Concluziile avocatului general M. Szpunar prezentate la 18 decembrie 2025.###

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL MACIEJ SZPUNAR

prezentate la 18 decembrie 2025(1)

Cauza C‑598/24

împotriva

Gândul Media Network SRL,

[cerere de decizie preliminară formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție (România)]

„ Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Directiva 2001/29/CE – Drept de autor și drepturi conexe – Articolul 2 – Drept de reproducere – Articolul 3 – Drept de comunicare publică – Noțiunea de «operă» – Text de mică întindere postat pe Facebook și reluat în presa online – Articolul 5 alineatul (3) litera (c) – Excepții și limitări – Excepție legată de obiectivul privind difuzarea evenimentelor curente – Gradul de armonizare ”

Introducere

1. Dreptul de autor al Uniunii prevede o serie de excepții de la drepturile exclusive ale autorilor care permit utilizatorilor de opere să efectueze, fără autorizarea lor, anumite acte care intră în mod normal în monopolul titularilor acestor drepturi.

2. Toate aceste excepții au, cu excepția uneia, caracter facultativ. Statele membre dispun, așadar, de o marjă largă de apreciere nu numai în ceea ce privește alegerea excepțiilor pe care doresc să le transpună în dreptul intern, ci și în ceea ce privește modul concret de punere în aplicare a acestora.

3. Totuși, unele dintre aceste excepții permit concilierea caracterului exclusiv al prerogativelor autorilor cu drepturile fundamentale ale utilizatorilor de opere, în special cu libertatea de exprimare sub diferitele sale fațete. Prin urmare, ne pare dificil de conceput ca acestea să nu fie transpuse, într‑un fel sau altul, în dreptul intern al tuturor statelor membre(2).

4. Prezenta cauză oferă Curții ocazia de a preciza întinderea marjei de apreciere a statelor membre cu ocazia transpunerii excepției prin care se urmărește garantarea libertății de informare cu privire la actualitatea de care se bucură presa.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

5. Articolele 2, 3 și 5 din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională(3) prevăd:

„Articolul 2

Statele membre prevăd dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice reproducerea directă sau indirectă, temporară sau permanentă, prin orice mijloace și în orice formă, în totalitate sau în parte:

(a) pentru autori, a operelor lor;

[…]

Articolul 3

(1) Statele membre prevăd dreptul exclusiv al autorului de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor, prin cablu sau fără cablu, inclusiv punerea la dispoziția publicului a operelor lor, astfel încât oricine să poată avea acces la acestea din orice loc și în orice moment.

[…]

Articolul 5

[…]

(3) Statele membre pot să prevadă excepții sau limitări la drepturile prevăzute la articolele 2 și 3 în următoarele cazuri:

[…]

(c) reproducerea de către presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziție a unor articole publicate privind subiecte de actualitate economice, politice sau religioase sau a unor opere radiodifuzate sau televizate sau a altor obiecte protejate cu același caracter, în cazurile în care astfel de utilizări nu sunt în mod expres rezervate și în măsura în care este indicată sursa, inclusiv numele autorului, sau folosirea operelor sau a altor obiecte protejate pentru difuzarea evenimentelor curente, în măsura în care este justificată de scopuri de informare și sub rezerva de a indica sursa, inclusiv numele autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil;

[…]

(5) Excepțiile și limitările prevăzute la alineatele (1), (2), (3) și (4) se aplică numai în anumite cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a operei sau a altui obiect protejat și nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului.”

Dreptul român

6. Articolul 35 alineatele (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe din 14 martie 1996(4) prevede:

„(1) Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:

[…]

(2) În condițiile prevăzute la alineatul (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:

[…]

c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;

[…]”

7. Articolul 35 din această lege prevede, la alineatul (4), având în vedere, printre altele, cazurile prevăzute la alineatul (2) litera c), obligația de a se menționa sursa și numele autorului operei utilizate, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil.

