Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 15 mai 2025.#UV și XXX împotriva Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS).#Cereri de decizie preliminară formulate de Juzgado de lo Social nº de Pamplona și Tribunal Superior de Justicia de Madrid.#Trimitere preliminară – Politica socială – Directiva 79/7/CEE – Egalitate de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale – Articolul 4 alineatele (1) și (2) – Articolul 7 alineatul (1) – Legislație națională care prevede un supliment la pensie acordat femeilor care beneficiază de o pensie de tip contributiv pentru limită de vârstă și care au avut unul sau mai mulți copii biologici sau adoptați – Posibilitate de a acorda acest supliment bărbaților supusă unor condiții adiționale – Discriminare directă bazată pe sex – Articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Măsuri de acțiune pozitivă.#Cauzele conexate C-623/23 și C-626/23.

Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea Directivei 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO 1979, L 6, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 192), precum și a articolelor 20, 21 și 23 și a articolului 34 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Aceste cereri au fost formulate în cadrul a două litigii între UV (C‑623/23), tatăl a doi copii, și, respectiv, XXX (C‑626/23), tatăl a trei copii, pe de o parte, și Instituto Nacional de la Seguridad Social (INSS) (Institutul Național de Securitate Socială, Spania), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a le acorda un supliment la pensie (denumit în continuare „suplimentul la pensie în cauză”) prevăzut în dreptul național în beneficiul femeilor și al bărbaților care au avut unu sau mai mulți copii, dar a căror acordare bărbaților este supusă unor condiții adiționale.

Articolul 1 din Directiva 79/7 prevede: „Obiectul prezentei directive îl constituie aplicarea treptată, în domeniul securității sociale și al altor elemente ale protecției sociale prevăzute la articolul 3, a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, denumit în continuare principiul egalității de tratament.”

Articolul 2 din această directivă prevede: „Prezenta directivă se aplică populației active, inclusiv lucrătorilor independenți, lucrătorilor a căror activitate a fost întreruptă de boală, accident sau de șomaj involuntar, persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și lucrătorilor pensionați și lucrătorilor invalizi.”

Articolul 3 alineatul (1) din directiva menționată prevede: „Prezenta directivă se aplică: (a) regimurilor juridice care asigură protecția împotriva următoarelor riscuri: – boală; – invaliditate; – limită de vârstă; – accident de muncă și boală profesională; – șomaj; […]”

Articolul 4 din aceeași directivă are următorul cuprins: „(1) Principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex, în raport, direct sau indirect, în special cu starea civilă sau familială, îndeosebi în ceea ce privește: – domeniul de aplicare al regimurilor și condițiile de acces la acestea; – obligația de a cotiza și calculul cotizațiilor; – calculul prestațiilor, inclusiv sporurile datorate celuilalt soț și persoanelor aflate în întreținere și condițiile care reglementează durata și menținerea dreptului la prestații. (2) Principiul egalității de tratament nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la protecția femeilor în caz de maternitate.”

Potrivit articolului 7 din Directiva 79/7: „(1) Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din domeniul său de aplicare: […] (b) avantajele în privința regimurilor de asigurări pentru limită de vârstă acordate persoanelor care au crescut copii; dobândirea drepturilor la prestații după perioadele de întrerupere a angajării datorate creșterii copiilor; […] (2) Statele membre examinează periodic materiile exceptate în temeiul alineatului (1), pentru a verifica, având în vedere evoluțiile sociale din domeniul respectiv, dacă există o justificare pentru menținerea exceptărilor respective.”

Intitulat „Supliment de maternitate la pensiile de tip contributiv din sistemul de securitate socială”, articolul 60 din Ley General de la Seguridad Social (Legea generală privind securitatea socială), astfel cum a fost aprobată prin Real Decreto Legislativo 8/2015 (Decretul regal legislativ 8/2015) din 30 octombrie 2015 (BOE nr. 261 din 31 octombrie 2015, p. 103291) (denumită în continuare „fosta LGSS”), prevedea la alineatul 1: „Se acordă un supliment la pensie, pentru contribuția lor demografică la securitatea socială, femeilor care au avut copii biologici sau adoptați și care beneficiază, în cadrul unui regim al sistemului de securitate socială, de o pensie de tip contributiv pentru limită de vârstă, de soț supraviețuitor sau pentru invaliditate permanentă. Suplimentul respectiv, care are, sub toate aspectele, natura juridică a unei pensii publice de tip contributiv, constă într‑o sumă echivalentă celei care rezultă din aplicarea unui anumit procent la valoarea inițială a pensiilor menționate, care se determină în funcție de numărul copiilor, conform următoarei clasificări: a) în cazul a doi copii: 5 %; b) în cazul a trei copii: 10 %; c) în cazul a patru sau mai mulți copii: 15 %. […]”

