Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 16 iulie 2025.#Iceland Foods Ltd împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă Iceland – Cauză de nulitate absolută – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001].#Cauza T-106/23.

Cauza T‑106/23

Iceland Foods Ltd

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea) din 16 iulie 2025

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă Iceland – Cauză de nulitate absolută – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001]”

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Noțiune

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctele 22 și 23)

Marcă a Uniunii Europene – Definiția și dobândirea mărcii Uniunii Europene – Motive absolute de refuz – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Aprecierea caracterului descriptiv al unui semn – Denumiri geografice

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctele 24-29, 46 și 70)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cauze de nulitate absolută – Mărci compuse exclusiv din semne sau indicații care pot să servească pentru a desemna caracteristicile unui produs sau ale unui serviciu – Marca figurativă Iceland

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (c)]

(a se vedea punctele 30, 36-39, 46-54, 58-63, 67 și 69-71)

Rezumat

Prin hotărârile sale, Tribunalul se pronunță cu privire la caracterul descriptiv a două semne care reproduc numele unei țări europene (ICELAND) și respinge acțiunile formulate împotriva deciziilor Marii Camere de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) pentru motivul că aceste semne sunt descriptive în ceea ce privește originea geografică a produselor și serviciilor pe care le vizează sau caracteristicile acestora.

Iceland Foods Ltd, reclamanta, a depus la EUIPO cereri de înregistrare pentru semnul verbal ICELAND și pentru semnul figurativ Iceland pentru mai multe produse și servicii la 19 aprilie 2002 și, respectiv, la 12 februarie 2013. Ulterior, două cereri de declarare a nulității mărcilor în cauză au fost depuse la divizia de anulare a EUIPO pentru unele dintre produsele și serviciile acoperite de aceste mărci ( 1 ). Divizia de anulare a admis aceste cereri de declarare a nulității pentru toate produsele și serviciile vizate.

Reclamanta a formulat două căi de atac împotriva fiecăreia dintre deciziile diviziei de anulare. Prin deciziile din 15 decembrie 2022, Marea Cameră de recurs a respins aceste căi de atac (denumite în continuare „deciziile atacate”). Aceasta a considerat că mărcile contestate erau percepute de publicul relevant, și anume publicul larg anglofon din Uniunea Europeană, ca o indicație că produsele și serviciile desemnate de acestea proveneau din Islanda și că trebuiau considerate descriptive ( 2 ). După ce a constatat că este suficient ca unul dintre motivele absolute de refuz să fie aplicabil pentru ca semnele să nu poată fi înregistrate ca marcă a Uniunii Europene, Marea Cameră de recurs a considerat că, în orice caz, dacă mărcile contestate ar trebui examinate și din perspectiva caracterului lor distinctiv ( 3 ), s‑ar considera, în mod inevitabil, că ele erau lipsite de un astfel de caracter ( 4 ).

Reclamanta a sesizat, așadar, Tribunalul cu acțiuni împotriva fiecăreia dintre deciziile atacate ( 5 ).

Aprecierea Tribunalului

Tribunalul amintește, mai întâi, că sunt două situații în care nu se admite înregistrarea denumirilor geografice. Prima privește înregistrarea denumirilor geografice ca mărci atunci când acestea desemnează locuri geografice determinate care sunt deja reputate sau cunoscute pentru categoria de produse sau de servicii vizate și care, prin urmare, au o legătură cu aceasta în percepția mediilor interesate. A doua se referă la înregistrarea denumirilor geografice care pot fi utilizate de întreprinderi și care trebuie de asemenea să rămână disponibile pentru acestea ca indicații de proveniență geografică a categoriei de produse sau de servicii vizate.

În plus, Tribunalul constată că aprecierea caracterului descriptiv al mărcilor contestate necesită luarea în considerare a unui ansamblu de factori relevanți, precum faptul că Islanda și caracteristicile sale erau cunoscute și legătura dintre categoriile de produse și de servicii și mărcile contestate.

În această privință, acesta arată că mărcile contestate desemnează numele unei țări situate în Europa, compusă dintr‑un teritoriu într‑adevăr relativ puțin populat, dar cu o suprafață mai mare decât cea a anumitor state membre ale Uniunii și ale Spațiului Economic European (SEE).

Tribunalul arată astfel că termenul „Iceland” era cunoscut de o parte semnificativă a publicului relevant, format din publicul larg anglofon al Uniunii.

Pe de altă parte, Tribunalul confirmă că elementele de probă pe care s‑a întemeiat Marea Cameră de recurs stabilesc, în primul rând, că Islanda este o țară care respectă normele de mediu, printre altele datorită numeroaselor centrale cu energie geotermală și hidraulică, în al doilea rând, că Islanda este o destinație turistică populară și, în al treilea rând, că Islanda propune o gamă largă de produse și de servicii, întreținând în același timp, în legătură cu acestea, relații comerciale importante cu țările din SEE.

