Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 20 noiembrie 2025.#Servoprax GmbH împotriva Hauptzollamt Duisburg.#Cererea de decizie preliminară formulată de Finanzgericht Düsseldorf.#Trimitere preliminară – Uniunea vamală – Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 – Clasificare tarifară – Tariful vamal comun – Nomenclatura combinată – Clasificare la subpoziția 9018 90 84 – Garouri – Regulamentul (UE) nr. 952/2013 – Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 – Articolul 252 a doua teză – Validitate.#Cauza C-631/23.

Cererea de decizie preliminară privește, pe de o parte, interpretarea poziției 9018 din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO 2000, L 28, p. 16, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 2658/87”), în versiunile succesive care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1821 al Comisiei din 6 octombrie 2016 (JO 2016, L 294, p. 1), din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1925 al Comisiei din 12 octombrie 2017 (JO 2017, L 282, p. 1) și din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1602 al Comisiei din 11 octombrie 2018 (JO 2018, L 273, p. 1) (denumită în continuare „NC”), precum și, pe de altă parte, cu privire la validitatea articolului 252 a doua teză din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (JO 2015, L 343, p. 1).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Servoprax GmbH, pe de o parte, și Hauptzollamt Duisburg (Biroul Vamal Principal din Duisburg, Germania), pe de altă parte, în legătură cu clasificarea tarifară a garourilor (Venenstauer) originare din China ca urmare a constatării de către Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf, Germania) a faptului că garourile se încadrează la subpoziția 90189084 din NC, iar nu la subpoziția 63079098 din aceasta.

Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”) a fost elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală, devenit Organizația Mondială a Vămilor (OMV), instituit prin Convenția pentru înființarea unui Consiliu de Cooperare Vamală, încheiată la Bruxelles la 15 decembrie 1950. SA a fost instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 [Recueil des traités des Nations unies, vol. 1503, p. 4, nr. 25910 (1988)] și aprobată, împreună cu Protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199) (denumită în continuare „Convenția privind SA”).

OMV aprobă, în condițiile stabilite la articolul 8 din Convenția privind SA, notele explicative și avizele de clasificare adoptate de Comitetul SA, instituit la articolul 6 din această convenție.

În temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Convenția privind SA, fiecare parte contractantă se angajează ca nomenclaturile sale tarifare și statistice să fie conforme cu SA, în primul rând, prin utilizarea tuturor pozițiilor și a subpozițiilor SA, fără completări sau modificări, precum și a codurilor numerice aferente acestora, în al doilea rând, prin aplicarea regulilor generale pentru interpretarea SA, precum și a tuturor notelor de secțiuni, de capitole și de subpoziții, fără să modifice domeniul de aplicare al acestora, iar în al treilea rând, prin respectarea ordinii de numerotare a SA.

La datele depunerii declarațiilor de import în cauza principală, notele explicative ale SA referitoare la poziția 9018 din acesta aveau următorul cuprins: „[…] Această poziție se referă la un ansamblu – deosebit de vast – de instrumente și de aparate, din toate materialele (inclusiv metale prețioase), caracterizate prin faptul că folosirea lor normală necesită, în aproape totalitatea cazurilor, intervenția unui practician (medic, chirurg, stomatolog, veterinar, moașă etc.) în stabilirea unui diagnostic, prevenirea sau tratarea unei afecțiuni, efectuarea unei operații etc. […] […] Trebuie observat în plus că medicina și în special chirurgia (atât umană, cât și veterinară) utilizează numeroase instrumente care nu sunt de fapt decât unelte (ciocane, macete, ferăstraie, dălți, gubele, clești, spatule etc.) sau articole de cuțitărie (foarfece, cuțite etc.). Aceste articole se clasifică la această poziție numai dacă pot fi recunoscute în mod clar ca fiind de uz medical sau chirurgical, fie datorită formei lor speciale, fie datorită ușurinței cu care pot fi demontate pentru asepsie, fie datorită grijii sporite cu care sunt fabricate, fie datorită naturii metalului din care sunt confecționate, fie datorită modului în care sunt prezentate (foarte adesea în truse sau cutii care conțin un set de instrumente potrivite pentru o anumită operație: truse pentru naștere, pentru autopsie, pentru ginecologie, pentru chirurgie oculară sau auriculară, truse veterinare pentru parturiție etc.).”

Clasificarea vamală a mărfurilor importate în Uniunea Europeană este reglementată de NC. Aceasta se întemeiază pe SA. NC preia pozițiile și subpozițiile de șase cifre din SA, numai a șaptea și a opta cifră formând subdiviziuni care îi sunt proprii.

