Hotărârea Tribunalului (Camera intermediară) din 10 septembrie 2025.#YL împotriva Consiliului Uniunii Europene și a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Funcție publică – Agenți temporari – Decizie a Consiliului de administrație al EUIPO de a nu prezenta Consiliului o propunere de prelungire a mandatului reclamantului – Decizie a Consiliului de a nu prelungi mandatul reclamantului – Dreptul de a fi ascultat – Obligația de motivare – Eroare vădită de apreciere – Răspundere.#Cauza T-435/23.

Cauzele T‑435/23 și T‑224/24

împotriva

Consiliului Uniunii Europene și a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera intermediară) din 10 septembrie 2025

„Funcție publică – Agenți temporari – Decizie a Consiliului de administrație al EUIPO de a nu prezenta Consiliului o propunere de prelungire a mandatului reclamantului – Decizie a Consiliului de a nu prelungi mandatul reclamantului – Dreptul de a fi ascultat – Obligația de motivare – Eroare vădită de apreciere – Răspundere”

Acțiune introdusă de funcționari – Competența instanței Uniunii – Origine a litigiului aflată în raportul de muncă care leagă funcționarul de instituția vizată – Neprelungirea mandatului de director executiv al Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală – Suspendarea unora dintre competențele sale delegate în calitate de director executiv – Admisibilitate

[art. 270 și 340 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 143 alin. (1), art. 153 alin. (1) lit. (h) și alin. (2) și art. 158 alin. (1) și (3)]

(a se vedea punctele 52-62, 66 și 67)

Acțiune introdusă de funcționari – Condiții de admisibilitate – Respectarea procedurii administrative prealabile

[art. 270 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (2)]

(a se vedea punctele 68-76)

Acțiune introdusă de funcționari – Act cauzator de prejudicii – Noțiune – Decizia Consiliului de administrație al Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală de a nu propune reînnoirea mandatului de director executiv al Oficiului – Act pregătitor – Excludere

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 158 alin. (3) și (4)]

(a se vedea punctele 83-90)

Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Nereînnoirea mandatului de director executiv al Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală – Dreptul persoanei interesate de a fi ascultată – Conținut – Încălcare – Consecințe

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a)]

(a se vedea punctele 105-123)

Acțiune introdusă de funcționari – Act cauzator de prejudicii – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizie de suspendare a delegării către directorul executiv al Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri – Includere

[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]

(a se vedea punctele 130-132)

Acțiune în anulare – Interesul de a acționa – Noțiune – Acțiune care poate aduce un beneficiu reclamantului – Interes care trebuie să existe în continuare până la pronunțarea hotărârii judecătorești – Act atacat care a încetat să producă efecte juridice în privința reclamantului – Concluzii în despăgubire întemeiate în parte pe nelegalitatea actului atacat – Menținerea interesului de a exercita acțiunea

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctele 135-137)

Funcționari – Organizarea serviciilor – Suspendarea delegării către directorul executiv al Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri – Condiție – Împrejurări excepționale – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite

[Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 153 alin. (2)]

(a se vedea punctele 145-161)

Funcționari – Decizie care lezează – Suspendarea delegării către directorul executiv al Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri – Obligația de motivare – Remedierea unei motivări insuficiente în cursul procedurii contencioase – Condiție – Împrejurări excepționale

(art. 296 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 163-170)

Acțiune introdusă de funcționari – Cerere de despăgubire având ca obiect repararea prejudiciului cauzat printr‑un comportament lipsit de caracter decizional – Lipsa unei proceduri precontencioase conforme cu statutul – Inadmisibilitate

(art. 270 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

(a se vedea punctele 176, 177, 179, 184-186, 190 și 206)

Acțiune introdusă de funcționari – Acțiune în despăgubire – Anularea actului nelegal atacat – Reparare adecvată a prejudiciului moral

(Statutul funcționarilor, art. 91)

(a se vedea punctele 188, 189 și 208)

Acțiune introdusă de funcționari – Competență de fond – Repararea prejudiciului material legat de pierderea unei șanse – Evaluare – Criterii

[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1)]

(a se vedea punctele 194-203)

Rezumat

Sesizat cu două acțiuni formulate de YL, Tribunalul anulează, pentru motivul unei încălcări a dreptului reclamantului de a fi ascultat, decizia Consiliului Uniunii Europene de a nu prelungi mandatul său în calitate de director executiv al Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO). Cu această ocazie, el constată că Consiliul trebuie considerat autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”) a directorului executiv al EUIPO în ceea ce privește procedura de prelungire a mandatului său, astfel încât o acțiune având ca obiect anularea deciziei de a nu prelungi mandatul menționat trebuie să se întemeieze pe articolul 270 TFUE.

