Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 mai 2025.#Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid împotriva lui X.#Trimitere preliminară – Politica în materie de azil – Directiva 2013/32/UE – Articolul 4 alineatul (1) și articolul 31 alineatul (3) al treilea paragraf litera (b) – Proceduri de acordare a protecției internaționale – Prelungirea de către autoritatea decizională a termenului de examinare de șase luni – Număr mare de cereri de protecție internațională depuse simultan – Noțiune – Luare în considerare a altor circumstanțe.#Cauza C-662/23.

În cauza C‑662/23 [Zimir] ( i )

Staatssecretaris van Justitie en Veiligheid

împotriva

[cerere de decizie preliminară formulată deRaad van State (Consiliul de Stat, Țările de Jos)]

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 8 mai 2025

„Trimitere preliminară – Politica în materie de azil – Directiva 2013/32/UE – Articolul 4 alineatul (1) și articolul 31 alineatul (3) al treilea paragraf litera (b) – Proceduri de acordare a protecției internaționale – Prelungirea de către autoritatea decizională a termenului de examinare de șase luni – Număr mare de cereri de protecție internațională depuse simultan – Noțiune – Luare în considerare a altor circumstanțe”

Întrebări preliminare – Sesizarea Curții – Necesitatea unui litigiu pendinte în fața instanței de trimitere – Răspuns al Curții care rămâne util pentru soluționarea litigiului principal

(art. 267 TFUE)

(a se vedea punctele 27-30)

Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Proceduri de acordare și de retragere a protecției internaționale – Directiva 2013/32 – Procedură de examinare a unei cereri de protecție internațională – Condiții pentru prelungirea de către autoritatea decizională a termenului de examinare de șase luni – Număr mare de cereri de protecție internațională depuse simultan – Noțiune – Creștere semnificativă, într‑un interval scurt de timp, a numărului acestor cereri – Includere – Aprecierea acestei creșteri în raport cu tendința obișnuită și previzibilă în statul membru în cauză – Creștere progresivă a numărului cererilor respective pe o perioadă lungă – Excludere

[Directiva 2013/32 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) și art. 31 alin. (3) al treilea paragraf lit. (b)]

(a se vedea punctele 32-39 și dispozitiv 1)

Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Proceduri de acordare și de retragere a protecției internaționale – Directiva 2013/32 – Procedură de examinare a unei cereri de protecție internațională – Condiții pentru prelungirea de către autoritatea decizională a termenului de examinare de șase luni – Dificultatea de a încheia în practică procedura de examinare a unor astfel de cereri în termenul de șase luni – Origine – Număr mare de cereri depuse simultan – Admisibilitate – Luarea în considerare a altor împrejurări, precum existența prealabilă a unui volum important de cereri neprelucrate sau insuficiența personalului autorității decizionale – Inadmisibilitate

[Directiva 2013/32 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 4 alin. (1) și art. 31 alin. (3) al treilea paragraf lit. (b)]

(a se vedea punctele 51-56 și dispozitiv 2)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Raad van State (Consiliul de Stat, Țările de Jos), Curtea precizează condițiile în care autoritatea decizională în ceea ce privește o cerere de protecție internațională poate să facă uz de competența, prevăzută la articolul 31 alineatul (3) al treilea paragraf litera (b) din Directiva 2013/32 ( 1 ), de a prelungi termenul de șase luni prevăzut pentru examinarea unei astfel de cereri. Această prelungire este permisă în cazul în care un număr mare de resortisanți ai unei țări terțe sau apatrizi solicită simultan protecție internațională, ceea ce în practică face foarte dificilă încheierea procedurii în termenul de șase luni.

La 10 aprilie 2022, X, resortisant turc, a depus o cerere de protecție internațională în Țările de Jos. La 21 septembrie 2022, autoritatea competentă neerlandeză a adoptat un decret ( 2 ), prelungind cu nouă luni termenul legal de șase luni prevăzut pentru examinarea cererilor de acordare a permiselor de ședere temporară cu titlu de azil. La 13 octombrie 2022, X a adresat acestei autorități o scrisoare de punere în întârziere ca urmare a neluării unei decizii în termenul de șase luni. Întrucât autoritatea respectivă a păstrat tăcerea în cursul celor două săptămâni care au urmat acestei puneri în întârziere, X a introdus o acțiune la rechtbank Den Haag (Tribunalul din Haga, Țările de Jos).

