Concluziile avocatului general domnul N. Emiliou prezentate la 19 iunie 2025.#Deity Shoes, S.L. împotriva Mundorama Confort, S.L. și a Stay Design, S.L.#Cererea de decizie preliminară formulată de Juzgado de lo Mercantil de Alicante.#Trimitere preliminară – Proprietate intelectuală – Desene sau modele industriale comunitare – Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Articolele 4-6 și articolul 14 – Condiții de protecție a desenului sau modelului industrial – Noutate – Caracter individual – Caracteristici ale aspectului prestabilite de un terț – Libertatea autorului în elaborarea desenului sau modelului – Noțiunea de «utilizator avizat» – Influența caracteristicilor legate de tendințele modei.#Cauza C-323/24.

„These boots are made for walkin’ and that’s just what they’ll do” [cizmele astea sunt făcute pentru mers și fix asta fac] ( 2 ). În jurisprudența Tribunalului referitoare la interpretarea Regulamentului (CE) nr. 6/2002 ( 3 ) se admite în general că libertatea autorului unui produs (de exemplu un pantof) este limitată de funcția tehnică a produsului respectiv (de exemplu faptul că un pantof trebuie purtat în picior și trebuie să fie adecvat unui anumit scop, cum ar fi mersul sau alergatul), precum și de cerințele legale aplicabile produsului, care conduc la o standardizare a anumitor caracteristici ale acestuia ( 4 ). Prezenta cauză ridică printre altele următoarea întrebare: această libertate este de asemenea limitată de tendințele modei?

Litigiul principal privește trei societăți din sectorul încălțămintei, Deity Shoes S.L., pe de o parte, și, respectiv, Mundorama Confort S.L. și Stay Design S.L., pe de altă parte. Prima dintre aceste societăți susține că celelalte două i‑au încălcat desenele sau modelele industriale comunitare pentru diferite modele de pantofi (denumite în continuare „desenele sau modelele industriale în litigiu”). Mundorama Confort și Stay Design invocă, în cadrul unei cereri reconvenționale, nulitatea desenelor sau modelelor industriale în litigiu întrucât acestea se bazează pe desene sau modele industriale existente, prezentate în cataloagele furnizorilor societății Deity Shoes, de care nu diferă decât sub aspecte minore, legate de personalizarea, de exemplu, a tălpii, a șireturilor sau a cataramelor, care sunt influențate de tendințele recente ale modei. În opinia acestora, desenele sau modelele industriale în litigiu nu ar fi, așadar, rezultatul unei „activități veritabile de creație”, al unui „efort intelectual” sau al unei inovații.

Prin intermediul întrebărilor formulate, Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante (Tribunalul Comercial nr. 1 din Alicante, Spania) solicită Curții în esență să stabilească dacă, în aceste împrejurări, un desen sau model industrial poate beneficia în continuare de protecție ca desen sau model industrial comunitar înregistrat sau neînregistrat ( 5 ) în temeiul Regulamentului nr. 6/2002. În plus, această instanță întreabă dacă tendințele modei pot limita libertatea autorului într‑un asemenea mod, încât diferențe minore pot fi suficiente pentru ca desenul sau modelul industrial în cauză să creeze o impresie generală diferită de unul sau mai multe desene sau modele industriale anterioare și, prin urmare, să confere desenului sau modelului industrial în cauză „caracter individual” în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

Articolul 4 din Regulamentul nr. 6/2002, intitulat „Condiții de protecție”, prevede: „(1) Un desen sau un model industrial este protejat printr‑un desen sau model industrial comunitar numai dacă are caracter individual și de noutate. […]”

Articolul 5 din regulamentul menționat, intitulat „Noutatea”, prevede: „(1) Se consideră că un desen sau model industrial reprezintă o noutate dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public: (a) în cazul unui desen sau model industrial comunitar neînregistrat, înainte de data la care desenul sau modelul pentru care se solicită protecție a fost făcut public pentru prima dată; (b) în cazul unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a desenului sau modelului pentru care se solicită protecție sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate. (2) Desenele sau modelele sunt considerate identice dacă caracteristicile lor diferă între ele numai la nivelul unor detalii nesemnificative.”

Potrivit articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, intitulat „Caracterul individual”: „(1) Se consideră că un desen sau un model industrial are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model industrial care a fost făcut public: (a) în cazul unui desen sau model industrial comunitar neînregistrat, înainte de data la care desenul sau modelul pentru care se solicită protecție a fost făcut public pentru prima dată; (b) în cazul unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate. (2) Pentru aprecierea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau a modelului.”

Articolul 10 din regulamentul menționat, intitulat „Întinderea protecției”, prevede: „(1) Protecția conferită de desenul sau modelul industrial comunitar se întinde asupra oricărui desen sau model care nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită. (2) Pentru stabilirea întinderii protecției, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate pe care‑l deține autorul în realizarea desenului sau a modelului.”

