Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 9 iulie 2025.#Spin Master Toys UK Ltd împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marcă a Uniunii Europene tridimensională – Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă și care se diferențiază prin culorile lor – Cauză de nulitate absolută – Semn constituit exclusiv din forma produsului necesară obținerii unui rezultat tehnic – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 40/94.#Cauza T-1171/23.

Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Spin Master Toys UK Ltd, solicită anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 20 octombrie 2023 (cauza R 850/2022‑1) (denumită în continuare „decizia atacată”).

La 25 ianuarie 2013, intervenienta, Verdes Innovations SA, a depus la EUIPO o cerere de declarare a nulității mărcii Uniunii Europene care a fost înregistrată la 9 ianuarie 2008 cu numărul 5696232 în urma unei cereri depuse la 6 februarie 2007 de Seven Towns Ltd, predecesorul în drepturi al reclamantei, pentru următorul semn tridimensional:

Reprezentarea mărcii contestate era însoțită de următoarea descriere: „Marca constă în reprezentarea a șase suprafețe organizate geometric în trei perechi de suprafețe paralele, fiecare pereche fiind plasată perpendicular pe celelalte două perechi și caracterizându‑se prin (i) faptul că cele două suprafețe adiacente sunt de culori diferite, și anume roșu (PMS 200C*), verde (PMS 347C*), albastru (PMS 293C*), portocaliu (PMS 021C*), galben (PMS 012C*) și alb și (ii) faptul că fiecare dintre aceste suprafețe este împărțită în nouă segmente egale, prin linii negre, formând astfel o grilă; reprezentarea grafică a mărcii prezintă două imagini tridimensionale, una laterală și cealaltă frontală, a fiecăreia dintre cele șase laturi.”

Marca contestată conținea de asemenea revendicarea următoarelor culori: „Roșu (PMS 200C), verde (PMS 347C), albastru (PMS 293C), portocaliu (PMS 021C), galben (PMS 012C) și alb.”

Produsele acoperite de marca contestată pentru care s‑a solicitat declararea nulității făceau parte din clasa 28 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespundeau următoarei descrieri: „Jocuri, jucării și puzzle‑uri, puzzle‑uri tridimensionale; jocuri electronice; componente de joc electronice portabile.”

Cauza invocată în susținerea cererii de declarare a nulității era cea prevăzută la articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c) și (e) din același regulament.

La 4 iunie 2014, divizia de anulare a suspendat procedura pendinte în fața sa în așteptarea unei decizii definitive cu privire la cererea de declarare a nulității formulată de Simba Toys împotriva mărcii Uniunii Europene tridimensionale numărul 162784 reprezentând, după cum urmează, în negru și alb, un puzzle în trei dimensiuni denumit Cubul Rubik:

Tribunalul a pronunțat Hotărârea din 25 noiembrie 2014, Simba Toys/OAPI – Seven Towns (Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă) (T‑450/09, EU:T:2014:983). Curtea a anulat această hotărâre a Tribunalului și decizia camerei de recurs prin Hotărârea din 10 noiembrie 2016, Simba Toys/EUIPO (C‑30/15 P, EU:C:2016:849). Prin Decizia R 452/2017‑1 din 19 iunie 2017, camera de recurs a pronunțat nulitatea mărcii Uniunii Europene tridimensionale numărul 162784 în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din același regulament. Tribunalul a confirmat această decizie prin Hotărârea din 24 octombrie 2019, Rubik’s Brand/EUIPO – Simba Toys (Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă) (T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765). Curtea nu a admis în principiu recursul formulat împotriva acestei hotărâri a Tribunalului (Ordonanța din 23 aprilie 2020, Rubik’s Brand/EUIPO, C‑936/19 P, nepublicată, EU:C:2020:286).

La 22 ianuarie 2021, procedura de declarare a nulității mărcii contestate a fost reluată.

La 25 martie 2022, divizia de anulare a admis în totalitate cererea de declarare a nulității mărcii contestate în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009.

La 16 mai 2022, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de anulare.

Prin decizia atacată, camera de recurs a respins calea de atac. Mai precis, aceasta a considerat că culorile pătratelor fiecărei fețe a cubului erau o caracteristică esențială a mărcii contestate și făceau parte integrantă din forma acestei mărci. Aceasta a constatat că combinația acestor șase culori diferite era necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic. Aceasta a concluzionat în esență că marca menționată fusese înregistrată contrar dispozițiilor articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 pentru toate produsele vizate de înregistrare.

Reclamanta solicită Tribunalului: – anularea deciziei atacate; – obligarea EUIPO și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.

EUIPO solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Intervenienta solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor aferente procedurii în fața Tribunalului și în fața camerei de recurs.

Ținând seama de data depunerii cererii de înregistrare în cauză, și anume 6 februarie 2007, care este determinantă pentru identificarea dreptului material aplicabil, situația de fapt din speță este reglementată de dispozițiile de drept material ale Regulamentului nr. 40/94 (a se vedea în acest sens Ordonanța din 5 octombrie 2004, Alcon/OAPI, C‑192/03 P, EU:C:2004:587, punctele 39 și 40, și Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gugler France/Gugler și EUIPO, C‑736/18 P, nepublicată, EU:C:2020:308, punctul 3 și jurisprudența citată).

Așadar, în speță, în ceea ce privește normele de fond, trimiterile făcute de camera de recurs în decizia atacată și de părți în înscrisurile lor la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) și la articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie înțelese ca vizând articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) și, respectiv, articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, cu un conținut în esență identic în ceea ce privește prezentul litigiu.

Pe de altă parte, în măsura în care se consideră în general că normele de procedură se aplică de la data intrării lor în vigoare (a se vedea Hotărârea din 11 decembrie 2012, Comisia/Spania, C‑610/10, EU:C:2012:781, punctul 45 și jurisprudența citată), prezentul litigiu este guvernat de dispozițiile procedurale ale Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 51 alineatul (1) litera (a) din același regulament. Acest motiv cuprinde trei aspecte întemeiate, în primul rând, pe o eroare de apreciere în identificarea caracteristicilor esențiale ale mărcii contestate, în al doilea rând, pe o eroare de apreciere în analiza funcționalității acestei mărci și, în al treilea rând, pe o eroare de apreciere referitoare la „puzzle‑uri”. Reclamanta arată în esență că marca tridimensională contestată prezintă caracteristici esențiale, și anume combinația a șase culori specifice și dispunerea lor pe cele șase fețe ale cubului, care nu sunt constituite exclusiv din formă și care, în orice caz, nu sunt necesare pentru obținerea unui rezultat tehnic.

Reiese în special din articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 că se declară nulitatea mărcii Uniunii, ca urmare a unei cereri depuse la EUIPO, atunci când această marcă a fost înregistrată contrar dispozițiilor articolului 7 din același regulament.

Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, se respinge înregistrarea semnelor constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic.

Trebuie amintit că obiectivul imediat al interdicției de a înregistra formele vizate la articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 40/94 este de a evita ca dreptul exclusiv și permanent pe care îl conferă o marcă să poată servi la perpetuarea, nelimitată în timp, a altor drepturi pe care legiuitorul Uniunii Europene a dorit să le supună unor termene de perempțiune [a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 decembrie 2023, BB Services/EUIPO – Lego Juris (Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap), T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 25 și jurisprudența citată].

Interesul general pe care se întemeiază articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 este acela de a evita ca dreptul mărcilor să ajungă să confere unei întreprinderi un monopol asupra soluțiilor tehnice sau a caracteristicilor utilitare ale unui produs (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 43 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctul 43 și jurisprudența citată).

O aplicare corectă a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 presupune identificarea corespunzătoare a caracteristicilor esențiale ale semnului tridimensional în cauză. Expresia „caracteristici esențiale” trebuie înțeleasă ca vizând elementele cele mai importante ale semnului (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 68 și 69, Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctul 47, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 102).

Identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn trebuie efectuată de la caz la caz, fără nicio ierarhie sistematică între diferitele tipuri de elemente pe care le poate conține un semn. Ea poate fi realizată fie direct în temeiul impresiei globale produse de semn, fie prin examinarea, într‑o primă fază, în mod succesiv a fiecăruia dintre elementele constitutive ale semnului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 70, Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctul 48, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 103).

În consecință, identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn tridimensional poate, după caz, având în vedere în special gradul de complexitate a acestui semn, să fie realizată printr‑o simplă analiză vizuală a semnului respectiv sau, dimpotrivă, să se bazeze pe o examinare aprofundată în care să fie luate în considerare elemente utile aprecierii, cum ar fi sondajele și expertizele sau date referitoare la drepturi de proprietate intelectuală conferite anterior în raport cu produsul vizat (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 71, Hotărârea din 24 octombrie 2019, Rubik’s Brand/EUIPO – Simba Toys (Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă), T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctul 49, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 104].

Astfel, autoritatea competentă poate efectua o examinare aprofundată în care să fie luate în considerare, pe lângă reprezentarea grafică și eventualele descrieri furnizate cu ocazia depunerii cererii de înregistrare, elemente utile pentru identificarea convenabilă a caracteristicilor esențiale ale unui semn (Hotărârea din 6 martie 2014, Pi‑Design ș.a./Yoshida Metal Industry, C‑337/12 P-C‑340/12 P, nepublicată, EU:C:2014:129, punctul 54, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 105).

Rezultă că, deși identificarea caracteristicilor esențiale ale semnului în cauză trebuie, în principiu, să înceapă cu examinarea reprezentării grafice a acestui semn, autoritatea competentă poate să se raporteze și la alte informații utile care permit determinarea în mod corect a acestor caracteristici, cum ar fi percepția publicului relevant (Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gömböc, C‑237/19, EU:C:2020:296, punctele 30, 31 și 37, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 106).