Articolul 2 din Regulamentul nr. 2658/87 prevede: „Comisia instituie un Tarif integrat al Comunităților Europene, denumit în continuare «TARIC», care respectă cerințele Tarifului vamal comun, ale statisticii pentru comerț exterior, ale politicilor comerciale, agricole și ale altor politici ale Comunității [Europene] privind importul sau exportul de mărfuri. Tariful se bazează pe [NC] și include: […] (d) ratele drepturilor vamale și alte impuneri la import și export, inclusiv scutiri de taxe și drepturi preferențiale aplicabile la importul sau exportul unor mărfuri specifice; […]”

În temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2658/87, Comisia adoptă în fiecare an un regulament care include versiunea completă a NC, împreună cu ratele drepturilor vamale, astfel cum rezultă din măsurile adoptate de Consiliul Uniunii Europene sau de Comisie. Regulamentul respectiv se aplică de la 1 ianuarie anul următor.

Diferitele versiuni ale NC aplicabile faptelor în discuție în litigiul principal, care s‑au desfășurat în perioada cuprinsă între anii 2017 și 2019, sunt, pentru anul 2017, cea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare 2016/1821, pentru anul 2018, cea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare 2017/1925 și, pentru anul 2019, cea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare 2018/1602.

Modul de redactare a Regulilor generale pentru interpretarea NC, care figurează în partea I titlul I punctul A din aceasta (denumite în continuare „Regulile generale pentru interpretarea NC”), ca și titlurile secțiunii XI din partea II din NC și ale capitolului 60 din aceasta, ale secțiunii XVIII din partea II din NC și ale capitolului 90 din aceasta, precum și pozițiile și subpozițiile tarifare 6037, 60379098, 9018 și 90189084 din NC, la care face referire prima întrebare preliminară, nu diferă în funcție de aceste diverse versiuni.

Potrivit Regulilor generale pentru interpretarea NC: „Clasificarea mărfurilor în [NC] se efectuează în conformitate cu următoarele principii: 1. Enunțurile titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor sunt considerate ca având numai o valoare indicativă, clasificarea mărfurilor considerându‑se legal determinată atunci când este în concordanță cu textele pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole și, atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții și note, după următoarele reguli. 2. (a) Orice referire la un articol de la o poziție determinată acoperă acest articol, chiar incomplet sau nefinit, cu condiția ca acesta să prezinte, ca atare, caracteristicile esențiale ale articolului complet sau finit. Această regulă se aplică și la articolul complet sau finit sau considerat ca atare, în temeiul dispozițiilor precedente, atunci când articolul este prezentat nemontat sau demontat. (b) Orice mențiune la un material de la o poziție determinată se referă la acest material fie în stare pură, fie amestecat sau asociat cu alte materiale. De asemenea, orice [trimitere] la produse dintr‑un anumit material se referă la produsele alcătuite în întregime sau parțial din acest material. Clasificarea acestor produse amestecate sau a articolelor asociate se efectuează în conformitate cu principiile enunțate la regula 3. 3. Atunci când mărfurile ar putea fi clasificate la două sau mai multe poziții prin aplicarea regulii 2 (b) sau în orice alt caz, clasificarea se face după cum urmează: (a) poziția cea mai specifică trebuie să aibă prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general. Cu toate acestea, în cazul în care două sau mai multe poziții se referă fiecare numai la o parte din materialele care compun un produs amestecat sau un articol compozit sau numai la o parte dintre articolele mărfurilor prezentate în seturi, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, aceste poziții se consideră, în raport cu produsul sau articolul, la fel de specifice, chiar dacă una dintre poziții oferă o descriere mai precisă sau mai completă; (b) produsele amestecate, articolele compuse din materiale diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite și mărfurile prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu pot fi clasificate prin aplicarea regulii 3 (a), se clasifică după materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial, în cazul în care este posibilă efectuarea acestei determinări; (c) în cazul în care regulile 3 (a) și 3 (b) nu permit efectuarea clasificării, marfa se clasifică la poziția cu numărul cel mai mare dintre cele susceptibile a fi luate în considerare. […]”

Partea II din NC cuprinde o secțiune XI, intitulată „Materiale textile și articole din aceste materiale”, și capitolul 63 din aceasta, intitulat „Alte articole textile confecționate; seturi; îmbrăcăminte purtată sau uzată și articole textile purtate sau uzate; zdrențe”.

