – Acțiuni în repararea prejudiciului cauzat de încălcări ale normelor de concurență – Directiva 2014/104 – Termen de prescripție aplicabil acțiunilor în despăgubire – Momentul de la care începe să curgă termenul – Termen de prescripție care nu poate începe să curgă decât după încetarea încălcării și cunoașterea de către persoana vătămată a informațiilor indispensabile pentru introducerea acțiunii în despăgubire

[Directiva 2014/104 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 10 alin. (2)]

(a se vedea punctul 81 și dispozitivul)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Juzgado de lo Mercantil no 1 Zaragoza (Tribunalul Comercial nr. 1 din Zaragoza, Spania), Curtea precizează momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în despăgubire introduse la instanțele naționale pentru încălcări ale legislației în materie de concurență constatate de o autoritate națională de concurență.

În anul 2015, Comisión Nacional de los Mercados y la Competencia (Comisia Națională a Piețelor și Concurenței, Spania, denumită în continuare „CNMC”) a adoptat o decizie prin care a constatat că mai multe întreprinderi, printre care Nissan Iberia SA, au încălcat articolul 101 TFUE și normele spaniole de dreptul concurenței. Această decizie a făcut obiectul unui comunicat de presă, publicat pe site‑ul internet al CNMC la 28 iulie 2015. La 15 septembrie 2015, decizia menționată a fost publicată integral pe acest site internet.

Decizia CNMC a făcut obiectul mai multor acțiuni în anulare din partea autorilor pretinsei încălcări, inclusiv din partea Nissan, dar a fost confirmată, în ceea ce privește Nissan, de Tribunal Supremo (Curtea Supremă, Spania) în anul 2021.

În martie 2023, CP a introdus la instanța de trimitere o acțiune în despăgubire având ca obiect obligarea Nissan la repararea prejudiciului pe care acesta pretinde că l‑a suferit ca urmare a achiziționării unui vehicul al cărui preț fusese afectat de încălcarea constatată de CNMC.

În apărare, Nissan a invocat prescripția acțiunii în despăgubire.

În această privință, instanța de trimitere explică faptul că, în temeiul dreptului național, termenele de prescripție aplicabile acțiunilor în despăgubire în cazul încălcărilor normelor de concurență nu pot începe să curgă înainte ca încălcarea în cauză să fi încetat și ca persoana prejudiciată să fi avut cunoștință sau să fi putut în mod rezonabil să cunoască informațiile indispensabile pentru exercitarea acțiunii sale în despăgubire.

În cazurile în care această încălcare a fost constatată printr‑o decizie a CNMC, această instanță apreciază că se poate considera că părțile prejudiciate au luat cunoștință de aceste informații la momentul publicării deciziei CNMC pe site‑ul său internet, independent de aspectul dacă această decizie a dobândit caracter definitiv. Potrivit acestei interpretări, acțiunea în despăgubire introdusă de CP ar fi prescrisă în speță.

Instanța de trimitere arată însă că există de asemenea o linie jurisprudențială națională potrivit căreia termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în despăgubire pentru comportamente anticoncurențiale constatate printr‑o decizie a CNMC care face obiectul unei acțiuni în anulare nu începe să curgă decât din momentul în care această decizie a rămas definitivă în urma controlului jurisdicțional.

În aceste împrejurări, instanța de trimitere adresează trei întrebări preliminare prin care urmărește în esență să se stabilească dacă articolul 101 TFUE, citit în lumina principiului efectivității, și, dacă este cazul, articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2014/104 ( 1 ) se opun unei reglementări naționale, astfel cum a fost interpretată de instanțele naționale competente, potrivit căreia, în vederea stabilirii momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în despăgubire pentru încălcări ale normelor de concurență consecutive unei decizii a autorității naționale în materie de concurență prin care se constată o încălcare a acestor norme, se poate considera că persoana care se consideră prejudiciată a luat cunoștință de informațiile indispensabile care îi permiteau să introducă acțiunea în despăgubire înainte ca această decizie să rămână definitivă.

Aprecierea Curții

Într‑o primă etapă, Curtea verifică aplicabilitatea în timp a articolului 10 din Directiva 2014/104 în cauza principală. Acest articol prevede, la alineatul (2), că termenele de prescripție aplicabile acțiunilor în despăgubire în cazul încălcărilor legislației în materie de concurență nu încep să curgă înainte ca această încălcare să fi încetat și ca reclamantul să fi luat cunoștință sau să se poată considera în mod rezonabil că are cunoștință de informațiile indispensabile pentru introducerea acțiunii sale în despăgubire.

Pentru a verifica aplicabilitatea acestei dispoziții în cauza principală, Curtea examinează dacă, la data expirării termenului de transpunere a Directivei 2014/104, și anume 27 decembrie 2016, expirase termenul de prescripție național aplicabil acțiunii în despăgubire introduse de CP.