Articolul 14 din Regulamentul nr. 6/2002, intitulat „Dreptul asupra desenului sau modelului industrial comunitar”, prevede: „(1) Dreptul asupra desenului sau modelului industrial comunitar aparține autorului sau succesorului în drepturi al acestuia. […]”

Articolul 25 din acest regulament, intitulat „Cauze de nulitate”, prevede: „(1) Un desen sau un model industrial comunitar poate fi declarat nul numai dacă: (a) desenul sau modelul nu corespunde definiției menționate la articolul 3 litera (a); (b) desenul sau modelul nu îndeplinește condițiile stabilite de articolele 4–9; (c) în temeiul unei hotărâri judecătorești, titularul nu are dreptul asupra desenului sau modelului industrial comunitar în înțelesul articolului 14; […]”

La 10 decembrie 2021, Deity Shoes a introdus o acțiune la Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante (Tribunalul Comercial nr. 1 din Alicante) împotriva Mundorama Confort și Stay Design, invocând o încălcare a desenelor sau modelelor industriale în litigiu.

La 12 aprilie 2022, Mundorama Confort și Stay Design au formulat o cerere reconvențională prin care solicitau constatarea nulității desenelor sau modelelor industriale menționate ( 6 ).

Mai precis, aceste societăți au susținut că pentru realizarea desenelor sau modelelor industriale contestate nu a existat nicio inovație sau „activitate veritabilă de creație” și că aceste desene sau modele industriale nu au fost rezultatul niciunui „efort intelectual”. Cu excepția câtorva elemente personalizate (de exemplu, culoarea, anumite materiale, amplasarea cataramelor, a șireturilor și a altor elemente ornamentale), desenele sau modelele industriale în litigiu reprezentau modelele de pantofi incluse în cataloagele puse la dispoziția societății Deity Shoes de furnizorii săi chinezi (denumiți în continuare „furnizorii”). Potrivit Mundorama Confort și Stay Design, aceste desene sau modele industriale nu îndeplinesc condițiile de „noutate” și de „caracter individual” prevăzute la articolele 5 și, respectiv, 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

Instanța de trimitere arată că prețul joacă un rol important în sectorul de activitate al Deity Shoes, urmărind vânzări de volume mari. Având în vedere că orice modificare sau personalizare a modelelor incluse în cataloagele furnizorilor conduce la o creștere a costurilor, nu există niciun stimulent real pentru ca o societate precum Deity Shoes să facă modificări substanțiale ale modelelor de pantofi prezentate în respectivele cataloage.

Instanța de trimitere subliniază de asemenea că diferitele opțiuni de personalizare (de exemplu, culoarea, materialele și amplasarea cataramelor, a șireturilor sau a altor elemente ornamentale) sunt deja prezentate în cataloagele furnizorilor. În plus, modelele prezentate în respectivele cataloage, posibilitățile lor de personalizare și desenele sau modelele industriale în litigiu sunt toate influențate de tendințele cunoscute ale modei. Instanța menționată dorește să afle dacă s‑ar putea considera că aceste tendințe ale modei limitează libertatea autorului în același mod în care o fac uneori funcția tehnică a produsului sau cerințele legale aplicabile acestui produs.

Având în vedere aceste elemente, Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante (Tribunalul Comercial nr. 1 din Alicante) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare în vederea pronunțării unei hotărâri: „1) Pentru ca un desen sau model industrial să intre sub incidența regimului de protecție prevăzut de [Regulamentul nr. 6/2002], este necesar să existe o activitate veritabilă de creație, astfel încât desenul sau modelul industrial să fie rezultatul efortului intelectual al autorului său? […] [Î]n acest sens, poate fi considerată ca fiind o activitate veritabilă de creație combinarea de componente pe baza unor modele [existente] [atunci când caracteristicile de aspect ale acestora] sunt prestabilite în mare măsură de [furnizori], astfel încât modificările anumitor elemente trebuie considerate punctuale și accesorii? 2) În legătură cu aspectele anterioare, se poate considera că toate sau o parte dintre caracteristicile aspectului unui produs care rezultă din personalizarea desenelor sau modelelor industriale oferite de [furnizorii] chinez[i] în conformitate cu cataloagele acestor [furnizori] au [«caracter individual»] în sensul articolului 6 din [Regulamentul nr. 6/2002], în cazul în care activitatea titularului desenului sau modelului industrial se limitează la comercializarea în [Uniunea Europeană] a desenelor sau modelelor industriale respective fără modificări sau cu modificări punctuale ale componentelor (precum tălpile, niturile, șireturile, cataramele etc.), iar caracteristicile aspectului sunt prestabilite în mare măsură de [furnizori]? Este relevant în acest sens faptul că […] componentele [sunt deja ele însele] oferite de [furnizori] în [cataloagele acestora]? 3) Articolul 14 [din Regulamentul nr. 6/2002] trebuie interpretat în sensul că poate fi considerată [«autor»] al desenului sau modelului industrial o persoană care, pe baza unui desen sau model [existent] oferit de [furnizori] în conformitate cu un catalog, s‑a limitat să personalizeze desenul sau modelul industrial anterior respectiv prin modificarea unor componente oferite […] de [furnizor], [fără să fi desemnat respectivele componente]? În acest sens, este necesar să se dovedească un anumit grad de personalizare pentru a demonstra că forma finală se îndepărtează în mod semnificativ de la modelul [anterior] pentru a se putea pretinde calitatea de autor? 4) Fără a aduce atingere considerațiilor anterioare, într‑o situație precum cea din speță, având în vedere caracteristicile speciale ale încălțămintei concepute pe baza cataloagelor de mostre ale [furnizorilor] și, în măsura în care «[activitatea de creație]» se limitează la selectarea unor desene sau modele anterioare dintr‑un catalog de mostre și, dacă este cazul, la variația unora dintre componentele lor […], urmând tendințele modei, trebuie să se considere că aceste tendințe ale modei: a) limitează libertatea autorului, astfel încât micile diferențe dintre desenul sau modelul industrial înregistrat (sau neînregistrat) și [modelul anterior] pot fi suficiente pentru a oferi o impresie generală diferențiată sau, dimpotrivă, b) [diminuează] caracterul individual al desenului sau modelului industrial înregistrat (sau neînregistrat), astfel încât acele elemente sau componente [care rezultă din tendințele cunoscute ale modei] vor avea o importanță mai mică în impresia generală [produsă] utilizatorului avizat […] în comparație cu un alt [desen sau model industrial anterior]?”