În urma adoptării Real Decreto‑Ley 3/2021, por el que se adoptan medidas para la reducción de la brecha de género y otras materias en los ámbitos de la Seguridad Social y economico (Decretul‑lege regal 3/2021 de adoptare a unor măsuri de reducere a disparității dintre sexe și care se referă la alte materii din domeniul securității sociale și al economiei) din 2 februarie 2021 (BOE nr. 29 din 3 februarie 2021, p. 12268) (denumit în continuare „Decretul‑lege regal 3/2021”), fosta LGSS a fost modificată (denumită în continuare „LGSS modificată”). Articolul 60 din LGSS modificată, intitulat „Supliment la pensiile de tip contributiv în vederea reducerii disparității de gen”, prevede: „1. Femeile care au avut unu sau mai mulți copii și care beneficiază de o pensie de tip contributiv pentru limită de vârstă, pentru invaliditate permanentă sau de soț supraviețuitor au dreptul la un supliment pentru fiecare copil, din cauza impactului pe care disparitatea de gen îl are, în general, asupra cuantumului pensiilor de tip contributiv din sistemul de securitate socială plătite femeilor. Dreptul la suplimentul pentru fiecare copil este acordat sau menținut în privința femeii, cu condiția ca suplimentul să nu fie solicitat de celălalt părinte și acordat acestuia, iar în cazul în care acesta din urmă este femeie, suplimentul se acordă celei care primește pensia publică cu cel mai mic cuantum. Pentru ca bărbații să aibă dreptul la supliment, trebuie să fie îndeplinite una dintre următoarele condiții: a) persoana interesată are dreptul la o pensie de soț supraviețuitor ca urmare a decesului celuilalt părinte al copiilor comuni, cu condiția ca unul dintre acești copii să aibă dreptul la o pensie de urmaș; b) persoana interesată are dreptul la o pensie de tip contributiv pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate permanentă și trebuie să își fi întrerupt cariera profesională sau ca aceasta să fi fost întreruptă ori afectată cu ocazia unei nașteri sau a unei adopții, în următoarele condiții: 1) pentru copiii născuți sau adoptați până la 31 decembrie 1994, să nu fi cotizat mai mult de 120 de zile între cele nouă luni care precedă nașterea și cei trei ani care urmează nașterii sau, în cazul adopției, între data hotărârii judecătorești de constatare a adopției și următorii trei ani, cu condiția ca suma cuantumurilor pensiilor recunoscute să fie inferioară sumei pensiilor la care are dreptul femeia; 2) pentru copiii născuți sau adoptați începând cu 1 ianuarie 1995, suma bazelor de cotizare din cele 24 luni posterioare celei a nașterii sau a deciziei judecătorești de constatare a adopției trebuie să fie mai mică cu mai mult de 15 % decât cea a celor 24 luni imediat anterioare, cu condiția ca suma cuantumurilor pensiilor recunoscute să fie mai mică decât suma pensiilor la care are dreptul femeia. […] 3) În cazul în care ambii părinți sunt bărbați și ambii îndeplinesc condițiile de mai sus, suplimentul se acordă celui care primește pensia publică cu cel mai mic cuantum. […] 2. Acordarea suplimentului celui de al doilea părinte determină încetarea suplimentului deja acordat primului părinte și produce efecte pecuniare în prima zi a lunii următoare lunii în care a fost adoptată decizia […] Înainte de pronunțarea deciziei prin care se acordă dreptul celui de al doilea părinte, părintele care primește suplimentul este ascultat. 3. Acest supliment prezintă în toate privințele natura juridică a unei pensii publice de tip contributiv. Cuantumul suplimentului pentru fiecare copil este stabilit în legea privind bugetul general de stat corespunzătoare. Suma care trebuie încasată este limitată la de patru ori cuantumul lunar stabilit pentru fiecare copil și este majorată la începutul fiecărui an cu același procent cu cel prevăzut de legea privind bugetul general de stat corespunzătoare pentru pensiile de tip contributiv.”

Potrivit celei de a treizeci și șaptea dispoziții adiționale la LGSS modificată, care este intitulată „Întinderea temporală a suplimentului la pensiile de tip contributiv în vederea reducerii disparității de gen”: „1. Dreptul la suplimentul la pensiile de tip contributiv în vederea reducerii disparității de gen prevăzute la articolul 60 este menținut atât timp cât disparitatea dintre pensiile pentru limită de vârstă ale bărbaților și cele ale femeilor dobândite în anul precedent este mai mare de 5 %. 2. În sensul prezentei legi, disparitatea dintre pensiile pentru limită de vârstă ale bărbaților și cele ale femeilor constituie procentul care reprezintă diferența dintre cuantumul mediu al pensiilor de tip contributiv pentru limită de vârstă dobândite în cursul unui an de către bărbați și de către femei. 3. Pentru a asigura caracterul adecvat al măsurii de corecție introduse pentru a reduce disparitatea dintre pensiile bărbaților și cele ale femeilor, guvernul spaniol trebuie, în cadrul dialogului social, să efectueze o evaluare periodică, o dată la cinci ani, a efectelor acestei măsuri. 4. În cazul în care disparitatea de gen într‑o perioadă de un an este mai mică de 5 %, guvernul transmite [Cortes Generales (Parlamentul spaniol)] un proiect de lege de abrogare a articolului 60, după consultarea partenerilor sociali.”

A treizeci și treia dispoziție tranzitorie din LGSS modificată, intitulată „Menținerea provizorie a suplimentului de maternitate în pensiile de tip contributiv din sistemul de securitate socială”, prevede: „Persoanele care, la data intrării în vigoare a modificării prevăzute la articolul 60, primeau suplimentul de maternitate în temeiul contribuției demografice continuă să îl primească. Primirea acestui supliment de maternitate este incompatibilă cu suplimentul la pensiile de tip contributiv în vederea reducerii disparității de gen care ar putea fi datorat, ca urmare a acordării unei noi pensii publice, persoanelor vizate care pot alege unul sau altul dintre aceste suplimente. În cazul în care celălalt părinte al unuia dintre copiii care au dat dreptul la suplimentul de maternitate în temeiul contribuției demografice solicită suplimentul la pensiile de tip contributiv în vederea reducerii disparității de gen și are dreptul să îl primească, în temeiul articolului 60 din prezenta lege […], cuantumul lunar care îi este acordat se deduce din suplimentul de maternitate primit […]”

Articolul 3 din Ley Orgánica 3/2007 para la igualdad efectiva de mujeres y hombres (Legea organică 3/2007 privind egalitatea efectivă între femei și bărbați) din 22 martie 2007 (BOE nr. 71 din 23 martie 2007, p. 12611) are următorul cuprins: „Principiul egalității de tratament între femei și bărbați presupune inexistența oricărei discriminări directe sau indirecte pe criterii de sex, în special a celor care decurg din maternitate, din asumarea obligațiilor familiale și din starea civilă.”

Articolul 11 alineatul 1 din această lege prevede: „Pentru a pune în aplicare dreptul constituțional la egalitate, autoritățile publice adoptă măsuri specifice în favoarea femeilor pentru a remedia situațiile evidente de inegalitate de fapt în raport cu bărbații. Aceste măsuri, care sunt aplicabile atât timp cât respectivele situații persistă, trebuie să fie în fiecare caz rezonabile și proporționale în raport cu obiectivul urmărit.”

Lui UV, tatăl a doi copii, i s‑a acordat de către INSS o pensie pentru limită de vârstă care se ridica la un cuantum lunar brut de 1637,08 euro, cu efect de la 1 iulie 2021.

La 16 iunie 2022, UV a solicitat INSS să beneficieze, începând de la 1 iulie 2021, de suplimentul la pensie in vederea reducerii disparității de gen prevăzut la articolul 60 din LGSS modificată.

Prin decizia din 14 noiembrie 2022, INSS a respins această cerere, apreciind că UV nu îndeplinea condițiile prevăzute la articolul 60 amintit.

În plus, prin decizia din 22 decembrie 2022, care a produs efecte de la 10 decembrie 2022, INSS a acordat mamei celor doi copii vizați o pensie anticipată pentru limită de vârstă care se ridica la un cuantum lunar brut de 2790,99 euro, majorat cu suplimentul la pensie în cauză în cuantum de 56 de euro pe lună.