Pe de altă parte, nici caracterul distinctiv al elementelor unui semn, nici caracterul distinctiv dobândit prin utilizare al unui semn nu sunt relevante pentru determinarea caracteristicilor sale esențiale în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 [Hotărârea din 24 septembrie 2019, Roxtec/EUIPO – Wallmax (Reprezentarea unui pătrat negru care conține șapte cercuri concentrice albastre), T‑261/18, EU:T:2019:674, punctul 64, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 108].

Determinarea caracteristicilor esențiale ale formei în cauză, în cadrul aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, se face cu scopul precis de a permite examinarea funcționalității formei respective [Hotărârea din 24 septembrie 2019(Reprezentarea unui pătrat negru care conține șapte cercuri concentrice albastre), T‑261/18, EU:T:2019:674, punctul 55, Hotărârea din 30 martie 2022, Établissement Amra/EUIPO – eXpresio, estudio creativo (Forma unei ghete pentru sărituri), T‑264/21, nepublicată, EU:T:2022:193, punctul 41, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap), T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 109]. Astfel, această determinare trebuie efectuată în mod obiectiv, în lumina rezultatului tehnic obținut prin această formă.

Odată identificate caracteristicile esențiale ale semnului, EUIPO trebuie să mai verifice dacă toate aceste caracteristici servesc funcției tehnice a produsului în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 72, Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gömböc, C‑237/19, EU:C:2020:296, punctul 28 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 110), cu alte cuvinte să efectueze analiza funcționalității semnului.

Pentru a analiza funcționalitatea unui semn în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, caracteristicile esențiale ale formei necesare obținerii unui rezultat tehnic trebuie apreciate, în măsura posibilului, în raport cu funcția tehnică a produsului concret reprezentat. O astfel de analiză nu poate fi efectuată fără a se lua în considerare, dacă este cazul, elementele suplimentare legate de funcția produsului concret, chiar dacă nu sunt vizibile în reprezentarea grafică (Hotărârea din 10 noiembrie 2016, Simba Toys/EUIPO, C‑30/15 P, EU:C:2016:849, punctele 46 și 48, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 111).

Astfel, instanța Uniunii, atunci când analizează funcționalitatea unui semn în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, nu este ținută doar de funcțiile vizibile ce rezultă din reprezentarea grafică a mărcii, ci trebuie să ia în considerare celelalte elemente ce decurg din produsul concret, cum ar fi mecanismul de rotație în cazul Cubului Rubik [a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctele 85 și 86], fața inferioară a cărămizii în cazul cărămizii Lego [Hotărârea din 12 noiembrie 2008, Lego Juris/OAPI – Mega Brands (Cărămidă Lego roșie), T‑270/06, EU:T:2008:483, punctul 78] și, pentru un bandaj, modul în care acționează [Hotărârea din 31 ianuarie 2018, Novartis/EUIPO – SK Chemicals (Reprezentarea unui plasture transdermic), T‑44/16, nepublicată, EU:T:2018:48, punctul 37]. Cu toate acestea, instanța Uniunii nu poate adăuga la forma produsului concret elemente care nu sunt constitutive ale acestuia (Hotărârea din 3 iunie 2021, Yokohama Rubber și EUIPO/Pirelli Tyre, C‑818/18 P și C‑6/19 P, nepublicată, EU:C:2021:431, punctele 62-66, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 112).

Deși unele informații care nu reies din reprezentarea grafică a semnului pot fi luate în considerare pentru a stabili dacă aceste caracteristici servesc unei funcții tehnice a produsului în cauză, aceste informații trebuie să provină din surse obiective și fiabile și nu pot include percepția publicului relevant (Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gömböc, C‑237/19, EU:C:2020:296, punctul 37, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 113).

Condiția ca înregistrarea formei unui produs ca marcă a Uniunii Europene în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 să nu poată fi respinsă decât dacă forma este „necesară” pentru obținerea rezultatului tehnic urmărit nu presupune ca forma în cauză să fie singura care permite obținerea acestui rezultat (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 53, Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctul 46, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 114).

Atunci când se face aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, existența altor forme ce permit obținerea aceluiași rezultat tehnic nu constituie o împrejurare de natură să înlăture motivul de respingere a înregistrării (a se vedea Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 58 și 83 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 115).

Cu alte cuvinte, articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se opune înregistrării oricărei forme care este constituită, sub aspectul caracteristicilor sale esențiale, exclusiv din forma produsului, care, din punct de vedere tehnic, reprezintă cauza obținerii rezultatului tehnic urmărit și este suficientă în acest sens, chiar dacă acest rezultat poate fi obținut prin alte forme care folosesc aceeași soluție tehnică sau alta (Hotărârea din 12 noiembrie 2008, Cărămidă Lego roșie, T‑270/06, EU:T:2008:483, punctul 43, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 116).

În cadrul examinării funcționalității unui semn constituit din forma unui produs, este important doar să se aprecieze, după identificarea caracteristicilor esențiale ale semnului respectiv, dacă aceste caracteristici servesc funcției tehnice a produsului în cauză. Evident, această examinare trebuie realizată analizând semnul depus sau contestat, iar nu semnele constituite din alte forme ale unui produs. Funcționalitatea tehnică a caracteristicilor unei forme poate fi apreciată printre altele ținând seama de documentația referitoare la brevetele anterioare care descriu elementele funcționale ale formei vizate (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 84 și 85, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 117).

Înregistrarea este respinsă numai în cazul formelor de produse care nu fac decât să încorporeze o soluție tehnică și a căror înregistrare ca marcă ar împiedica deci în mod real utilizarea acestei soluții tehnice de către alte întreprinderi. Înregistrarea ca marcă a unei forme exclusiv funcționale a unui produs ar putea permite titularului acestei mărci să interzică altor întreprinderi nu numai utilizarea aceleiași forme, ci și utilizarea unor forme similare (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 48 și 56, Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctele 45 și 46, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 118).

Prezența unuia sau a câtorva elemente arbitrare nesemnificative în cadrul unui semn în care toate elementele esențiale sunt dictate de soluția tehnică pe care o exprimă acest semn nu are efecte asupra concluziei potrivit căreia semnul respectiv este constituit exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic, prezența unor caracteristici neesențiale fără funcție tehnică fiind, în acest cadru, lipsită de relevanță (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 51 și 52 și jurisprudența citată, Hotărârea din 11 mai 2017, Yoshida Metal Industry/EUIPO, C‑421/15 P, EU:C:2017:360, punctul 27 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 119).

Faptul că un element esențial al mărcii contestate, care este necesar pentru obținerea unui rezultat tehnic, are, în plus, o valoare estetică sau un caracter neobișnuit nu permite excluderea aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 [Hotărârea din 5 iulie 2023, Wajos/EUIPO (Forma unui recipient), T‑10/22, nepublicată, EU:T:2023:377, punctul 45].

În plus, faptul că o combinație de elemente exclusiv funcționale aduce o valoare estetică de ansamblu sau contribuie la crearea unei imagini ornamentale a mărcii contestate nu împiedică aplicarea motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 [a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 septembrie 2012, Reddig/OAPI – Morleys (Mâner de cuțit), T‑164/11, nepublicată, EU:T:2012:443, punctul 40, și Hotărârea din 5 iulie 2023, Forma unui recipient, T‑10/22, nepublicată, EU:T:2023:377, punctul 49].

În schimb, articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 nu se poate aplica atunci când marca solicitată sau contestată privește o formă a unui produs în care un element nefuncțional, precum un element ornamental sau de fantezie, joacă un rol important. În acest caz, întreprinderile concurente au cu ușurință acces la forme alternative care au o funcționalitate echivalentă, astfel încât nu există vreun risc de a se aduce atingere disponibilității soluției tehnice. Aceasta din urmă va putea, în această ipoteză, să fie încorporată fără dificultate de concurenții titularului mărcii respective în forme de produse care nu au același element nefuncțional precum cel de care dispune forma produsului titularului respectiv și care, în raport cu aceasta, nu sunt, așadar, nici identice, nici similare (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 52 și 72, Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctul 50, și Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctele 119 și 120).

Pentru a fi calificat drept element arbitrar major, un element nefuncțional trebuie să prezinte un caracter suficient de semnificativ [Hotărârea din 13 noiembrie 2024, Boehringer Ingelheim Pharma/EUIPO – Glenmark Pharmaceuticals Europe (Forma unui inhalator), T‑524/23, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2024:809, punctul 54].

Rezultă din cele ce precedă că motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 nu se poate aplica decât dacă fiecare dintre caracteristicile esențiale ale semnului în cauză este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic căruia îi este destinat produsul în cauză. În schimb, acest motiv nu se aplică atunci când există un element nefuncțional semnificativ, cum ar fi un element ornamental sau de fantezie, care constituie o caracteristică esențială a semnului respectiv, dar care nu este necesar pentru obținerea unui astfel de rezultat tehnic (Hotărârea din 6 decembrie 2023, Forma unei figurine de jucărie cu protuberanță pe cap, T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 121). Cu toate acestea, prezența unor caracteristici neesențiale, chiar nefuncționale, nu împiedică aplicarea motivului menționat.

În sinteză, motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplică dacă toate caracteristicile esențiale ale formei în cauză sunt funcționale, cu excepția cazului în care există cel puțin o caracteristică esențială nefuncțională, și este irelevant că o caracteristică neesențială este nefuncțională.

Acestea sunt principiile în lumina cărora, după formularea a două observații introductive, trebuie examinată temeinicia motivului unic invocat de reclamantă.

La punctul 51 din decizia atacată, camera de recurs a arătat că părțile sunt de acord că marca contestată corespundea formei unui puzzle în trei dimensiuni inventat de domnul Ernő Rubik și comercializat cu succes începând din anii ’80 sub denumirea de Cubul Rubik.

În această privință, trebuie subliniat de la bun început că marca contestată a fost depusă și înregistrată ca marcă tridimensională sau marcă de formă, iar nu ca marcă bidimensională sau marcă dinamică ce se aplică suprafețelor unei forme, nici ca marcă de poziționare plasată sau aplicată pe o formă, nici ca marcă de culoare în sine, independent de orice formă. În esență, marca contestată este o versiune 3 × 3 a puzzle‑ului în trei dimensiuni cunoscut sub denumirea de Cubul Rubik.