Poziția tarifară 6307 din NC, cuprinsă în capitolul 63 din aceasta, are următorul cuprins: „[…] Codul NC Denumirea mărfurilor Rata dreptului convențional (%) […] […] […] 6307 Alte articole confecționate, inclusiv tipare de îmbrăcăminte: […] […] […] 6307 90 98 – – – – Altele 6,3 […] […] […] […]”

Partea II din NC cuprinde în plus secțiunea XVIII, intitulată „Instrumente și aparate optice, fotografice sau cinematografice, de măsură, de control sau de precizie; instrumente și aparate medico‑chirurgicale; ceasornicărie; instrumente muzicale; părți și accesorii ale acestora”, care conține capitolul 90, intitulat „Instrumente și aparate optice, fotografice sau cinematografice, de măsură, de control sau de precizie; instrumente și aparate medico‑chirurgicale; părți și accesorii ale acestora”.

Poziția tarifară 9018 din NC, cuprinsă în capitolul 90 din aceasta, are următorul cuprins: „[…] Codul NC Denumirea mărfurilor Rata dreptului convențional (%) […] […] […] 9018 Instrumente și aparate pentru medicină, chirurgie, stomatologie sau medicina veterinară, inclusiv aparate de scintigrafie și alte aparate electromedicale, precum și aparate pentru testarea vederii: – Aparate pentru electrodiagnostic (inclusiv aparate pentru explorări funcționale sau de supraveghere a parametrilor fiziologici) […] […] […] 9018 90 84 – – Altele scutire ” Note explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene

Notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene (JO 2019, C 119, p. 1) au următorul cuprins: „[…] 9018 90 84 […] La această subpoziție nu se încadrează așa‑numitele «garouri». Acestea sunt constituite în general dintr‑o bandă și un sistem cu cataramă. Ele se utilizează, prin strângerea benzii, pentru a controla circulația sângelui spre o extremitate pe o perioadă scurtă de timp. Alte tipuri de garouri pot avea, de exemplu, un sistem de strângere cu tijă. Având în vedere construcția simplă și materialele utilizate, ele nu sunt similare cu instrumentele și aparatele încadrate la această subpoziție, chiar dacă sunt utilizate în scop medical (în general, sunt clasificate în funcție de materialul constitutiv al benzii). A se vedea, în special, notele explicative la SA aferente poziției 9018 al patrulea paragraf. […]”

În speță, o informație tarifară obligatorie (denumită în continuare „ITO”) a fost eliberată în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), în versiunea aplicabilă litigiului principal, care prevedea: „(1) Autoritățile vamale emit la cerere scrisă și acționând în conformitate cu normele stabilite conform procedurii [C]omitetului [Codului vamal] informații tarifare obligatorii și informații obligatorii în materie de origine. (2) [ITO] sau informațiile obligatorii privind originea sunt obligatorii pentru autoritățile vamale, față de titularul informațiilor, care are obligații doar în privința încadrării tarifare sau determinării originii mărfurilor. [ITO] sau informațiile obligatorii privind originea sunt obligatorii pentru autoritățile vamale doar în ceea ce privește mărfurile în legătură cu care au fost efectuate formalitățile vamale după data la care le‑au fost furnizate informațiile. […]”

Regulamentul nr. 2913/92 a fost abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2013, L 269, p. 1, rectificare în JO 2013, L 287, p. 90) (denumit în continuare „Codul vamal”). În temeiul articolului 286 alineatul (2) și al articolului 288 alineatul (2) din Codul vamal, articolul 12 din Regulamentul nr. 2913/92 a fost abrogat cu efect de la 1 mai 2016.

Articolul 36 din Codul vamal, care privește competența Comisiei de a adopta acte delegate, prevede: „Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 284, pentru a stabili: (a) cazurile specifice menționate la articolul 34 alineatul (7) litera (b) și la articolul 34 alineatul (8) litera (b) în care deciziile [referitoare la] ITO și [referitoare la informațiile obligatorii privind originea (IOO)] sunt revocate; (b) cazurile menționate la articolul 35, în care deciziile referitoare la informațiile obligatorii sunt luate cu privire la alți factori pe baza cărora se aplică taxele la import sau la export și alte măsuri legate de comerțul cu mărfuri.”

Articolul 284 din Codul vamal prevede: „(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute de prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată [la articolul] 36 […] se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând de la 30 octombrie 2013. Comisia redactează un raport cu privire la delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. […]”

Articolul 252 din Regulamentul delegat 2015/2446 are următorul cuprins: „Deciziile referitoare la informațiile obligatorii care sunt deja în vigoare la 1 mai 2016 rămân valabile pentru perioada de timp prevăzută în respectivele decizii. O astfel de decizie este obligatorie începând cu 1 mai 2016 atât pentru autoritățile vamale, cât și pentru titularul deciziei.”