Situația de fapt, procedura și întrebările preliminare

8. La 8 septembrie 2021, reclamanta din litigiul principal, profesoară la o școală, a postat pe pagina sa de Facebook un text de 22 de rânduri, intitulat „Mic ghid pentru părinți la începerea școlii”. Pe un ton atât umoristic, cât și didactic, ea arăta că nu dorea să primească cadouri din partea părinților elevilor săi.

9. La data de 14 septembrie 2021, reporterul HO a publicat pe website‑ul publicației Gândul, administrat de Gândul Media Network SRL, societate de drept român, un articol intitulat „Mesajul inedit al unei profesoare pentru părinții care se gândesc să îi dea cadouri la început de an școlar”, în care era redat, după introducere, textul postat de reclamanta din litigiul principal, în integralitate. Potrivit deciziei de trimitere, nu s‑a contestat, pe de o parte, faptul că textul în cauză a fost utilizat fără consimțământul prealabil al reclamantei din litigiul principal și, pe de altă parte, că numele acesteia, precum și sursa textului respectiv au fost adăugate ulterior prin intermediul unui hiperlink care conducea la original.

10. Reclamanta din litigiul principal a introdus o acțiune invocând dreptul la repararea prejudiciului material și moral suferit ca urmare a încălcării dreptului său de autor. Prin sentința din 26 aprilie 2022, Tribunalul București (România) a respins această acțiune, considerând că textul în cauză nu era de natură să beneficieze de protecția prin dreptul de autor. Curtea de Apel București (România) a confirmat această sentință prin decizia din 3 mai 2023.

11. Reclamanta din litigiul principal a formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție (România), care a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1) Prevederile articolului 2 litera (a) din [Directiva 2001/29] trebuie interpretate în sensul că un text postat pe o rețea de socializare și care exprimă o opinie cu privire la practici sociale apreciate nepotrivite poate fi considerat o operă protejată prin drept de autor?

2) Prevederile articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva [2001/29] trebuie interpretate în sensul că se opune unei prevederi legale naționale care permite preluarea, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, doar a unor scurte extrase dintr‑o operă, iar nu a operei în întregul ei, mai ales atunci când aceasta este de mică întindere, și doar condiționat de lipsa unui avantaj direct sau indirect, comercial sau economic?”

12. Cererea de decizie preliminară a fost primită la grefa Curții la 16 septembrie 2024. Reclamanta din litigiul principal, guvernul român și Comisia Europeană au depus observații scrise. Curtea a decis să judece cauza fără a organiza o ședință de audiere a pledoariilor.

Analiză

13. Două întrebări preliminare au fost adresate Curții în prezenta cauză. În conformitate cu solicitarea Curții, ne vom concentra concluziile asupra celei de a doua întrebări. În ceea ce privește prima întrebare, este suficient ca Curtea să amintească jurisprudența sa constantă potrivit căreia calificarea unui obiect drept „operă”, în sensul legislației privind dreptul de autor a Uniunii, nu necesită decât îndeplinirea a două condiții cumulative, și anume ca obiectul să fie original, fiind o creație intelectuală proprie autorului său, și să constituie expresia acestei creații(5). Circumstanțe precum lungimea textului, locul publicării sale, precum și eventuala sa apartenență, sau nu, la un gen literar predeterminat nu au, așadar, niciun impact asupra acestei calificări. Verificarea îndeplinirii celor două condiții într‑un caz concret ține în întregime de aprecieri de fapt și, prin urmare, de competența instanțelor de fond.

14. Prin urmare, trecem direct la analiza celei de a doua întrebări preliminare.

Cu privire la obiectul celei de a doua întrebări preliminare

15. A doua întrebare preliminară privește interpretarea articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29.

16. Mai precis, instanța de trimitere solicită clarificări cu privire la interpretarea fragmentului in fine al acestei dispoziții, care reglementează excepția privind difuzarea evenimentelor curente. În temeiul dispoziției menționate, statele membre pot să prevadă excepții sau limitări la drepturile exclusive pentru „folosirea operelor sau a altor obiecte protejate pentru difuzarea evenimentelor curente, în măsura în care este justificată de scopuri de informare și sub rezerva de a indica sursa, inclusiv numele autorului, cu excepția cazurilor în care acest lucru se dovedește imposibil”.