Or, reiese din jurisprudență că, prin depunerea unei cereri de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la EUIPO, solicitantul face o alegere care delimitează întinderea protecției acordate în funcție de tipul mărcii solicitate. EUIPO trebuie, așadar, să țină seama de alegerea făcută de solicitant în cererea sa și să deducă consecințele care se impun. În plus, cerința de claritate și de precizie care decurge din articolul 4 din Regulamentul nr. 40/94, astfel cum a fost interpretată prin analogie prin Hotărârea din 12 decembrie 2002, Sieckmann (C‑273/00, EU:C:2002:748, punctele 46-55), are ca obiectiv primordial menținerea securității juridice, asigurându‑se că obiectul protecției acordate de EUIPO este clar determinat în raport cu autoritățile competente și cu operatorii economici, în special concurenții solicitantului. Această cerință este cu atât mai imperativă atunci când este vorba, în conformitate cu interesul public protejat la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din același regulament, de a evita instituirea unui monopol potențial perpetuu asupra unei soluții tehnice [a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 iunie 2017, Flamagas/EUIPO – MatMind (CLIPPER), T‑580/15, nepublicată, EU:T:2017:433, punctele 35 și 36].

În speță, trebuie, așadar, să se țină seama de alegerea făcută de reclamantă (sau de predecesorul său în drepturi) de a depune marca contestată ca marcă tridimensională sau ca marcă de formă.

La punctele 53 și 54 din decizia atacată, camera de recurs a citat Decizia sa R 452/2017‑1 din 19 iunie 2017 (denumită în continuare „decizia citată”), în care examinase o marcă ce corespundea unui Cub Rubik în negru și alb cu pătrățelele dispuse în rânduri de 3 × 3 pe fiecare față. Aceasta descrisese rezultatul tehnic urmărit de puzzle‑ul în trei dimensiuni în cauză ca fiind cel al unui „joc care constă în reconstituirea unui puzzle de culoare în trei dimensiuni și în formă de cub prin asamblarea a șase fețe de diferite culori” și a precizat că „[a]ceastă finalitate este atinsă prin pivotarea în funcție de o axă, pe verticală și pe orizontală, a unor rânduri de cuburi mai mici de diferite culori până când cele nouă pătrate de pe fiecare față a cubului sunt de aceeași culoare” (punctul 32 din decizia citată).

Este necesar să se confirme această apreciere a rezultatului tehnic efectuată de camera de recurs – care a fost deja confirmată de Tribunal în Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă (T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctele 80-83), așa cum a descris‑o camera de recurs și fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă –, transpunând‑o în același timp mutatis mutandis la versiunea 3 × 3 colorată a Cubului Rubik, care constituie marca contestată în speță.

Prin intermediul primului aspect al motivului unic, reclamanta reproșează camerei de recurs că a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 prin faptul că l‑a aplicat mărcii contestate, deși aceasta nu este constituită exclusiv dintr‑o formă. Una dintre caracteristicile sale esențiale, astfel cum ar fi admis camera de recurs, ar fi dispunerea specifică a șase culori specifice pe cele șase fețe ale cubului. Or, această dispunere nu ar face parte integrantă din forma produsului și nu ar putea fi asimilată acesteia. Reclamanta impută camerei de recurs faptul că nu a recunoscut că culoarea nu poate fi asimilată „formei”, în contradicție cu definiția noțiunii de „formă” în jurisprudența Curții.

Mai precis, primul aspect se împarte într‑o afirmație introductivă și o critică principală.

Printr‑o afirmație introductivă, care constituie premisa criticii sale principale, reclamanta susține că desenul de suprafață în șase culori diferite constituie o caracteristică esențială a mărcii contestate, astfel cum ar fi confirmat camera de recurs în urma diviziei de anulare. Reclamanta pretinde că a treia caracteristică esențială a acestei mărci, pe lângă forma cubului și structura în grilă, a fost definită în mod întemeiat de camera de recurs, la punctul 52 din decizia atacată, ca fiind dispunerea specifică a celor șase culori specifice în cauză.

În această privință, reclamanta susține de asemenea că reprezentarea grafică a mărcii contestate nu lăsa nicio îndoială asupra faptului că obiectul său consta în principal din cele șase culori specifice dispuse în mod specific, întrucât culorile sunt clar specificate prin intermediul codurilor Pantone și poziția lor pe cub este precizată prin reprezentările tridimensionale, precum și prin descrierea citată la punctul 3 de mai sus. Faptul că reclamanta (sau predecesorul său în drepturi) nu a urmărit să protejeze în principal forma ca atare, ci desenul de suprafață, cu alte cuvinte culorile specifice și dispunerea lor pe cub, ar reieși foarte clar din descrierea menționată.

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

Trebuie amintit că o aplicare corectă a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 presupune identificarea corespunzătoare a caracteristicilor esențiale ale semnului tridimensional în cauză (a se vedea punctul 24 de mai sus).

La punctul 52 din decizia atacată, camera de recurs a declarat că părțile nu contestau faptul că reprezentarea mărcii contestate prezenta următoarele caracteristici esențiale: – o formă de cub; – o grilă neagră pe fiecare față a cubului formată din pătrate dispuse în rânduri de 3 × 3; – șase culori diferite pentru pătratele fiecărei fețe respective a cubului, și anume roșu, verde, albastru, portocaliu, galben și alb.

În ceea ce privește a treia caracteristică esențială sus‑menționată a mărcii contestate, este necesar să se respingă afirmația introductivă a reclamantei potrivit căreia dispunerea specifică a celor șase culori specifice ar fi o caracteristică esențială a acestei mărci, astfel cum ar fi definit‑o camera de recurs la punctul 52 din decizia atacată. Într‑adevăr, trebuie să se considere, asemenea EUIPO, că o astfel de identificare a celei de a treia caracteristici esențiale a mărcii menționate nu figurează în decizia atacată și este, în plus, eronată.

În primul rând, trebuie arătat că camera de recurs nu face referire la nicio „dispunere specifică a unor culori specifice” ca o caracteristică esențială a mărcii contestate, ci subliniază mai degrabă faptul că aceste culori sunt diferite și că aceste diferite culori apar pe fiecare parte a cubului. Enumerarea de către camera de recurs a celor șase culori (roșu, verde, albastru, portocaliu, galben și alb) constă numai într‑o descriere a culorilor care apar pe fețele cubului în această marcă. O astfel de enumerare nu poate fi interpretată în sensul că respectiva cameră de recurs ar fi considerat că aceste culori specifice și dispunerea lor specifică constituiau o caracteristică esențială a mărcii respective.

Acest lucru este confirmat de faptul că, pe de o parte, camera de recurs a definit „cele șase culori diferite” ca una și aceeași caracteristică esențială, iar nu ca șase caracteristici esențiale distincte, și, pe de altă parte, nu s‑a referit la vreo „dispunere specifică” a acestor culori, contrar celor susținute de reclamantă. Camera de recurs a recunoscut pur și simplu că aceste culori erau diferite pe fiecare pătrat al fiecărei fețe a cubului și s‑a limitat să descrie aceste culori în modul cel mai simplu posibil.

În al doilea rând, trebuie amintit, pe de o parte, că determinarea caracteristicilor esențiale ale formei în cauză, în cadrul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, trebuie efectuată în mod obiectiv, în lumina rezultatului tehnic obținut prin forma menționată, și se face cu scopul precis de a permite examinarea funcționalității formei respective (a se vedea punctul 30 de mai sus). Expresia „caracteristici esențiale” trebuie înțeleasă ca vizând elementele cele mai importante ale semnului (a se vedea punctul 24 de mai sus), spre deosebire de elementele arbitrare minore (a se vedea punctul 40 de mai sus).

În speță, este necesar să se constate că atât examinarea elementelor individuale ale mărcii tridimensionale contestate, cât și cea a impresiei de ansamblu pe care aceasta o produce, ținând seama în special de faptul că o astfel de examinare trebuie efectuată în lumina rezultatului tehnic obținut prin forma în cauză și în scopul precis de a permite examinarea funcționalității acestei forme, conduc la concluzia că cele șase culori specifice (roșu, verde, albastru, portocaliu, galben și alb) plasate pe fețele cubului și pretinsa „dispunere specifică” a acestora nu constituie o caracteristică esențială a mărcii menționate.

Astfel, pentru motivele care urmează, cele șase culori specifice și pretinsa „dispunere specifică” a acestora trebuie considerate ca având o importanță minoră și secundară în raport cu forma cubului, cu structura în grilă și cu diferențierea fețelor cubului, și anume faptul că acestea pot fi distinse.

Primo, este necesar să se constate că cele șase culori specifice în cauză, astfel cum sunt revendicate, sunt culori de bază, ceea ce sugerează că ele au o importanță minoră și secundară în raport cu forma. Ținând seama de caracterul lor de bază, aceste culori îndeplinesc pur și simplu funcția de a distinge diferitele fețe ale cubului prin ceea ce Tribunalul a denumit un „efect de contrast” (Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctul 88). În plus, astfel de culori de bază, în măsura în care nu ar fi considerate funcționale, nu prezintă un caracter suficient de semnificativ pentru a fi calificate drept elemente arbitrare majore (a se vedea punctul 44 de mai sus).

Rezultă că natura specifică a acestor șase culori nu este o caracteristică esențială a mărcii contestate, spre deosebire de diferențierea lor și de efectul de contrast pe care îl produce această diferențiere.