Cererea de decizie preliminară, datată 13 decembrie 2023, a fost transmisă la grefa Curții la 2 mai 2024. Deity Shoes și Comisia au depus observații scrise. Nu a avut loc o ședință de audiere a pledoariilor.

Articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 prevede că trebuie îndeplinite două condiții pentru ca un desen sau model industrial să fie protejat ca „desen sau model industrial comunitar” neînregistrat sau înregistrat în temeiul acestui regulament: desenul sau modelul industrial trebuie să aibă „caracter de noutate” și „caracter individual”. Pentru ca un desen sau model industrial să aibă caracter de noutate și, prin urmare, să îndeplinească prima condiție, niciun desen sau model industrial identic nu trebuie să fi fost făcut public fie înainte de data la care desenul sau modelul pentru care se solicită protecție a fost făcut public pentru prima oară ( 7 ) (în cazul desenelor sau modelelor industriale comunitare neînregistrate), fie înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial pentru care este solicitată protecția (în cazul desenelor sau modelelor industriale comunitare înregistrate) ( 8 ). A doua condiție, referitoare la „caracterul individual” al desenului sau modelului industrial, impune ca desenul sau modelul respectiv să producă asupra utilizatorului avizat o impresie globală diferită de cea produsă asupra unui astfel de utilizator de orice desen sau model industrial care a fost făcut public înainte de datele menționate mai sus ( 9 ).

În contextul acestor prevederi, întrebările adresate de Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante (Tribunalul Comercial nr. 1 din Alicante) se reduc în esență la două aspecte. Primul aspect (aflat în centrul primei părți a întrebărilor 1 și 3) este dacă, pentru a beneficia de protecție ca desen sau model industrial comunitar, un desen sau un model industrial trebuie să fie rezultatul unei „activități veritabile de creație” sau al unui „efort intelectual” ale autorului. Vom începe prin a explica de ce considerăm că acești factori nu au niciun efect în prezenta cauză (secțiunea A). Al doilea aspect (enunțat în a doua parte a întrebării 1 și în întrebările 2 și 4) este dacă un desen sau model industrial poate beneficia de protecție ca desen sau model industrial comunitar atunci când este predeterminat de desene sau modele industriale anterioare cuprinse în cataloagele furnizorilor și nu diferă de aceste desene sau modele industriale decât prin anumite elemente minore de personalizare (prezentate de asemenea în aceste cataloage), care sunt influențate de tendințele modei. În această privință, instanța de trimitere dorește să afle dacă se poate considera că tendințele modei limitează libertatea autorului, astfel încât diferențe minore între unul sau mai multe desene sau modele industriale anterioare și desenul sau modelul industrial în cauză pot fi suficiente pentru ca acesta din urmă să dea o impresie globală diferită de primul și să aibă în acest mod „caracter individual” în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002 (secțiunea B).

Răspunsul la prima problemă ridicată de instanța de trimitere este, în opinia noastră, destul de simplu.

Astfel cum am explicat deja la punctul 17 de mai sus, pentru ca un desen sau model industrial să beneficieze de protecție ca desen sau model industrial comunitar înregistrat sau neînregistrat, trebuie să fie îndeplinite două condiții, referitoare la caracterul de „noutate” și, respectiv, la „caracterul individual” al desenului sau modelului industrial.

Aceste două condiții sunt exhaustive, iar Regulamentul nr. 6/2002 nu prevede nicio condiție suplimentară potrivit căreia trebuie să aibă loc o „activitate veritabilă de creație” pentru a realiza desenul sau modelul industrial sau potrivit căreia acesta din urmă trebuie să fie rezultatul unui „efort intelectual”, pentru a folosi diferitele noțiuni utilizate de instanța de trimitere în cererea sa de decizie preliminară. În realitate, atât Mundorama Confort, cât și Stay Design recunosc ele însele în fața instanței de trimitere că nici articolul 4 alineatul (1) din regulamentul menționat (care enumeră condițiile de protecție), nici articolul 25 alineatul (1) litera (b) din acesta (care se referă la nulitatea unui desen sau model industrial comunitar pentru nerespectarea acestor cerințe) nu fac referire la o astfel de „activitate veritabilă de creație” sau la un asemenea „efort intelectual”.