În ianuarie 2023, Tribunalul din Haga a declarat acțiunea lui X fondată și a considerat că autoritatea competentă nu a prelungit în mod legal termenul de examinare a cererilor de acordare a permiselor de ședere temporară cu titlu de azil. În plus, acesta a obligat‑o să organizeze, în termen de opt săptămâni de la data hotărârii, o primă audiere a solicitantului și să ia, în termen de opt săptămâni de la această audiere, o decizie cu privire la cererea sa, sub sancțiunea unei penalități cu titlu cominatoriu.

Apreciind că articolul 31 alineatul (3) al treilea paragraf litera (b) din Directiva privind procedurile permite o prelungire a termenului de examinare a cererilor de protecție internațională nu numai în cazul unei creșteri bruște a numărului acestora, atunci când sunt depuse simultan, ci și în cazul unei creșteri progresive a numărului respectiv, pentru a garanta o examinare adecvată și completă a acestor cereri, autoritatea competentă neerlandeză a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Consiliul de Stat.

Având îndoieli cu privire la legalitatea prelungirii termenului de decizie de șase luni, Consiliul de Stat a decis să sesizeze Curtea cu titlu preliminar. Acesta ridică, pe de o parte, problema dacă Directiva privind procedurile permite prelungirea acestui termen atunci când numărul cererilor de azil crește doar progresiv. Pe de altă parte, acesta ridică problema dacă dificultatea de a încheia în practică procedura de examinare a cererilor de protecție internațională în termenul de șase luni, vizată de această directivă, poate avea ca origine alte împrejurări decât numărul mare al acestor cereri depuse simultan.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea arată că termenul de șase luni prevăzut pentru examinarea cererilor de protecție internațională, vizat de articolul 31 alineatul (3) al treilea paragraf litera (b) din Directiva privind procedurile, poate fi prelungit cu nouă luni de către autoritatea decizională în cazul în care survine o creștere semnificativă, într‑un interval scurt de timp, a numărului acestor cereri în raport cu tendința obișnuită și previzibilă în statul membru în cauză, ceea ce exclude situația caracterizată printr‑o creștere progresivă a numărului cererilor respective pe o perioadă lungă.

Într‑adevăr, această dispoziție permite statelor membre să prelungească termenul de șase luni de examinare a cererilor de protecție internațională, în măsura în care sunt întrunite trei condiții cumulative, și anume, primo, ca asemenea cereri să fie depuse „simultan”, secundo, ca aceste cereri să fie depuse de „un număr mare” de resortisanți ai unor țări terțe sau de apatrizi și, tertio, ca, în acest caz, să facă „în practică foarte dificilă încheierea procedurii în termenul de șase luni”.

Astfel, mai întâi, în lipsa unei definiții a sensului și a domeniului de aplicare al termenului „simultan” în Directiva privind procedurile, acest termen trebuie interpretat ca sinonim cu expresia „concomitent”, ceea ce implică în principiu depunerea unui număr mare de cereri în același moment. Întrucât, în practică, cererile de protecție internațională sunt rareori depuse exact în același moment, pentru ca articolul 31 alineatul (3) al treilea paragraf litera (b) să nu fie lipsit de efect util, termenul „simultan” trebuie înțeles ca însemnând „într‑un interval scurt de timp”. În schimb, această dispoziție nu vizează o creștere progresivă a numărului acestor cereri pe o perioadă îndelungată.

În continuare, existența unor cereri formulate de „un număr mare” de resortisanți ai unor țări terțe sau de apatrizi trebuie apreciată în raport cu fluxul obișnuit și previzibil al acestor cereri în statul membru în cauză, directiva necuprinzând criterii care să permită cuantificarea unui astfel de număr. Pentru a fi vorba despre „un număr mare” de cereri de protecție internațională depuse „simultan”, autoritatea decizională trebuie astfel să stabilească, pe baza unei analize comparative a datelor numerice, existența unei creșteri semnificative, într‑un interval scurt de timp, a numărului cererilor respective în raport cu tendința obișnuită și previzibilă în statul membru în cauză.