Tribunalul observă de asemenea că trebuie să se țină seama de un ansamblu de împrejurări, existente la data cererii de înregistrare a mărcii în cauză, având în vedere inclusiv o abordare prospectivă, și să nu se limiteze doar la problema „renumelui” de care se bucura Islanda în rândul publicului relevant sau de care aceasta se putea bucura în viitor, în legătură cu produsele și cu serviciile desemnate de mărcile contestate. În plus, diferitele caracteristici ale Islandei sunt importante pentru a stabili în ce măsură proveniența geografică a produselor sau a serviciilor în cauză poate fi relevantă, în percepția mediilor interesate, pentru aprecierea calității sau a altor caracteristici ale produselor sau serviciilor vizate. Pentru aceleași motive, Tribunalul statuează că Marea Cameră de recurs a ținut, în mod întemeiat, seama de prosperitatea economică, care include aprecierea produsului intern brut, de forța de muncă calificată sau chiar de prezența unor industrii diferite, din moment ce aceste criterii puteau permite să se stabilească dacă Islanda putea deveni cunoscută sau reputată ca loc de proveniență geografică pentru produsele și serviciile în cauză.

În continuare, în ceea ce privește produsele care includ produse alimentare de origine vegetală și animală și lichidele destinate consumului uman, Tribunalul apreciază că mărcile contestate au un caracter descriptiv în privința acestor produse. Astfel, la data înregistrării mărcilor contestate, Islanda producea și exporta astfel de produse și putea să producă altele, astfel încât, atunci când unul dintre aceste produse este comercializat sub una dintre mărcile contestate, el poate fi perceput ca provenind din această țară. De altfel, presupunând că exportul actual de produse alimentare de către Islanda nu constituie o parte relativ importantă a exporturilor sale în general, Tribunalul consideră că această afirmație nu permite repunerea în discuție a legăturii descriptive dintre mărci și produsele vizate în măsura în care nu ține seama de o perspectivă prospectivă a legăturii care poate fi stabilită în mod rezonabil între mărcile contestate și produsele vizate.

În sfârșit, Tribunalul constată că Marea Cameră de recurs a efectuat o analiză detaliată a caracterului descriptiv al mărcilor contestate în raport cu toate produsele și serviciile în cauză. În plus, în ceea ce privește marca figurativă Iceland ( 6 ), acesta adaugă că nici grafia, nici culoarea mărcii contestate nu creează un efect neobișnuit sau frapant. Astfel, elementul verbal al acestei mărci este reprezentat de un font standard de litere albe, fără nicio particularitate tipografică. Deși este adevărat că acesta este plasat pe un fond dreptunghiular în culorile roșu, portocaliu și galben, al cărui efect galben și portocaliu creează impresia unui aspect oarecum șters, fondul colorat, în special în culorile portocaliu și galben este în esență obișnuit în publicitate sau pe ambalaje, astfel încât consumatorul îl consideră un element decorativ. În aceste împrejurări, elementele figurative ale mărcii contestate în discuție serveau doar pentru punerea în evidență a elementului verbal al acestei mărci și nu modificau în niciun fel conținutul descriptiv al acesteia vehiculat de acest ultim element.

În ceea ce privește articolul 12 litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 ( 7 ) privind limitarea efectelor mărcii, care ar permite utilizarea numelui „Iceland” de către entitățile islandeze, Tribunalul amintește că această dispoziție urmărește printre altele soluționarea problemelor care apar atunci când a fost înregistrată o marcă compusă în tot sau în parte dintr‑o denumire geografică și nu conferă terților posibilitatea de a utiliza ca marcă o asemenea denumire, ci se limitează să garanteze că aceștia o pot utiliza în mod descriptiv, și anume ca indicație referitoare la proveniența geografică, atât timp cât această utilizare se face conform practicilor loiale în domeniul industrial sau comercial. În plus, împrejurarea că articolul 12 litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 asigură posibilitatea ca orice operator economic să utilizeze în mod liber indicații referitoare la caracteristicile unor produse și ale unor servicii nu permite să se asigure protecția interesului general care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (c) din acest regulament. Dimpotrivă, această împrejurare evidențiază interesul de a aplica efectiv cauza, de altfel absolută, de nulitate prevăzută la articolul 51 alineatul (1) litera (a) coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 menționat în privința oricărui semn care poate desemna o caracteristică a produselor sau a serviciilor pentru care este înregistrată marca.

( 1 ) Produsele și serviciile fac parte din clasele 7, 11, 16, 29-32 și 35 și din clasele 29, 30 și 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957.

( 2 ) În sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol.1, p. 146), devenit articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), înlocuit la rândul său de articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

( 3 ) În sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 citat anterior, devenit articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, citat anterior, înlocuit la rândul său de articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001, citat anterior.

( 4 ) Susținerea persoanelor care au solicitat declararea nulității, potrivit căreia mărcile în cauză erau contrare ordinii publice [în sensul dispozițiilor coroborate ale articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, devenit articolul 52 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009, devenit la rândul său articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2017/1001, și ale articolului 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 40/94, devenit articolul 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul nr. 207/2009, devenit la rândul său articolul 7 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul 2017/1001], a fost respinsă de Marea Cameră de recurs ca inadmisibilă, ca urmare a introducerii sale tardive. Astfel, acest aspect nu a fost examinat nici de camera de recurs, nici, ulterior, de Tribunal.

( 5 ) Cauzele Iceland Foods/EUIPO – Íslandsstofa (Promote Iceland) ș.a. (ICELAND) (T-105/23) privind marca verbală ICELAND și Iceland Foods/EUIPO – Icelandic Trademark (Iceland) (T-106/23) privind marca figurativă Iceland.

( 6 ) Hotărârea din 16 iulie 2025, Iceland Foods/EUIPO – Icelandic Trademark (Iceland) (T-106/23, EU:T:2025:730).

( 7 ) Devenit articolul 12 litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, devenit la rândul său articolul 14 din Regulamentul 2017/1001.