Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 23 iulie 2025 (Extras).#BT Global Services Belgium împotriva Comisia Europeană.#Contracte de achiziții publice de servicii – Procedură de cerere de ofertă – Servicii transeuropene de telematică între administrații – Extinderea de nouă generație (TESTA‑ng II Ext) – Directiva 2014/24/UE – Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2018/1046 – Decizie de modificare a contractului în curs fără publicarea unui nou anunț de cerere de ofertă – Circumstanțe neprevăzute – Acțiune în anulare – Calitate procesuală activă – Afectare individuală – Admisibilitate.#Cauza T-1081/23.

Comisia arată că acțiunea este inadmisibilă din cauza lipsei calității procesuale active a reclamantei, mai precis a lipsei afectării sale individuale potrivit articolului 263 al patrulea paragraf TFUE. [omissis]

În speță, decizia atacată este un anunț de modificare a contractului, publicat în Suplimentul la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Din moment ce trebuie să se constate că reclamanta nu este destinatara deciziei atacate și că o astfel de decizie nu constituie un act normativ cu aplicabilitate generală, trebuie să se verifice dacă reclamanta este vizată în mod direct și individual de această decizie.

În primul rând, în ceea ce privește aspectul dacă reclamanta este vizată în mod direct de decizia atacată, trebuie amintit că cerința, prevăzută la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE, potrivit căreia o persoană fizică sau juridică trebuie să fie vizată în mod direct de măsura care face obiectul acțiunii impune îndeplinirea cumulativă a două condiții, și anume, pe de o parte, ca această măsură să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a acestei persoane și, pe de altă parte, ca ea să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor însărcinați cu punerea sa în aplicare, această punere în aplicare având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 2024, Inivos și Inivos/Comisia, T‑38/21, EU:T:2024:100, punctul 60 și jurisprudența citată).

Trebuie să se examineze succesiv dacă reclamanta îndeplinește fiecare dintre aceste două cerințe.

Primo, trebuie analizat dacă decizia atacată produce efecte în mod direct asupra situației juridice a reclamantei.

În această privință, decizia atacată a avut ca efect privarea definitivă a reclamantei de posibilitatea de a participa la o procedură. Astfel, decizia atacată a produs în mod direct efecte asupra situației juridice a reclamantei. În plus, aceasta din urmă este activă pe piața în discuție.

Secundo, decizia atacată a modificat definitiv contractul DIGIT/A3/PN/2019/026 cu efect imediat și obligatoriu. Dat fiind că această decizie își produce efectele juridice în această privință fără să fie necesară vreo măsură suplimentară, cea de a doua cerință, menționată la punctul 33 de mai sus, este îndeplinită.

Rezultă că decizia atacată a afectat‑o în mod direct pe reclamantă. De altfel, acest aspect nu este contestat de Comisie.

În al doilea rând, în ceea ce privește problema dacă reclamanta este vizată în mod individual de decizia atacată, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că alți subiecți decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că aceasta îi vizează în mod individual decât dacă această decizie îi afectează în considerarea anumitor calități care le sunt specifice sau a unei situații de fapt care îi caracterizează în raport cu orice altă persoană și, ca urmare a acestui fapt, îi individualizează într‑un mod similar celui în care este individualizat destinatarul (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 2024, Inivos și Inivos/Comisia, T‑38/21, EU:T:2024:100, punctul 68 și jurisprudența citată).

Prin urmare, trebuie să se verifice dacă decizia atacată o afectează pe reclamantă fie în considerarea anumitor calități care îi sunt specifice, fie în considerarea unei situații de fapt care o caracterizează în raport cu orice altă persoană, în sensul jurisprudenței citate la punctul 39 de mai sus.

În această privință, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că, atunci când decizia afectează un grup de persoane care erau identificate sau identificabile la momentul la care a fost adoptat acest act și în funcție de criterii specifice membrilor grupului, respectivul act poate viza în mod individual respectivele persoane în măsura în care acestea fac parte dintr‑un cerc restrâns de operatori economici (a se vedea Hotărârea din 21 februarie 2024, Inivos și Inivos/Comisia, T‑38/21, EU:T:2024:100, punctul 70 și jurisprudența citată).

În materie de contracte de achiziții publice, Curtea a statuat că rezulta din dispozițiile Directivei 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO 1989, L 395, p. 33, Ediție specială 06/vol. 1, p. 237), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO 2014, L 94, p. 1), că o protecție jurisdicțională efectivă impunea ca ofertanții necâștigători să dispună de o posibilitate reală de a introduce o cale de atac [a se vedea în acest sens Ordonanța vicepreședintelui Curții din 22 noiembrie 2022, Telefónica de España/Comisia, C‑478/22 P(R), EU:C:2022:914, punctul 47].

