Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 19 noiembrie 2025.#Amazon EU Sàrl, succesoare în drepturi a Amazon Services Europe Sàrl, împotriva Comisiei Europene.#Servicii digitale – Regulamentul (UE) 2022/2065 – Desemnarea unei platforme online foarte mari – Excepție de nelegalitate – Admisibilitate – Articolul 33 alineatele (1) și (4) din Regulamentul 2022/2065 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie – Libertatea de a desfășura o activitate comercială – Dreptul de proprietate – Egalitate de tratament – Libertatea de exprimare – Protecția datelor.#Cauza T-367/23.

Cauza T‑367/23

Amazon EU Sàrl, succesoare în drepturi a Amazon Services Europe Sàrl

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 19 noiembrie 2025

„Servicii digitale – Regulamentul (UE) 2022/2065 – Desemnarea unei platforme online foarte mari – Excepție de nelegalitate – Admisibilitate – Articolul 33 alineatele (1) și (4) din Regulamentul 2022/2065 – Dreptul la respectarea vieții private și de familie – Libertatea de a desfășura o activitate comercială – Dreptul de proprietate – Egalitate de tratament – Libertatea de exprimare – Protecția datelor”

Excepție de nelegalitate – Conținut – Acte a căror nelegalitate poate fi invocată – Act cu caracter general pe care se întemeiază decizia atacată – Necesitatea unei legături juridice între actul atacat și actul general contestat

(art. 277 TFUE; Regulamentul 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului)

(a se vedea punctele 29 și 35-38)

Apropierea legislațiilor – Piața unică pentru serviciile digitale – Regulamentul 2022/2065 – Platformă online foarte mare – Impunerea obligațiilor suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice furnizorilor de platforme online foarte mari – Încălcarea libertății de a desfășura o activitate comercială – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 16; Regulamentul 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele (12), (69), (70) și (95), art. 33 alin. (1) și art. 34-43]

(a se vedea punctele 53, 54, 71-77, 86-90, 94, 95, 98-101 și 121)

Apropierea legislațiilor – Piața unică pentru serviciile digitale – Regulamentul 2022/2065 – Platformă online foarte mare – Impunerea obligațiilor suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice furnizorilor de platforme online foarte mari – Încălcarea principiului egalității – Inexistență

[art. 10 TUE; art. 22 alin. (2) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20; Regulamentul 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele (72) și (76) și art. 33 alin. (1) și art. 34-43]

(a se vedea punctele 131 și 136-158)

Apropierea legislațiilor – Piața unică pentru serviciile digitale – Regulamentul 2022/2065 – Platformă online foarte mare – Impunerea obligațiilor suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice furnizorilor de platforme online foarte mari – Încălcarea libertății de exprimare și de informare – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 11; Regulamentul 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 33 alin. (1) și art. 38]

(a se vedea punctele 174 și 175)

Apropierea legislațiilor – Piața unică pentru serviciile digitale – Regulamentul 2022/2065 – Platformă online foarte mare – Impunerea obligațiilor suplimentare de gestionare a riscurilor sistemice furnizorilor de platforme online foarte mari – Încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 7; Regulamentul 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 33 alin. (1), art. 39, art. 40 alin. (4) și alin. (12)]

(a se vedea punctele 194-201)

Rezumat

Respingând acțiunea în anulare formulată de Amazon EU Sàrl, succesoare în drepturi a Amazon Services Europe Sàrl, împotriva deciziei Comisiei Europene prin care platforma sa Amazon Store a fost desemnată drept o platformă online foarte mare ( 1 ), Tribunalul, reunit în complet extins, se pronunță cu privire la legalitatea articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065 ( 2 ) în raport cu articolele 7, 16, 17 și 20 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Reclamanta este o societate de drept luxemburghez care exploatează un magazin online, și anume platforma Amazon Store, accesibilă de pe diferite site‑uri internet, printre care „www.amazon.fr”, „www.amazon.de”, „www.amazon.es”, „www.amazon.it”, „www.amazon.nl”, „www.amazon.pl”, „www.amazon.se” și „www.amazon.com.be”. Clienții magazinului respectiv pot cumpăra produse de consum comercializate de reclamantă sau de vânzători terți.