Instanța de trimitere subliniază că, pentru a se pronunța cu privire la a doua întrebare preliminară, două dispoziții din Abgabenordnung (Codul fiscal), în versiunea aplicabilă litigiului principal (BGBl. 2002 I, p. 3866, și BGBl. 2022 I, p. 2730) (denumit în continuare „AO”), prezintă importanță în special articolul 347 alineatul (1) primul paragraf punctul 1 și articolul 355 alineatul (1) primul paragraf din acesta. Aceste două dispoziții privesc admisibilitatea unei opoziții împotriva unei ITO și, respectiv, termenul în care trebuie formulată această opoziție.

Articolul 347 alineatul (1) primul paragraf punctul 1 din AO prevede o opoziție (Einspruch) împotriva deciziilor administrative (Verwaltungsakte) în cauzele referitoare la contribuții. Această opoziție trebuie depusă în termen de o lună în temeiul articolului 355 din AO. Litigiul principal și întrebările preliminare

La 11 martie 2016, reclamanta din litigiul principal, o întreprindere care comercializează dispozitive medicale, a solicitat Hauptzollamt Hannover (Biroul Vamal Principal din Hanovra, Germania) (denumit în continuare „Biroul Vamal din Hanovra”) să îi elibereze o ITO în privința unor garouri sub formă de benzi elastice prevăzute cu închizătoare cu clemă și cu o cataramă glisantă, destinate să fie puse în jurul brațului unui pacient pentru a‑i comprima venele în vederea blocării circulației sanguine.

În ITO din 15 aprilie 2016 (denumită în continuare „ITO în discuție în litigiul principal”), Biroul Vamal din Hanovra nu a clasificat aceste garouri, contrar celor solicitate de reclamanta din litigiul principal, la subpoziția 90189084 din NC, supusă unei rate a taxelor vamale de 0 %, ci la subpoziția 63079098 din aceasta, supusă unei rate a taxelor vamale de 6,3 %.

În perioada cuprinsă între luna august a anului 2017 și luna decembrie a anului 2019, reclamanta din litigiul principal a declarat, în vederea punerii în liberă circulație, garouri importate din China potrivit subpoziției 63079098 din NC. Biroul Vamal Principal din Duisburg a perceput de la reclamantă, pe baza declarației vamale a acesteia, taxe vamale, aplicând o rată de 6,3 %.

La 8 iulie 2020, reclamanta din litigiul principal a solicitat rambursarea acestor taxe vamale. Aceasta a arătat că garourile în discuție în litigiul principal ar fi trebuit să fie clasificate la subpoziția 90189084 din NC, invocând o acțiune aflată pe rolul Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf), în cadrul căreia ea solicita rambursarea taxelor vamale ca urmare a clasificării aceluiași tip de garouri, și aceasta pentru declarațiile vamale pe care le introdusese până în septembrie 2015. În această acțiune, Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf) ar fi clasificat aceste garouri la subpoziția 90189084 din NC și ar fi obligat Biroul Vamal din Duisburg, printr‑o hotărâre din 11 martie 2022, să ramburseze taxele vamale aplicate reclamantei din litigiul principal.

Întrucât acest birou vamal principal nu a dat curs cererii de rambursare a taxelor vamale introduse de reclamanta din litigiul principal la 8 iulie 2020, aceasta din urmă ar fi introdus o contestație și ar fi formulat în final o acțiune în care ar fi afirmat în special că garourile în discuție în litigiul principal ar fi trebuit să fie clasificate la subpoziția 90189084 din NC, dat fiind că acestea ar fi utilizate de medici pentru stabilirea unui diagnostic.

Reclamanta din litigiul principal consideră că ITO în discuție în litigiul principal nu împiedică clasificarea garourilor respective la această subpoziție din NC. Deși admite că ITO emise înainte de 1 mai 2016 erau de asemenea obligatorii pentru titularul autorizației, în conformitate cu articolul 252 a doua teză din Regulamentul delegat 2015/2446, ea afirmă că Comisia nu era însă îndreptățită să adopte o reglementare de o asemenea amploare, retroactivă și obligatorie, care, așadar, nu ar fi validă. După ce a primit ITO în discuție în litigiul principal, reclamanta din litigiul principal ar fi decis să nu o conteste, întrucât, în temeiul articolului 12 din Regulamentul nr. 2913/92, aceasta nu ar fi fost obligatorie în privința sa. Ar trebui să i se recunoască beneficiul acestei situații de drept anterioare, în aplicarea principiului protecției încrederii legitime.

Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf), care este instanța de trimitere, deși consideră, asemenea reclamantei din litigiul principal, că garourile în discuție în litigiul principal ar fi trebuit să fie clasificate la poziția 9018 din NC, apreciind că este cert că aceste garouri sunt destinate unor scopuri medicale, are totuși îndoieli cu privire la interpretarea acestei poziții.

În plus, această instanță ridică problema validității Regulamentului delegat 2015/2446.