În plus, considerentul (17) al Directivei 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665 și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește îmbunătățirea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice (JO 2007, L 335, p. 31) arată că „[o] cale de atac ar trebui să fie accesibilă cel puțin oricărei persoane care are sau a avut vreun interes în obținerea unui anumit contract și care fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr‑o presupusă încălcare”.

În circumstanțele specifice ale utilizării de către autoritatea contractantă a procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, trebuie să se considere că un operator care nu a fost invitat să participe la procedura menționată, deși era în măsură să îndeplinească criteriile aplicate de autoritatea contractantă pentru a selecta întreprinderile cărora să le trimită o invitație de a depune o ofertă, aparține unui cerc restrâns de concurenți în măsură să depună o ofertă dacă ar fi fost invitați să participe la procedură (Hotărârea din 21 februarie 2024, Inivos și Inivos/Comisia, T‑38/21, EU:T:2024:100, punctul 71).

În speță, decizia atacată este un anunț de modificare a contractului. Prin urmare, nu este posibil ca reclamanta să facă dovada, astfel cum ar fi putut eventual face în cazul unei proceduri de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, că era în măsură să îndeplinească criteriile aplicate de autoritatea contractantă pentru a selecta întreprinderile cărora să le trimită o invitație de a depune o ofertă și, așadar, că făcea parte dintr‑un cerc restrâns de concurenți în măsură să depună o ofertă dacă ar fi fost invitați să participe la procedură.

Cu toate acestea, primo, reclamanta a participat la cererea de ofertă restrânsă DIGIT/R2/PR/2011/039, intitulată „Servicii transeuropene securizate de telematică între administrații – Noua generație (TESTA‑ng)”, lansată în 2011. În plus, aceasta a participat la cererea de ofertă restrânsă DIGIT/A3/PR/2019/RP/010, intitulată „Servicii transeuropene securizate de telematică între administrații (TESTA)”, care i‑a fost atribuită (a se vedea punctele 3 și 5 de mai sus). Independent de faptul, invocat de Comisie, că, desigur, nu este posibil să fie sigur că reclamanta ar obține o atribuire ulterioară, nu este mai puțin adevărat, astfel cum a arătat reclamanta, că aceasta din urmă este singura care a câștigat ultima procedură de atribuire a contractului deschisă concurenței privind serviciile rețelei TESTA.

Secundo, există o legătură strânsă între cererea de ofertă DIGIT/A3/PR/2019/RP/010, câștigată de reclamantă, și contractul DIGIT/A3/PN/2019/026, modificat prin decizia atacată. Într‑adevăr, obiectivul contractului DIGIT/A3/PN/2019/026 era de a asigura continuitatea serviciului rețelei TESTA până la migrarea către un nou contractant, după finalizarea procedurii DIGIT/A3/PR/2019/RP/010 (a se vedea punctul 6 de mai sus).

Tertio, există o legătură directă între anularea cererii de ofertă DIGIT/A3/PR/2019/RP/010, pe care reclamanta a câștigat‑o, și adoptarea deciziei atacate, constând în modificarea contractului DIGIT/A3/PN/2019/026. Astfel, Comisia a motivat adoptarea deciziei atacate prin circumstanțe neprevăzute, precum cele care rezultă din Ordonanța din 1 aprilie 2022, Telefónica de España/Comisia (T‑170/22 R, nepublicată), din Ordonanța din 22 iulie 2022, Telefónica de España/Comisia [C‑478/22 P(R)‑R, nepublicată, EU:C:2022:598], și din Ordonanța din 14 martie 2023, Telefónica de España/Comisia [C‑141/23 P(R)‑R, nepublicată, EU:C:2023:292], date de instanțele Uniunii, care conduseseră la anularea cererii de ofertă DIGIT/A3/PR/2019/RP/010, făcând imposibilă migrarea către o nouă rețea sau obținerea unei noi rețele pe deplin operaționale la expirarea contractului (a se vedea punctul 18 de mai sus).

Această situație de fapt, care caracterizează reclamanta în raport cu orice altă persoană, permite individualizarea sa în temeiul jurisprudenței citate la punctul 39 de mai sus.