La 18 septembrie 2018, reclamantul a fost numit, în temeiul articolului 158 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/1001 privind marca Uniunii Europene, director executiv al EUIPO pentru o perioadă de cinci ani, începând de la 1 octombrie 2018 până la 30 septembrie 2023 ( 1 ).

După confirmarea disponibilității YL și a dorinței sale de a fi reînnoit pe postul său în cadrul EUIPO, președintele consiliului de administrație i‑a invitat, prin nota din 31 octombrie 2022, pe membrii aceluiași consiliu să adopte o decizie cu privire la prelungirea mandatului reclamantului care să fie propusă Consiliului.

În pofida avizului favorabil exprimat de președintele său în nota menționată, consiliul de administrație a decis în cadrul reuniunii sale din 22 noiembrie 2022 să nu propună Consiliului prelungirea mandatului respectiv ținând seama de evaluarea analizei activității reclamantului în timpul primului său mandat, precum și de sarcinile și provocările viitoare ale EUIPO și să lanseze o procedură de selecție pentru a găsi un succesor pentru YL. În martie 2023, consiliul de administrație a decis de asemenea să suspende delegarea către reclamant a competențelor de autoritate împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”).

Prin scrisoarea notificată EUIPO la 30 mai 2023, Consiliul a respins cererea de prelungire a mandatului reclamantului, după ce a luat în considerare evaluarea realizată de consiliul de administrație.

Întrucât au fost respinse reclamațiile sale împotriva deciziilor consiliului de administrație referitoare la neadoptarea unei propuneri de prelungire a mandatului său, la procedura de selecție a unui nou director executiv și la suspendarea delegării competențelor de AIPN, reclamantul a introdus o primă acțiune în cauza T‑435/23 având ca obiect anularea acestora, precum și a deciziei de neprelungire a mandatului său, astfel cum este reflectată în scrisoarea notificată EUIPO la 30 mai 2023. După respingerea reclamației sale ulterioare împotriva acestei din urmă decizii, el a sesizat Tribunalul cu o a doua acțiune în cauza T‑224/24, având ca obiect anularea acesteia.

În cadrul celor două acțiuni, reclamantul solicită de asemenea repararea prejudiciului material și moral pe care consideră că l‑a suferit.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu introductiv, Tribunalul se declară competent să judece acțiunile introduse de reclamant în temeiul articolului 270 TFUE.

În această privință, Tribunalul amintește că, în temeiul dispoziției respective, este competent să se pronunțe asupra oricărui litigiu dintre Uniune și agenții acesteia în limitele și condițiile stabilite prin statut, precum și prin Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii (denumit în continuare „RAA”) și că, în acest cadru, noțiunea de „litigiu dintre Uniune și agenții acesteia” este înțeleasă în mod extensiv de jurisprudență.

În ceea ce privește, în primul rând, competența rationae personae în temeiul articolului 270 TFUE, articolul 91 alineatul (1) din statut precizează că Curtea este competentă să hotărască asupra oricărui litigiu între Uniune și „oricare dintre persoanele cărora li se aplică […] statut[ul]”.

Or, din articolul 158 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 reiese că directorul executiv al EUIPO este angajat ca agent temporar, în conformitate cu articolul 2 litera (a) din RAA, fapt menționat de altfel în mod expres în contractul de muncă semnat între EUIPO și reclamant. În plus, directorul executiv face parte din personalul EUIPO căruia i se aplică statutul, RAA și reglementările lor de punere în aplicare, în timp ce consiliul de administrație este numit, în temeiul articolului 6 primul paragraf din RAA, în calitate de AAIC a directorului executiv în ceea ce privește modalitățile de exercitare a competențelor acestuia în scopul funcționării EUIPO.

Prin urmare, reclamantul a introdus acțiunile sale în calitate de agent al Uniunii în sensul articolului 270 TFUE și de persoană căreia i se aplică statutul în sensul articolelor 90 și 91 din acesta din urmă.

În ceea ce privește, în al doilea rând, competența ratione materiae, orice litigiu între un funcționar și instituția de care depinde acesta intră sub incidența articolului 270 TFUE atunci când acest litigiu își are originea în raportul de muncă dintre cel dintâi și cea din urmă.

Cu privire la acest aspect, Tribunalul observă că decizia privind suspendarea delegării competențelor de AIPN este adoptată de consiliul de administrație și are ca obiect suspendarea competențelor de AIPN pe care consiliul menționat le‑a delegat reclamantului în calitatea sa de director executiv. Astfel, în măsura în care privește decizia menționată, litigiul se referă la raportul de muncă dintre reclamant și EUIPO.