În această privință, instanța menționată amintește că în speță ITO în discuție în litigiul principal fusese emisă în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul nr. 2913/92, întrucât aceasta nu a fost abrogată decât cu efect de la 1 mai 2016, în temeiul articolului 286 alineatul (2) din Codul vamal. În temeiul articolului 12 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul nr. 2913/92, ITO nu ar fi fost obligatorii decât pentru autoritățile vamale în raport cu titularul lor. Cu toate acestea, articolul 252 a doua teză din Regulamentul delegat 2015/2446 ar fi stabilit ulterior și prin derogare că o ITO emisă înainte de 1 mai 2016 era obligatorie nu numai pentru autoritățile vamale, ci și pentru titularul acesteia.

Instanța de trimitere are îndoieli cu privire la competența Comisiei de a adopta această din urmă dispoziție. Cerințele articolului 290 alineatul (1) al doilea paragraf TFUE ar implica faptul că atribuirea unei competențe delegate vizează adoptarea unor norme care se înscriu în cadrul de reglementare definit de actul legislativ de bază în discuție. Instanța de trimitere nu vede însă pe ce normă de competență s‑ar fi putut întemeia Comisia pentru a adopta articolul 252 a doua teză din Regulamentul delegat 2015/2446. În special, articolul 36 din Codul vamal nu ar fi conținut nicio dispoziție care să confere Comisiei competența de a prevedea, prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2913/92, că ITO emise înainte de 1 mai 2016 erau totuși obligatorii pentru titularul lor începând de la 1 mai 2016.

În schimb, instanța de trimitere consideră că reclamanta din litigiul principal nu putea invoca aplicarea principiului protecției încrederii legitime pentru a susține că decizia Biroului Vamal din Hanovra nu era obligatorie pentru ea.

În aceste condiții, Finanzgericht Düsseldorf (Tribunalul Fiscal din Düsseldorf) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „1) [NC] trebuie interpretată în sensul că garourile de tipul descris în prezenta [decizie de trimitere] trebuie clasificate la subpoziția 90189084 din [NC]? 2) În cazul unui răspuns [afirmativ] la prima întrebare, articolul 252 a doua teză din Regulamentul delegat [2015/2446] este valid?”

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă subpoziția 90189084 din NC trebuie interpretată în sensul că acoperă garourile sub formă de benzi elastice prevăzute cu o închizătoare cu clemă și cu o cataramă glisantă, destinate să fie puse în jurul brațului unui pacient pentru a‑i comprima venele în vederea blocării circulației sanguine a acestuia.

În această privință, trebuie amintit cu titlu introductiv că, atunci când Curtea este sesizată cu o trimitere preliminară în materia clasificării tarifare, funcția sa constă mai curând în a oferi clarificări instanței de trimitere cu privire la criteriile a căror punere în aplicare îi va permite acesteia să clasifice în mod corect produsele în cauză în NC decât în a efectua ea însăși o astfel de clasificare. Această clasificare rezultă în parte dintr‑o apreciere pur factuală pe care Curtea nu trebuie să o efectueze în cadrul unei trimiteri preliminare (Hotărârea din 12 decembrie 2024, Golden Omega, C‑388/23, EU:C:2024:1022, punctul 25 și jurisprudența citată).

Va reveni, așadar, instanței de trimitere sarcina de a efectua clasificarea mărfurilor în cauză în funcție de răspunsurile oferite de Curte la întrebările adresate (Hotărârea din 12 decembrie 2024, Golden Omega, C‑388/23, EU:C:2024:1022, punctul 26 și jurisprudența citată).

Cu toate acestea, pentru a oferi instanței de trimitere un răspuns util, Curtea poate, într‑un spirit de cooperare cu instanțele naționale, să îi furnizeze toate indicațiile pe care le consideră necesare (Hotărârea din 16 noiembrie 2023, Viterra Hungary, C‑366/22, EU:C:2023:876, punctul 31 și jurisprudența citată).

Pe de altă parte, potrivit punctului 1 din Regulile generale pentru interpretarea NC, clasificarea tarifară a mărfurilor în aceasta se determină potrivit textelor pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole, enunțurile titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor fiind considerate ca având numai o valoare indicativă. În interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat, în general, în caracteristicile lor și în proprietățile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziției din NC și a notelor de secțiuni sau de capitole (Hotărârea din 12 decembrie 2024, Golden Omega, C‑388/23, EU:C:2024:1022, punctul 31 și jurisprudența citată).