În ședință, reclamanta a susținut că din decizia atacată nu reieșea caracterul de bază al celor șase culori în cauză. EUIPO a răspuns că acest caracter de bază reieșea în mod expres dintr‑o apreciere efectuată de divizia de anulare în decizia sa, pe care camera de recurs și‑o însușise confirmând‑o. În această privință, trebuie amintit că, atunci când camera de recurs confirmă în totalitate decizia organului inferior al EUIPO, această decizie, precum și motivarea sa fac parte din contextul în care a fost adoptată decizia camerei de recurs, context cunoscut de părți și care permite instanței să își exercite de deplin controlul de legalitate în ceea ce privește temeinicia aprecierii camerei de recurs [Hotărârea din 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart), T‑304/06, EU:T:2008:268, punctul 47]. În speță, trebuie arătat că divizia de anulare a calificat efectiv aceste șase culori drept „de bază” în două rânduri la pagina 20 din decizia sa.

Secundo, este necesar să se arate, asemenea EUIPO, că pretinsa „dispunere specifică” a culorilor pe fețele cubului, invocată de reclamantă, nu apare în mod clar în reprezentarea grafică a mărcii contestate. Deși reiese, desigur, din reprezentarea grafică că culorile galben, verde și roșu, pe de o parte, și culorile albastru, alb și portocaliu, pe de altă parte, sunt „adiacente”, nu rezultă totuși în mod clar cu ce alte culori este adiacentă fiecare dintre aceste culori și nici care ar fi „dispunerea specifică” a culorilor pe fețele cubului invocată de reclamantă, din moment ce o astfel de „dispunere specifică” nu reiese fără echivoc din reprezentarea grafică a mărcii contestate și din descrierea sa. Reclamanta nu poate invoca în realitate nicio „dispunere specifică” a culorilor prin intermediul unei reprezentări și al unei descrieri clare și neechivoce a tuturor culorilor adiacente unele față de celelalte, ceea ce tinde să indice că obiectul principal al mărcii tridimensionale în cauză este forma cubului, structura în grilă și diferențierea culorilor pe fiecare față a cubului.

Rezultă că pretinsa „dispunere specifică” invocată de reclamantă nu constituie o caracteristică esențială a mărcii contestate, spre deosebire de efectul de contrast produs prin diferențierea culorilor.

Tertio, contrar celor susținute de reclamantă, aspectul dacă aceasta din urmă (sau predecesorul său în drepturi) a urmărit să protejeze în principal forma ca atare sau desenul de suprafață ori ambele nu reiese „foarte clar” din descrierea mărcii contestate. Nici tipul mărcii contestate (tridimensională), ales de reclamantă (sau de predecesorul său în drepturi), nici descrierea mărcii menționate, care începe cu „șase suprafețe organizate geometric în trei perechi de suprafețe paralele, fiecare pereche fiind plasată perpendicular pe celelalte două” și continuă, după identificarea culorilor, prin „fiecare dintre aceste suprafețe este împărțită în nouă segmente egale, prin linii negre, formând astfel o grilă; reprezentarea grafică a mărcii prezintă două imagini tridimensionale, una laterală și cealaltă frontală, a fiecăreia dintre cele șase laturi”, nu sugerează că protecția era solicitată „în principal” pentru „desenul de suprafață, și anume culorile specifice și dispunerea acestora pe cub”, contrar celor susținute de reclamantă. Descrierea menționează în mod specific forma de cub („trei perechi de suprafețe paralele, fiecare pereche fiind plasată perpendicular pe celelalte două”) și faptul că fiecare dintre aceste suprafețe este „împărțită în nouă segmente egale, prin linii negre, formând astfel o grilă”. În plus, nu reiese nici din dosar că, în procedurile de opoziție sau de contrafacere, reclamanta (sau predecesorul său în drepturi) nu invocă dreptul său privind marca contestată decât în măsura restrânsă a celor șase culori specifice și a unei dispuneri specifice.

Din cele ce precedă rezultă că reclamanta nu a demonstrat că cele șase culori de bază plasate pe fețele Cubului Rubik reprezentate în marca contestată și dispunerea lor, în plus neclară, constituiau o caracteristică esențială a acestei mărci – dat fiind că o astfel de caracteristică ar fi, în percepția reclamantei, nefuncțională. Singurul element important și, prin urmare, singura caracteristică esențială a mărcii menționate în ceea ce privește culorile este diferențierea între pătrățelele de pe fiecare față a cubului, care permite distingerea acestora și care produce un efect de contrast.

Astfel, trebuie să se constate că caracteristicile esențiale ale mărcii contestate sunt următoarele: – o formă de cub; – o structură în grilă care separă 3 × 3 pătrățelele pe fiecare dintre cele șase fețe ale cubului; – o diferențiere a acestor pătrățele pe fiecare față a cubului în șase culori de bază (roșu, verde, albastru, portocaliu, galben și alb), permițând distingerea lor și producând un efect de contrast între ele.

Această apreciere a caracteristicilor esențiale ale mărcii contestate corespunde în esență celei a camerei de recurs de la punctul 52 din decizia atacată, care nu menționează de altfel nicio „dispunere specifică”. În schimb, interpretarea invocată de reclamantă nu este coerentă cu economia generală a deciziei atacate, care, în analiza acesteia privind funcționalitatea, nu se întemeiază nici pe culori specifice, nici pe o dispunere specifică. Prin urmare, această decizie trebuie înțeleasă, în lumina economiei sale generale, în sensul că, în mod întemeiat, nu atribuie calitatea de caracteristică esențială nici celor șase culori specifice ca atare, nici pretinsei lor „dispuneri specifice”, ci numai capacității lor de diferențiere printr‑un efect de contrast.

Este necesar să se concluzioneze că, fără a săvârși o eroare de apreciere, camera de recurs a constatat în esență că diferențierea în șase culori care permite să se distingă pătrățelele pe fiecare față a cubului printr‑un efect de contrast constituia o caracteristică esențială a mărcii contestate în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94.

Afirmația introductivă a reclamantei nu poate fi, așadar, admisă.

Prin intermediul criticii sale principale, reclamanta susține în esență că o culoare nu este o „formă” în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. Ea reproșează camerei de recurs că a încălcat acest articol apreciind că „culorile fac parte integrantă din forma” produsului în cauză și deducând din aceasta că marca contestată este constituită exclusiv din forma produsului.

Mai precis, reclamanta invocă cinci argumente. În primul rând, pe de o parte, aceasta susține că comercializarea Cubului Rubik nu este un criteriu relevant pentru a deduce că culorile fac parte integrantă din formă. Pe de altă parte, aceasta arată că, atunci când o caracteristică esențială poate fi înlocuită în mod arbitrar prin orice mijloc grafic (de exemplu, litere sau cifre), fără ca acest aspect să aibă un impact asupra formei, astfel cum este definită de contururile sale, o asemenea caracteristică nu poate face parte integrantă din formă. În al doilea rând, reclamanta susține că articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, în versiunea aplicabilă în speță, vizează numai semnele care sunt „constituite exclusiv […] din forma produsului”, a contrario față de modificarea legislativă adusă prin Regulamentul (UE) 2015/2424 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară și a Regulamentului (CE) nr. 2868/95 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2869/95 al Comisiei privind taxele care trebuie plătite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (JO 2015, L 341, p. 21), în scopul de a include și „alt[e] caracteristic[i]”. În al treilea rând, reclamanta invocă definiția care ar fi fost dată de Curte noțiunii de „formă” a unui produs, și anume contururile sale, din care ar rezulta că desenul de suprafață nu poate fi asimilat cu „forma” în sensul acestui articol. Prin urmare, camera de recurs ar fi considerat în mod eronat că desenul de suprafață, în calitate de caracteristică esențială a mărcii contestate, face parte integrantă din formă, în loc să admită, în conformitate cu jurisprudența Curții, că „forma” în sensul acestei dispoziții este definită de liniile sau de contururile care delimitează produsul tridimensional, în timp ce culoarea, ca orice alt desen de suprafață posibil, ar fi un element distinct. În al patrulea rând, reclamanta se prevalează de alte decizii și hotărâri pe care le consideră relevante. În al cincilea rând, susține că interpretarea dată de ea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 nu îl face inoperant, contrar declarațiilor „oarecum alarmiste” ale camerei de recurs.

În definitiv, potrivit reclamantei, ar trebui să se concluzioneze că cele șase culori și dispunerea lor specifică pe fețele cubului, care constituie o caracteristică esențială a semnului tridimensional în cauză, nu fac parte integrantă din „formă” în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. Această dispoziție nu s‑ar aplica, așadar, mărcii contestate, întrucât aceasta nu ar fi constituită exclusiv din forma produsului.

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

La punctele 61-63 din decizia atacată, în ceea ce privește culorile pătratelor fiecărei fețe a cubului, camera de recurs a respins argumentul reclamantei potrivit căruia culorile respective nu pot fi considerate o formă în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. Potrivit camerei de recurs, reieșea în mod clar din elementele de probă că forma mărcii contestate corespundea unui produs care era comercializat în culori, după cum confirma, de exemplu, imaginea extrasă de pe site‑ul internet Wikipedia pe care se întemeiau cele două părți (a se vedea punctul 108 de mai jos). În consecință, culorile făceau parte integrantă din formă și nu puteau fi excluse pentru simplul motiv că o culoare, ca atare, nu avea o „formă”. Camera de recurs a considerat că, dacă argumentul reclamantei ar fi corect, adăugarea unei culori, indiferent dacă aceasta este esențială sau pur decorativă, la un element funcțional al unei mărci de formă ar fi suficientă pentru a împiedica semnul să intre sub incidența articolului menționat pentru simplul motiv că nu poate fi considerat ca fiind constituit „exclusiv” dintr‑o formă. Aplicarea acestei dispoziții ar fi limitată în mod efectiv la mărcile înregistrate în negru și alb și nu ar mai garanta interesul său public subiacent.

