Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 16 octombrie 2024.#Communications Regulatory Authority (CRA) împotriva Consiliului Uniunii Europene.#Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate având în vedere situația din Iran – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Includerea numelui reclamantului în listă – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Proporționalitate – Abuz de putere.#Cauza T-201/23.

Cauza T‑201/23

Communications Regulatory Authority (CRA)

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a șasea) din 16 octombrie 2024

„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive luate având în vedere situația din Iran – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Includerea numelui reclamantului în listă – Obligația de motivare – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Proporționalitate – Abuz de putere”

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Întindere – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor anumitor persoane și entități având în vedere situația din Iran – Obligația de a identifica în motivare elementele specifice și concrete care justifică măsura respectivă – Decizie care se înscrie într‑un context cunoscut de persoana interesată care îi permite să înțeleagă conținutul măsurii luate în privința sa – Admisibilitatea unei motivări sumare

(art. 296 TFUE; Regulamentele nr. 359/2011 și 2023/152 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 25-28 și 30-34)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor unor persoane responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului și ale persoanelor, entităților sau organismelor asociate cu acestea – Dreptul de acces la documente – Drept condiționat de o cerere în acest sens adresată Consiliului

(Regulamentele nr. 359/2011 și 2023/152 ale Consiliului)

(a se vedea punctul 38)

Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Întinderea controlului – Proba temeiniciei măsurii – Obligația autorității competente a Uniunii de a stabili, în caz de contestare, temeinicia motivelor reținute împotriva persoanelor sau entităților vizate – Elemente de probă care menționează documente ce nu au fost depuse la dosarul procedurii – Încălcarea dreptului la apărare – Inexistență

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentele nr. 359/2011 și 2023/152 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 55 și 61-64)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Drepturi fundamentale – Prezumția de nevinovăție – Decizie de înghețare a fondurilor luată împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Iran – Compatibilitate cu principiul menționat – Condiții

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Regulamentele nr. 359/2011 și 2023/152 ale Consiliului]

(a se vedea punctele 66-69)

Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Întinderea controlului – Includerea reclamantului în lista anexată la regulamentul atacat ca urmare a contribuției sale la acte ce constituie încălcări grave ale drepturilor omului – Documente accesibile publicului – Valoare probantă

(Regulamentele nr. 359/2011 și 2023/152 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 75-79, 86 și 88-90)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor unor persoane responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului și ale persoanelor, entităților sau organismelor asociate cu acestea – Control jurisdicțional al legalității – Întindere – Aprecierea situației de fapt și verificarea elementelor de probă – Eroare de apreciere a Consiliului în privința adoptării unor măsuri restrictive – Inexistență

(Regulamentele nr. 359/2011 și 2023/152 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 92, 93, 98, 107, 109-112 și 117)

Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive împotriva Iranului – Înghețarea fondurilor unor persoane responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului și ale persoanelor, entităților sau organismelor asociate cu acestea – Control jurisdicțional al legalității – Caracter adecvat al măsurilor restrictive – Măsuri restrictive care urmăresc un obiectiv legitim al politicii externe și de securitate comună

(Regulamentele nr. 359/2011 și 2023/152 ale Consiliului)

(a se vedea punctele 127-130)

Rezumat

Prin hotărârea sa, Tribunalul respinge acțiunea în anulare introdusă de Communications Regulatory Authority (CRA) împotriva Regulamentului 2023/152 ( 1 ), prin care această instituție a fost inclusă în anul 2023 de Consiliul Uniunii Europene în lista persoanelor și entităților vizate de măsuri restrictive având în vedere situația din Iran. Tribunalul constată că Consiliul nu a săvârșit nicio eroare de apreciere în raport cu elementele de probă furnizate, în ceea ce privește utilizarea de către reclamantă a unui program informatic spion împotriva populației iraniene.

Reclamanta este o instituție guvernamentală afiliată Ministerului iranian al Tehnologiei Informației și Comunicațiilor. Fondurile acesteia au fost înghețate, întrucât ea este considerată responsabilă de încălcări grave ale drepturilor omului săvârșite în Iran pentru că a pus în aplicare cerințele guvernului iranian de a filtra conținuturile de pe internet cu ajutorul unui spyware denumit SIAM și pentru că s‑a folosit, în timpul protestelor din 2022 care au urmat morții Mahsei Amini, de controlul pe care îl deține asupra accesului la internet și a telefoanelor mobile pentru a urmări activitățile disidenților și pe protestatari. Potrivit Consiliului, reclamanta a sprijinit astfel represiunea exercitată de aceste autorități împotriva demonstranților care se exprimau în apărarea drepturilor lor legitime.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul respinge criticile reclamantei întemeiate pe încălcarea articolelor 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Tribunalul amintește în această privință că, în caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii Europene este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei sau a entității vizate. Cu toate acestea, nu rezultă că pretinsa incapacitate a Consiliului de a face dovada că motivele invocate pentru a justifica includerea reclamantei în anexa I la Regulamentul nr. 359/2011 ( 2 ), presupunând că este dovedită, ar aduce atingere dreptului la apărare al reclamantei. Astfel, dimpotrivă, tocmai pentru că menținerea efectivității articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale o impune, instanța Uniunii este obligată să verifice, în cadrul controlului legalității măsurilor restrictive, temeinicia motivelor care stau la baza acestor măsuri și, prin urmare, valoarea probantă a documentelor prezentate de Consiliu.