Comisia a arătat, în duplică și în ședință, că reclamanta ar fi putut avea calitate procesuală activă pentru a contesta decizia atacată dacă ar fi contestat în prealabil decizia de atribuire a contractului DIGIT/A3/PN/2019/026. Acest argument trebuie să fie respins. Astfel, independent de alegerea reclamantei de a formula sau de a nu formula o cale de atac împotriva acestei decizii, ea este individualizată de situația de fapt prezentată la punctele 46-48 de mai sus.

Rezultă că argumentul Comisiei potrivit căruia acțiunea ar fi inadmisibilă din cauza lipsei calității procesuale active a reclamantei, mai precis a lipsei afectării sale individuale, trebuie respins, iar acțiunea este admisibilă. [omissis]

Prin intermediul primului aspect al primului motiv, reclamanta invocă o încălcare a articolului 72 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/24, al cărui conținut corespunde articolului 172 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din Regulamentul 2018/1046. Astfel, aceasta susține că modificarea nu ar fi devenit necesară din cauza unor împrejurări pe care o autoritate contractantă diligentă nu putea să le prevadă.

În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 72 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/24 și cu articolul 172 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din Regulamentul 2018/1046, este posibilă modificarea unui contract fără o nouă procedură de achiziții în cazul în care „necesitatea modificării a survenit în urma unor circumstanțe pe care o autoritate contractantă care acționează cu diligență nu ar fi putut să le prevadă”, iar anumite alte condiții prevăzute de aceste dispoziții sunt de asemenea îndeplinite, acestea nefăcând obiectul primului aspect al primului motiv.

Considerentul (109) al Directivei 2014/24 are următorul cuprins: „Autoritățile contractante se pot confrunta cu situații externe pe care nu le puteau prevedea atunci când au atribuit contractul, în special când executarea contractului acoperă o perioadă mai lungă. În acest caz, este necesar un anumit grad de flexibilitate pentru adaptarea contractului la circumstanțele respective fără a desfășura o nouă procedură de achiziție. Noțiunea de circumstanțe neprevăzute se referă la situațiile care nu puteau fi anticipate în ciuda pregătirii cu o diligență rezonabilă a procedurii inițiale de către autoritatea contractantă, luând în considerare mijloacele disponibile, natura și caracteristicile proiectului concret, bunele practici din domeniul în cauză și necesitatea de a asigura o relație corespunzătoare între resursele cheltuite pentru pregătirea procedurii de atribuire și valoarea sa previzibilă […]”.

După cum rezultă din însuși modul de redactare a considerentului (109) al Directivei 2014/24, circumstanțele neprevăzute sunt situații externe pe care autoritatea contractantă nu le putea anticipa atunci când a atribuit contractul în discuție, în pofida pregătirii cu o diligență rezonabilă a procedurii inițiale, luând în considerare mijloacele disponibile, natura și caracteristicile proiectului concret, bunele practici din domeniul în cauză și necesitatea de a asigura o relație corespunzătoare între resursele cheltuite pentru pregătirea procedurii de atribuire și valoarea sa previzibilă (Hotărârea din 7 decembrie 2023, Obshtina Razgrad, C‑441/22 și C‑443/22, EU:C:2023:970, punctul 68).

În speță, contractul DIGIT/A3/PN/2019/026 a fost lansat la 26 iunie 2019 și a fost atribuit la 29 mai 2020 (a se vedea punctul 6 de mai sus).

Decizia atacată prevede următoarele: „Succesiunea de evenimente care nu pot fi controlate de autoritatea contractantă (precum pandemia de COVID‑19 și trei ordonanțe ulterioare date de instanțele [Uniunii] – la 1 aprilie 2022, la 22 iulie 2022 și la 14 martie 2023 – și prin care s‑a dispus suspendarea semnării contractului‑cadru), care a condus în cele din urmă la anularea TESTA RP în aprilie 2023, face imposibilă migrarea către o nouă rețea/crearea unei noi rețele pe deplin funcționale la expirarea contractului‑cadru. În acest context, este evident că încheierea procedurii de cerere de ofertă constituie o împrejurare excepțională care nu ar fi putut fi prevăzută de o autoritate contractantă care acționează cu diligență înainte de semnarea contractului‑cadru. Necesitatea de a continua să funcționeze pe actuala rețea TESTA‑ng până când soluția alternativă este disponibilă și pe deplin operațională implică modificările descrise în secțiunea VII.2.1.)”

Or, cu ocazia pregătirii contractului în cauză, lansat în iunie 2019, și la momentul atribuirii acestui contract, în mai 2020, Comisia nu putea să prevadă niciuna dintre situațiile externe identificate în decizia atacată, și anume nici gravitatea pandemiei de COVID‑19, care, la momentul atribuirii contractului, tocmai se declarase, nici succesiunea antecedentelor procedurale amintite la punctele 8-15 de mai sus, care constituie o situație deosebit de neobișnuită.