În sfârșit, condiția referitoare la existența unor dificultăți practice pentru a încheia, în termenul de șase luni, examinarea unui număr mare de cereri de protecție internațională depuse simultan trebuie să fie apreciată în special în raport cu obligațiile care revin statelor membre în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Directiva privind procedurile ( 3 ). În această privință, în cazul creșterii progresive a numărului de cereri de protecție internațională pe o perioadă prelungită, statul membru în cauză este obligat să ia măsuri, în conformitate cu această dispoziție, pentru a‑și adapta capacitatea de prelucrare a acestor cereri. Astfel, durata perioadei care trebuie luată în considerare nu poate depăși timpul necesar unui stat membru pentru a spori mijloacele puse la dispoziția autorității decizionale și pentru a dispune din nou de o capacitate suficientă pentru a trata aceste cereri în conformitate cu directiva menționată. Acest timp necesar trebuie apreciat în raport cu timpul necesar pentru recrutarea și formarea personalului competent să prelucreze cererile de protecție internațională primite în mod corespunzător și exhaustiv.

În al doilea rând, Curtea precizează că dificultatea în practică de a încheia procedura de examinare a cererilor de protecție internațională în termenul de șase luni, în temeiul articolului 31 alineatul (3) al treilea paragraf litera (b) din Directiva privind procedurile, nu poate avea la origine alte împrejurări decât numărul mare de cereri depuse simultan, precum existența prealabilă a unui volum important de cereri neprelucrate sau insuficiența personalului autorității decizionale.

Astfel, admiterea altor împrejurări decât numărul mare de cereri de protecție internațională depuse simultan pentru a justifica o prelungire a termenului de examinare ar compromite obligațiile pe care statele membre trebuie să le respecte în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva privind procedurile.

Cu toate acestea, în cazul unei creșteri semnificative, într‑un interval scurt de timp, a numărului acestor cereri în raport cu tendința obișnuită și previzibilă în statul membru în cauză, nu se poate aștepta din partea acestui stat membru să fie imediat în măsură să satisfacă nevoile suplimentare de personal în termenul necesar de șase luni. Într‑o astfel de situație, statele membre trebuie să dispună de timpul necesar pentru a asigura o consolidare a resurselor umane ale autorității responsabile. În această privință, articolul 31 alineatul (3) al treilea paragraf litera (b) din Directiva privind procedurile prevede posibilitatea de a prelungi termenul de examinare a cererilor menționate cu o durată care să nu depășească nouă luni suplimentare.

În consecință, numărul de cereri de protecție internațională care așteaptă să fie prelucrate în momentul creșterii semnificative a numărului acestor cereri depuse simultan nu constituie în sine o împrejurare care să justifice o prelungire în temeiul acestei dispoziții. Atunci când numărul acestor cereri rămâne constant ridicat pentru o perioadă lungă, statul membru trebuie să prevadă mijloace adecvate care să îi permită autorității decizionale să dispună de o capacitate de prelucrare suficientă, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din această directivă.

( i ) Numele prezentei cauze este un nume fictiv. El nu corespunde numelui real al niciuneia dintre părțile la procedură.

( 1 ) Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60) (denumită în continuare „Directiva privind procedurile”).

( 2 ) Besluit houdende wijziging van de Vreemdelingencirculaire 2000 (Decretul din 2000 de modificare a circularei privind străinii).

( 3 ) Această dispoziție prevede, pe de o parte, că statele membre desemnează, pentru toate procedurile, o autoritate responsabilă cu examinarea corespunzătoare a cererilor de protecție internațională în conformitate cu directiva și, pe de altă parte, că se asigură că această autoritate dispune de mijloacele corespunzătoare, inclusiv de personal competent suficient, pentru a‑și îndeplini sarcinile în conformitate cu directiva menționată.