Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 19 noiembrie 2025.#Pollinis France împotriva Comisiei Europene.#Produse fitosanitare – Substanța activă boscalid – Cerere de reînnoire a unei substanțe active – Prelungirea perioadei de aprobare – Întârziere în desfășurarea procedurii de reînnoire – Motive independente de solicitant – Cerere de reexaminare internă – Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 – Decizie de respingere a cererii – Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.#Cauza T-94/23.

Cauza T‑94/23 R

Pollinis FranceîmpotrivaComisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 19 noiembrie 2025

„Produse fitosanitare – Substanța activă boscalid – Cerere de reînnoire a unei substanțe active – Prelungirea perioadei de aprobare – Întârziere în desfășurarea procedurii de reînnoire – Motive independente de solicitant – Cerere de reexaminare internă – Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 – Decizie de respingere a cererii – Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009”

Agricultura – Apropierea legislațiilor – Introducerea pe piață a produselor fitosanitare – Regulamentul nr. 1107/2009 – Prelungirea perioadei de aprobare până la finalizarea procedurii de reînnoire – Condiții – Durata prelungirii stabilită în funcție de împrejurările concrete ale speței intervenite în cursul procedurii de reînnoire – Durată suficientă pentru finalizarea procedurii de reînnoire – Excluderea unei prelungiri automate sau sistematice

[Regulamentul nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentul (24) și art. 13 alin. (2), (17), (18) și (20)]

(a se vedea punctele 63-89)

Agricultura – Apropierea legislațiilor – Introducerea pe piață a produselor fitosanitare – Regulamentul nr. 1107/2009 – Prelungirea perioadei de aprobare până la finalizarea procedurii de reînnoire – Întârziere în desfășurarea procedurii de reînnoire din motive independente de voința solicitantului – Rolul solicitantului – Examinare de către Comisie – Conținut

(Regulamentul nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 7 și 17; Regulamentul nr. 844/2012 al Comisiei, art. 1, art. 3, art. 6, art. 7, art. 11 alin. (5), art. 12 alin. (3), art. 13 alin. (3) și art. 14 alin. (1)]

(a se vedea punctele 99-116)

Rezumat

Sesizat cu trei acțiuni în anulare introduse de Pesticide Action Network Europe (PAN Europe), de Pollinis France și, respectiv, de Aurelia Stiftung, Tribunalul, statuând în complet extins, anulează trei decizii ale Comisiei de respingere a cererilor de reexaminare internă privind prelungirea perioadei de aprobare a trei produse fitosanitare, și anume boscalid, glifosat și dimoxiststrobină ( 1 ).

Prin aceste hotărâri, Tribunalul interpretează, pentru prima dată, articolul 17 din Regulamentul nr. 1107/2009 ( 2 ), care vizează prelungirea perioadei de aprobare a unei substanțe active atunci când o decizie privind reînnoirea acesteia nu poate fi luată înainte de expirarea termenului de aprobare. Această examinare are loc în raport cu două aspecte diferite: cel al duratei prelungirii și cel al motivelor întârzierii în procedura de reînnoire care trebuie să fie independente de solicitant.

Reclamantele sunt asociații fără scop lucrativ care au ca obiectiv printre altele promovarea activităților prin care se urmărește reducerea și eliminarea pesticidelor, în ceea ce privește PAN Europe, și protecția mediului, în ceea ce privește Pollinis France și Aurelia Stiftung.

Dimoxistrobina, o substanță activă utilizată ca fungicid în agricultură, a fost aprobată pentru prima dată în Uniunea Europeană prin Directiva 2006/75 ( 3 ), iar perioada sa de aprobare a fost prelungită în anul 2013. În anul 2015, aceasta a fost inclusă în lista substanțelor susceptibile de înlocuire ( 4 ). În aceste condiții, aprobarea sa a mai fost prelungită de mai multe ori, pentru motivul că evaluarea sa era întârziată din motive independente de voința solicitanților și că aprobarea risca să expire înainte de luarea unei decizii cu privire la reînnoirea sa. Penultima dintre aceste prelungiri ( 5 ) a făcut obiectul unei cereri de reexaminare internă, care a fost respinsă de Comisie printr‑o decizie din 27 aprilie 2022, a cărei anulare este solicitată în cauza T‑412/22.