Rezultă astfel din articolul 72 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/24 și din articolul 172 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din Regulamentul 2018/1046, interpretate în lumina considerentului (109) al Directivei 2014/24, că, după cum a arătat Comisia, pandemia de COVID‑19 și deciziile pronunțate de Tribunal și de Curte între aprilie 2022 și martie 2023, prin care s‑a dispus suspendarea semnării contractului‑cadru anterior, pot fi considerate împrejurări pe care o autoritate contractantă care acționează cu diligență nu ar fi putut să le prevadă, în sensul acestor dispoziții.

În plus, diligența rezonabilă de care trebuie să fi dat dovadă autoritatea contractantă la momentul pregătirii contractului inițial pentru a se putea prevala de articolul 72 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Directiva 2014/24 sau de articolul 172 alineatul (3) litera (b) punctul (i) din Regulamentul 2018/1046 nu impune ca Comisia să fi luat în considerare, cu ocazia pregătirii contractului de achiziții publice în cauză, imposibilitatea de a migra către o nouă rețea sau de a institui o nouă rețea pe deplin operațională la expirarea contractului‑cadru, determinată de aceste circumstanțe neprevăzute.

Având în vedere cele de mai sus, primul aspect al primului motiv trebuie să fie respins.

Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamanta invocă o încălcare a articolului 72 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Directiva 2014/24, în măsura în care modificările ulterioare aduse contractului inițial ar fi urmărit eludarea directivei menționate.

În această privință, trebuie să se observe că articolul 72 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Directiva 2014/24, referitor la faptul că eventuala creștere a prețului nu trebuie să depășească 50 % din valoarea contractului inițial, prevede că, „[în] cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, această limitare se aplică valorii fiecărei modificări în parte” și că „[a]stfel de modificări succesive nu se efectuează în scopul eludării aplicării [directivei menționate]”. În schimb, dispoziția echivalentă din Regulamentul 2018/1046, și anume articolul 172 alineatul (3) litera (b) punctul (ii) din acest regulament, nu conține o asemenea precizare.

Dat fiind că Directiva 2014/24 nu se aplică Comisiei, în speță nu se poate constata o încălcare a articolului 72 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Directiva 2014/24.

În orice caz, astfel cum a arătat în mod întemeiat Comisia, rațiunea de a fi a limitării prevăzute la ultima teză a articolului 72 alineatul (1) litera (c) punctul (iii) din Directiva 2014/24 este de a împiedica orice utilizare abuzivă a acestei dispoziții și în special de a evita un scenariu în care autoritatea contractantă ar concepe mai multe modificări succesive ale aceluiași contract cu scopul de a eluda obligațiile care decurg din Directiva 2014/24. Această limitare se aplică, așadar, modificărilor ulterioare ale unui anumit contract. Ea nu se extinde la procedurile de achiziții publice anterioare.

Or, în speță, Comisia nu a modificat contractul decât o singură dată. În consecință, al doilea aspect al primului motiv trebuie să fie respins. [omissis]

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta susține că nu erau îndeplinite condițiile pentru modificarea contractului în conformitate cu articolul 172 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2018/1046. În decizia atacată, Comisia nu ar preciza modul în care condițiile prevăzute de această dispoziție ar fi îndeplinite în speță. [omissis]

Trebuie să se observe, cu titlu introductiv, că decizia atacată menționează printre temeiurile sale juridice atât articolul 172 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2018/1046, cât și articolul 172 alineatul (3) litera (b) din regulamentul respectiv. În plus, aceasta pare să se refere la articolul 172 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2018/1046 cu titlu subsidiar (a se vedea punctele 74 și 75 de mai sus).

Astfel, secțiunea VII.2.2 din decizia atacată, intitulată „Motive ale modificării”, arată că ar fi vorba despre faptul că „[n]ecesitatea modificării a survenit în urma unor circumstanțe pe care o autoritate contractantă/o entitate contractantă care acționează cu diligență nu putea să le prevadă”, prevăzută la articolul 72 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2014/24 și, în termeni aproape identici, la articolul 172 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2018/1046.

Situația prevăzută la articolul 172 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2018/1046 este, așadar, prezentată ca motiv principal. Decizia atacată propune, pe de altă parte, articolul 172 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2018/1046 ca temei juridic suplimentar, arătând că „unele dintre modificările necesare se întemeiază de asemenea pe articolul 172 alineatul (3) [litera (a)] din Regulamentul [2018/1046]”.