La punctele 64-70 din decizia atacată, camera de recurs a considerat de asemenea că trimiterea reclamantei la Hotărârea din 12 iunie 2018, Louboutin și Christian Louboutin (C‑163/16, EU:C:2018:423), și la Hotărârea din 14 martie 2019, Textilis (C‑21/18, EU:C:2019:199), nu era deloc utilă. În opinia sa, mai întâi, aceste hotărâri nu priveau mărci de formă, ci mărci de poziționare. În continuare, reieșea în mod clar din Hotărârea din 12 iunie 2018, Louboutin și Christian Louboutin (C‑163/16, EU:C:2018:423), că Curtea nu examinase în această hotărâre aspectul dacă articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplica sau nu mărcilor de formă înregistrate în culori. În plus, în Hotărârea din 14 martie 2019, Textilis (C‑21/18, EU:C:2019:199), Curtea nu examinase o formă colorată, ci o marcă figurativă bidimensională colorată. Potrivit camerei de recurs, niciuna dintre deciziile sau hotărârile invocate de reclamantă nu susținea afirmația potrivit căreia, în cadrul aprecierii în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, trebuia să se facă o diferență între formă și culoarea sa. În speță, marca contestată nu era o culoare în sine și nici un motiv bidimensional care trebuia aplicat pe produsul în cauză (un puzzle în trei dimensiuni), ci consta în forma colorată a produsului însuși.

În acest context, este necesar să se considere că, având în vedere interesul public subiacent articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 (a se vedea punctele 22 și 23 de mai sus), precum și necesitatea de a menține efectul util al acestei dispoziții, noțiunea de „formă” nu trebuie interpretată într‑un mod excesiv de restrâns, care în special ar exclude orice formă colorată a unui produs.

În speță, trebuie amintit că marca contestată a fost depusă și înregistrată ca marcă tridimensională sau marcă de formă, iar nu ca marcă dinamică, de poziționare sau de culoare (a se vedea punctele 49-51 de mai sus). Având în vedere tipul acestei mărci, precum și reprezentarea sa grafică și descrierea sa, este necesar să se constate că a treia caracteristică esențială a mărcii menționate, și anume diferențierea pătrățelelor pe fiecare față a cubului în șase culori de bază, care permite distingerea lor și produce un efect de contrast între ele, este inerentă și consubstanțială formei reprezentate și, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs, face parte integrantă din această formă.

În această privință, trebuie totodată să se constate, asemenea EUIPO, că adăugarea a șase culori de bază (a se vedea punctul 67 de mai sus), în plus într‑o dispunere neclară (a se vedea punctul 70 de mai sus), formei tridimensionale funcționale, clar definite și reprezentate de liniile funcționale ale grilei, nu se opune ca marca contestată să fie un semn constituit exclusiv dintr‑o formă, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. Eventualitatea ca alte suprafețe să poată face din Cubul Rubik mai mult decât o formă este lipsită de relevanță pentru a stabili dacă, în speță, efectul de contrast care rezultă din diferențierea fețelor (pătrățelelor) cubului prin culori de bază constituie o caracteristică esențială a mărcii menționate.

Aceste constatări nu pot fi infirmate de argumentele reclamantei.

În primul rând, pe de o parte, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia comercializarea Cubului Rubik nu este un criteriu pertinent, trebuie amintit că caracteristicile esențiale ale formei necesare obținerii unui rezultat tehnic trebuie apreciate, în măsura posibilului, în raport cu funcția tehnică a produsului concret reprezentat (a se vedea punctul 32 de mai sus) și că, deși identificarea caracteristicilor esențiale ale semnului în cauză trebuie, în principiu, să înceapă cu examinarea reprezentării grafice a acestui semn, autoritatea competentă poate să se raporteze și la alte informații utile care permit determinarea în mod corect a acestor caracteristici, cum ar fi percepția publicului relevant (a se vedea punctul 28 de mai sus). Rezultă că, pe lângă reprezentarea grafică a mărcii contestate, camera de recurs putea lua de asemenea în considerare faptul că forma acestei mărci corespundea unui produs concret reprezentat care era comercializat în culori și perceput ca atare de publicul relevant.

Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul reclamantei privind modul în care camera de recurs ar fi apreciat forma mărcii contestate dacă ar fi existat, de exemplu, litere sau cifre pe suprafețe, trebuie să se considere că această chestiune este pur ipotetică și trebuie înlăturat acest argument ca inoperant, dat fiind că identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn trebuie efectuată de la caz la caz (a se vedea punctul 25 de mai sus). În speță, desenul de suprafață al cubului se contopește cu forma sa și nu constituie în sine o caracteristică esențială a semnului (a se vedea punctele 61-75 de mai sus), ci exclusiv efectul de contrast pe care îl produce este cel care constituie o astfel de caracteristică esențială. Este irelevant dacă, într‑un alt caz special, alte desene de suprafață ar fi considerate o caracteristică esențială nefuncțională a unei alte mărci.

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia camera de recurs nu a ținut seama de modificarea legislativă care introduce termenii „altă caracteristică” la articolul 7 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 207/2009 (care a înlocuit Regulamentul nr. 40/94), acesta trebuie respins ca inoperant. Astfel, faptul că mărcile care conțin „alt[e] caracteristic[i]” decât forma pot intra sub incidența acestui articol, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2015/2424, nu înseamnă în mod necesar că articolul menționat, în versiunea sa anterioară, nu acoperea mărcile tridimensionale care cuprind culori.

În acest context, trebuie amintit, asemenea EUIPO, că introducerea termenilor „altă caracteristică” prin Regulamentul 2015/2424 în cadrul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009 (care a înlocuit Regulamentul nr. 40/94) nu urmărea să stabilească faptul că mărcilor tridimensionale în culori nu li se mai aplică această dispoziție în versiunea sa anterioară din cauză că ele conțin culori. Această modificare legislativă era strâns legată de eliminarea cerinței de reprezentare grafică prin Regulamentul 2015/2424 și de introducerea subsecventă a unor noi tipuri de mărci „netradiționale” în sistemul mărcilor Uniunii Europene. Mărcile tridimensionale în culori nu au fost introduse prin modificarea legislativă menționată, ci existau deja anterior, astfel încât adăugarea termenilor „altă caracteristică” nu a modificat examinarea funcționalității unor astfel de mărci. Ceea ce contează este dacă culoarea sau culorile unei astfel de mărci tridimensionale sunt sau nu sunt o caracteristică esențială a acestei mărci, mai degrabă decât dacă ele fac parte din forma sau dintr‑o „altă caracteristică”.

Astfel, după cum a statuat în esență Curtea în Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI (C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 51 și 52), în care era aplicabil articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, adăugarea unor caracteristici neesențiale fără funcție tehnică nu face ca o formă să iasă din domeniul de aplicare al acestui motiv absolut de refuz, în măsura în care toate caracteristicile esențiale ale acestei forme îndeplinesc o astfel de funcție (a se vedea punctul 40 de mai sus). În acea cauză, culoarea roșie a cărămizii Lego a fost considerată o caracteristică neesențială de către Marea Cameră de recurs și de către Tribunal (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 73 și 74). De asemenea, în cauze similare, Tribunalul a confirmat nulitatea mărcilor în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, înainte de modificarea sa prin Regulamentul 2015/2424, cu alte cuvinte atunci când această dispoziție menționa numai „semne constituite exclusiv din formă”, în prezența unor culori care nu erau „o formă” [Hotărârea din 31 ianuarie 2018, Reprezentarea unui plasture transdermic, T‑44/16, nepublicată, EU:T:2018:48, punctele 101-104, Hotărârea din 24 septembrie 2019, Reprezentarea unui pătrat negru care conține șapte cercuri concentrice albastre, T‑261/18, EU:T:2019:674, punctele 70-72, și Ordonanța din 15 iulie 2021, Roxtec/EUIPO – Wallmax (Reprezentarea unui pătrat portocaliu care conține șapte cercuri negre concentrice), T‑455/20, nepublicată, EU:T:2021:483, punctele 51-53].

În al treilea rând, în ceea ce privește invocarea de către reclamantă a Hotărârii din 12 iunie 2018, Louboutin și Christian Louboutin (C‑163/16, EU:C:2018:423), și a Hotărârii din 14 martie 2019, Textilis (C‑21/18, EU:C:2019:199), trebuie să se considere, asemenea camerei de recurs, că aceste hotărâri sunt lipsite de pertinență în speță pentru următoarele motive.

Pe de o parte, cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 12 iunie 2018, Louboutin și Christian Louboutin (C‑163/16, EU:C:2018:423), nu este analoagă cu prezenta speță, întrucât privea un semn care consta într‑o culoare aplicată pe talpa unui pantof, și anume o marcă de poziționare, iar nu o marcă tridimensională. Curtea a declarat în esență că o marcă ce urmărea în mod clar să protejeze aplicarea unei anumite culori pe o parte a unui produs, excluzând explicit contururile produsului, nu era constituită exclusiv din forma produsului în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (e) punctul (iii) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25) (Hotărârea din 12 iunie 2018, Louboutin și Christian Louboutin, C‑163/16, EU:C:2018:423, punctul 27). Acest lucru nu este incompatibil cu constatarea potrivit căreia o marcă de formă care conține culori poate, într‑un caz particular, să continue să fie considerată ca fiind constituită exclusiv din forma produsului în scopul aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 207/2009, înainte de modificarea sa prin Regulamentul 2015/2424, sau a Regulamentului nr. 40/94 (a se vedea în acest sens hotărârile citate la punctul 92 de mai sus).

Pe de altă parte, nici cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 14 martie 2019, Textilis (C‑21/18, EU:C:2019:199), nu este analoagă cu prezenta speță, întrucât, în cadrul acesteia, Curtea a examinat o marcă figurativă cu motive decorative care era aplicată pe produse, iar nu o marcă tridimensională având culori de bază.

În al patrulea rând, în ceea ce privește invocarea de către reclamantă a altor decizii și hotărâri, trebuie de asemenea să se considere că acestea din urmă sunt lipsite de pertinență în speță.