La 17 februarie 2023, reclamanta a indicat pe site‑urile sale internet că numărul mediu lunar de destinatari activi din Uniunea Europeană (denumit în continuare „NML”) ai platformei sale Amazon Store era de peste 45 de milioane de utilizatori.

Astfel, prin decizia atacată, Comisia a desemnat această platformă drept platformă online foarte mare în temeiul articolului 33 alineatul (4) din Regulamentul 2022/2065, având în vedere faptul că NML‑ul său depășea pragul de 45 de milioane prevăzut la articolul 33 alineatul (1) din acest regulament. Amazon EU a sesizat Tribunalul cu o acțiune în anulare împotriva acestei decizii.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul respinge în special cauza de inadmisibilitate invocată de Comisie și de Bureau européen des unions de consommateurs. În acest sens, Tribunalul subliniază că decizia atacată, deși a fost adoptată în temeiul articolului 33 alineatul (4) din Regulamentul 2022/2065, care abilitează Comisia să desemneze o platformă online ca fiind o platformă online foarte mare, aplică criteriul pentru această desemnare, enunțat la articolul 33 alineatul (1) din acest regulament, a cărui eventuală nelegalitate ar trebui să determine în mod necesar anularea acestei decizii. În consecință, Tribunalul consideră că decizia atacată are o legătură juridică directă cu această din urmă dispoziție.

În al doilea rând, Tribunalul apreciază că articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065 constituie o ingerință în libertatea de a desfășura o activitate comercială consacrată la articolul 16 din cartă, din moment ce impune furnizorilor de platforme online foarte mari să se supună obligațiilor prevăzute la articolele 34-43 din acest regulament, care sunt susceptibile să reprezinte pentru ei un cost important, să aibă un impact considerabil asupra organizării activităților lor sau să necesite soluții tehnice dificile și complexe.

Cu toate acestea, în cadrul justificării acestei ingerințe, primo, Tribunalul respinge argumentația reclamantei potrivit căreia piețele al căror NML a atins 45 milioane nu sunt susceptibile să genereze diverse riscuri sistemice în sensul Regulamentului 2022/2065 ( 3 ).

În această privință, el observă în special că reclamanta nu contestă că destinatarii serviciului pot utiliza comunicări cu caracter publicitar sau comentarii pentru a vehicula conținuturi ilicite sau de natură politică sau religioasă. Acesta consideră că, din moment ce reclamanta recunoaște că produsele ilegale pot fi comercializate pe piețe, acestea din urmă pot fi utilizate pentru diseminarea de conținuturi ilegale, în special în legătură cu vânzarea de produse periculoase sau neconforme, și că, în consecință, acestea pot să aibă un efect negativ asupra protecției consumatorilor.

Secundo, Tribunalul respinge argumentația reclamantei, potrivit căreia legiuitorul ar fi putut adopta măsuri alternative mai puțin constrângătoare pentru atingerea obiectivelor Regulamentului 2022/2065.

În acest cadru, Tribunalul respinge în special critica invocată de reclamantă cu privire la articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 care prevede că furnizorii de platforme online foarte mari compilează și pun la dispoziția publicului, într‑o secțiune specifică a interfeței lor online, prin intermediul unui instrument fiabil și care poate fi interogat, permițând efectuarea de căutări bazate pe criterii multiple, precum și prin intermediul interfețelor de programare a aplicațiilor, un registru care să conțină mail multe informații cu privire la comunicarea cu caracter publicitar. După ce a amintit riscurile legate de sistemele publicitare utilizate de platformele online foarte mari ( 4 ), Tribunalul constată că acest articol permite să limiteze diseminarea de conținut ilegal, să contribuie la un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și să evite efectele negative legate de protecția minorilor. În consecință, reține că această dispoziție poate preveni diferite riscuri sistemice în temeiul articolului 34 alineatul (1) din acest regulament și că un astfel de obiectiv ar fi mai dificil de atins dacă numai cercetătorii și autoritățile, dar nu și publicul în ansamblu, ar avea acces la informațiile în cauză.