În al doilea rând, Tribunalul amintește că articole de presă pot fi utilizate pentru a corobora existența anumitor fapte atunci când provin din mai multe surse diferite și sunt suficient de concrete, precise și concordante în ceea ce privește faptele descrise în acestea.

În speță, Consiliul a întemeiat adoptarea măsurilor restrictive în cauză împotriva reclamantei pe diferite documente de această natură. În ceea ce privește un articol publicat pe site‑ul The Intercept ( 3 ), Tribunalul apreciază că acesta susține afirmațiile Consiliului prin punerea la dispoziție a manualului de utilizare a software‑ului SIAM redactat în limba engleză și a unui al doilea manual redactat în limba farsi, pe care apărea logoul reclamantei. Aceste afirmații sunt confirmate de alte elemente de probă. Astfel, un articol din Commrisk ( 4 ) relatează întâlnirea cu reprezentantul unei societăți de tehnologie care a încercat să vândă Iranului un program informatic cu funcții „ciudat de similare” celor ale software‑ului SIAM și care furnizase în mod voluntar autorului acestui articol informații cu privire la respectiva vânzare.

În sfârșit, dintr‑un articol al asociației ARTICLE 19 ( 5 ) reiese că aceasta din urmă a supravegheat în Iran de mai mulți ani întinderea controalelor efectuate pe internet. Această asociație ar fi descoperit printre alele că reclamanta, sub controlul Ministerului iranian al Tehnologiei Informației și Comunicațiilor, care ar fi în realitate controlat de serviciile de informații iraniene, ar folosi echipamente de supraveghere și de cenzură la nivelul furnizorilor de acces la internet și ar ordona întreruperi și alte perturbări ale accesului la internet în numele Consiliului Național Suprem de Securitate din Iran.

Prin urmare, având în vedere concordanța dintre diferitele elemente de probă și împrejurările elaborării lor, Tribunalul consideră că aceste afirmații puteau fi luate în considerare în mod valabil de Consiliu.

În ultimul rând, Tribunalul consideră că Consiliul a prezentat în fața Tribunalului o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante care permit stabilirea existenței unei legături suficiente între reclamantă și situația combătută în speță, și anume represiunea exercitată de autoritățile iraniene împotriva demonstranților pașnici, a jurnaliștilor, a apărătorilor drepturilor omului, a studenților și a altor persoane care se exprimă în apărarea drepturilor lor legitime.

Pe de o parte, Tribunalul respinge argumentul reclamantei potrivit căruia ea nu are capacitatea juridică de a îndeplini faptele care îi sunt reproșate. Tribunalul constată astfel că, deși interceptarea comunicațiilor este în principiu interzisă în dreptul iranian, ea rămâne totuși posibilă din punct de vedere legal în anumite ipoteze care sunt definite în mod foarte larg.

Pe de altă parte, Tribunalul înlătură argumentul reclamantei întemeiat pe incapacitatea sa tehnică de a desfășura operațiuni de supraveghere și de control asupra utilizatorilor rețelelor de telefonie mobilă iraniene. Acesta constată astfel că comenzile programului informatic SIAM sunt adresate tuturor operatorilor iranieni de telefonie mobilă și că aceștia sunt obligați să răspundă la ele în orice moment.

De altfel, mai întâi, contrar celor afirmate de reclamantă, utilizarea acestor comenzi produce efectul descris de Consiliu și nu răspunde unui obiectiv legitim. Astfel, comanda „LocationCustomerList” permite identificarea tuturor utilizatorilor unei rețele de telefonie mobilă care se află într‑o anumită zonă geografică, chiar dacă aceasta este aproximativă. În continuare, comanda „Force2GNumber”, care urmărește să oblige un telefon mobil să utilizeze rețeaua 2G în locul rețelelor mai recente 3G și 4G, are ca efect să facă imposibile vizionarea și partajarea de materiale video de pe acest telefon. Tribunalul arată de asemenea că reclamanta nu furnizează niciun element de probă de natură să demonstreze că comenzile „GetCDR” și „GetIPDR”, care servesc, prima, la consultarea istoricului unui telefon, iar a doua, la obținerea adresei IP a aparatelor în care a fost activată o anumită cartelă SIM, nu ar putea fi utilizate decât pentru răspunsurile la cererile legitime ale instanțelor iraniene și ale autorităților polițienești.

În sfârșit, Tribunalul subliniază că contextul din Iran este marcat de contestări regulate ale regimului de către populația civilă, reprimate sistematic de autoritățile acestei țări cu ajutorul, printre altele, al mijloacelor de supraveghere a internetului. În aceste condiții, nu se poate exclude posibilitatea ca comenzile concepute inițial în scopuri „legale”, precum „ApplySusp” și „ApplySuspIP”, care permit scoaterea din serviciu a cartelelor SIM declarate de către utilizatori ca pierdute sau furate sau care aparțin unor persoane care sunt declarate decedate, să fie deturnate și utilizate de autoritățile iraniene în scopuri represive.

( 1 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/152 al Consiliului din 23 ianuarie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 359/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Iran (JO 2023, L 20 I, p. 1).

( 2 ) Regulamentul (UE) nr. 359/2011 al Consiliului din 12 aprilie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Iran (JO L 2011, L 100, p. 1).

( 3 ) Articol intitulat „Hacked documents: How Iran track and control protesters phone”, publicat la 28 octombrie 2022.

( 4 ) Articol intitulat „Hacker Leaks Manuals Showing How Iran Uses Mobile Networks to Track Protesters”, publicat la 31 octombrie 2022.

( 5 ) Articol intitulat „Iran: New tactics for digital repression as protests continue”, publicat la 17 noiembrie 2022.