Situația este aceeași referitor la litigiul privind neprelungirea mandatului reclamantului. Astfel, în cadrul procedurii de prelungire a mandatului directorului executiv, consiliul de administrație procedează la o evaluare a activității directorului menționat, precum și a sarcinilor și a provocărilor viitoare ale EUIPO, în timp ce Consiliul poate prelungi mandatul respectiv ținând seama de această evaluare. Din această perspectivă, deși directorul executiv nu are un raport de muncă formal cu Consiliul, nu este mai puțin adevărat că această instituție adoptă o decizie care, indiferent de conținutul său, produce consecințe asupra raportului de muncă dintre directorul executiv și angajatorul său, EUIPO, și, prin urmare, asupra angajării sale ca agent temporar. Astfel, Consiliul trebuie considerat AAIC a directorului executiv în ceea ce privește procedura de prelungire a mandatului său.

În plus, Tribunalul examinează admisibilitatea concluziilor în anulare îndreptate împotriva deciziei privind neadoptarea propunerii de prelungire a mandatului reclamantului.

El amintește, în această privință, că reprezintă acte susceptibile de a face obiectul unei acțiuni în anulare toate actele adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii care urmăresc să producă efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului. Atunci când adoptarea de acte sau de decizii intervine la finalul unei proceduri care a presupus mai multe etape de elaborare, numai măsurile care stabilesc definitiv poziția instituției constituie acte atacabile, cu excluderea măsurilor intermediare care le‑au precedat și care aveau ca obiect pregătirea acestora.

Or, în speță, procedura de prelungire a mandatului directorului executiv se desfășoară în două etape, prima etapă constând în realizarea unei evaluări de către consiliul de administrație, iar a doua, în adoptarea unei decizii de către Consiliu cu privire la eventuala prelungire, care ia în considerare evaluarea menționată, fără a fi însă ținut de aceasta. Decizia finală fiind, așadar, adoptată de Consiliu, decizia privind neadoptarea propunerii de prelungire a mandatului reclamantului este un act pregătitor, întrucât nu produce niciun efect juridic obligatoriu de natură să afecteze interesele reclamantului și nu poate afecta libertatea de alegere a Consiliului în ceea ce privește această prelungire. În consecință, cererea de anulare a acestei din urmă decizii este inadmisibilă.

În schimb, Tribunalul consideră admisibile concluziile în anulare împotriva deciziei Consiliului de a nu prelungi mandatul reclamantului. Examinând aceste concluzii pe fond, el își îndreaptă atenția asupra criticii reclamantului întemeiate pe o încălcare a dreptului de a fi ascultat.

Tribunalul începe prin a aminti că dreptul respectiv se aplică oricărei proceduri inițiate împotriva unei persoane și susceptibile să îi afecteze în mod defavorabil interesele, chiar dacă reglementarea aplicabilă nu l‑ar prevedea. În speță, reclamantul a confirmat în mod explicit disponibilitatea și dorința sa de a‑și menține postul în cadrul EUIPO înainte de decizia de neprelungire a mandatului său. Astfel, această din urmă decizie trebuie considerată ca fiind adoptată în urma unei cereri din partea sa privind prelungirea mandatului său. Or, dat fiind că decizia de neprelungire conduce în mod inevitabil la neprelungirea contractului său în calitate de agent temporar al EUIPO, aceasta îl afectează în mod defavorabil și face ca dreptul de a fi ascultat să fie aplicabil la momentul adoptării sale. În această privință, este lipsită de relevanță chestiunea dacă procedura de numire a directorului executiv și de prelungire a mandatului său intră sub incidența statutului și a RAA.

Tribunalul constată în continuare că interesul reclamantului de a fi ascultat s‑a manifestat mai ales odată ce s‑a dovedit, la finalul ședinței consiliului de administrație din 22 noiembrie 2022, că nu există o majoritate în cadrul consiliului menționat în favoarea unei prelungiri a mandatului său. Astfel, reclamantul nu avea cunoștință anterior decât de nota din 31 octombrie 2022, care avea un conținut pozitiv în privința sa și cuprindea o recomandare din partea președintelui consiliului de administrație de prelungire a mandatului său. Așadar, Consiliul trebuia să îi permită reclamantului să își exercite în mod util dreptul de a fi ascultat la un moment oportun între ședința consiliului de administrație din 22 noiembrie 2022 și adoptarea deciziei de neprelungire a mandatului său.

Întrucât Consiliul nu a dat reclamantului posibilitatea de a proceda astfel, deși procedura ar fi putut conduce la un rezultat diferit, Tribunalul anulează decizia de neprelungire a mandatului său pentru încălcarea dreptului de a fi ascultat. În plus, acesta acordă o despăgubire forfetară de 25000 de euro pentru repararea prejudiciului material rezultat din pierderea șansei reclamantului de a i se prelungi mandatul.

Tribunalul anulează de asemenea decizia privind suspendarea delegării către reclamant a competențelor de AIPN, consiliul de administrație nedemonstrând existența unor împrejurări excepționale susceptibile să întemeieze această decizie.

( 1 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).