În plus, considerăm că, prin utilizarea acestor termeni, instanța de trimitere urmărește în realitate să afle dacă o condiție similară celei a „originalității”, stabilită de jurisprudența Curții referitoare la interpretarea Directivei 2001/29/CE ( 10 ), se aplică în ceea ce privește protecția desenelor sau modelelor industriale comunitare. Astfel, Curtea a statuat că, pentru ca un obiect să poată fi considerat original și să beneficieze de protecția prevăzută la articolul 2 litera (a) din această directivă, este necesar și în același timp suficient ca el să reflecte personalitatea autorului său, manifestând alegerile libere și creative ale acestuia din urmă ( 11 ). Diversele părți ale unei „opere” beneficiază în acest mod de protecție, cu condiția să conțină unele dintre elementele care sunt expresia creației intelectuale proprii a autorului acestei opere ( 12 ).

În opinia noastră, este însă clar că nu trebuie îndeplinită nicio condiție similară pentru ca un desen sau model industrial să fie protejat ca desen sau model industrial comunitar. De fapt, Curtea a precizat că legiuitorul Uniunii a considerat că „obiectele protejate în temeiul unui desen sau al unui model industrial nu sunt, în principiu, asimilabile celor care constituie opere protejate prin Directiva 2001/29” ( 13 ). În plus, „protecția desenelor și modelelor industriale, pe de o parte, și protecția oferită de dreptul de autor, pe de altă parte, urmăresc obiective fundamental diferite și sunt supuse unor regimuri distincte”. După cum a explicat Curtea, „protecția desenelor și modelelor industriale urmărește să se aplice unor obiecte care, deși sunt noi și individualizate, au caracter utilitar și au vocație să fie produse în masă”, în timp ce, „la rândul său, protecția oferită de dreptul de autor, a cărei durată este semnificativ mai mare, este rezervată obiectelor care merită să fie calificate drept opere” ( 14 ).

În ceea ce privește faptul dacă condițiile de „noutate” și de „caracter individual” trebuie ele însele să fie interpretate în sensul că impun ca autorul să fi desfășurat o „activitate veritabilă de creație” sau să fi depus un „efort intelectual”, începem prin a arăta că aceste condiții privesc, așa cum subliniază Comisia și Deity Shoes în observațiile lor, aspectul desenului sau modelului industrial, izolat de modul în care a fost creat acesta și, prin urmare, de orice „efort intelectual” sau de orice activitate de creație a autorului. Într‑adevăr, articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 definește termenii „desen sau model industrial” ca însemnând „aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, care îi conferă, în special, caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii și/sau a materialelor și/sau a ornamentației produsului în sine” ( 15 ).

În plus, condiția referitoare la „noutate” înseamnă pur și simplu, după cum am explicat, că niciun desen sau model industrial identic nu a fost făcut anterior public. Rezultă că această condiție impune o comparație între desenul sau modelul industrial a cărui protecție ca desen sau model industrial comunitar este solicitată sau a cărui valabilitate este contestată și totalitatea desenelor sau modelelor industriale existente. Nu este necesar să se aprecieze dacă desenul sau modelul industrial în cauză este rezultatul unui „efort intelectual” sau al unei „activități veritabile de creație” specifice.

Același lucru este valabil și în ceea ce privește condiția referitoare la „caracterul individual”. În această privință, arătăm că considerentul (14) al Regulamentului nr. 6/2002 enunță că „evaluarea caracterului individual al unui desen sau al unui model industrial presupune să se stabilească dacă există o diferență clară între impresia globală pe care acesta o produce asupra unui utilizator avizat care îl privește și impresia produsă asupra aceluiași utilizator de totalitatea desenelor sau modelelor deja existente, ținându‑se seama de natura produsului căruia i se aplică sau în care este încorporat desenul sau modelul”.

Acestea fiind spuse, recunoaștem, în primul rând, că respectivul considerent indică de asemenea că evaluarea caracterului individual al unui desen sau model industrial trebuie să țină seama de „sectorul industrial căruia îi aparține [desenul sau modelul industrial] și de gradul de libertate al autorului la elaborarea desenului sau a modelului” ( 16 ). Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 folosește o formulare similară, întrucât prevede că „pentru aprecierea caracterului individual trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau a modelului”. Acest lucru ar putea însemna, fără îndoială, că trebuie să se ia în considerare „activitatea veritabilă de creație” sau „efortul intelectual” din spatele realizării desenului sau modelului industrial.

Ni se pare însă evident că trimiterea la „libertatea autorului” care figurează în considerentul (14) și la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 nu poate fi interpretată în acest sens, chiar dimpotrivă. De fapt, jurisprudența Tribunalului pe care am menționat‑o în introducere ( 17 ) arată că articolul 6 alineatul (2) a fost interpretat în sensul că protecția ca desen sau model industrial comunitar nu poate fi refuzată pentru simplul motiv că anumite caracteristici ale desenului sau modelului industrial sunt impuse de constrângeri legate, de exemplu, de funcția tehnică a produsului (vom analiza acest aspect în secțiunea B de mai jos). Cu alte cuvinte, unui desen sau model industrial al unui pantof nu i se poate refuza protecția ca desen sau model industrial comunitar numai pentru că forma sa globală seamănă cu cea a unui picior.