Mai mult, notele explicative elaborate de Comisie în ceea ce privește NC și cele adoptate de OMV în ceea ce privește SA aduc o contribuție importantă la interpretarea domeniului de aplicare al diverselor poziții tarifare, fără a avea însă forță juridică obligatorie. Notele explicative ale NC, care nu se substituie celor ale SA, trebuie considerate complementare acestora din urmă și consultate împreună cu ele (Hotărârea din 25 mai 2023, Danish Fluid System Technologies, C‑368/22, EU:C:2023:427, punctul 35 și jurisprudența citată).

Potrivit textului poziției 9018 din NC, aceasta cuprinde „[i]nstrumente și aparate pentru medicină, chirurgie, stomatologie sau medicină veterinară, inclusiv aparate de scintigrafie și alte aparate electromedicale, precum și aparate pentru teste vizuale”. Mai precis, redactarea supoziției 90189084 din NC este „– – Altele”.

În această privință, este necesar să se constate că nici NC, nici notele sale explicative nu furnizează o definiție a termenilor „instrumente și aparate” și nici nu efectuează, în această privință, o trimitere la dreptul național.

Or, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că semnificația și sfera de aplicare a termenilor pentru care dreptul Uniunii nu oferă nicio definiție și nu face nicio trimitere la dreptul statelor membre trebuie determinate în funcție de sensul lor obișnuit în limbajul curent, ținând cont de contextul în care sunt utilizați și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (Hotărârea din 12 decembrie 2024, Golden Omega, C‑388/23, EU:C:2024:1022, punctul 34 și jurisprudența citată).

În ceea ce privește sensul obișnuit în limbajul curent al termenilor „instrumente și aparate”, este necesar să se arate, în primul rând, că noțiunea de „aparat”, potrivit sensului obișnuit al termenului utilizat în diferitele versiuni lingvistice, este înțeleasă ca fiind o asamblare de piese destinate să funcționeze împreună sau un ansamblu de elemente tehnice organizate într‑un ansamblu mai mare decât o unealtă și care are o funcție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 septembrie 2024, BIOR, C‑344/23, EU:C:2024:696, punctul 41). Or, având în vedere ceea ce reiese din decizia de trimitere, nu se poate considera că garourile în cauză constituie o asemenea asamblare de piese sau un asemenea ansamblu de elemente tehnice, astfel încât ele nu pot intra în sfera acestei noțiuni.

În al doilea rând, noțiunea de „instrument” desemnează, potrivit sensului obișnuit al termenului utilizat în mai multe versiuni lingvistice, de exemplu în versiunile în limbile engleză și franceză, o unealtă sau un obiect fabricat care permite efectuarea unei operațiuni sau a unei munci (Hotărârea din 5 septembrie 2024, BIOR, C‑344/23, EU:C:2024:696, punctul 42). Această accepțiune pare suficient de largă pentru a putea acoperi garourile în discuție în litigiul principal, care, potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, sunt benzi compuse în principal dintr‑un material textil țesut elastic prevăzute cu o închizătoare cu clemă și cu o cataramă glisantă, destinate să fie puse în jurul brațului unui pacient pentru a‑i comprima venele în vederea blocării circulației sanguine a acestuia.

Cu toate acestea, termenul utilizat în alte versiuni lingvistice are o accepțiune obișnuită mai restrânsă. De exemplu, în versiunea în limba germană, termenul „Instrument” este definit, în dicționarele la care Comisia face referire în observațiile sale scrise, ca fiind un „dispozitiv lucrat cel mai adesea cu finețe, adesea cu structură complexă; unealtă destinată activităților științifice, tehnice”. Or, o astfel de accepțiune nu include, la prima vedere, obiecte cu o structură atât de simplă precum garourile.

În consecință, modul de redactare a poziției 9018 din NC nu permite ca atare să se afirme sau să se excludă faptul că garourile în discuție în litigiul principal se încadrează la această poziție.

În ceea ce privește contextul subpoziției 90189084 din NC, trebuie amintit că aceasta se încadrează la poziția 9018 din NC, intitulată „Instrumente și aparate pentru medicină, chirurgie, stomatologie sau medicină veterinară, inclusiv aparate de scintigrafie și alte aparate electromedicale, precum și aparate pentru teste vizuale”, care face parte din capitolul 90 din NC, intitulat „Instrumente și aparate optice, fotografice sau cinematografice, de măsură, de control sau de precizie; instrumente și aparate medico‑chirurgicale; părți și accesorii ale acestor instrumente sau aparate”, acest capitol 90 fiind inclus în secțiunea XVIII din partea II din NC, intitulată „Instrumente și aparate optice, fotografice sau cinematografice, de măsură, de control sau de precizie; instrumente și aparate medico‑chirurgicale; ceasornicărie; instrumente muzicale; părți și accesorii ale acestor instrumente sau aparate”.