Tertio, Tribunalul respinge argumentația reclamantei potrivit căreia obligația prevăzută la articolul 38 din Regulamentul 2022/2065, în temeiul căreia furnizorii de platforme online foarte mari care utilizează sisteme de recomandare oferă, pentru fiecare dintre aceste sisteme, cel puțin o opțiune care nu se bazează pe crearea de profiluri, limitează capacitatea acesteia de a‑și informa clienții cu privire la ofertele propuse pe platforma sa.

În această privință, Tribunalul arată că dispoziția menționată urmărește să permită destinatarilor platformelor online foarte mari să aleagă, într‑o anumită măsură, informațiile la care sunt expuși ( 5 ). Astfel, pe de o parte, această dispoziție nu îi împiedică să utilizeze un sistem de recomandare bazat pe crearea de profiluri. Pe de altă parte, ea consolidează drepturile consumatorilor, oferindu‑le posibilitatea de a exprima o alegere în ceea ce privește produsele care le sunt oferite. Dispoziția menționată este, așadar, cel puțin susceptibilă să contribuie la un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și, pe cale de consecință, să prevină un risc sistemic în temeiul articolului 34 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2022/2065.

În aceste condiții, Tribunalul apreciază că, prin instituirea în sarcina furnizorilor de platforme online foarte mari a obligațiilor prevăzute la articolele 34-43 din Regulamentul 2022/2065, articolul 33 alineatul (1) din acest regulament nu este vădit inadecvat pentru atingerea obiectivelor acestuia și că, în consecință, nu încalcă libertatea de a desfășura o activitate comercială consacrată la articolul 16 din cartă.

În al treilea rând, Tribunalul respinge argumentația reclamantei potrivit căreia articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065, în măsura în care impune anumitor piețe online obligațiile prevăzute la articolele 34-43 din regulamentul menționat, încalcă principiul egalității de tratament consacrat la articolul 20 din cartă.

În acest cadru, primo, în ceea ce privește afirmația reclamantei potrivit căreia aceste obligații nu ar trebui să se aplice decât platformelor online care generează riscuri sistemice, precum rețelele sociale, serviciile de partajare de conținut și motoarele de căutare online, iar nu piețelor online, Tribunalul reiterează că piețele al căror NML atinge 45 de milioane sunt de asemenea susceptibile să genereze numeroase riscuri sistemice în sensul Regulamentului 2022/2065.

În plus, Tribunalul respinge argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că, în ceea ce privește „diseminarea de discursuri, de conținut și de informații”, piețele online ar trebui tratate în același mod ca serviciile de cloud computing și serviciile de găzduire de site‑uri internet, care nu constituie platforme online în sensul Regulamentului 2022/2065. În această privință, el arată că articolul 33 alineatul (1) din acest regulament, în măsura în care vizează piețele online, iar nu anumite servicii de cloud computing și de găzduire de site‑uri internet, care se disting de piețele online prin faptul că diseminarea de informații specifice către public constituie o caracteristică minoră și accesorie sau o funcție minoră a acestor servicii, nu efectuează o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată în scopul prevenirii riscurilor sistemice menționate la articolul 34 alineatul (1) din regulamentul amintit.

Astfel, Tribunalul consideră că articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065, în măsura în care se aplică atât piețelor, rețelelor sociale, serviciilor de partajare de conținut și motoarelor de căutare online, nu pare vădit inadecvat pentru a preveni riscurile sistemice menționate la articolul 34 alineatul (1) din acest regulament.

Secundo, în ceea ce privește afirmația reclamantei potrivit căreia toți furnizorii de piețe online, independent de NML, ar trebui tratați în același mod în scopul aplicării obligațiilor prevăzute la articolele 34-43 din Regulamentul 2022/2065, Tribunalul consideră că o piață online al cărei NML atinge 45 milioane este susceptibilă să expună o parte semnificativă a Uniunii la un conținut ilegal și, prin urmare, să cauzeze un risc sistemic referitor la diseminarea unui asemenea conținut ( 6 ). Astfel, acesta apreciază că asemenea piețe online pot cauza riscuri societale, diferite ca amploare și impact de cele care sunt imputabile platformelor mai mici.