Referitor la acest aspect, Curtea subliniază că, chiar înainte de data expirării termenului de transpunere a Directivei 2014/104, o reglementare națională care stabilește data de la care începe să curgă termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în despăgubire pentru încălcările legislației în materie de concurență, durata și modalitățile suspendării sau întreruperii acestuia trebuia adaptată la specificitățile dreptului concurenței și la obiectivele punerii în aplicare a normelor acestui drept de către persoanele în cauză, pentru a nu anula deplina efectivitate a articolelor 101 și 102 TFUE.

Curtea amintește, în plus, că efectul util al interdicției prevăzute la articolul 101 alineatul (1) TFUE ar fi pus în discuție dacă nu ar fi posibil ca orice persoană să solicite repararea prejudiciului pe care i l‑ar fi cauzat o încălcare a dreptului concurenței. Astfel, orice persoană are dreptul să solicite repararea prejudiciului suferit atunci când există o legătură de cauzalitate între respectivul prejudiciu și o înțelegere sau o practică interzisă de articolul 101 TFUE.

Conform jurisprudenței, exercitarea acestui drept de a solicita repararea prejudiciului ar deveni practic imposibilă sau excesiv de dificilă dacă termenele de prescripție ar începe să curgă înainte ca încălcarea să fi încetat și ca persoana prejudiciată să fi luat cunoștință sau să se poată considera în mod rezonabil că a luat cunoștință de informațiile indispensabile pentru introducerea acțiunii sale în despăgubire, care includ existența unei încălcări a legislației în materie de concurență, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre acest prejudiciu și această încălcare, precum și identitatea autorului acesteia.

În acest cadru, din explicațiile furnizate de instanța de trimitere reiese că o decizie a CNMC prin care se constată o încălcare a normelor de concurență, a cărei validitate a fost pusă în discuție pe cale judiciară, nu are caracter obligatoriu pentru instanța sesizată cu o acțiune în despăgubire consecutivă acestei decizii. Astfel, persoana lezată de încălcarea în cauză nu ar putea invoca efectiv decizia menționată în susținerea acțiunii sale în despăgubire. Rezultă că, din moment ce instanța sesizată cu acțiunea în despăgubire nu este ținută de constatarea existenței încălcării în cauză decât atunci când aceeași decizie a rămas definitivă, nu se poate considera în mod rezonabil că persoana prejudiciată a luat cunoștință de informațiile indispensabile pentru introducerea acțiunii sale decât atunci când decizia CNMC a rămas definitivă în urma controlului jurisdicțional. Prin urmare, termenul de prescripție a acțiunii în despăgubire a persoanei prejudiciate nu poate începe să curgă înainte de data la care această decizie a rămas definitivă.

Acestea fiind precizate, Curtea arată, pe de altă parte, că cerința privind cunoașterea informațiilor indispensabile pentru introducerea unei acțiuni în despăgubire în urma unei decizii a unei autorități naționale în materie de concurență impune nu numai ca această decizie să devină definitivă, ci și ca aceste informații care decurg din decizia definitivă să fi fost făcute publice în mod adecvat. În acest scop, hotărârea de confirmare definitivă a deciziei autorității naționale de concurență trebuie să fie publicată oficial, liber accesibilă publicului larg și data publicării sale trebuie să reiasă în mod clar din aceasta.

Având în vedere cele ce precedă, Curtea amintește că, în cauza principală, CP a introdus acțiunea în despăgubire în luna martie 2023 în urma unei decizii a CNMC care a devenit definitivă în ceea ce privește Nissan în urma unei hotărâri a Tribunal Supremo. Din moment ce această hotărâre a fost pronunțată abia în anul 2021, s‑ar putea considera în mod rezonabil că, la data expirării termenului de transpunere a Directivei 2014/104, și anume 27 decembrie 2016, nu numai că termenul de prescripție aplicabil acțiunii în despăgubire introduse de CP nu expirase, dar nici măcar nu începuse încă să curgă.

Într‑o a doua etapă, Curtea consideră că conținutul alineatului (2) al articolului 10 din Directiva 2014/104 reflectă, în ceea ce privește stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție, în esență, jurisprudența sa referitoare la articolele 101 și 102 TFUE, precum și principiul efectivității.

Astfel, Curtea constată că considerațiile sale referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a acțiunilor în despăgubire pentru încălcări ale normelor în materie de concurență înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2014/104 sunt de asemenea aplicabile interpretării articolului 10 alineatul (2) din directiva menționată.

În aceste condiții, Curtea răspunde la întrebările adresate că articolul 101 TFUE, citit în lumina principiului efectivității, și articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2014/104 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, astfel cum a fost interpretată de instanțele naționale competente, potrivit căreia, în vederea stabilirii momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție aplicabil acțiunilor în despăgubire pentru încălcări ale normelor de concurență consecutive unei decizii a autorității naționale în materie de concurență prin care se constată o încălcare a acestor norme, se poate considera că persoana care se consideră prejudiciată a luat cunoștință de informațiile indispensabile care îi permiteau să introducă acțiunea în despăgubire înainte ca această decizie să rămână definitivă.

( 1 ) Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO 2014, L 349, p. 1).