UV a introdus o acțiune împotriva deciziei din 14 noiembrie 2022 la Juzgado de lo Social no 3 de Pamplona (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 3 din Pamplona, Spania), care este instanța de trimitere în cauza C‑623/23, susținând că articolul 60 din LGSS modificată este contrar Directivei 79/7 în măsura în care operează o discriminare pe criterii de sex.

INSS amintește că, prin Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame) (C‑450/18, EU:C:2019:1075), Curtea a statuat că articolul 60 din fosta LGSS era discriminatoriu și apreciază că acest articol 60, care a fost modificat pentru a ține seama de respectiva hotărâre, este în prezent conform cu cerințele Directivei 79/7.

Instanța de trimitere arată cu titlu introductiv că suplimentul la pensie în cauză se adaugă la cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, calculat pe baza contribuțiilor plătite în cursul vieții active, și intră în domeniul de aplicare al Directivei 79/7 în măsura în care face parte dintr‑un regim legal de protecție împotriva unuia dintre riscurile enumerate la articolul 3 alineatul (1) din această directivă.

Ea amintește în plus că, deși UV s‑a consacrat efectiv creșterii celor doi copii ai săi, INSS a respins cererea de acordare a suplimentului la pensie în cauză pentru motivul că lipsa cotizării lui UV la sistemul de securitate socială nu ar fi atins perioada minimă prevăzută, pentru bărbați, la articolul 60 din LGSS modificată, dat fiind că UV nu a încetat să cotizeze mai mult de 120 de zile între cele nouă luni care precedă nașterea și cei trei ani ulteriori acesteia.

Apreciind, prin urmare, că este obligată să se pronunțe cu privire la aspectul dacă acest articol 60 introduce o discriminare pe criterii de sex contrară Directivei 79/7, instanța de trimitere arată că nu există nicio îndoială că, având în vedere articolul 4 alineatul (1) din această directivă, articolul menționat acordă un tratament mai puțin favorabil bărbaților decât femeilor, în măsura în care femeilor care beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă și care au avut unu sau mai mulți copii li se recunoaște în mod automat dreptul la suplimentul la pensie în cauză, în timp ce bărbații care se află într‑o situație comparabilă trebuie să îndeplinească condiții adiționale legate în special de o întrerupere efectivă a carierei lor și a contribuției lor la sistemul de securitate socială.

Cu toate acestea, instanța de trimitere ridică, în primul rând, problema dacă o astfel de diferență de tratament pe criterii de sex se poate justifica prin faptul notoriu că, în Spania, creșterea copiilor este asigurată majoritar de femei, ceea ce ar decurge dintr‑o discriminare istorică și structurală în privința lor și ar produce un efect prejudiciabil asupra carierei lor profesionale, precum și, prin urmare, asupra contribuției lor la sistemul de securitate socială. Suplimentul la pensie în cauză, prevăzut la articolul 60 din LGSS modificată, ar urmări deci repararea unui prejudiciu suferit de femei în cursul carierei lor, așa cum ar rezulta din expunerea de motive a Decretului‑lege regal 3/2021.

În consecință, suplimentul respectiv ar fi recunoscut fără distincție tuturor femeilor care au avut copii, independent de aspectul dacă ele s‑au ocupat efectiv de creșterea copiilor lor și indiferent de cuantumul pensiei lor, care ar putea fi mai mare decât cuantumul pensiei medii sau chiar ar putea corespunde cuantumului maxim al pensiilor admis în Spania. Potrivit instanței de trimitere, nu rezultă, așadar, că această măsură este în mod real de natură să atingă obiectivul de reducere a disparității de gen în materie de pensii pentru limită de vârstă.

În aceste condiții, instanța de trimitere ridică în special problema dacă, ținând seama de existența unei asemenea disparități, acordarea suplimentului la pensie în cauză poate fi considerată o măsură de acțiune pozitivă în favoarea femeilor.

În această privință, ea evocă posibilitatea ca măsura prevăzută la articolul 60 din LGSS modificată să se circumscrie măsurilor admise de articolul 157 alineatul (4) TFUE, având în vedere printre altele Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame) (C‑450/18, EU:C:2019:1075), care pare să o excludă.

Instanța de trimitere nu exclude însă posibilitatea de a se considera că, având în vedere finalitatea urmărită de articolul 60 din LGSS modificată, care constă în compensarea consecințelor financiare provocate de situația femeilor pe piața muncii care rezultă din faptul că și‑au asumat istoric un rol principal în creșterea copiilor, bărbații nu se află, în realitate, în aceeași situație ca femeile, ceea ce ar exclude, prin urmare, existența unei discriminări între ei.

Ea apreciază de altfel că suplimentul la pensie în cauză prevăzut la acest articol 60 nu este legat de protecția specifică a femeii ca urmare a sarcinii, a nașterii sau a maternității, astfel încât nu pare să intre sub incidența derogării prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 79/7. Situația ar fi aceeași în ceea ce privește derogarea prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din respectiva directivă, în măsura în care acordarea acestui supliment femeilor nu ar fi condiționată în mod precis de creșterea copiilor lor.

În al doilea rând, în ipoteza în care articolul 60 din LGSS modificată nu ar fi conform cu principiul egalității de tratament, instanța de trimitere ridică problema consecințelor constatării unei asemenea neconformități în raport cu acest articol 60, care prevede că suplimentul la pensie în cauză nu poate fi acordat decât unui singur părinte, și anume celui al cărui cuantum al pensiei de tip contributiv pentru limită de vârstă este cel mai mic.

În speță, i s‑ar fi acordat deja suplimentul în cauză mamei celor doi copii vizați. În consecință, INSS ar fi susținut că, în ipoteza în care s‑ar constata o discriminare pe criterii de sex în temeiul Directivei 79/7, acordarea suplimentului la pensie în cauză în favoarea tatălui ar trebui să determine încetarea plății acestui supliment plătit până atunci mamei pentru motivul că cuantumul pensiei de tip contributiv pentru limită de vârstă a acesteia ar fi superior celui al pensiei tatălui.

Instanța de trimitere, care precizează că mama nu s‑a prezentat la proces, deși a fost citată în calitate de intervenientă, este însă de părere că faptul de a recunoaște acest supliment numai pensionarului care primește pensia al cărei cuantum este cel mai mic ar fi de natură să lipsească de orice efect util constatarea existenței unei discriminări în cazul în care pensia pentru limită de vârstă care are cuantumul cel mai ridicat este cea primită de tată. În plus, instanța de trimitere consideră că articolul 60 din LGSS modificată prevede în mod expres că suplimentul menționat nu ar putea fi plătit decât unuia dintre cei doi părinți în cazul în care ambii părinți ar îndeplini condițiile legale pentru a‑l obține, astfel încât respectiva dispoziție a acestui articol 60 nu ar trebui să se aplice atunci când suplimentul la pensie în cauză este acordat tatălui care nu îndeplinește condițiile prevăzute de o normă națională care introduce o discriminare pe criterii de sex.