În plus, Tribunalul respinge argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că, pentru a ajunge la un NML care se ridică la 45 milioane, platformele online foarte mari trebuie, în practică, să funcționeze în mod necesar în mai multe state membre și că, în consecință, obligațiile care le revin în temeiul articolelor 34-43 din Regulamentul 2022/2065 nu se aplică furnizorilor online care își desfășoară activitatea într‑un singur stat membru.

În această privință, pe de o parte, Tribunalul constată că reclamanta nu explică motivul pentru care anumite riscuri, printre care cele legate de procesul democratic, nu ar prezenta decât un caracter național, chiar dacă există, la nivelul Uniunii, un proces democratic ( 7 ). Pe de altă parte, observă că legiuitorul a considerat că o platformă online este susceptibilă să genereze riscuri sistemice la nivelul Uniunii atunci când NML‑ul său atinge sau depășește 10 % din populația Uniunii ( 8 ). Or, platformele online care ar fi prezente numai într‑un singur stat membru și al căror NML ar fi mai mic de 45 de milioane, chiar dacă o parte importantă a populației acestui stat membru ar fi expusă la conținuturile lor, ar fi mai puțin susceptibile să genereze riscuri sistemice la nivelul Uniunii decât platformele online al căror NML ar depăși 45 de milioane.

În consecință, este necesar să se considere că articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065, în măsura în care nu se aplică decât furnizorilor de piețe online al căror NML atinge 45 de milioane, nu efectuează o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată în vederea prevenirii riscurilor sistemice menționate la articolul 34 alineatul (1) din acest regulament.

Tertio, Tribunalul respinge argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că furnizorii de piețe online ar trebui tratați, în vederea aplicării obligațiilor prevăzute la articolele 34-43 din Regulamentul 2022/2065, în același mod ca și comercianții cu amănuntul, și anume întreprinderile care comercializează pe internet numai propriile produse și care nu sunt vizate de articolul 33 alineatul (1) din acest regulament.

Pe de o parte, Tribunalul subliniază că, spre deosebire de site‑urile internet ale comercianților cu amănuntul, platformele online diseminează informații furnizate de un destinatar al serviciului. Astfel, în timp ce site‑urile internet ale comercianților cu amănuntul difuzează, în principiu, numai propriile informații, platformele online pot difuza informații care provin de la un număr mare de persoane.

În aceste condiții, Tribunalul subliniază că, spre deosebire de comercianții cu amănuntul, furnizorii de platforme online nu au în mod necesar cunoștință de ansamblul informațiilor diseminate pe platformele lor. De altfel, acesta arată că ei beneficiază, pentru acest motiv, de exonerări de răspundere de care nu beneficiază comercianții cu amănuntul.

În consecință, Tribunalul observă că spre deosebire de comercianții cu amănuntul, furnizorii de platforme online mari pot facilita diseminarea de conținut ilegal fără știrea lor și fără să poată fi trași la răspundere.

Pe de altă parte, Tribunalul observă că, în evaluarea sa a impactului, Comisia a subliniat că platformele online foarte mari joacă un rol semnificativ atât pentru consumatori, cât și pentru vânzătorii care își comercializează produsele pe aceste platforme. Or, nu se contestă că comercianții cu amănuntul nu joacă un astfel de rol, cel puțin în ceea ce îi privește pe acești vânzători.

Tribunalul consideră, așadar, că articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065, în măsura în care se aplică furnizorilor de piețe online, iar nu comercianților cu amănuntul, nu efectuează o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată în vederea prevenirii riscurilor sistemice ( 9 ).

În al patrulea rând, Tribunalul respinge argumentația reclamantei prin care urmărește să demonstreze că articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065 încalcă libertatea de exprimare și de informare consacrată la articolul 11 din cartă.