Boscalidul este o substanță activă aprobată pentru prima dată în Uniune în 2008 ( 6 ) și utilizată în produsele fitosanitare din familia inhibitorilor succinatei deshidrogenazice. Perioada de aprobare a acestei substanțe a fost de asemenea prelungită succesiv, pentru motivul că evaluarea acestei substanțe era întârziată din motive independente de voința solicitanților și că aprobarea acestei substanțe active risca să expire înainte de luarea unei decizii cu privire la reînnoirea sa. Regulamentul de punere în aplicare prin care s‑a adoptat o astfel de prelungire în anul 2022 a făcut obiectul unei cereri de reexaminare internă respinse de Comisie prin decizia din 6 decembrie 2022, a cărei anulare este solicitată în cauza T‑94/23.

Glifosatul, o substanță activă utilizată pe scară largă în erbicide, a fost aprobat pentru prima dată în Uniune în anul 2001 ( 7 ). Aprobarea sa a fost prelungită de mai multe ori, printre altele pentru motivul că evaluarea substanței a fost întârziată din motive independente de voința solicitantului. Regulamentul de punere în aplicare care instituie prelungirea adoptată în 2022 ( 8 ) a făcut de asemenea obiectul unei cereri de reexaminare, respinsă de Comisie la 3 iulie 2023.

Reclamantele au contestat aceste trei decizii de respingere adoptate de Comisie, invocând în special o interpretare și o aplicare incorecte ale articolului 17 ( 9 ) din Regulamentul nr. 1107/2009.

Aprecierea Tribunalului

În ceea ce privește, în primul rând, durata prelungirii aprobării, în cauzele T‑412/22 și T‑94/23, Tribunalul amintește că Comisia trebuie să țină seama de principiul precauției atunci când își exercită competențele în cadrul Regulamentului nr. 1107/2009. Astfel, atunci când este vorba despre o substanță activă, Comisia poate să ia măsuri care limitează utilizarea acestei substanțe făcând să prevaleze interesul siguranței consumatorilor, iar aceasta fără a aștepta finalizarea procedurii de reînnoire a aprobării acestei substanțe.

Tribunalul procedează astfel la interpretarea articolului 17 din Regulamentul nr. 1107/2009 în lumina acestui principiu, precum și a termenilor săi, a contextului în care se înscrie acesta și a obiectivelor urmărite de reglementarea din care face parte.

Din această dispoziție reiese că, în cazul în care, din motive independente de voința solicitantului, este probabil ca aprobarea unei substanțe active să expire înainte de a se lua o decizie cu privire la reînnoirea ei, se adoptă o decizie privind amânarea datei de expirare a perioadei de aprobare pentru o perioadă care să permită examinarea cererii. Rezultă că durata perioadei de prelungire trebuie să fie adaptată împrejurărilor concrete ale speței, intervenite în cursul procedurii de reînnoire, și nu poate face obiectul unei aplicări automate sau chiar sistematice.

În plus, cererea de reînnoire trebuie introdusă cu cel puțin trei ani înainte de expirarea perioadei de aprobare, procedura de reînnoire fiind supusă unui calendar precis și cerinței celerității. Aceste cerințe sunt cu atât mai importante cu cât prelungirea aprobării unei substanțe active, în temeiul articolului 17 primul paragraf din Regulamentul nr. 1107/2009, are aceleași consecințe ca o aprobare inițială sau ca o reînnoire a aprobării.

Pe cale de consecință, Tribunalul consideră că articolul 17 din Regulamentul nr. 1107/2009 prevede un mecanism care trebuie aplicat în mod excepțional. Comisia trebuie să efectueze o evaluare a cazului concret, de fiecare dată când prelungește aprobarea unei substanțe active. În acest sens, Comisia trebuie să ia în considerare elementele relevante pentru a defini „perioada suficientă” necesară pentru a efectua evaluarea substanței în curs la finalul acesteia.