În al doilea rând, instanța de trimitere arată în întrebarea 3 că articolul 14 din Regulamentul nr. 6/2002 califică drept „autor” persoana care a „realizat” desenul sau modelul industrial. În lumina acestei dispoziții, instanța respectivă dorește să afle dacă, pentru ca un desen sau model industrial să fie protejat ca desen sau model industrial comunitar, este necesar ca persoana care l‑a realizat să fi desfășurat o „activitate veritabilă de creație” sau să fi depus un „efort intelectual” pentru a fi considerată „autorul” său. Din nou, nu suntem de acord cu aceste îndoieli.

Pentru a începe, subliniem că articolul 14 din Regulamentul nr. 6/2002, intitulat „Dreptul asupra desenului sau modelului industrial comunitar”, prevede la alineatul (1) că „dreptul asupra desenului sau modelului industrial comunitar aparține autorului sau succesorului în drepturi al acestuia”. Alineatele (2) și (3) ale acestei dispoziții detaliază normele care se aplică dacă două sau mai multe persoane au realizat un desen sau un model împreună, precum și dacă un desen sau un model este „realizat de un salariat în cadrul atribuțiilor sale de serviciu sau la cererea expresă a angajatorului său”.

În lumina acestor elemente, considerăm că este clar că scopul articolului 14 din Regulamentul nr. 6/2002 este mai degrabă acela de a stabili persoana sau entitatea căreia îi revine dreptul asupra desenului sau modelului industrial comunitar decât de a face „noutatea” și „caracterul individual” al desenului sau modelului industrial dependente de „activitatea veritabilă de creație” sau de „efortul intelectual” ale autorului.

În această privință, dorim să arătăm de asemenea că noțiunea de „autor” utilizată în această dispoziție nu trebuie să fie confundată cu cea de „autor” utilizată în Directiva 2001/29, care privește dreptul de autor și drepturile conexe. În interpretarea acestei directive, Curtea a asociat în mod constant noțiunea de „operă” cu cea de „autor” ( 18 ). Nu există însă o legătură similară între „operă” și „autor” – sau, mai degrabă, între „desen sau model industrial” și „autor” – în cadrul Regulamentului nr. 6/2002. Protecția ca desen sau model industrial comunitar poate fi acordată fără a fi necesar să se ia în considerare vreun atribut al autorului său (precum personalitatea sa, alegerile sale creative sau creația sa intelectuală). Articolul 14 din Regulamentul nr. 6/2002 arată în mod clar că identitatea autorului este relevantă pentru a stabili persoana sau entitatea căreia trebuie să i se acorde protecția, iar nu pentru a aprecia dacă desenul sau modelul industrial poate fi protejat ca desen sau model industrial comunitar. În acest sens, autorul unei opere, în temeiul Directivei 2001/29, și autorul unui desen sau model comunitar, în temeiul Regulamentului nr. 6/2002, sunt supuși unor norme diferite: potrivit directivei, autorul trebuie să prezinte o operă originală, care trebuie să reflecte personalitatea autorului, în timp ce potrivit regulamentului, autorul trebuie doar să realizeze un desen sau model industrial „nou” care are „caracter individual”.

În opinia noastră, din aceste elemente rezultă că, pentru ca un desen sau model industrial să beneficieze de protecție ca desen sau model industrial comunitar în temeiul Regulamentului nr. 6/2002, nu este necesar să se demonstreze că un asemenea desen sau model industrial este rezultatul unei „activități veritabile de creație” sau al unui „efort intelectual” al autorului. Nu este necesar nici ca persoana sau entitatea care a realizat desenul sau modelul industrial să fi desfășurat o astfel de „activitate veritabilă de creație” sau să fi depus un asemenea „efort intelectual” pentru a fi considerată „autor”.

Al doilea aspect ridicat de instanța de trimitere (în a doua parte a întrebării 1 și în întrebările 2 și 4) privește în special „caracterul individual” al desenului sau modelului industrial, prevăzut la articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

Vom începe prin a aminti că, astfel cum a arătat Tribunalul, un desen sau model industrial are „caracter individual” dacă produce o impresie globală de diferență sau de lipsă a unui „déjà‑vu”, din punctul de vedere al utilizatorului avizat, în raport cu orice anterioritate în cadrul patrimoniului de desene sau modele industriale, fără a ține seama de diferențele care rămân insuficient de marcate pentru a afecta impresia globală respectivă, însă având în vedere diferențe suficient de marcate pentru a crea impresii de ansamblu diferite ( 19 ).