17. Din cererea de decizie preliminară reiese că instanța de trimitere ridică, în primul rând, problema dacă postarea textului în discuție în litigiul principal poate fi calificată drept „eveniment curent”, în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2001/29 și, în al doilea rând, compatibilitatea cu această dispoziție a legislației române care a transpus‑o, în măsura în care aceasta din urmă limitează utilizarea permisă la „scurte extrase” din opere și interzice obținerea din aceasta a oricărui avantaj comercial sau economic, chiar și indirect, în condițiile în care aceste restricții nu figurează în dispoziția în discuție din Directiva 2001/29. Numai acest al doilea aspect este reflectat în a doua întrebare preliminară. Cu toate acestea, primul aspect privește însăși aplicabilitatea excepției privind difuzarea evenimentelor curente în litigiul principal. Prin urmare, considerăm că este util să se înlăture îndoielile instanței de trimitere în această privință.

18. Trebuie subliniat că procedura principală nu privește un control al validității dispoziției naționale în discuție în raport cu Directiva 2001/29, ci un litigiu concret în care s‑ar putea aplica această dispoziție națională. Prin urmare, revine exclusiv instanței de trimitere sarcina de a interpreta această dispoziție, în măsura posibilului, în conformitate cu directiva menționată sau, după caz, de a o lăsa neaplicată în litigiu(6). Conformitatea dispoziției naționale în discuție cu Directiva 2001/29 va trebui, așadar, să fie apreciată de această instanță în lumina împrejurărilor din litigiul principal și ținând seama de cerința respectării justului echilibru dintre drepturile fundamentale în cauză.

19. Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență, mai precis, să se stabilească, pe de o parte, care sunt condițiile de aplicare a articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29 și, pe de altă parte, dacă dispoziția menționată trebuie interpretată în sensul că se opune unei legislații naționale de transpunere a acesteia care limitează utilizarea permisă pentru difuzarea evenimentelor curente la scurte extrase din opere și interzice obținerea unui avantaj economic, direct sau indirect.

Jurisprudența referitoare la excepția privind difuzarea evenimentelor curente

20. Înainte de a începe analiza problemelor juridice ridicate de instanța de trimitere, considerăm că este necesar să se procedeze la o scurtă evocare a jurisprudenței referitoare la articolul 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29.

21. Litigiul principal privește un caz particular de aplicare a excepției prevăzute de această dispoziție, în sensul că însăși publicarea operei utilizate pentru difuzarea unui eveniment curent constituie respectivul eveniment, iar difuzarea în discuție constă în esență într‑o comunicare publică a conținutului operei menționate. Cu toate acestea, Curtea a admis în mod implicit, dar necesar, aplicarea acestei excepții în astfel de împrejurări, în special în Hotărârea Spiegel Online(7).

22. În aceeași hotărâre, Curtea a stabilit liniile generale ale interpretării articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29, statuând, printre altele, că această dispoziție nu armonizează în mod complet excepția pe care o cuprinde, lăsând statelor membre o marjă de apreciere semnificativă pentru definirea detaliată a condițiilor de aplicare a acesteia, care le permite să evalueze comparativ interesele aflate în joc. Această marjă de apreciere decurge în special, în opinia Curții, din termenii „în măsura în care este justificată de scopuri de informare” conținuți în dispoziția menționată(8).

23. Fără a aduce atingere celor ce precedă, Curtea a considerat de asemenea că marja de apreciere a statelor membre era circumscrisă din mai multe puncte de vedere(9).

24. În primul rând, la punerea în aplicare a articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29, statele membre trebuie să respecte cerințele care decurg din dreptul Uniunii, în special condițiile prevăzute de această dispoziție, precum și principiul proporționalității(10).

25. În al doilea rând, statele membre trebuie să se asigure că nu compromit realizarea obiectivelor Directivei 2001/29 care țin de instituirea unui nivel ridicat de protecție a drepturilor de autor și de buna funcționare a pieței interne, păstrând în același timp efectul util al excepției în discuție(11).