O scurtă analiză a articolelor care fac parte din capitolul 90 din NC arată că acestea din urmă sunt în totalitate instrumente sau aparate tehnice foarte elaborate și precise sau chiar aparate care se disting de simplele obiecte utilitare. Notele explicative ale SA referitoare la partea generală a acestui capitol 90 confirmă acest domeniu de aplicare în măsura în care precizează că acest capitol înglobează „un ansamblu de instrumente și de aparate foarte diverse, dar care, ca regulă generală, se caracterizează în principal prin finisajul fabricării lor și prin înalta lor precizie, ceea ce face ca majoritatea acestora să fie utilizate în special în domeniul pur științific (cercetări de laborator, analize, astronomie etc.), pentru aplicații tehnice sau industriale foarte specifice (măsuri sau controale, observații etc.) sau în scopuri medicale”.

Rezultă că instrumentele sau aparatele utilizate în domeniul medical nu se încadrează toate în capitolul 90 din NC. Pentru a putea fi clasate acolo, ele trebuie să prezinte caracteristici specifice constând în finisajul fabricării lor și prin înalta lor precizie, ceea ce a fost confirmat de asemenea în jurisprudența Curții (a se vedea Hotărârea din 7 noiembrie 2002, Lohmann și Medi Bayreuth, C‑260/00-C‑263/00, EU:C:2002:637, punctele 37 și 39). Cerința privind finisajul fabricării și înalta precizie este deci esențială pentru acest tip de instrumente sau de aparate.

Această constatare este confirmată de notele explicative ale SA referitoare la poziția 9018 din acesta, care precizează că „[t]rebuie observat, în plus, că medicina și în special chirurgia (atât umană, cât și veterinară) utilizează numeroase instrumente care nu sunt, de fapt, decât unelte (ciocane, macete, ferăstraie, dălți, gubele, clești, spatule etc.) sau articole de cuțitărie (foarfece, cuțite etc.). Aceste articole se clasifică la această poziție numai dacă pot fi recunoscute în mod clar ca fiind de uz medical sau chirurgical, fie datorită formei lor speciale, fie datorită ușurinței cu care pot fi demontate pentru asepsie, fie datorită grijii sporite cu care sunt fabricate, fie datorită naturii metalului din care sunt confecționate, fie datorită modului în care sunt prezentate (foarte adesea în truse sau cutii care conțin un set de instrumente potrivite pentru o anumită operație: truse pentru naștere, pentru autopsie, pentru ginecologie, pentru chirurgie oculară sau auriculară, truse veterinare pentru parturiție etc.)”.

Chiar dacă garourile în discuție în litigiul principal nu trebuie considerate a fi simple unelte, așa cum arată instanța de trimitere, nu este mai puțin adevărat că notele explicative ale SA referitoare la poziția 9018 din acesta subliniază „grija sporită cu care sunt fabricate” articolele vizate la această poziție din NC.

În ceea ce o privește, instanța de trimitere a constatat într‑adevăr că garourile în discuție în litigiul principal erau utilizate exclusiv de personalul medical, iar aceasta în scopuri medicale. În aceste condiții, chiar dacă această situație s‑ar regăsi, acest lucru nu este suficient pentru a determina o clasificare automată a produsului menționat la această poziție din NC.

Această instanță și reclamanta din litigiul principal se întemeiază pe Hotărârea din 4 martie 2015, Oliver Medical (C‑547/13, EU:C:2015:139, punctul 50). Este adevărat că, în această hotărâre, Curtea a precizat că produsele în cauză aveau o funcție medicală. Cu toate acestea, în cauza în care s‑a pronunțat hotărârea menționată, nu exista nicio îndoială cu privire la calificarea drept „instrumente și/sau aparate” a mărfurilor în cauză. Instanța de trimitere are o reprezentare eronată a domeniului de aplicare al aceleiași hotărâri atunci când consideră că este suficient ca o marfă să fie destinată unor scopuri medicale și să fie utilizată cel puțin în principiu, dacă nu chiar exclusiv de personalul medical pentru a fi clasificată la subpoziția 90189084 de la NC. Așa cum se constată la punctele 53 și 54 din prezenta hotărâre, produsele care se încadrează în capitolul 90 din NC trebuie să se caracterizeze, înainte de toate, prin finisarea fabricării lor și o înaltă precizie. Or, această situație nu se regăsește în cazul garourilor în discuție în litigiul principal, care au o structură foarte simplă, întrucât sunt benzi elastice prevăzute cu o închizătoare cu clemă și cu o cataramă glisantă, destinate să fie puse în jurul brațului unui pacient pentru a‑i comprima venele în vederea blocării circulației sanguine a acestuia.