În plus, după cum am explicat la punctul 27 de mai sus, în cadrul acestei aprecieri, trebuie să se țină seama de gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial. Tribunalul a recunoscut că, în această privință, trebuie să se țină seama de constrângerile impuse de funcția tehnică a produsului (sau a unui element al acestuia), precum și de prevederile legale aplicabile produsului care conduc la standardizarea anumitor caracteristici și sunt astfel comune tuturor desenelor sau modelelor industriale aplicate produsului în cauză ( 20 ).

Tribunalul a clarificat de asemenea că libertatea autorului trebuie privită ca un factor care servește mai degrabă la nuanțarea evaluării caracterului individual al desenului sau modelului industrial în cauză decât ca un factor independent care determină gradul necesar de diferență între două desene sau modele industriale ( 21 ). În concret, aceasta înseamnă că se aplică regula de „proporționalitate inversă” ( 22 ): cu cât este mai limitată libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai mult diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în cauză sunt suficiente pentru a‑i produce utilizatorului o impresie globală diferită.

Rezultă că un grad ridicat de libertate a autorului în elaborarea unui desen sau model industrial consolidează concluzia că desenele sau modelele industriale care nu prezintă diferențe importante îi produc utilizatorului avizat aceeași impresie globală și, în consecință, că desenul sau modelul industrial în cauză nu are caracter individual. Dimpotrivă, un grad scăzut de libertate a autorului favorizează concluzia potrivit căreia diferențele suficient de marcate dintre desenele sau modelele industriale produc o impresie globală diferită asupra utilizatorului avizat și deci desenul sau modelul industrial în litigiu are caracter individual ( 23 ).

Deși aceste afirmații ale Tribunalului nu au fost încă confirmate de Curte, suntem cu totul de acord cu conținutul lor.

Revenim la exemplul pe care l‑am folosit anterior și care este esențial pentru prezenta cauză. Un pantof este menit să fie purtat în picior. Datorită acestei funcții tehnice, desenul sau modelul unui pantof trebuie să aibă în mod necesar o formă suficient de alungită pentru ca piciorul să poată intra în el. Această funcție tehnică limitează fără îndoială libertatea autorului și, în aceste condiții, diferențelor mai puțin semnificative legate, de exemplu, de tocul (înălțimea și forma acestuia) sau de forma vârfului pantofului (ascuțit, rotund sau pătrat) trebuie să li se acorde o importanță mai mare în impresia globală a produsului ( 24 ), potrivit regulii „de proporționalitate inversă” pe care tocmai am explicat‑o.

În opinia noastră, este logic să se acorde mai multă importanță respectivelor diferențe mai puțin semnificative în aceste împrejurări. Mai întâi, concluzia amintită este în concordanță cu faptul că Regulamentul nr. 6/2002 impune ca evaluarea „caracterului individual” al desenului sau al modelului industrial să fie efectuată din perspectiva „utilizatorului avizat” ( 25 ). Potrivit Curții, „calificativul «avizat» sugerează că utilizatorul, fără a fi designer sau expert tehnic, cunoaște diversele desene sau modele industriale existente în sectorul vizat, are un anumit nivel de cunoștințe în ceea ce privește elementele pe care, de regulă, aceste desene sau modele industriale le conțin și, datorită interesului său pentru produsele respective, dă dovadă de un grad de atenție relativ ridicat atunci când le utilizează” ( 26 ). Un astfel de utilizator este, prin urmare, în măsură să perceapă ce caracteristici ale desenului sau modelului industrial pot fi legate de funcția tehnică a produsului sau de standardizarea acestuia în temeiul cerințelor legale aplicabile și poate acorda o importanță mai mare caracteristicilor care nu se încadrează în una dintre aceste două categorii.

În plus, dacă unor asemenea diferențe mai puțin semnificative nu li s‑ar acorda suficientă importanță atunci când libertatea autorului este limitată în astfel de împrejurări, ar fi foarte dificil ca un desen sau model industrial să beneficieze de protecție în Uniune. În esență, Regulamentul nr. 6/2002 ar permite unui operator (primul care obține protecția pentru un desen sau model industrial al unui anumit produs) să obțină un monopol asupra unor caracteristici care sunt practic comune tuturor desenelor sau modelelor industriale ale acestui produs. Așa cum a explicat Curtea, aceasta ar permite unui astfel de operator să beneficieze pentru un asemenea produs de o protecție practic exclusivă și echivalentă cu cea oferită de un brevet, însă fără a fi supus condițiilor care sunt aplicabile obținerii acestuia din urmă, și ar fi de natură să împiedice concurenții să ofere un produs care încorporează anumite caracteristici funcționale sau ar limita soluțiile tehnice posibile ( 27 ). Acest lucru ar fi contrar obiectivelor dreptului Uniunii în materie de desene și modele industriale, care, potrivit considerentului 7 al regulamentului menționat, urmăresc să asigure „protecția sporită a esteticii industriale” și să favorizeze „dezvoltarea de noi produse și investițiile în producerea acestora”. De asemenea, aceasta ar lipsi de efectul său util articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, potrivit căruia „un desen sau un model industrial comunitar nu conferă drepturi asupra caracteristicilor aspectului unui produs care sunt impuse exclusiv de funcția sa tehnică”.