26. În al treilea rând, marja de apreciere a statelor membre este delimitată de articolul 5 alineatul (5) din Directiva 2001/29.

27. În sfârșit, în al patrulea rând, la transpunerea articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din această directivă, statele membre trebuie să se întemeieze pe o interpretare a acesteia care să permită asigurarea unui just echilibru între diferitele drepturi fundamentale protejate de ordinea juridică a Uniunii(12). Or, drepturile fundamentale care se pun în discuție sunt în special, pe de o parte, dreptul de proprietate intelectuală al autorilor consacrat la articolul 17 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și, pe de altă parte, libertatea de exprimare și de informare a utilizatorilor de opere protejate, garantată de articolul 11 din cartă(13).

28. În lumina acestei jurisprudențe trebuie interpretat articolul 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29 în cadrul prezentei cauze.

Cu privire la calificarea drept „eveniment curent”

29. Instanța de trimitere ridică, în primul rând, problema dacă articolul 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29 se poate aplica în cazul unei comunicări publice, de către o publicație online, a unui text postat la începutul anului școlar pe o pagină de Facebook, în care un profesor arată că apreciază anumite comportamente ca fiind nepotrivite în mediul școlar. Îndoielile acestei instanțe sunt legate în special de faptul că publicația nu a încurajat dezbaterea publică pe marginea temei respective, de exemplu lansând către cititori o invitație de a reacționa.

30. În ceea ce privește noțiunea de „eveniment curent”, în sensul articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29, Curtea a considerat că aceasta desemnează un „eveniment care, la momentul la care este difuzat, prezintă un interes de informare pentru public”(14).

31. Nu considerăm că este indicat ca definiția acestei noțiuni să fie completată cu elemente suplimentare. Astfel, pe de o parte, ținând seama de obiectivul excepției în cauză, care este acela de a proteja dreptul presei de a informa și al publicului de a fi informat, această definiție trebuie să cuprindă toate subiectele care au importanță din punctul de vedere al societății în momentul în care publicul este informat cu privire la aceasta. Pe de altă parte, nici nivelul de protecție a dreptului de autor, nici nivelul de gravitate a atingerii aduse acestor drepturi nu depind de natura evenimentului cu privire la care este difuzat prin utilizarea operei protejate în cauză. Prin urmare, evaluarea comparativă a intereselor existente înclină în mod clar aici în favoarea unei definiții largi a noțiunii de „eveniment curent”, astfel cum a fost formulată de Curte.

32. Calificarea drept „eveniment curent” a postării de către un profesor a opiniei sale, potrivit căreia acesta consideră că unele comportamente sunt nepotrivite în mediul școlar, este, bineînțeles, de competența instanțelor naționale. În opinia noastră, nimic nu se opune unei asemenea calificări, întrucât funcționarea sistemului școlar este un subiect de informare care poate prezenta în mod clar un interes pentru public, iar opinia în discuție poate indica practicile care afectează această funcționare.

33. Apreciem că, în speță, este lipsită de incidență împrejurarea că cititorii publicației în care a fost utilizată opera în cauză nu au fost invitați să reacționeze. Deși este adevărat, după cum observă instanța de trimitere, că aceasta era situația în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea Funke Medien(15), această împrejurare nu constituie însă nicidecum o condiție de aplicare a articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29.

34. Astfel cum a arătat deja Curtea, acțiunea de „difuzare”, prevăzută în această dispoziție, trebuie înțeleasă ca fiind cea de a aduce informații cu privire la un eveniment curent. Pe de altă parte, dacă simpla anunțare a unui asemenea eveniment nu constituie o difuzare a acestuia, termenul „difuzare”, în sensul său obișnuit, nu impune însă ca utilizatorul să efectueze o analiză detaliată a unui asemenea eveniment(16). Situația este aceeași, a fortiori, în cazul unei invitații de a reacționa, întrucât aceasta depășește în mod vădit sensul obișnuit al termenului „difuzare”. Dintr‑un punct de vedere mai general, trebuie să se observe că, deși o dezbatere poate fi adesea consecința – de dorit – a exercitării libertății de exprimare, aceasta nu este nicidecum o condiție.

35. Prin urmare, este suficient, pentru a se aplica articolul 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29, ca opera protejată în cauză să fie utilizată pentru a aduce informații cu privire la un eveniment care, la momentul aducerii acestor informații, să prezinte un interes pentru public.

Cu privire la condițiile de aplicare a excepției de difuzare a evenimentelor curente în dreptul român

36. Îndoielile instanței de trimitere cu privire la compatibilitatea reglementării române care stabilește excepția privind difuzarea evenimentelor curente cu articolul 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29 privesc două aspecte, și anume faptul că utilizarea permisă este limitată la scurte extrase din opere și că este interzisă obținerea oricărui avantaj economic sau comercial, direct sau indirect(17).

Cu privire la limitarea utilizării permise la scurte extrase din opere

37. Îndoiala instanței de trimitere cu privire la conformitatea legislației române de transpunere a articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29 se referă la faptul că această dispoziție permite utilizarea „operelor”, în timp ce legislația română limitează utilizarea permisă la „scurte fragmente ale operelor”.

38. Dorim să arătăm de la bun început că, procedând astfel, legiuitorul român nu a depășit, în opinia noastră, marja de apreciere de care dispune în vederea transpunerii acestei dispoziții, astfel cum este definită de Curte(18).

39. În primul rând, în ceea ce privește modul de redactare și economia articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29, această dispoziție are caracter facultativ pentru statele membre, cum este cazul cvasitotalității excepțiilor de la drepturile de autor prevăzute de directiva menționată. Or, potrivit unei reguli de interpretare universal acceptate, cine poate mai mult poate mai puțin, astfel încât statele membre nu sunt, în principiu, obligate, atunci când pun în aplicare aceste excepții, să le transpună în tot domeniul lor de aplicare potențial.

40. Pe de altă parte, însăși dispoziția menționată conține o limitare potrivit căreia utilizarea în temeiul excepției privind difuzarea evenimentelor curente este permisă numai „în măsura în care este justificată de scopuri de informare”. În opinia Curții, această formulare lasă statelor membre o marjă largă de apreciere la punerea în aplicare a excepției respective(19). Această marjă de apreciere privește în mod necesar, printre altele, întinderea utilizării care este dată operei. În acest cadru, statele membre au, așadar, dreptul de a limita autorizarea permisă la scurte extrase din opere în cazul în care consideră că o utilizare mai extinsă nu este justificată de scopuri de informare urmărite de excepția în discuție.

41. În al doilea rând, o asemenea limitare, deși este conformă cu obiectivul Directivei 2001/29 de instituire a unui nivel ridicat de protecție a dreptului de autor, nu repune în discuție, în opinia noastră, efectul util al excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (3) litera (c) in fine din această directivă. Într‑adevăr, obiectivul dispoziției menționate nu este acela de a permite utilizarea operelor protejate ca atare, ci de a evita ca libertatea de a informa cu privire la evenimentele curente să fie limitată în mod nejustificat de drepturile exclusive care protejează operele asociate – într‑un fel sau altul – cu aceste evenimente. Or, chiar și în cazul în care, precum în speță, opera însăși sau publicarea sa constituie evenimentul cu privire la care este difuzată, această difuzare nu se poate confunda cu reproducerea și cu comunicarea publică a operei în întregul ei, fără a denatura complet sensul dispoziției în discuție. Limitarea utilizării permise la scurte extrase din opere nu compromite, așadar, efectul util al excepției în cauză.

42. În al treilea rând, punerea în aplicare a excepțiilor prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) din Directiva 2001/29 trebuie să fie conformă cu alineatul (5) al articolului menționat. Această din urmă dispoziție impune o triplă condiție, denumită și „test în trei etape”, potrivit căreia excepțiile de la dreptul de autor trebuie să fie aplicabile numai în anumite cazuri speciale care nu intră în conflict cu exploatarea normală a operei și nu aduc în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale titularului dreptului.

43. În această privință, trebuie să se constate că reproducerea integrală și comunicarea publică a unei opere este, prin definiție, susceptibilă să intre în conflict cu exploatarea normală a acesteia și, în consecință, să aducă – în logica testului în trei etape – în mod nejustificat atingere intereselor legitime ale autorului. Astfel, într‑o asemenea situație, comunicarea secundară a operei, efectuată în cadrul excepției, se substituie comunicării originale, dispensând destinatarii să recurgă la aceasta din urmă, ceea ce are drept consecință afectarea exploatării normale a operei de către autorul său.

44. În mediul internetului, o comunicare publică are adeseori un caracter permanent și ușor de reprodus, astfel încât autorul poate pierde controlul asupra operei, care circulă în mod independent de voința sa, ceea ce aduce atingere nu numai drepturilor sale patrimoniale, ci și morale(20). Pe de altă parte, deși excepția în discuție este în principal destinată să păstreze dreptul presei de a aduce informații cu privire la evenimentele curente(21), aplicarea sa nu este condiționată de deținerea, de către utilizatorul în cauză, a unui statut formal de organ de presă. Or, în mediul internetului, orice persoană poate pretinde că aduce informații cu privire la un eveniment curent pentru a invoca această excepție în scopul comunicării publice a unei opere fără autorizarea autorului. Prin urmare, există în acest caz un risc considerabil de abuz.

45. În consecință, considerăm, în lumina articolului 5 alineatul (5) din Directiva 2001/29, că este legitim ca un stat membru să limiteze utilizarea permisă în cadrul excepției privind difuzarea evenimentelor curente la scurte extrase din opere.

46. În al patrulea rând, punerea în aplicare a acestei excepții trebuie să respecte justul echilibru între drepturile fundamentale aplicabile, în special, pe de o parte, proprietatea intelectuală consacrată la articolul 17 alineatul (2) din cartă și, pe de altă parte, libertatea de exprimare și a presei, protejată de articolul 11 din aceasta. Se ridică, așadar, problema dacă limitarea utilizării permise la scurte extrase din opere respectă acest echilibru.

47. În ceea ce privește proprietatea intelectuală, astfel cum am observat deja, comunicarea publică a unei opere în întregul ei fără autorizarea autorului constituie o atingere gravă adusă drepturilor acestui autor. În cazuri extreme, precum cele menționate la punctul 44 din prezentele concluzii, în care autorul pierde controlul asupra exploatării operei sale, această atingere ar fi, în opinia noastră, vădit disproporționată. Limitarea utilizării permise, în temeiul excepției privind difuzarea evenimentelor curente, la scurte extrase din opere contribuie la protejarea acestui drept fundamental.

48. În ceea ce privește, în schimb, libertatea de exprimare, aceasta este, desigur, restrânsă. Totuși, nu considerăm că această restricție este disproporționată. Libertatea de exprimare la care se face referire aici privește furnizarea de informații despre un eveniment. Prin urmare, utilizarea operei protejate servește doar ca ilustrare destinată să completeze această informație și nu trebuie să constituie esența acesteia. Utilizarea unor scurte extrase ar trebui, așadar, să fie în mod normal suficientă. Mai trebuie, în mod evident, ca fragmentele a căror utilizare este permisă să poată avea o lungime rezonabilă pentru a permite atingerea scopului de informare urmărit. Acest aspect privește însă aplicarea dreptului național in concreto.

49. În opinia noastră, aceasta este în principiu situația, indiferent de lungimea operei în cauză. Cu toate acestea, în cazul operelor atât de scurte încât nu pot fi reproduse în mod util decât integral, reglementarea internă a statului membru în cauză, astfel cum a fost interpretată de instanțele naționale, trebuie să permită utilizarea acestor opere în întregul lor, asimilându‑le unor extrase, dacă acest lucru se dovedește necesar pentru atingerea scopului de informare urmărit. În toate celelalte cazuri, este în mod normal posibil să se extragă dintr‑o operă fragmentele necesare din punctul de vedere al informației care trebuie transmisă, fără a reproduce această operă în întregul ei. Amintim că obiectivul articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29 nu este de a permite utilizarea unor opere protejate fără autorizarea titularilor de drepturi, ci de a asigura libertatea de a informa cu privire la evenimentele curente.

50. Pe de altă parte, în numeroase situații, în special pe internet, printre care cea în discuție în litigiul principal, tehnicile precum hiperlinkurile permit să se acorde publicului accesul la opera în cauză în întregul ei și să se atingă astfel cu ușurință scopul urmărit, fără a trebui să se solicite autorizarea autorului, dar și fără a aduce atingere drepturilor acestuia(22). În astfel de cazuri, reproducerea și comunicarea publică a operei în întregul ei nu sunt, așadar, necesare pentru a îndeplini cerințele libertății de exprimare și de informare.

51. Concluzionăm de aici că articolul 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29 nu se opune legislației unui stat membru care limitează utilizarea pentru difuzarea unor evenimente curente la scurte extrase din opere, cu condiția ca lungimea extrasului a cărui utilizare este permisă să fie suficientă pentru atingerea scopului de informare urmărit.

Cu privire la interdicția de a obține un avantaj economic sau comercial

52. Interdicția de a obține din utilizarea unei opere, în cadrul excepției privind difuzarea evenimentelor curente, orice avantaj economic sau comercial, direct sau indirect, prevăzut de legislația română este mai problematică.

53. Instanța de trimitere nu precizează care este sensul exact al expresiei „orice avantaj comercial sau economic, direct sau indirect” în dreptul român. În aceste condiții, dacă interdicția privind avantajul economic indirect ar trebui interpretată în sens larg, ea ar ridica îndoieli serioase. Organele de presă, deși au o funcție fundamentală într‑o societate democratică care constă în informarea publicului și exercitarea unui control cu privire la actorii vieții publice, desfășoară de obicei o activitate economică. Această activitate poate fi finanțată fie direct de clienți, fie prin publicitate. În ambele cazuri, publicarea de informații constituie serviciul furnizat, al cărui conținut, prin atragerea clienților, are un impact asupra veniturilor operatorului economic în cauză. Prin urmare, acest operator obține un avantaj economic indirect din toate postările sale, inclusiv din difuzarea evenimentelor curente în care operele protejate sunt utilizate în cadrul excepției în discuție.

54. Interzicerea unui asemenea avantaj indirect aduce, așadar, atingere efectului util al acestei excepții, făcând în realitate imposibilă aplicarea sa în cazul oricărui organ de presă a cărui funcționare constituie o activitate economică(23). Este clar că o asemenea interdicție nu își găsește temei în modul de redactare a articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29. Astfel, termenii „în măsura în care este justificată de scopuri de informare” nu privesc avantajul economic care poate fi obținut de aici în mod indirect, ci numai întinderea utilizării operelor protejate.

55. Această interdicție nu este justificată nici de testul în trei etape prevăzut la articolul 5 alineatul (5) din Directiva 2001/29. Într‑adevăr, spre deosebire de un avantaj direct obținut din utilizarea unei opere, care poate fi asimilat unei exploatări comerciale a acesteia, un avantaj indirect constând în finanțarea activității presei prin intermediul veniturilor provenite din această activitate, inclusiv publicarea difuzării evenimentelor curente, nu poate intra în conflict cu exploatarea normală a operelor utilizate în cadrul acestor difuzări și nu aduc în mod nejustificat atingere autorilor lor. În consecință, interdicția respectivă aduce de asemenea atingere echilibrului dintre diferitele drepturi fundamentale pe care excepția privind difuzarea evenimentelor curente urmărește să îl concilieze.

56. Astfel, prevăzând o interdicție de a obține orice avantaj economic indirect din utilizarea operelor protejate în cadrul excepției privind difuzarea evenimentelor curente, legiuitorul român a depășit limitele marjei de apreciere de care dispune în transpunerea articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29. Prin urmare, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că se opune unei asemenea interdicții.