Deși același articol lasă Comisiei o putere de apreciere pentru a stabili ce înseamnă o „perioadă suficientă”, această putere nu este totuși absolută. Astfel, expresia „perioadă suficientă” trebuie înțeleasă în sensul că impune definirea unei perioade care nici nu este mai scurtă și nici nu depășește ceea ce este necesar pentru a completa procedura de reînnoire pentru fiecare caz în parte.

În plus, atunci când intenționează să aplice articolul 17 din Regulamentul nr. 1107/2009, Comisia trebuie să țină seama de durata globală a procedurii de reînnoire, pentru a se asigura că aceasta rămâne în limite rezonabile în raport cu cerința celerității. Nu se poate admite ca prelungirea aprobării, care are un caracter provizoriu și excepțional, să permită menținerea pe piață a unei substanțe active pentru o perioadă care o depășește în mod semnificativ pe cea a aprobării inițiale, în caz contrar sistemul de reînnoire instituit prin acest regulament fiind lipsit de orice efect util.

Interpretat astfel, articolul 17 din Regulamentul nr. 1107/2009 exprimă o evaluare comparativă a diferitor interese în cauză compatibilă cu obiectivele regulamentului menționat și cu principiul precauției. Pe de o parte, sunt luate în considerare interesele care pledează în favoarea faptului că o substanță care a fost aprobată în conformitate cu normele Uniunii nu este interzisă în mod imprevizibil din cauza întârzierilor în calendarul procedurii de reînnoire care sunt independente de voința solicitantului. Pe de altă parte, prelungirea acordată nu este decât provizorie: aceasta poate fi întreruptă printr‑o decizie de nereînnoire sau poate fi însoțită de limitări în utilizarea substanțelor și, mai ales, nu trebuie să depășească ceea ce este necesar, având în vedere circumstanțele fiecărui caz în parte.

În ceea ce privește, în al doilea rând, motivele întârzierii în procedurile de reînnoire în cauză, Tribunalul interpretează, în cauzele T‑94/23 și T‑565/23, expresia „motive independente de voința solicitantului” prevăzută la articolul 17 primul paragraf din Regulamentul nr. 1107/2009, amintind că, în caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text de drept al Uniunii, dispoziția în cauză trebuie interpretată în funcție de contextul și de finalitatea reglementării din care face parte.

În ceea ce privește contextul în care se înscrie această normă, Tribunalul examinează rolul solicitantului în procedura de reînnoire în raport cu articolul 17 din acest regulament.

În această privință, atât procedura de aprobare, cât și procedura de reînnoire sunt lansate la inițiativa producătorului substanței active, care este un actor central. Astfel, acesta din urmă este responsabil de conținutul cererii, de depunerea dosarelor suplimentare și de furnizarea de informații suplimentare statului membru raportor sau Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), căreia poate în plus să îi prezinte observații cu privire la raportul de reînnoire. Rezultă că solicitantul reînnoirii este un actor care participă la toate etapele procedurii, ceea ce îi permite să influențeze desfășurarea procedurii.

În schimb, în ceea ce privește prelungirea perioadei de aprobare, solicitantul reînnoirii nu trebuie să depună o cerere și nu este prevăzută o procedură de consultare cu acesta. Procedura este inițiată din oficiu, iar Comisia trebuie să verifice dacă întârzierea în desfășurarea procedurii de reînnoire nu se datorează unor motive „independente de voința solicitantului”. Având în vedere aceste elemente, comportamentul solicitantului trebuie apreciat în raport cu diferitele etape ale procedurii de reînnoire care precedă o eventuală prelungire a perioadei de aprobare, în care acesta a jucat un rol participativ.