Aceste observații fiind făcute, rămâne să clarificăm dacă se poate considera că „tendințele modei” limitează aspectul unui desen sau model industrial în același mod în care o fac funcția tehnică sau standardizarea anumitor caracteristici ale produsului. Dacă aceasta ar fi situația, atunci, după cum explică instanța de trimitere în întrebarea 4, diferențele minore (sau mai puțin semnificative) dintre desenul sau modelul industrial înregistrat sau neînregistrat în litigiu și un desen sau model industrial anterior ar putea fi suficiente pentru ca desenul sau modelul industrial în litigiu să producă o impresie globală diferită asupra utilizatorului avizat.

În această privință, Tribunalul a constatat că aspectul dacă un desen sau model industrial se înscrie sau nu într‑o tendință generală în materie de design nu este relevant pentru a aprecia dacă există limite ale libertății autorului. Tribunalul a făcut prima dată această precizare în Hotărârea Shenzhen Taiden/OAPI – Bosch Security Systems (Echipament de comunicare) ( 28 ). În această cauză, desenul sau modelul industrial în discuție reprezenta un dispozitiv pentru conferințe (adică sistemul de microfoane amplasat de obicei în partea din față a fiecărui birou dintr‑o sală de conferințe). Reclamanta a susținut că numeroase caracteristici ale desenului sau modelului industrial erau dictate nu numai de funcția tehnică a aparatului, ci și de existența unei tendințe generale favorabile aparatelor de dimensiuni reduse, plate și dreptunghiulare, care au adesea elemente articulate. Tribunalul a respins însă această susținere. Într‑o hotărâre ulterioară, Tribunalul a explicat că refuzul său de a admite ca o tendință generală în materie de design să fie considerată un factor de limitare a libertății autorului s‑a bazat pe faptul că tocmai această libertate îi permite autorului să descopere forme noi, tendințe noi sau chiar să inoveze în cadrul unei tendințe existente ( 29 ).

În opinia noastră, prezenta cauză oferă Curții ocazia de a confirma această abordare.

Într‑adevăr, în primul rând, deși Regulamentul nr. 6/2002 nu urmărește să acorde protecție caracteristicilor legate de funcția tehnică a unui produs sau de cerințele legale aplicabile acestuia, el a fost adoptat pentru a face posibilă protecția, printre altele, a caracteristicilor legate de tendințele modei ca elemente ale unui desen sau model industrial comunitar ( 30 ). Sectorul modei produce un număr mare de „colecții” cu o durată de viață relativ scurtă pe piață. Acest factor creează o cerere de protecție eficientă pe termen scurt a desenelor sau modelelor industriale, în concordanță cu sistemul instituit de regulamentul menționat ( 31 ).

În al doilea rând, protejarea caracteristicilor legate de tendințele modei încurajează inovația, în concordanță cu obiectivul Regulamentului nr. 6/2002 pe care l‑am amintit la punctul 42 de mai sus. De exemplu, autorii revistelor de modă fac trimitere în prezent la o tendință în care numeroase tipuri de încălțăminte – inclusiv balerinii, încălțămintea de sport și cizmele de cowboy – sunt stilizate cu catarama „Mary Jane” ( 32 ). Dacă desenele sau modelele industriale respective sunt protejate de sistemul Uniunii privind desenele sau modele industriale, ceilalți operatori sau autori sunt împiedicați să le copieze și sunt încurajați să creeze noi desene sau modele industriale.

În al treilea rând, caracteristicile legate de tendințele modei diferă de asemenea de cele legate de funcția tehnică a produsului sau de cerințele legale aplicabile, în măsura în care acestea din urmă sunt în același timp inevitabile (în sensul că toate desenele sau modelele industriale ale produsului în cauză trebuie în mod necesar să le respecte) și permanente sau durabile. Nu vedem cum s‑ar putea aplica o concluzie similară în ceea ce privește caracteristicile legate de tendințele modei, care sunt, prin natura lor, efemere.

Adăugăm că tendințele în materie de design sunt intrinsec legate de „așteptările pieței”, care, prin natura lor, sunt foarte fluctuante. În această privință, Tribunalul a statuat deja că așteptările consumatorilor nu constituie o constrângere care limitează în mod necesar gradul de libertate al unui autor și că faptul că o tendință generală în materie de design poate răspunde așteptărilor consumatorilor interesați nu poate fi considerat un factor de limitare a libertății autorului, întrucât această libertate îi permite autorului să descopere forme noi, linii noi sau chiar să inoveze în cadrul unei tendințe figurative deja existente. În consecință, nu este necesar să se țină seama de „așteptările potențiale ale pieței” pentru a stabili gradul de libertate al autorului ( 33 ).

În lumina acestor elemente, suntem de părere că nu se poate considera că tendințele modei limitează libertatea autorului într‑un asemenea mod, încât diferențe minore între desenele sau modelele industriale anterioare și desenul sau modelul său industrial neînregistrat sau înregistrat sunt suficiente pentru ca acesta din urmă să dea o impresie globală diferită de primele și astfel să aibă „caracter individual” în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.