Primo, în ceea ce privește hotărârea pronunțată de rechtbank Gelderland (Tribunalul din Gelderland, Țările de Jos) (înscrisul anexat AP 1), este suficient să se arate, astfel cum a procedat camera de recurs la punctul 69 din decizia atacată, că mărcile invocate de reclamantă „nu urmăreau să protejeze forma, ci numai aplicarea motivului în cauză într‑un loc specific al produselor” (punctul 4.19 din acea hotărâre). În speță, în schimb, afirmația potrivit căreia marca contestată urmărește doar să protejeze desenul de suprafață al produsului, și anume o „dispunere specifică de culori specifice”, nu reiese din reprezentarea grafică și din descrierea acestei mărci (a se vedea punctele 61-75 de mai sus), ci este vorba mai degrabă despre o formă înregistrată în culori. În plus, deciziile naționale nu sunt obligatorii pentru EUIPO, astfel cum recunoaște reclamanta, și, în orice caz, camera de recurs a ținut seama în mod corespunzător de hotărârea menționată.

Secundo, în ceea ce privește Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă (T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765), invocarea de către reclamantă a constatărilor făcute în aceasta nu este relevantă în speță. Mai întâi, trebuie subliniat că acea hotărâre privea marca Uniunii Europene tridimensională numărul 162784 pentru Cubul Rubik în negru și alb, reprodusă la punctul 7 de mai sus, iar nu marca contestată, înregistrată în culori și reprodusă la punctul 2 de mai sus. În plus, în măsura în care Tribunalul a statuat că „caracteristica bine cunoscută a «Cubului Rubik» referitoare la existența unor diferențe de culoare pe cele șase fețe ale cubului[,] element care nu este vizibil pe reprezentarea grafică a mărcii [numărul 162784] putea, la fel ca mecanismul intern al «Cubului Rubik», cel care permite rotația verticală și orizontală a rândurilor de cuburi mici, să fie luată în considerare în mod valabil de camera de recurs la evaluarea funcționalității celor două caracteristici esențiale corect identificate ale mărcii respective” (Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctul 99), nu se poate deduce în niciun caz de aici că adăugarea la Cubul Rubik a șase culori de bază ar permite mărcii contestate să nu fie constituită exclusiv dintr‑o formă în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94.

Tertio, în ceea ce privește Hotărârea din 24 mai 2023, Glaxo Group/EUIPO – Cipla Europe (Forma unui inhalator) (T‑477/21, nepublicată, EU:T:2023:280), este suficient să se arate că această cauză privea caracterul distinctiv al mărcii în discuție, iar nu funcționalitatea sa, astfel încât nu este relevantă în speță. Într‑adevăr, examinarea în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 nu intră sub incidența acelorași norme precum aprecierea cu privire la elementele distinctive, a căror identificare urmărește să evalueze funcția de indicare a originii produselor în percepția consumatorului, ceea ce este diferit de determinarea elementelor esențiale ale unei forme (Hotărârea din 24 septembrie 2019, Reprezentarea unui pătrat negru care conține șapte cercuri concentrice albastre, T‑261/18, EU:T:2019:674, punctul 53, și Hotărârea din 30 martie 2022, Forma unei ghete pentru sărituri, T‑264/21, nepublicată, EU:T:2022:193, punctul 43).

În al cincilea rând, în ceea ce privește criticile reclamantei față de afirmația, „oarecum alarmistă” în opinia sa, a camerei de recurs potrivit căreia articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 ar deveni practic inoperant dacă adăugarea unei culori, indiferent dacă este esențială sau pur decorativă, la o formă funcțională ar face ca această dispoziție să fie inaplicabilă, trebuie să se constate că afirmația criticată provine dintr‑o generalizare din partea camerei de recurs și se dovedește a fi neesențială în speță. Or, o critică care contestă o apreciere neesențială nu este de natură să afecteze dispozitivul deciziei atacate și trebuie înlăturată ca fiind inoperantă [a se vedea Hotărârea din 28 iunie 2023, CEDC International/EUIPO – Underberg (Forma unui fir de iarbă într‑o sticlă), T‑145/22, EU:T:2023:365, punctul 113 și jurisprudența citată].

Având în vedere tot ceea ce precedă, este necesar să se concluzioneze că, fără a săvârși o eroare de apreciere, camera de recurs a constatat că marca contestată, și anume o marcă tridimensională înregistrată în culori, este constituită exclusiv dintr‑o formă în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94.

Critica principală a reclamantei nu poate fi, așadar, admisă.

Prin urmare, primul aspect al motivului unic trebuie respins.

Prin intermediul celui de al doilea aspect al motivului unic, reclamanta susține că, chiar presupunând că culorile specifice și dispunerea lor specifică fac parte din forma mărcii contestate, ele nu sunt necesare pentru obținerea unui rezultat tehnic. Cu toate că, desigur, este necesar ca cele șase fețe ale cubului să poată fi diferențiate, modul în care se ajunge la acest rezultat nu ar fi totuși o chestiune tehnică, ci pur estetică.

Mai precis, reclamanta invocă patru argumente. În primul rând, aceasta susține că există posibilități infinite de concepere pentru desenul de suprafață care permit să se distingă cele șase fețe ale cubului și că alegerea nu este nicidecum limitată de considerații tehnice. În consecință, marca contestată nu ar conferi niciun fel de monopol. În al doilea rând, reclamanta invocă procesul creativ al Cubului Rubik. Potrivit declarației sale din 25 noiembrie 1998 (punctul 20 din această declarație), domnul Rubik ar fi ales aceste culori vii pentru a face cubul „mai excitant”, iar nu pentru a efectua o simplă diferențiere. Reclamanta „susține că excitarea nu face parte din funcția tehnică a unui produs”. În al treilea rând, reclamanta apreciază că jurisprudența referitoare la „formele alternative” nu se aplică simplelor decorații de suprafață arbitrare care nu au niciun impact asupra funcției, precum în speță. În cazul în care decorația de suprafață este o caracteristică esențială a unei mărci tridimensionale, nu ar exista riscul de monopolizare a unei soluții tehnice încorporate în formă, iar întinderea protecției ar fi limitată la elementele nefuncționale. În al patrulea rând, reclamanta arată că brevetele care, la acel moment, protejau Cubul Rubik nu revendicau culori și nici măcar nu conțineau culori, ci doar făceau referire la fețe care puteau fi diferențiate. Protecția desenului de suprafață, astfel cum este descrisă în marca contestată, nu ar conduce, așadar, la nicio protecție perpetuă a unui element care ar fi fost protejat anterior prin brevete.

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

Cu titlu introductiv, nu este necesar să se repună în discuție aprecierile camerei de recurs, de altfel necontestate de reclamantă, referitoare la analiza funcționalității structurii în grilă și a formei cubului.

Astfel, la punctele 55-58 din decizia atacată, în ceea ce privește structura în grilă, constituită din linii negre care se întrepătrund, pe orizontală și pe verticală, pe fiecare dintre fețele cubului, împărțind fiecare față în cuburi mici de aceeași dimensiune repartizate în rânduri de 3 × 3, camera de recurs a considerat că o astfel de structură era necesară pentru obținerea rezultatului tehnic urmărit, întemeindu‑se pe decizia citată (punctele 40-42) privind marca Uniunii Europene numărul 162784, care a fost confirmată prin Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă (T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctele 86 și 87). Camera de recurs a apreciat că separarea fizică între cuburile mici era necesară pentru a face să pivoteze, pe verticală și pe orizontală, datorită unui mecanism plasat în centrul cubului, diferitele rânduri ale acestor cuburi mici (punctele 40-42 din decizia citată). Aceasta a adăugat că, în cadrul procedurii în fața diviziei de anulare, cele două părți prezentaseră o pagină de pe site‑ul internet Wikipedia referitoare la Cubul Rubik (a se vedea anexa 16 și piesa 1), care cuprindea imaginea reprodusă mai jos. Potrivit camerei de recurs, din această imagine reieșea în mod clar că marca contestată făcea referire la un produs care, cu excepția culorilor, nu era diferit de cel examinat în decizia citată. În consecință, concluziile acestei decizii privind funcționalitatea tehnică a structurii în grilă trebuiau să se aplice și în speță.

De asemenea, la punctul 59 din decizia atacată, în ceea ce privește forma cubului, camera de recurs a arătat că Tribunalul confirmase concluziile sale potrivit cărora această formă era necesară pentru obținerea rezultatului tehnic urmărit. Dat fiind că puzzle‑ul în trei dimensiuni era compus din cuburi mici dispuse în rânduri de 3 × 3, care trebuiau să fie rotite pe verticală și pe orizontală pentru a rezolva puzzle‑ul, dând fiecărei fețe o culoare diferită, forma produsului în ansamblu era în mod necesar cea a unui cub (Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă, T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765, punctul 89). În speță, camera de recurs a considerat că, întrucât forma cubului era indisociabilă de structura în grilă, aceste concluzii se aplicau și mărcii contestate.

În prezent, trebuie să se procedeze la analiza funcționalității celei de a treia caracteristici esențiale, și anume diferențierea pătrățelelor pe fiecare față a cubului în șase culori de bază, permițând distingerea acestora și producând un efect de contrast între ele (a se vedea punctul 74 de mai sus).

La punctele 71-74 din decizia atacată, în ceea ce privește „funcția tehnică a culorilor”, camera de recurs a amintit că, în decizia citată privind validitatea mărcii Uniunii Europene numărul 162784, considerase că diferitele hașuri (linii verticale, linii diagonale, puncte etc.) ale pătratelor fiecărei fețe a cubului sugerau culori diferite și, în consecință, că diferitele culori de pe cele șase fețe ale cubului constituiau a treia caracteristică esențială a semnului. Ținând seama de rezultatul tehnic urmărit, și anume a face să pivoteze, pe orizontală și pe verticală, rândurile de cuburi până când fiecare dintre fețele puzzle‑ului prezintă nouă pătrate de aceeași culoare, aceasta apreciase că culorile erau necesare pentru obținerea acestui rezultat. Astfel, cubul nu ar funcționa ca un puzzle dacă cele șase fețe ale sale ar avea, toate, aceeași culoare (punctele 22 și 44 din decizia citată). În opinia sa, Tribunalul confirmase implicit, în Hotărârea din 24 octombrie 2019, Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă (T‑601/17, nepublicată, EU:T:2019:765), că culorile Cubului Rubik erau necesare pentru obținerea unui rezultat tehnic.