În aceste condiții, Juzgado de lo Social no 3 de Pamplona (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 3 din Pamplona) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Directiva [79/7] trebuie interpretată în sensul că o reglementare națională precum cea conținută la articolul 60 din [LGSS modificată] – care, sub denumirea «Supliment la pensiile de tip contributiv în vederea reducerii disparității de gen», recunoaște dreptul la un supliment la pensiile contributive pentru limită de vârstă și pentru invaliditate permanentă femeilor care au avut copii biologici sau adoptați și beneficiază de pensiile respective, fără nicio altă cerință și indiferent de cuantumul pensiilor lor, și nu îl recunoaște în aceleași condiții bărbaților aflați în situații similare, impunându‑le acestora din urmă, pentru a beneficia de suplimentul la pensia lor pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate permanentă, condiția existenței unor perioade concrete fără contribuții sau cu contribuții mai mici după nașterea copiilor sau după adopție, și anume, în cazul copiilor născuți sau adoptați până la 31 decembrie 1994, să înregistreze mai mult de 120 de zile fără contribuții în perioada cuprinsă între cele nouă luni anterioare nașterii și cei trei ani posteriori acesteia sau, în cazul adopției, între data hotărârii judecătorești prin care s‑a stabilit adopția și cei trei ani posteriori acesteia, cu condiția ca suma pensiilor recunoscute să fie mai mică decât suma pensiilor care îi revin femeii și, în cazul copiilor născuți sau adoptați începând cu 1 ianuarie 1995, suma bazelor de contribuție pentru cele 24 de luni posterioare nașterii sau momentului pronunțării hotărârii judecătorești prin care s‑a stabilit adopția să fie cu cel puțin 15 % mai mică decât suma bazelor de contribuție pentru cele 24 de luni anterioare, cu condiția ca suma pensiilor recunoscute să fie mai mică decât suma pensiilor la care are dreptul femeia – încalcă principiul egalității de tratament, consacrat la articolele 1 și 4 din directiva amintită, care interzice orice discriminare pe criterii de sex? 2) Directiva [79/7] impune, ca urmare a discriminării rezultate din excluderea pensionarului de sex masculin, să i se recunoască acestuia suplimentul la pensia pentru limită de vârstă în pofida faptului că articolul 60 din [LGSS modificată] prevede că suplimentul se poate atribui doar unuia dintre părinți și, totodată, recunoașterea suplimentului în favoarea pensionarului de sex masculin trebuie să aibă drept consecință, ca urmare a hotărârii Curții și a neconformității legislației naționale cu directiva amintită, eliminarea suplimentului acordat femeii care primește o pensie pentru limită de vârstă întrucât aceasta îndeplinește condiția legală de a fi mama unuia sau mai multor copii?”

Prin decizia INSS, notificată lui XXX la 6 aprilie 2022, acestuia, tatăl a trei copii, i s‑a acordat o pensie pentru limită de vârstă cu efect de la 11 ianuarie 2022.

Considerând că cuantumul acestei pensii fusese calculat în mod eronat și că respectivul cuantum trebuia să includă și suplimentul la pensie în cauză, XXX a introdus o reclamație împotriva acestei decizii la INSS.

Întrucât această reclamație a rămas fără răspuns, XXX a introdus, la 16 septembrie 2022, o acțiune la Juzgado de lo Social no 4 de Madrid (Tribunalul pentru Litigii de Muncă nr. 4 din Madrid, Spania), care, prin hotărârea din 15 februarie 2023, a fost respinsă în totalitate.

XXX a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Tribunal Superior de Justicia de Madrid (Curtea Superioară de Justiție din Madrid, Spania), care este instanța de trimitere în cauza C‑626/23, susținând că diferența de tratament dintre bărbați și femei care rezultă din articolul 60 din fosta LGSS continuă să existe în cadrul articolului 60 din LGSS modificată în ceea ce privește acordarea suplimentului la pensie în cauză, în măsura în care cerința unei „întreruperi a carierei profesionale” este impusă numai pentru bărbați, cu încălcarea Directivei 79/7.

Astfel, instanța de trimitere consideră că este necesar să se stabilească dacă articolul 60 din LGSS modificată este compatibil cu această directivă, precum și cu articolele 20, 21 și 23 și cu articolul 34 alineatul (1) din cartă.

În această privință, instanța menționată arată că articolul 60 din fosta LGSS a fost modificat pentru a ține seama de concluziile rezultate din Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame) (C‑450/18, EU:C:2019:1075). Acordarea suplimentului la pensie, care ar fi prevăzut la articolul 60 din LGSS modificată și care nu ar mai fi calificat drept „supliment de maternitate la pensiile de tip contributiv din sistemul de securitate socială”, ci drept „supliment la pensiile de tip contributiv în vederea reducerii disparității de gen”, ar fi condiționată de existența unuia sau mai multor copii, iar cuantumul acestui supliment ar fi variabil în funcție de numărul de copii.

Pe de altă parte, în LGSS modificată s‑ar fi prevăzut că suplimentul menționat nu s‑ar mai acorda atunci când procentul reprezentând diferența dintre cuantumul mediu al pensiilor de tip contributiv pentru limită de vârstă dobândite în cursul unui an de bărbați și de femei ar înceta să fie mai mare de 5 %.

În consecință, spre deosebire de femeile care primesc o pensie pentru limită de vârstă și care au avut unu sau mai mulți copii, care beneficiază de un drept automat la suplimentul la pensie prevăzut la articolul 60 din LGSS modificată, bărbații pot solicita acest supliment numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții adiționale, legate fie de perceperea unei pensii de soț supraviețuitor ca urmare a decesului celuilalt părinte și de acordarea unei pensii de urmaș unuia dintre copii, fie de un prejudiciu în cariera lor profesională și deci în perioada lor de contribuție la sistemul de securitate socială.

Potrivit instanței de trimitere, în ceea ce privește astfel de măsuri, care instituie o diferență de tratament pe criterii de sex, nu poate fi suficient, pentru a le justifica, să se declare că aceste măsuri urmăresc să restabilească egalitatea materială între femei și bărbați, ci ar trebui în plus să se stabilească faptul că atingerea pe care o aduc dreptului formal la egalitate de tratament este proporțională cu obiectivul urmărit.