Concluzie

57. În lumina tuturor considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la a doua întrebare preliminară adresată de Înalta Curte de Casație și Justiție (România) după cum urmează:

Articolul 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională

trebuie interpretat în sensul că:

– pentru a fi aplicabil, este suficient ca opera în cauză să fie utilizată pentru a aduce informații cu privire la un eveniment care, la momentul furnizării acestor informații, prezintă un interes pentru public;

– nu se opune legislației unui stat membru care limitează utilizarea permisă pentru difuzarea evenimentelor curente la scurte extrase din opere, cu condiția ca lungimea extrasului a cărui utilizare este permisă să fie suficientă pentru atingerea scopului de informare urmărit;

– se opune legislației unui stat membru care interzice obținerea oricărui avantaj comercial sau economic indirect din utilizarea unor opere pentru difuzarea evenimentelor curente.

1 Limba originală: franceza.

2 A se vedea în acest sens în special Hotărârea din 29 iulie 2019, Spiegel Online (C‑516/17, denumită în continuare „Hotărârea Spiegel Online”, EU:C:2019:625, punctele 42 și 43).

3 JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230.

4 Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 60 din 26 martie 1996.

5 A se vedea în ultimul rând Hotărârea din 24 octombrie 2024, Kwantum Nederland și Kwantum België (C‑227/23, EU:C:2024:914, punctul 48).

6 A se vedea în acest sens, recent, Hotărârea din 28 ianuarie 2025, ASG 2 (C‑253/23, EU:C:2025:40, punctele 90, 91 și 93).

7 Punctele 60-74, în special punctul 69 din această hotărâre. A se vedea de asemenea Hotărârea din 29 iulie 2019, Funke Medien NRW (C‑469/17, EU:C:2019:623, punctul 75).

8 Hotărârea Spiegel Online, punctele 27-29.

9 Hotărârea Spiegel Online, punctul 30.

10 Hotărârea Spiegel Online, punctele 31-34.

11 Hotărârea Spiegel Online, punctele 35 și 36.

12 Hotărârea Spiegel Online, punctele 37 și 38.

13 Hotărârea Spiegel Online, punctul 42.

14 Hotărârea Spiegel Online, punctul 67.

15 Hotărârea din 29 iulie 2019 (C‑469/17, EU:C:2019:623, punctul 75).

16 Hotărârea Spiegel Online, punctul 66.

17 Comisia observă de asemenea că, contrar articolului 5 alineatul (3) litera (c) in fine din Directiva 2001/29, articolul 35 alineatul (2) litera c) din Legea nr. 8/1996 din 14 martie 1996 nu prevede obligația de a indica sursa, inclusiv numele autorului, a operei utilizate. O asemenea cerință reiese însă din articolul 35 alineatul (4) din această lege și privește, printre altele, cazurile prevăzute la alineatul (2) litera c) al acestui articol.

18 A se vedea punctele 23-27 din prezentele concluzii și jurisprudența citată.

19 A se vedea punctul 22 din prezentele concluzii și jurisprudența citată.

20 Cu titlu ilustrativ, la momentul redactării prezentelor concluzii, textul în discuție în litigiul principal era încă disponibil pe site‑ul internet al publicației Gândul, precum și pe cel puțin alte două site‑uri care l‑au reprodus, în timp ce hiperlinkul care conducea către original era caduc, probabil pentru că acesta fusese eliminat din locul postării sale inițiale.

21 A se vedea în acest sens Hotărârea Spiegel Online (punctul 70).

22 A se vedea în special Hotărârea din 13 februarie 2014, Svensson ș.a. (C‑466/12, EU:C:2014:76, punctul 1 din dispozitiv).

23 Cu alte cuvinte, în practică, oricărui organ de presă, întrucât chiar și așa‑numitele mijloace de informare în masă „publice” sunt rareori finanțate numai prin mijloace ale statului.