La punctele 75-86 din decizia atacată, camera de recurs a constatat că afirmația reclamantei potrivit căreia combinația specifică a celor șase culori revendicate era distinctivă și arbitrară, pe lângă faptul că beneficia de protecție prin dreptul de autor, nu poate repune în discuție concluziile sus‑menționate. De la bun început, aceasta a respins argumentul potrivit căruia combinația de culori conferea un caracter distinctiv Cubului Rubik comercializat cu succes de reclamantă. Din articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul nr. 40/94 reieșea că, chiar dacă o formă a produsului necesară obținerii unui rezultat tehnic a dobândit un caracter distinctiv prin utilizare, aceasta trebuia să fie declarată nulă. În continuare, aceasta a respins afirmația potrivit căreia culorile nu erau singura soluție pentru a obține rezultatul tehnic care consta în distingerea diferitor cuburi pentru motivul că aceasta se întemeia pe ipoteza eronată potrivit căreia culorile trebuiau să fie distinse de formă. Astfel, existența unor forme alternative care permit obținerea aceluiași rezultat tehnic nu împiedica, în sine, ca o marcă să poată intra sub incidența articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din regulamentul menționat. Faptul că același rezultat tehnic al Cubului Rubik poate fi obținut prin adăugarea unor motive, a unor simboluri sau a unor litere pe suprafața cuburilor era, așadar, lipsit de relevanță pentru aprecierea caracterului funcțional al culorilor în cauză. În plus, aceasta a respins, pentru același motiv, argumentul potrivit căruia alegerea culorilor specifice fusese efectuată în mod arbitrar. Ea a arătat că, după cum explicase însuși domnul Rubik în declarația sa scrisă din 26 februarie 2015 (anexa 22 la cererea de declarare a nulității), el aplicase inițial diferite autocolante pe suprafața cuburilor, astfel încât se poate distinge mișcarea fiecărui cub în rotație (punctul 16 din declarație). Potrivit camerei de recurs, rezulta că orice combinație de șase culori suficient de distincte una față de cealaltă ar fi adecvată pentru a obține rezultatul tehnic urmărit. Aceasta a constatat că combinația culorilor roșu, verde, albastru, portocaliu, galben și alb îndeplinea acest criteriu și era, așadar, necesară pentru a obține rezultatul tehnic al Cubului Rubik. În sfârșit, aceasta a adăugat că o eventuală protecție prin dreptul de autor, de care ar beneficia această combinație de culori sau designul Cubului Rubik, nu poate avea incidență asupra aprecierii validității mărcii contestate în raport cu articolul menționat.

La punctul 87 din decizia atacată, camera de recurs a concluzionat că a treia caracteristică esențială, și anume cele șase culori diferite ale pătratelor fiecărei fețe a cubului, este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic.

În această privință, este necesar să se constate că faptul că fiecare față a cubului (și fiecare pătrățel al acestuia) se poate distinge prin șase culori diferențiate constituie o caracteristică esențială a mărcii contestate care este necesară pentru obținerea rezultatului tehnic al acestei mărci, astfel cum s‑a stabilit la punctele 52 și 53 de mai sus. Funcția tehnică a acestei caracteristici esențiale este de a permite să se distingă, printr‑un efect de contrast, fiecare față a cubului, precum și fiecare dintre pătrățelele structurii în grilă care figurează pe fiecare dintre aceste fețe.

Trebuie de asemenea să se constate că prezența în marca contestată a unor caracteristici neesențiale care constau într‑o paletă de șase culori de bază, în măsura în care aceste culori nu sunt funcționale prin ele însele, nu are incidență asupra concluziei potrivit căreia marca menționată este constituită exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic, având în vedere jurisprudența privind elementele arbitrare minore (a se vedea punctul 40 de mai sus). În plus, având în vedere caracterul de bază al culorilor menționate, afirmația reclamantei potrivit căreia „excitarea nu face parte din funcția tehnică a unui produs” este inoperantă în speță, din moment ce funcția tehnică a culorilor diferențiate în cauză nu constă în „a excita” observatorul, ci în a‑i permite să distingă, printr‑un efect de contrast, fețele cubului și pătrățelele de pe acestea.

Aceste constatări nu pot fi infirmate de argumentele reclamantei.

În primul rând, în ceea ce privește invocarea de către reclamantă a unor posibilități infinite de concepere pentru desenul de suprafață al Cubului Rubik, trebuie să se considere că, deși este adevărat că rezultatul tehnic urmărit poate fi obținut printr‑un număr infinit de desene de suprafață, problema, în speță, nu este cea a existenței unor alternative posibile pentru caracteristicile neesențiale, ci cea a legăturii de cauzalitate dintre o caracteristică esențială și rezultatul tehnic, și anume dacă „desenul de suprafață” special care figurează în marca contestată și permite să se distingă fețele cubului și pătrățelele structurii în grilă printr‑un efect de contrast constituie o caracteristică esențială a acestei mărci care este necesară pentru obținerea rezultatului tehnic al mărcii respective. Or, o astfel de legătură de cauzalitate a fost constatată la punctul 114 de mai sus. Prin urmare, împrejurarea că sunt posibile și alte desene de suprafață (elemente grafice, simboluri, motive, imagini, logouri, caractere, litere, cifre, mijloace tactile sau electronice, holograme, culori neon sau culori metalice vii, pastel sau întunecate) este lipsită de relevanță în speță. Invocarea unor posibilități infinite de concepere este, așadar, inoperantă.

Totodată, trebuie să se considere, asemenea EUIPO, că alegerea a șase culori de bază pentru a distinge fețele cubului este una dintre soluțiile cele mai evidente care pot fi avute în vedere. Caracterul de bază al acestor culori sugerează că ele au o importanță minoră și secundară în raport cu forma (a se vedea punctul 67 de mai sus). În plus, dispunerea acestora pe fețele cubului este neclară (a se vedea punctul 70 de mai sus). Elementele cele mai importante ale mărcii contestate sunt forma de cub, structura în grilă și faptul că fiecare față a cubului poate fi distinsă de celelalte printr‑un efect de contrast. Eventualitatea ca alte finisări ale suprafeței, mai sofisticate și mai puțin de bază, să poată „ridica” aceste desene la rangul de caracteristică esențială rămâne fără incidență pentru soluționarea prezentului litigiu (a se vedea punctul 70 de mai sus).

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei referitor la „procesul creativ” al Cubului Rubik, este suficient să se arate că, la punctul 78 din decizia atacată, camera de recurs a precizat că „orice combinație de șase culori” ar fi adecvată pentru a obține rezultatul tehnic urmărit. Aceasta nu a făcut referire la alte desene de suprafață posibile, precum logouri care ar fi atractive vizual sau „excitante”. Chiar presupunând că, în mod eronat, camera de recurs a considerat că „orice combinație de șase culori” ar fi adecvată pentru a obține rezultatul tehnic, întrucât anumite alte combinații specifice de culori ar putea fi considerate, prin ele însele, o caracteristică esențială a mărcii contestate, acest lucru nu ar fi suficient pentru a repune în discuție legalitatea deciziei menționate, din moment ce prezenta combinație de șase culori specifice (în plus, într‑o dispunere neclară), deși nefuncțională în sine, nu este o caracteristică esențială a acestei mărci. Acest argument este, așadar, inoperant.

În al treilea rând, argumentul reclamantei privind inaplicabilitatea jurisprudenței referitoare la formele alternative se întemeiază pe premisa potrivit căreia, în speță, combinația specifică de șase culori este o caracteristică esențială a mărcii contestate. Or, prezenta combinație specifică de șase culori (în plus, într‑o dispunere neclară), deși nefuncțională în sine, nu este o caracteristică esențială a acestei mărci. Prin urmare, problema dacă camera de recurs a considerat sau nu în mod eronat că această jurisprudență era aplicabilă în speță este lipsită de relevanță pentru soluționarea prezentului litigiu. Acest argument este, așadar, inoperant.

În al patrulea rând, în ceea ce privește afirmația reclamantei potrivit căreia brevetele care protejau anterior Cubul Rubik nici nu revendicau, nici măcar nu conțineau culori, ci făceau pur și simplu referire la fețele laterale care pot fi distinse, trebuie să se constate că o astfel de împrejurare nu permite să se tragă concluzii cu privire la întinderea protecției mărcii contestate. Nu reiese nicidecum din reprezentarea acestei mărci, care este o marcă tridimensională, iar nu o marcă de culoare, de poziționare sau dinamică, nici din descrierea sa, că protecția este solicitată numai pentru combinația celor șase culori specifice și dispunerea acestora, care este, în plus, neclară. Această afirmație este, așadar, inoperantă.

În această privință, trebuie precizat că dreptul mărcilor Uniunii Europene nu cuprinde o jurisprudență echivalentă cu cea aplicabilă în cadrul distinct al dreptului desenelor sau modelelor industriale ale Uniunii Europene, în care aspectul constituie elementul determinant al obiectului protecției (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2018, DOCERAM, C‑395/16, EU:C:2018:172, punctul 25 și jurisprudența citată). Potrivit acestei jurisprudențe, în ipoteza în care o dispunere specială a caracteristicilor este aleasă în alte scopuri decât necesitatea de a îndeplini o funcție tehnică și în special în scopuri ornamentale, desenul sau modelul industrial este valid, dar conferă protecție numai acestei dispuneri speciale, iar nu caracteristicilor aspectului produsului exclusiv funcționale care sunt vizate de această dispunere [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 noiembrie 2020, Tinnus Enterprises/EUIPO – Mystic Products și Koopman International (Instalații de distribuție a fluidelor), T‑574/19, EU:T:2020:543, punctele 25 și 26]. În schimb, în dreptul mărcilor Uniunii Europene, faptul că o combinație de elemente exclusiv funcționale aduce o valoare estetică de ansamblu sau contribuie la crearea unei imagini ornamentale a mărcii contestate nu împiedică aplicarea motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 (a se vedea punctul 42 de mai sus), nici a cauzei de nulitate corespondente.

Prin urmare, fără a săvârși o eroare de apreciere, camera de recurs a constatat în esență că caracteristica esențială referitoare la faptul că fiecare față (și fiecare pătrățel) al cubului poate fi distinsă prin șase culori diferențiate care produc un efect de contrast era funcțională, cu alte cuvinte necesară pentru obținerea rezultatului tehnic al mărcii contestate.

În consecință, al doilea aspect al motivului unic trebuie respins.

Prin intermediul celui de al treilea aspect al motivului unic, care privește mai precis „puzzle‑urile” (în sens restrâns de „jigsaw puzzles” în engleză) din clasa 28, reclamanta reproșează camerei de recurs că a aplicat în mod eronat articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, întrucât, mai întâi, forma Cubului Rubik nu este o „imagine” și, în continuare, rezultatul tehnic pe care camera de recurs și‑a întemeiat aprecierea (a se vedea punctul 52 de mai sus), și anume, în esență, acela de a roti elemente deja asamblate, nu este cel al unui puzzle, al cărui scop este de a completa o imagine prin asamblarea unor elemente individuale care se îmbină.

EUIPO și intervenienta contestă argumentele reclamantei.

La punctele 88-90 din decizia atacată, camera de recurs a arătat că divizia de anulare considerase că „puzzle‑urile în trei dimensiuni”, pentru care cele trei caracteristici esențiale ale mărcii contestate fuseseră considerate necesare pentru obținerea unui rezultat tehnic, erau identice cu categoriile mai vaste de „jucării, jocuri și jucării, puzzle‑urile în trei dimensiuni” din clasa 28 sau erau incluse în aceasta. În ceea ce privește puzzle‑urile (în sens restrâns de „jigsaw puzzles” în engleză), divizia de anularea considerase că nu se putea exclude ca forma tridimensională constituită din cuburi de diferite culori să poată servi la obținerea rezultatului tehnic care constă în a apăsa pe aceste cuburi pentru a le asambla într‑o anumită poziție cu aceeași secvență de culori. Camera de recurs a arătat că, în fața sa, calea de atac contesta numai această motivare privind puzzle‑urile și a convenit că explicația furnizată de divizia de anulare în această privință nu era inteligibilă. Cu toate acestea, ea a constatat că concluzia potrivit căreia forma protejată de marca contestată era necesară pentru obținerea rezultatului tehnic al puzzle‑urilor trebuia confirmată. Potrivit sensului său literal, un puzzle este un joc care constă în asamblarea unor piese sub formă de mozaicuri, în general neregulate, care se îmbină, fiecare reprezentând în general o parte a unei imagini, astfel încât, odată asamblate, piesele puzzle‑ului oferă o imagine completă. Camera de recurs a considerat că, cu toate că un Cub Rubik nu este poate primul exemplu de puzzle care să vină în minte, nimic din reprezentarea semnului nu exclude posibilitatea de a demonta cubul și de a‑l reasambla pentru a obține combinația perfectă, structura în grilă fiind necesară pentru a separa diferitele cuburi, iar culorile fiind necesare pentru a indica ordinea în care cuburile trebuiau reasamblate.

Camera de recurs a concluzionat în esență că marca contestată a fost înregistrată contrar dispozițiilor articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 pentru toate produsele vizate de înregistrare, inclusiv puzzle‑urile.

În această privință, este cert că prezentul aspect al motivului unic nu privește „puzzle‑urile în trei dimensiuni” (în sens de „puzzle‑uri mecanice” sau de „mechanical puzzles” în engleză), ci numai indicația de „puzzle‑uri” (în sens restrâns de „jigsaw puzzles” în engleză), cu alte cuvinte produse care sunt în mod tipic în două dimensiuni, chiar dacă există și în trei dimensiuni.

Este necesar să se observe că, deși aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, care privește formele și, așadar, produsele tridimensionale, la o astfel de indicare a unor produse tipic bidimensionale poate părea deconcertantă, cauza se reduce inițial la alegerea acestei indicații de către reclamantă (sau de către predecesorul său în drepturi).

Or, trebuie amintit că, potrivit normei 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 40/94 (JO 1995, L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189), astfel cum este aplicabilă în speță, lista produselor și serviciilor pentru care o marcă este solicitată trebuie stabilită astfel încât să apară clar natura lor.

Reiese că îi revine persoanei care solicită înregistrarea unui semn ca marcă a Uniunii Europene obligația de a indica, în cerere, lista produselor sau a serviciilor pentru care se solicită înregistrarea și de a prezenta, pentru fiecare dintre produsele sau serviciile menționate, o descriere din care să rezulte clar natura sa [a se vedea Hotărârea din 6 aprilie 2017, Nanu‑Nana Joachim Hoepp/EUIPO – Fink (NANA FINK), T‑39/16, EU:T:2017:263, punctul 44 și jurisprudența citată].

De altfel, această cerință de claritate a fost consolidată de jurisprudența Curții, potrivit căreia produsele sau serviciile pentru care este solicitată o marcă a Uniunii Europene trebuie să fie identificate de solicitant în mod suficient de clar și de precis pentru a permite autorităților competente și operatorilor economici să stabilească numai pe această bază întinderea protecției conferite de marcă (Hotărârea din 19 iunie 2012, Chartered Institute of Patent Attorneys, C‑307/10, EU:C:2012:361, punctul 64).

În speță, este necesar să se arate că indicația „jigsaw puzzles” în engleză (limba de depunere a mărcii contestate) pentru produse din clasa 28 este susceptibilă să facă obiectul a două interpretări divergente. Pe de o parte, această indicație ar putea fi interpretată restrictiv, asemenea reclamantei, în sensul că semnifică o „imagine” în două dimensiuni. Cu toate acestea, depunerea unei mărci tridimensionale pentru astfel de produse bidimensionale nu apare ca fiind plauzibilă. Pe de altă parte, această indicație ar putea fi interpretată mai larg ca vizând atât „jigsaw puzzles” în imagini (două dimensiuni), cât și „jigsaw puzzles” în volume (trei dimensiuni), ceea ce ar fi mai plauzibil pentru o marcă tridimensională, tip de marcă ales de reclamantă (sau de predecesorul său în drepturi).

Trebuie să se constate că, prin autorizarea celor două interpretări divergente menționate mai sus pentru produse din clasa 28 acoperite de marca tridimensională contestată, indicația „jigsaw puzzles” are un caracter ambiguu și, pe cale de consecință, nu poate îndeplini cerința de claritate care rezultă din norma 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 și din jurisprudență.

Or, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, titularul unei mărci nu poate să profite de o încălcare a obligației sale de a indica lista produselor într‑un mod clar și precis (a se vedea Hotărârea din 6 aprilie 2017, NANA FINK, T‑39/16, EU:T:2017:263, punctul 48 și jurisprudența citată).

Prin urmare, indicația vizată nu trebuie interpretată astfel încât să cuprindă, în favoarea reclamantei, numai „jigsaw puzzles” în două dimensiuni, ceea ce ar permite acestei indicații să iasă din domeniul de aplicare al motivului de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 și cauzei de nulitate corespondente. Această indicație trebuie interpretată astfel încât să includă și „jigsaw puzzles” în trei dimensiuni.

În ceea ce privește „jigsaw puzzles” în trei dimensiuni, este necesar să se constate că acestea sunt necesare pentru obținerea rezultatului tehnic al mărcii contestate (a se vedea punctele 52 și 53 de mai sus). Astfel, după cum a considerat în mod corect camera de recurs la punctul 90 din decizia atacată, nimic din reprezentarea acestei mărci, furnizată de predecesorul în drepturi al reclamantei, nu exclude posibilitatea de a demonta cubul și de a‑l reasambla pentru a obține combinația perfectă, structura în grilă fiind necesară pentru a separa diferitele cuburi, iar culorile fiind necesare pentru a indica ordinea în care cuburile trebuie reasamblate.

Prin urmare, fără a săvârși o eroare de apreciere, camera de recurs a constatat că motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplica și „puzzle‑urilor” („jigsaw puzzles” în engleză) și, așadar, a concluzionat că marca contestată era afectată de cauza de nulitate corespondentă pentru toate produsele vizate de înregistrare.

Prin urmare, al treilea aspect al motivului unic trebuie respins.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor EUIPO și ale intervenientei. Pe de altă parte, în ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente procedurii în fața camerei de recurs, este suficient să se arate că, dat fiind că prezenta hotărâre respinge acțiunea îndreptată împotriva deciziei atacate, punctul 2 din dispozitivul acesteia continuă să reglementeze plata cheltuielilor de judecată în discuție [a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 februarie 2019, Lotte/EUIPO – Générale Biscuit‑Glico France (PEPERO original), T‑459/18, nepublicată, EU:T:2019:119, punctul 194].

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea)

9 iulie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Istoricul cauzei

Concluziile părților

În drept

Observații introductive

Cu privire la tipul mărcii contestate

Cu privire la rezultatul tehnic al mărcii contestate

Cu privire la primul aspect al motivului unic, întemeiat pe o eroare de apreciere în identificarea caracteristicilor esențiale ale mărcii contestate

Cu privire la afirmația introductivă referitoare la caracteristicile esențiale ale mărcii contestate

Cu privire la critica principală, întemeiată pe faptul că diferențierea în șase culori nu poate fi considerată ca făcând parte integrantă din forma mărcii contestate

Cu privire la al doilea aspect al motivului unic, întemeiat pe o eroare de apreciere în analiza funcționalității mărcii contestate

Cu privire la al treilea aspect al motivului unic, întemeiat pe o eroare de apreciere referitoare la „puzzle‑uri”

Cu privire la cheltuielile de judecată

Cuprins