În speță, din expunerea de motive a Decretului‑lege regal 3/2021 ar reieși că justificarea diferenței de tratament operate prin articolul 60 din LGSS modificată ar rezida în obiectivul care constă în reducerea disparității existente între bărbați și femei în materie de securitate socială, care ar fi reflectarea situației femeilor pe piața muncii ce rezultă din faptul că acestea și‑au asumat în mod istoric un rol principal în creșterea copiilor. Acest articol 60 ar institui astfel o măsură de acțiune pozitivă în favoarea femeilor, la care bărbații ar avea totuși acces în măsura în care se află într‑o situație comparabilă.

Instanța de trimitere are însă îndoieli cu privire la caracterul suficient al acestei justificări. Astfel, nu numai că condițiile care guvernează acordarea suplimentului la pensie în cauză ar împiedica în fapt accesul majorității bărbaților la acest supliment, dar, în plus, aceste condiții nu ar împiedica acordarea suplimentului respectiv și femeilor a căror carieră profesională nu a fost afectată de creșterea copiilor lor. Mai mult, dat fiind că cuantumul suplimentului la pensie în cauză ar constitui un procent din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă, de acest supliment ar beneficia mai mult persoanele care au pensii pentru limită de vârstă ridicate, în condițiile în care, potrivit instanței de trimitere, aceste persoane sunt probabil cel mai puțin susceptibile să sufere un prejudiciu în cariera lor profesională ca urmare a creșterii copiilor lor, dat fiind că ele au printre altele mijloacele financiare de a angaja terțe persoane în acest scop.

În sfârșit, instanța de trimitere subliniază că LGSS modificată prevede în prezent că, atunci când ambii părinți au dreptul la suplimentul la pensie în cauză, numai pensia pentru limită de vârstă cea mai scăzută a celor doi părinți este completată cu acest supliment. În această privință, deși în speță este în discuție numai dreptul tatălui la suplimentul menționat, s‑ar pune totuși problema dacă, pentru a atinge obiectivul care constă în reducerea disparității de gen în materie de pensii pentru limită de vârstă, așa cum este urmărit de LGSS modificată, precum și pentru a asigura compatibilitatea articolului 60 din această lege cu articolul 23 din cartă sau, dacă este cazul, cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 79/7, nu ar fi fost suficient să se acorde suplimentul la pensie numai părintelui care beneficiază de pensia pentru limită de vârstă cea mai mică, indiferent de sexul părintelui.

În aceste condiții, Tribunal Superior de Justicia de Madrid (Curtea Superioară de Justiție din Madrid) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Directiva [79/7] și articolele 20, 21 [și 23, precum și] articolul 34 alineatul (1) din [cartă] trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede dreptul la un supliment la pensie pentru beneficiarii unor pensii de tip contributiv pentru limită de vârstă cu copii biologici sau adoptați, supliment care se acordă automat femeilor, în condițiile în care această normă impune, în ceea ce îi privește pe bărbați, fie ca aceștia să beneficieze de o pensie de soț supraviețuitor ca urmare a decesului celuilalt părinte, iar unul dintre copii să primească o pensie de urmaș, fie să se fi produs întreruperea ori prejudicierea carierei lor profesionale (în termenii prevăzuți de lege și descriși mai sus) ca urmare a nașterii sau a adopției copilului?”

Prin decizia președintelui Curții din 13 decembrie 2023, cauzele C‑623/23 și C‑626/23 au fost conexate pentru buna desfășurare a fazelor scrisă și orală ale procedurii, precum și în vederea pronunțării hotărârii.

Cu titlu introductiv, este necesar să se constate că, în cauza C‑626/23, instanța de trimitere solicită prin intermediul întrebării formulate interpretarea nu numai a Directivei 79/7, ci și a articolelor 20, 21 și 23, precum și a articolului 34 alineatul (1) din cartă.

În ceea ce privește articolele 20 și 21 din cartă, acestea consacră, primul, principiul egalității persoanelor în fața legii, iar al doilea, interzicerea oricărei discriminări bazate printre altele pe motive de sex. În plus, articolul 34 alineatul (1) din cartă privește printre altele recunoașterea și respectarea de către Uniunea Europeană a dreptului de acces la prestațiile de securitate socială.

În acest cadru, trebuie amintit că Directiva 79/7 concretizează principiul egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, astfel încât statele membre trebuie să acționeze cu respectarea respectivei directive atunci când adoptă măsuri care intră în domeniul de aplicare al acesteia. Rezultă că întrebarea adresată de instanța de trimitere în cauza C‑626/23 trebuie examinată în raport cu directiva menționată, iar nu cu aceste dispoziții ale cartei [a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 septembrie 2020, YS (Pensii ocupaționale ale personalului cadru),C‑223/19, EU:C:2020:753, punctele 83 și 84, precum și Hotărârea din 2 septembrie 2021, INPS (Alocații de naștere și de maternitate pentru deținătorii de permis unic), C‑350/20, EU:C:2021:659, punctele 46 și 47].

În aceste condiții, este necesar să se considere că, prin intermediul primei întrebări în cauza C‑623/23 și al întrebării unice în cauza C‑626/23, care trebuie analizate împreună, instanțele de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Directiva 79/7, în special articolul 4 și articolul 7 alineatul (1) litera (b) din aceasta, citită în lumina articolului 23 din cartă, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în vederea reducerii disparității de gen cauzate de creșterea copiilor în ceea ce privește prestațiile de securitate socială, se acordă un supliment la pensie femeilor care beneficiază de o pensie de tip contributiv pentru limită de vârstă și care au avut unu sau mai mulți copii, în timp ce acordarea acestui supliment bărbaților aflați într‑o situație identică este supusă unor condiții adiționale privind întreruperea sau afectarea carierei lor profesionale cu ocazia nașterii sau a adopției copiilor lor.

Potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Directiva 79/7, această directivă se aplică regimurilor juridice care asigură protecția, printre altele, împotriva riscurilor legate de limita de vârstă. În plus, conform articolului 4 alineatul (1) a treia liniuță din directiva menționată, principiul egalității de tratament presupune inexistența oricărei discriminări pe criterii de sex, în raport, direct sau indirect, în special cu starea civilă sau familială, în ceea ce privește calculul prestațiilor.