În această privință, el arată în special că obligația de a oferi, pentru fiecare sistem de recomandare, cel puțin o opțiune care nu se bazează pe crearea de profiluri ( 10 ) provine dintr‑o evaluare comparativă între libertatea de exprimare cu caracter comercial a furnizorilor de platforme online foarte mari și protecția consumatorilor. Astfel, legiuitorul a putut considera, fără a‑și depăși marja largă de apreciere, că protecția consumatorilor necesita ca aceștia din urmă să poată avea acces, dacă doreau, la o opțiune care nu se baza pe crearea de profiluri pentru fiecare dintre sistemele de recomandare utilizate pe platformele online foarte mari.

În sfârșit, în al cincilea rând, Tribunalul respinge argumentația reclamantei potrivit căreia articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065 încalcă dreptul la respectarea vieții private garantat la articolul 7 din cartă. Astfel, Tribunalul consideră că articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065, în măsura în care impune anumitor piețe online obligațiile prevăzute la articolul 39 și la articolul 40 alineatele (4) și (12) din acest regulament, nu constituie o ingerință disproporționată în acest drept și nu generează inconveniente disproporționate în raport cu obiectivele urmărite.

În această privință, Tribunalul arată în special că reclamanta nu prezintă niciun element susceptibil să facă dovada că articolul 39 din Regulamentul 2022/2065 ar depăși ceea ce este strict necesar pentru a permite consumatorilor să cunoască comunicările cu caracter publicitar difuzate pe platformele online foarte mari, inclusiv cele la care nu ar fi expuși ținând seama de parametrii de direcționare utilizați, și să înțeleagă motivele pentru care, având în vedere parametrii menționați, sunt expuși mai degrabă la anumite comunicări cu caracter publicitar decât la altele. Totodată, ea nu prezintă niciun element care să permită să se stabilească faptul că această dispoziție ar depăși ceea ce este strict necesar pentru a permite mass‑mediei și asociațiilor de protecție a consumatorilor să controleze publicitățile difuzate pe platformele online foarte mari, în special pentru a preveni promovarea produselor ilegale sau inadecvate în rândul anumitor categorii de public, cum ar fi minorii.

De asemenea, Tribunalul observă că reclamanta nu prezintă niciun element care să permită să se considere că articolul 40 alineatele (4) și (12) din Regulamentul 2022/2065, care prevede, în cazuri speciale, comunicarea de informații cercetătorilor autorizați, ar depăși ceea ce este strict necesar pentru a putea efectua detectarea, identificarea și înțelegerea riscurilor sistemice în Uniune. De altfel, ea nu invocă existența unor măsuri alternative la această dispoziție care să permită atingerea acestui obiectiv.

În plus, Tribunalul arată, pe de o parte, că informațiile diseminate în temeiul articolului 39 din Regulamentul 2022/2065 nu privesc decât o parte limitată a activității economice a piețelor online. În plus, în ceea ce privește divulgarea identității persoanelor care își fac publicitate, Tribunalul precizează că aceasta nu privește decât persoanele care își fac publicitate care au ales să afișeze comunicări cu caracter publicitar pe o platformă online foarte mare și că acestea din urmă pot înființa o persoană juridică pentru a nu își divulga identitatea. Pe de altă parte, în ceea ce privește articolul 40 alineatele (4) și (12) din acest regulament, Tribunalul subliniază că acest articol se limitează să prevadă comunicarea de informații cercetătorilor autorizați, astfel încât să se păstreze eventualul caracter confidențial al acestora.

( 1 ) Decizia C(2023) 2746 final a Comisiei din 25 aprilie 2023 (denumită în continuare „decizia atacată”).

( 2 ) Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO 2022, L 277, p. 1).

( 3 ) Riscuri sistemice menționate la articolul 34 alineatul (1) literele (a)-(d) din Regulamentul 2022/2065.

( 4 ) A se vedea considerentul (70) al Regulamentului 2022/2065.

( 5 ) A se vedea considerentul (70) al Regulamentului 2022/2065.

( 6 ) În sensul articolului 34 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2022/2065.

( 7 ) Astfel cum rezultă din articolul 10 TUE și din articolul 22 alineatul (2) TFUE.

( 8 ) Articolul 33 alineatul (2) și considerentul (76) al Regulamentului 2022/2065.

( 9 ) Prevăzute la articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul 2022/2065.

( 10 ) Obligație prevăzută la articolul 38 din Regulamentul nr. 2022/2065.