Printre obiectivele prevăzute la articolul 17 primul paragraf din Regulamentul nr. 1107/2009, Comisia trebuie să acorde o importanță deosebită obiectivului privind asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului și trebuie de asemenea să se asigure nu numai că solicitantul a acționat cu respectarea termenelor, ci și că întârzierea în desfășurarea procedurii de reînnoire este independentă de acțiunile sale. În acest context, o abordare care ar impune un element intențional din partea solicitantului cu privire la întârzierile în desfășurarea acestei proceduri este prea restrictivă și riscă să perturbe echilibrul atins de legiuitor în favoarea intereselor solicitantului reînnoirii. Pentru a respecta acest echilibru, este necesară o analiză obiectivă și in concreto a motivelor întârzierii, pentru a se stabili că această întârziere este independentă de voința solicitantului, care trebuie să fi respectat cu diligență toate normele care se aplică cererii și procedurii de reînnoire.

Or, întrucât nu a efectuat o analiză in concreto a rolului solicitantului, a aplicat o abordare restrictivă a rolului solicitantului reînnoirii în eventualele întârzieri ale procedurii de reînnoire și a ignorat orice rol eventual al acestuia din urmă atunci când un alt actor a contribuit, chiar și în parte, la întârziere, Comisia a săvârșit o eroare de drept în interpretarea articolului 17 din Regulamentul nr. 1107/2009.

( 1 ) Decizia Ares (2022) 3275139 a Comisiei din 27 aprilie 2022, Decizia Ares (2022) 8437051 a Comisiei din 6 decembrie 2022 și Decizia Ares (2023) 4611321 a Comisiei din 3 iulie 2023.

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1).

( 3 ) Directiva 2006/75/CE a Comisiei din 11 septembrie 2006 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului în vederea înscrierii substanței active dimoxistrobină (JO 2006, L 248, p. 3, Ediție specială, 03/vol. 75, p. 127).

( 4 ) Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/408 al Comisiei din 11 martie 2015 privind punerea în aplicare a articolului 80 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și privind stabilirea unei liste a substanțelor susceptibile de înlocuire (JO 2015, L 67, p. 18).

( 5 ) Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2068 al Comisiei din 25 noiembrie 2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadelor de aprobare a substanțelor active benfluralin, dimoxistrobin, fluazinam, flutolanil, mecoprop‑P, mepiquat, metiram, oxamil și piraclostrobin (JO 2021, L 421, p. 25).

( 6 ) Prin Directiva 2008/44/CE a Comisiei din 4 aprilie 2008 de modificare a Directivei 91/414 CEE a Consiliului în vederea includerii substanțelor active bentiavalicarb, boscalid, carvonă, fluoxastrobin, Paecilomyces lilacinus și protioconazol (JO 2008, L 94, p. 13).

( 7 ) Prin Directiva 2001/99/CE a Comisiei din 20 noiembrie 2001 de modificare a anexei I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare în scopul includerii glifosatului și metil tifensulfuronului ca substanțe active (JO 2001, L 304, p. 14, Ediție specială, 03/vol. 39, p. 254).

( 8 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/2364 al Comisiei din 2 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește prelungirea perioadei de aprobare a substanței active glifosat (JO 2022, L 312, p. 99).

( 9 ) Potrivit articolului 17 primul paragraf din Regulamentul nr. 1107/2009, „[î]n cazul în care, din motive independente de voința solicitantului, este probabil ca aprobarea să expire înainte de a se lua o decizie cu privire la reînnoirea ei, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 79 alineatul (3) se adoptă o decizie privind amânarea datei de expirare a perioadei de aprobare pentru respectivul solicitant, pentru o perioadă care să permită examinarea cererii”. Articolul 17 al treilea paragraf din același regulament prevede elementele care trebuie luate în considerare atunci când este stabilită perioada de prelungire, și anume: „(a) timpul necesar pentru furnizarea informațiilor cerute; (b) timpul necesar pentru finalizarea procedurii; (c) dacă este cazul, necesitatea stabilirii unui program de lucru coerent, în conformitate cu dispozițiile articolului 18”.