După cum arată instanțele de trimitere, Curtea a declarat deja în esență, la punctele 39, 41, 66 și 67 din Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame) (C‑450/18, EU:C:2019:1075), că Directiva 79/7 trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede dreptul la un supliment la pensie pentru femeile care au avut cel puțin doi copii biologici sau adoptați și care beneficiază de pensii contributive, printre altele pentru invaliditate permanentă, în cadrul unui regim al sistemului de securitate socială național, în timp ce bărbații aflați într‑o situație identică nu dispun de dreptul la un astfel de supliment la pensie, întrucât o asemenea reglementare constituie o discriminare directă pe criterii de sex, în sensul articolului 4 alineatul (1) a treia liniuță din această directivă.

În speță, din explicațiile furnizate de instanțele de trimitere reiese că reglementarea națională care a condus la această hotărâre, și anume cea rezultată din articolul 60 alineatul 1 din fosta LGSS, a fost modificată printre altele în sensul că, în prezent, au dreptul la un atare supliment la pensie nu numai femeile, ci și bărbații, în măsura în care aceștia din urmă îndeplinesc condiții adiționale privind întreruperea sau afectarea carierei lor profesionale cu ocazia nașterii sau a adopției copiilor lor, în special, în ceea ce privește litigiile principale, cea de a nu fi cotizat mai mult de 120 de zile între cele nouă luni care precedă nașterea copiilor lor și cei trei ani ulteriori acestei nașteri.

După cum au precizat INSS și guvernul spaniol, LGSS modificată se întemeiază, așa cum ar decurge din expunerea de motive a acestei legi, pe prezumția că creșterea copiilor este asumată în principiu de femei, în detrimentul carierei lor profesionale, această prezumție întemeindu‑se pe constatarea – empirică – că creșterea copiilor de către mama lor afectează în mod preponderent cariera profesională a acesteia. O asemenea prezumție nu ar putea fi răsturnată decât dacă se stabilește că sunt îndeplinite condițiile aplicabile bărbaților, prevăzute la articolul 60 alineatul 1 din LGSS modificată, întrunirea acestor condiții permițând, prin urmare, să se considere că, în realitate, bărbații sunt cei care s‑au consacrat creșterii copiilor.

În această privință, în primul rând, trebuie să se constate, pe de o parte, asemenea instanțelor de trimitere și Comisiei Europene, că modificările aduse fostei LGSS nu au pus capăt existenței unui tratament mai puțin favorabil al bărbaților în raport cu femeile.

Astfel, pentru a avea dreptul la suplimentul la pensie în cauză, numai bărbații trebuie să îndeplinească condițiile adiționale menționate la punctul 53 din prezenta hotărâre. Așadar, calitatea de părinte nu este suficientă pentru a permite bărbaților care beneficiază de o pensie pentru limită de vârstă să primească un atare supliment, în timp ce ea este suficientă pentru femeile care au un statut identic.

Pe de altă parte, trebuie să se verifice dacă diferența de tratament dintre bărbați și femei instituită prin reglementarea națională în discuție în litigiul principal privește categorii de persoane care se află în situații comparabile, în conformitate cu considerațiile amintite la punctele 42-45 din Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame) (C‑450/18, EU:C:2019:1075).

Mai precis, caracterul comparabil al situațiilor nu trebuie să fie apreciat în mod global și abstract, ci în mod specific și concret, în raport cu toate elementele care le caracterizează, în special în funcție de obiectul și de finalitatea reglementării naționale care instituie distincția în discuție, precum și, după caz, în funcție de principiile și de obiectivele domeniului din care face parte această reglementare națională [Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame), C‑450/18, EU:C:2019:1075, punctul 45, precum și jurisprudența citată].

În speță, din dosarul de care dispune Curtea, precum și din însuși textul reglementării menționate reiese că aceasta are ca obiectiv reducerea disparității existente între sexe în materie de securitate socială prin compensarea prejudiciului financiar pe care mamele îl suferă în cariera lor profesională ca urmare a rolului preponderent în creșterea copiilor lor, prejudiciu care s‑ar traduce printre altele prin plata unor contribuții mai mici la sistemul de securitate socială și deci prin acordarea de prestații de securitate socială reduse.

Or, Curtea a statuat deja că, având în vedere un asemenea obiectiv, nu se poate exclude ca lucrătorii de sex feminin și lucrătorii de sex masculin care și‑au asumat creșterea copiilor lor să se afle într‑o situație comparabilă, în măsura în care și unii și alții pot suferi, ca urmare a implicării lor în creșterea copiilor lor, aceleași dezavantaje în carieră, apreciere care nu este repusă în discuție de împrejurarea, subliniată de INSS și de guvernul spaniol, că sarcinile legate de creșterea copiilor sunt în practică asumate majoritar de femei [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame), C‑450/18, EU:C:2019:1075, punctele 50-52].

Rezultă că o reglementare națională precum articolul 60 alineatul 1 din LGSS modificată instituie un tratament mai puțin favorabil al bărbaților în raport cu femeile, în condițiile în care aceste persoane se pot afla în situații comparabile.

O asemenea reglementare constituie deci o discriminare directă pe criterii de sex, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 79/7.

Este necesar să se amintească, în al doilea rând, că, potrivit jurisprudenței Curții, o derogare de la interdicția, enunțată la articolul 4 alineatul (1) din Directiva 79/7, a oricărei discriminări directe pe criterii de sex nu este posibilă decât în cazurile enumerate exhaustiv de dispozițiile acestei directive [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame), C‑450/18, EU:C:2019:1075, punctul 54 și jurisprudența citată].

În această privință, referitor, pe de o parte, la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 79/7, potrivit căruia principiul egalității de tratament nu aduce atingere dispozițiilor referitoare la protecția femeilor în caz de maternitate, trebuie să se constate, după cum arată de asemenea instanța de trimitere în cauza C‑623/23, că articolul 60 alineatul 1 din LGSS modificată nu conține niciun element care să stabilească o legătură între acordarea suplimentului la pensie în cauză și luarea unui concediu de maternitate sau dezavantajele pe care le‑ar suferi o femeie în cariera sa ca urmare a îndepărtării sale de serviciu în perioada care urmează nașterii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame), C‑450/18, EU:C:2019:1075, punctul 57].

De altfel, așa cum arată Comisia, însuși faptul că suplimentul la pensie în cauză poate fi acordat în prezent și bărbaților, sub rezerva condițiilor adiționale evocate la punctul 53 din prezenta hotărâre, confirmă o asemenea constatare.

În consecință, un supliment la pensie precum cel în discuție în litigiul principal nu intră în domeniul de aplicare al derogării de la interzicerea discriminărilor prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 79/7.

Pe de altă parte, potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată, aceasta nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din domeniul său de aplicare avantajele în privința regimurilor de asigurări pentru limită de vârstă acordate persoanelor care au crescut copii și dobândirea drepturilor la prestații după perioadele de întrerupere a angajării datorate creșterii copiilor.

În această privință, este suficient să se arate însă că, deși este adevărat că articolul 60 alineatul 1 litera b) punctele 1) și 2) din LGSS modificată impune bărbaților condiții care urmăresc printre altele să limiteze acordarea suplimentului la pensie în cauză numai lucrătorilor de sex masculin a căror carieră profesională a fost întreruptă sau afectată cu ocazia nașterii sau a adopției copiilor lor, rezultă din precizările furnizate de instanțele de trimitere că, în ceea ce privește femeile, această dispoziție continuă să nu condiționeze o astfel de acordare de creșterea copiilor sau de existența unor perioade de întrerupere a carierei lor profesionale din cauza creșterii copiilor lor [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame), C‑450/18, EU:C:2019:1075, punctul 62].

În consecință, articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Directiva 79/7 nu se poate aplica unui atare supliment de pensie.

În al treilea rând, trebuie examinat dacă discriminarea menționată la punctul 62 din prezenta hotărâre, care rezultă din articolul 60 alineatul 1 din LGSS modificată, poate fi justificată în temeiul articolului 23 din cartă.

Acest articol 23 prevede, la al doilea paragraf, că principiul egalității nu exclude menținerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat. În această privință, trebuie precizat că dispoziția respectivă reia, „într‑o formulare mai restrânsă”, articolul 157 alineatul (4) TFUE, dar „nu [îl] modifică”, astfel cum reiese din Explicațiile cu privire la Carta drepturilor fundamentale (JO 2007, C 303, p. 17).

Potrivit articolului 157 alineatul (4) menționat, pentru a asigura în mod concret o deplină egalitate între bărbați și femei în viața profesională, principiul egalității de tratament nu împiedică un stat membru să mențină sau să adopte măsuri care să prevadă avantaje specifice menite să faciliteze exercitarea unei activități profesionale de către sexul mai slab reprezentat, să prevină sau să compenseze dezavantaje în cariera profesională.

În acest cadru, INSS arată că articolul 60 alineatul 1 din LGSS modificată intră sub incidența dispoziției menționate în măsura în care trebuie să se considere că el constituie o măsură de acțiune pozitivă care se înscrie în cadrul urmăririi obiectivului, a cărui importanță ar fi recunoscută la nivelul Uniunii, care vizează eliminarea disparității de gen în materie de pensii pentru limită de vârstă, care rezultă din faptul că femeile și‑au asumat istoric un rol principal în creșterea copiilor. INSS adaugă că suplimentul la pensie în cauză face parte dintr‑un ansamblu de măsuri adoptate de Regatul Spaniei care privesc printre altele dispozitive destinate să favorizeze coresponsabilitatea părinților în concilierea vieții de familie cu viața profesională și să atingă astfel obiectivele enunțate la articolul 157 alineatul (4) TFUE. Așadar, articolul 60 alineatul 1 din LGSS modificată ar permite completarea acestor alte măsuri prin compensarea dezavantajelor pe care femeile le‑au suferit în cariera lor profesională ca urmare a creșterii copiilor lor și care se repercutează, la sfârșitul carierei, asupra pensiilor lor pentru limită de vârstă.

În această privință, trebuie amintit că Curtea a statuat în esență la punctul 65 din Hotărârea din 12 decembrie 2019, Instituto Nacional de la Seguridad Social (Supliment la pensie pentru mame) (C‑450/18, EU:C:2019:1075), că articolul 157 alineatul (4) TFUE nu se poate aplica unei reglementări naționale precum articolul 60 alineatul 1 din fosta LGSS, care se limitează la oferirea unui supliment la pensie femeilor la momentul acordării unei pensii, fără să remedieze problemele pe care le pot întâmpina acestea pe parcursul carierei lor profesionale, și că un atare supliment la pensie nu apare ca fiind de natură să compenseze dezavantajele la care ar fi expuse femeile ajutându‑le în carieră și, astfel, să asigure în mod concret o deplină egalitate între bărbați și femei în viața profesională.

Or, considerațiile enunțate la punctul anterior sunt valabile și referitor la articolul 60 alineatul 1 din LGSS modificată. În această privință, împrejurarea că dispoziția menționată completează, în măsura în care acest lucru este dovedit, alte dispozitive care, la rândul lor, sunt destinate să atingă obiectivele enunțate la articolul 157 alineatul (4) TFUE nu este în sine de natură să afecteze o asemenea concluzie.

Prin urmare, este necesar să se constate că o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal nu poate fi justificată în temeiul articolului 23 din cartă.

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare în cauza C‑623/23 și la întrebarea unică în cauza C‑626/23 că Directiva 79/7, în special articolul 4 și articolul 7 alineatul (1) litera (b) din aceasta, citită în lumina articolului 23 din cartă, trebuie interpretată în sensul că se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, în vederea reducerii disparității de gen cauzate de creșterea copiilor în ceea ce privește prestațiile de securitate socială, se acordă un supliment la pensie femeilor care beneficiază de o pensie de tip contributiv pentru limită de vârstă și care au avut unu sau mai mulți copii, în timp ce acordarea acestui supliment bărbaților aflați într‑o situație identică este supusă unor condiții adiționale privind întreruperea sau afectarea carierei lor profesionale cu ocazia nașterii sau a adopției copiilor lor.

INSS și guvernul spaniol susțin că a doua întrebare în cauza C‑623/23, care privește incidența pe care acordarea suplimentului la pensie în cauză în favoarea tatălui ar putea să o aibă asupra menținerii suplimentului deja acordat mamei, este inadmisibilă în măsura în care eventuala eliminare a acestui supliment în privința mamei copiilor vizați nu este în discuție în litigiul principal.

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul cooperării dintre aceasta din urmă și instanțele naționale, instituită prin articolul 267 TFUE, numai instanța națională care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este în principiu obligată să se pronunțe [Hotărârea din 24 februarie 2022, TGSS (Șomajul lucrătorilor casnici), C‑389/20, EU:C:2022:120, punctul 23 și jurisprudența citată].

Rezultă că întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate [Hotărârea din 24 februarie 2022, TGSS (Șomajul lucrătorilor casnici), C‑389/20, EU:C:2022:120, punctul 24 și jurisprudența citată].

În speță, este adevărat că problema eliminării suplimentului la pensie acordat mamei nu pare să facă în sine obiectul litigiului principal. Cu toate acestea, potrivit articolului 60 alineatul 2 din LGSS modificată, „[a]cordarea suplimentului celui de al doilea părinte determină încetarea suplimentului deja acordat primului părinte”, acest părinte trebuind să fie ascultat „înainte de pronunțarea hotărârii prin care se acordă dreptul celui de al doilea părinte”. De altfel, din precizările furnizate de instanța de trimitere rezultă că mama a fost citată în litigiul principal în calitate de intervenientă.

În aceste împrejurări, nu se poate exclude ca, în vederea soluționării litigiului principal cu respectarea normelor procedurale aplicabile, instanța de trimitere să trebuiască să țină seama de eventualitatea unei asemenea eliminări. În consecință, nu rezultă în mod evident că compatibilitatea unei astfel de eliminări cu dreptul Uniunii nu are nicio legătură cu obiectul litigiului principal.

Pe de altă parte, guvernul spaniol apreciază că Directiva 79/7 este lipsită de orice legătură cu obiectul celei de a doua întrebări în cauza C‑623/23, întrucât instanța de trimitere nu a precizat care dintre dispozițiile acestei directive ar fi încălcată în cazul în care constatarea caracterului discriminatoriu al reglementării naționale în discuție în litigiul principal ar determina eliminarea suplimentului la pensie în cauză acordat mamei.

În această privință, este suficient să se constate că îndoielile instanței de trimitere țin de faptul că aceasta consideră că o asemenea eliminare ar putea lipsi de orice efect util constatarea caracterului discriminatoriu al acestei reglementări naționale, efectuată în raport cu Directiva 79/7. Așadar, se poate înțelege legătura pe care respectiva instanță o stabilește între eliminarea suplimentului la pensie în cauză acordat mamei și cerințele care decurg din această directivă.

În consecință, a doua întrebare în cauza C‑623/23 este admisibilă.

Prin intermediul celei de a doua întrebări în cauza C‑623/23, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Directiva 79/7 trebuie interpretată în sensul că se opune ca, în cazul în care se respinge o cerere de supliment la pensie formulată de un tată în temeiul unei reglementări naționale în privința căreia s‑a statuat că instituie o discriminare directă pe criterii de sex, în sensul acestei directive, și în cazul în care tatălui trebuie, prin urmare, să i se acorde acest supliment potrivit condițiilor aplicabile mamelor, o astfel de acordare să determine eliminarea suplimentului la pensie deja acordat mamei, din moment ce, potrivit acestei reglementări, suplimentul menționat nu poate fi acordat decât aceluia dintre părinți care primește pensia pentru limită de vârstă cu cuantumul cel mai mic, iar acest părinte este tatăl.

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe consacrate, din moment ce o discriminare, contrară dreptului Uniunii, a fost constatată și atât timp cât nu au fost adoptate măsuri de restabilire a egalității de tratament, respectarea principiului egalității nu poate fi asigurată decât prin acordarea către persoanele din categoria defavorizată a acelorași avantaje ca și cele de care beneficiază persoanele din categoria privilegiată. Într‑o asemenea ipoteză, instanța națională este obligată să înlăture orice dispoziție națională discriminatorie, fără a trebui să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acesteia de către legiuitor, și să aplice membrilor grupului defavorizat același regim cu cel de care beneficiază persoanele din cealaltă categorie [Hotărârea din 14 septembrie 2023, TGSS (Refuzul suplimentului de maternitate), C‑113/22, EU:C:2023:665, punctul 41 și jurisprudența citată].

În speță, deși, în ceea ce privește suplimentul la pensie în cauză, aplicarea în cazul tatălui a aceluiași regim cu cel aplicabil mamei determină acordarea respectivului supliment acestui tată și în același timp eliminarea suplimentului deja acordat acestei mame, în măsura în care, pe de o parte, reglementarea națională prevede că suplimentul menționat nu poate fi acordat decât unui singur părinte, și anume celui care primește pensia al cărei cuantum este cel mai mic, și, pe de altă parte, mama primește pensia cea mai ridicată, nu se poate considera că această eliminare lipsește de efect util constatarea caracterului discriminatoriu al reglementării naționale în temeiul căreia tații erau privați de respectivul supliment.

Astfel, o asemenea eliminare nu este decât consecința aplicării în privința tatălui a acelorași condiții precum cele aplicabile mamelor referitor la acordarea suplimentului la pensie în cauză.

Situația ar fi aceeași în ipoteza, evocată de instanța de trimitere, în care tatăl ar primi pensia cea mai ridicată și în care acest supliment ar fi, pentru acest motiv, acordat numai mamei.

Revine acestei instanțe sarcina de a interpreta dreptul său național și de a aprecia dacă acest drept permite sau nu menținerea suplimentului la pensie deja acordat mamei atunci când tatăl poate pretinde suplimentul la pensie în cauză în aceleași condiții cu cele aplicabile mamelor, precizându‑se că instanța menționată pare să considere că condiția care prevede că acest supliment este acordat numai părintelui care primește pensia cea mai scăzută nu este aplicabilă „atunci când suplimentul [menționat] este acordat tatălui care nu îndeplinește condițiile prevăzute de o normă națională care introduce o discriminare pe criterii de sex”.

Dacă instanța de trimitere constată că dreptul său național permite o atare menținere, niciun element din dreptul Uniunii nu impune privarea de un supliment la pensie precum cel în discuție în litigiul principal a categoriei persoanelor care beneficiază deja de acesta, după cum a arătat în mod întemeiat Comisia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2011, Landtová, C‑399/09, EU:C:2011:415, punctul 53).

Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare adresată în cauza C‑623/23 că Directiva 79/7 trebuie interpretată în sensul că nu se opune ca, în cazul în care se respinge o cerere de supliment la pensie formulată de un tată în temeiul unei reglementări naționale în privința căreia s‑a statuat că instituie o discriminare directă pe criterii de sex, în sensul acestei directive, și în cazul în care tatălui trebuie, prin urmare, să i se acorde acest supliment potrivit condițiilor aplicabile mamelor, o astfel de acordare să determine eliminarea suplimentului la pensie deja acordat mamei, din moment ce, potrivit acestei reglementări, suplimentul menționat nu poate fi acordat decât aceluia dintre părinți care primește pensia pentru limită de vârstă cu cuantumul cel mai mic, iar acest părinte este tatăl.

Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea)

15 mai 2025 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul spaniol

Litigiile principale, întrebările preliminare și procedura în fața Curții

Cauza C‑623/23

Cauza C‑626/23

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare în cauza C‑623/23 și la întrebarea unică în cauza C‑626/23

Cu privire la a doua întrebare în cauza C‑623/23

Cu privire la admisibilitate

Cu privire la fond

Cu privire la cheltuielile de judecată