Odată făcute aceste precizări, amintim că, în fața instanței de trimitere, Mundorama Confort și Stay Design par să considere că desenele sau modelele industriale în litigiu nu au „caracter individual”, în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, întrucât se bazează pe desene sau modele industriale anterioare cuprinse în cataloagele furnizorilor și nu diferă de aceste desene sau modele industriale decât prin aspecte minore legate de personalizarea, de exemplu, a tălpii, a șireturilor sau a cataramelor.

În această privință, arătăm că Curtea a statuat deja în esență că un desen sau model industrial poate beneficia de protecție ca desen sau model industrial comunitar chiar dacă este compus din elemente specifice sau din părți ale unor desene sau modele industriale anterioare cu condiția să producă asupra utilizatorului o impresie globală diferită de cea a desenelor sau modelelor industriale anterioare individualizate și determinate ( 34 ).

În opinia noastră, un desen sau model industrial comunitar nu trebuie, așadar, să fie declarat nul pentru simplul fapt că constă într‑o personalizare limitată a unuia sau mai multor desene sau modele industriale anterioare. Această concluzie este concordantă cu obiectivele Regulamentului nr. 6/2002 pe care le‑am amintit la punctul 42 de mai sus.

Constatările pe care le‑am prezentat în secțiunea anterioară ne determină să formulăm observațiile care urmează cu privire la litigiul principal.

Pe de o parte, simplul fapt că diferențele dintre desenele sau modelele industriale în litigiu și desenele sau modelele industriale anterioare incluse în cataloagele furnizorilor societății Deity Shoes (în speță, elementele de personalizare legate de talpa, șireturile sau cataramele pantofului reprezentat în desenele sau modelele industriale în litigiu) se bazează pe tendințele modei nu înseamnă în mod necesar că acestor elemente trebuie să li se acorde o importanță mai redusă în aprecierea impresiei globale pe care aceste desene sau modele industriale o produc asupra „utilizatorului avizat” și, prin urmare, a „caracterului individual” al acestora. Spre deosebire de funcția tehnică a produsului sau de cerințele legale care îi pot fi aplicabile (care conduc la o anumită standardizare a produsului), tendințele modei nu trebuie să fie considerate o constrângere sau o limitare a libertății autorului. Astfel cum arată exemplul „Mary Jane‑ificării” pentru încălțăminte menționat la punctul 47 de mai sus, fixarea unei catarame pe un pantof poate (uneori) să contribuie substanțial la crearea unei impresii globale diferite și, prin urmare, la conferirea „caracterului individual”. De asemenea, simplul fapt că desenele sau modelele industriale în litigiu rezultă din personalizarea unor desene sau modele industriale anterioare nu constituie un obstacol în calea protecției lor ca desene sau modele industriale comunitare și nu trebuie, în sine și prin el însuși, să determine nulitatea acestora.

Pe de altă parte, aspectul dacă desenele sau modelele industriale în litigiu au „caracter individual” în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002 și pot fi protejate ca desen sau model industrial comunitar mai depinde de faptul dacă diferențele dintre aceste desene sau modele industriale și desenele sau modelele industriale anterioare sunt suficient de marcate sau privesc doar detalii lipsite de importanță, apreciere a cărei realizare care revine instanței de trimitere. În această privință, ne vom limita să amintim că Regulamentul nr. 6/2002 nu are ca obiectiv să protejeze ca desen sau model industrial comunitar un desen sau model industrial care, cu excepția unor diferențe nesemnificative, este o simplă „copiere” a unui desen sau model industrial anterior și nu creează asupra utilizatorului avizat o impresie globală diferită de cea produsă de un astfel de desen sau model industrial anterior.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Juzgado de lo Mercantil no 1 de Alicante (Tribunalul Comercial nr. 1 din Alicante, Spania) după cum urmează: 1) Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare trebuie interpretat în sensul că, pentru ca un desen sau model industrial să fie protejat ca desen sau model industrial comunitar, nu este necesar să existe o „activitate veritabilă de creație” sau ca desenul sau modelul industrial să fie rezultatul unui „efort intelectual” al autorului. Nu este necesar nici ca persoana sau entitatea care a elaborat desenul sau modelul industrial să fi desfășurat o asemenea „activitate veritabilă de creație” sau să fi depus un astfel de „efort intelectual” pentru a fi considerată „autorul” acestuia. 2) Articolul 6 din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie interpretat în sensul că, spre deosebire de constrângerile legate de funcția tehnică a produsului sau de cerințele legale aplicabile acestuia, nu se poate considera că tendințele modei limitează libertatea autorului într‑un asemenea mod, încât diferențe minore între unul sau mai multe desene sau modele industriale anterioare și desenul sau modelul industrial în cauză sunt suficiente pentru ca acesta din urmă să producă utilizatorului avizat o impresie globală diferită de primele și astfel să aibă „caracter individual” în sensul acestei dispoziții. În consecință, un desen sau model industrial care nu diferă de un desen sau model industrial anterior decât prin detalii nesemnificative influențate de tendințele modei poate fi lipsit de „caracter individual” în sensul acestei dispoziții și să nu beneficieze de protecție ca desen sau model industrial comunitar.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL NICHOLAS EMILIOU

prezentate la 19 iunie 2025 ( 1 )