Cu alte cuvinte, în măsura în care modificările contractului se pot întemeia numai pe împrejurările prevăzute la articolul 172 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2018/1046, din moment ce Comisia a stabilit, în cadrul primului motiv, că aceste circumstanțe existau în speță, al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 172 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2018/1046, trebuie să fie respins ca inoperant.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că, prin majorarea plafonului maxim al contractului prevăzut de acordul‑cadru de la 121,9 milioane de euro la 160,9 milioane de euro fără a recurge la o nouă cerere de ofertă, Comisia a încălcat principiile fundamentale ale egalității, concurenței și transparenței, consacrate la articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24 și în jurisprudența Curții. [omissis]

Considerentul (107) al Directivei 2014/24 are următorul cuprins: „Este necesar să se precizeze condițiile în care modificarea unui contract pe perioada executării sale necesită o nouă procedură de achiziție, ținând cont de jurisprudența relevantă a [Curții]. Este obligatoriu să se desfășoare o nouă procedură de achiziție în cazul în care sunt aduse modificări semnificative contractului inițial, în special cu privire la domeniul de aplicare și conținutul drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, inclusiv la distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală. Modificările de acest tip demonstrează intenția părților de a renegocia clauze sau condiții esențiale ale contractului respectiv. Acest lucru este valabil cu precădere în cazul în care condițiile modificate ar fi avut o influență asupra rezultatului procedurii, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială. Modificările contractului având ca rezultat o modificare minoră a valorii contractului ar trebui să fie întotdeauna posibile până la o anumită valoare, fără să fie necesară derularea unei noi proceduri de achiziție. În acest sens și în vederea asigurării securității juridice, prezenta directivă ar trebui să prevadă praguri de minimis, sub care să nu fie necesară o nouă procedură de achiziție. Modificările contractului peste aceste praguri ar trebui să fie posibile fără să fie necesară derularea unei noi proceduri de achiziție cu condiția ca acestea să respecte condițiile relevante din prezenta directivă.”

Cu alte cuvinte, Directiva 2014/24 stabilește condițiile în care modificările aduse unui contract în curs de executare nu necesită o nouă procedură de atribuire, în conformitate cu principiile egalității și transparenței amintite la articolul 18 alineatul (1) din aceasta. Același raționament poate fi aplicat prin analogie Regulamentului 2018/1046.

La punctele 68-72 din Hotărârea din 17 iunie 2021, Simonsen & Weel (C‑23/20, EU:C:2021:490), citată de reclamantă, Curtea a clarificat, în primul rând, că autoritatea contractantă care este parte inițială la acordul‑cadru nu se poate angaja decât în limita unei cantități sau a unei valori maxime și că, odată ce această limită ar fi atinsă, acordul menționat și‑ar fi epuizat efectele. Aceasta era situația în speță, plafonul contractului fiind stabilit la 121,9 milioane de euro (a se vedea punctul 6 de mai sus).

În al doilea rând, Curtea a precizat că erau totuși admise, în conformitate cu articolul 72 din Directiva 2014/24, modificările acordului‑cadru care nu aveau un caracter substanțial, îndeplinirea acestor condiții fiind de natură să garanteze respectarea principiilor transparenței și egalității de tratament prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din Directiva 2014/24. Deși Curtea pare astfel să facă trimitere la articolul 72 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2014/24, potrivit căruia „[c]ontractele și acordurile‑cadru pot fi modificate fără o nouă procedură de achiziții în conformitate cu prezenta directivă atunci când modificările, indiferent de valoarea lor, nu sunt substanțiale”, același raționament poate fi aplicat prin analogie situațiilor prevăzute la articolul 72 alineatul (1) literele (b) și (c) din Directiva 2014/24 și la articolul 172 alineatul (3) literele (a) și (b) din Regulamentul 2018/1046.

Or, în speță, Comisia a stabilit, în cadrul primului motiv, că împrejurările excepționale prevăzute la articolul 172 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2018/1046 existau efectiv. Rezultă că modificarea contractului se încadrează în una dintre situațiile prevăzute la articolul 172 din Regulamentul 2018/1046. [omissis]

În acest context, nu poate fi stabilită nicio încălcare a principiilor transparenței și egalității de tratament. [omissis]

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)

23 iulie 2025 ( *1 )

Hotărâre ( 1 )

În drept

Cu privire la admisibilitate

Cu privire la fond

Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 72 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2014/24 și a articolului 172 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul 2018/1046

Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 172 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul 2018/1046

Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor egalității și transparenței