Această interpretare este confirmată de jurisprudența Curții, în care Curtea a precizat, în privința produselor de construcție simplă, că nu este suficient ca asemenea produse să fie destinate unor scopuri medicale pentru a se încadra la poziția 9018 din NC. Astfel, în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 16 iunie 2011, Unomedical (C‑152/10, EU:C:2011:402, punctele 36-39), Curtea a refuzat să clasifice sacii de drenaj urinar pentru catetere și sacii de drenaj destinate dializoarelor la această poziție 9018 [„parte” sau „accesoriu” al unui cateter (subpoziția 90183900) sau al unui dializor (rinichi artificial) (subpoziția 90189030)]. Într‑adevăr, Curtea a apreciat că niciunul dintre aceste două produse nu era indispensabil pentru funcționarea cateterelor sau a dializoarelor. Rezultă că articolele utilizate în scopuri medicale nu pot fi toate clasificate în mod automat la poziția tarifară 9018 menționată.

Prin urmare, garourile în discuție în litigiul principal, care se prezintă sub forma descrisă la punctul 37 din prezenta hotărâre, nu pot, în conformitate cu punctul 1 litera (b) din notele referitoare la capitolul 90 din NC, să fie clasificate în acest capitol, ci se încadrează mai degrabă în secțiunea XI din partea II din NC, intitulată „Materiale textile și articole din aceste materiale”. Trebuie amintit în această privință că astfel excluderea centurilor de susținere și a altor bandaje din capitolul 90 din NC este justificată de faptul că acestea sunt produse foarte simple, care acționează de asemenea într‑un mod foarte simplu și imprecis, și aceasta numai datorită elasticității. Aceste produse nu sunt, așadar, comparabile cu celelalte produse care se încadrează în acest capitol 90, care se caracterizează prin finisajul fabricării lor și o înaltă precizie. Acesta este motivul pentru care punctul 1 litera (b) din notele referitoare la capitolul 90 din NC le asociază secțiunii XI din partea II din NC, intitulată „Materiale textile și articole din aceste materiale”.

Pe de altă parte, după cum precizează Comisia în observațiile sale scrise, garourile în discuție în litigiul principal sunt, la fel ca astfel de centuri de susținere, produse foarte simple dotate cu un mod de acțiune foarte simplu, care nu este foarte precis. În timp ce centurile de susținere acționează prin elasticitate, garourile exercită o presiune asupra brațului. În consecință, mutatis mutandis, nici aceste garouri nu ar trebui să fie clasificate în capitolul 90 din NC, ci, dimpotrivă, ar trebui să se încadreze și ele în secțiunea XI din partea II din NC, în măsura în care, în conformitate cu punctul 3 litera (b) din Regulile generale pentru interpretarea NC, conținutul lor de material textil este componenta care conferă garourilor respective caracterul lor esențial.

Rezultă din ceea ce precedă că contextul NC, precum și notele explicative ale SA referitoare la poziția 9018 din acesta se opun unei interpretări largi a acestei poziții, prin care s‑ar permite clasificarea garourilor la aceasta pentru simplul motiv că sunt utilizate în scopuri medicale.

Această concluzie este confirmată de faptul că rata taxelor vamale a fost stabilită la 0 % pentru produsele vizate la poziția 9018 din NC. Din jurisprudență rezultă că dispozițiile care prevăd o scutire de taxe vamale constituie o excepție de la principiul potrivit căruia produsele importate în Uniune sunt, de regulă, supuse taxelor vamale și, în consecință, fiind dispoziții derogatorii, trebuie să primească o interpretare strictă (Hotărârea din 17 februarie 2011, Marishipping and Transport, C‑11/10, EU:C:2011:91, punctul 16, și Hotărârea din 12 decembrie 2024, Malmö Motorrenovering,C‑781/23, EU:C:2024:1014, punctul 21).

Chiar dacă faptul că un produs este clasificat în capitolul 90 din NC nu constituie stricto sensu o scutire de taxe vamale, stabilirea nivelului taxelor vamale la 0 % constituie totuși o excepție sistemică și se opune, așadar, unei interpretări largi a acestui capitol, ceea ce este, ca rezultat, confirmat de jurisprudența citată la punctele 52 și 57 din prezenta hotărâre.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că subpoziția 90189084 din NC trebuie interpretată în sensul că nu acoperă garourile sub formă de benzi elastice prevăzute cu o închizătoare cu clemă și cu o cataramă glisantă, destinate a fi puse în jurul brațului unui pacient pentru a‑i comprima venele în vederea blocării circulației sanguine a acestuia.

Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

20 noiembrie 2025 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul internațional

SA

Notele explicative ale SA referitoare la poziția 9018 din acesta

Dreptul Uniunii

NC

Codul vamal

Regulamentul delegat 2015/2446

Dreptul german

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată