Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 16 iulie 2026.#International Management Group (IMG) împotriva Comisiei Europene.#Recurs – Răspundere extracontractuală – Investigații ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Confidențialitate – Divulgare neautorizată a raportului de investigație în presă – Imputabilitatea scurgerilor de informații – Articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 – Prejudiciu material și moral – Sarcina probei – Prescripția acțiunii în despăgubire – Articolul 46 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene – Confidențialitatea avizelor juridice.#Cauza C-559/23 P.

Cauza C‑559/23

International Management Group (IMG)

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 16 iulie 2026

„ Recurs – Răspundere extracontractuală – Investigații ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Confidențialitate – Divulgare neautorizată a raportului de investigație în presă – Imputabilitatea scurgerilor de informații – Articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 – Prejudiciu material și moral – Sarcina probei – Prescripția acțiunii în despăgubire – Articolul 46 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene – Confidențialitatea avizelor juridice ”

1. Instituții ale Uniunii Europene – Dreptul de acces public la documente – Regulamentul nr. 1049/2001 – Excepții de la dreptul de acces la documente – Protecția consultanței juridice – Interes public superior de transparență care justifică divulgarea documentelor – Noțiune – Divulgare a unui aviz juridic al Comisiei Europene motivată de interesele proprii ale unei părți din litigiu – Excludere

[art. 1 al doilea paragraf și art. 10 alin. (3) TUE; art. 15 alin. (1) și art. 298 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului art. 4 alin. (2) a doua liniuță]

(a se vedea punctele 56-61, 63 și 64)

2. Procedură jurisdicțională – Incident de procedură – Cerere de retragere a unor documente din dosar – Criterii de apreciere – Documente interne ale instituțiilor Uniunii – Obligația instanței Uniunii de a pune în balanță interesele părților în raport cu dreptul lor la un proces echitabil – Conținut

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (2) a doua liniuță]

(a se vedea punctele 66-71)

3. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Sarcina probei care îi revine reclamantului – Excepție – Prejudiciu care rezultă din divulgarea neautorizată a unui raport de investigație al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Sarcina probei care revine Comisiei Europene – Lipsa oricăror probe – Angajarea răspunderii Comisiei

[art. 339 și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (1)-(3)]

(a se vedea punctele 88-93)

4. Acțiune în despăgubire – Răspundere extracontractuală – Termen de prescripție – Momentul de la care începe să curgă termenul

(art. 340 al doilea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 46)

(a se vedea punctele 104 și 106-111)

5. Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Normă de drept care conferă drepturi particularilor – Noțiune – Divulgarea neautorizată a unui raport de investigație al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) imputabilă Comisiei Europene – Includere

[art. 339 și art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (1)-(3)]

(a se vedea punctele 112-120)

Rezumat

Sesizată cu un recurs, Curtea anulează Hotărârea IMG/Comisia(1) a Tribunalului din cauza unei erori de drept privind sarcina probei care revine părții care invocă o încălcare a obligației de confidențialitate a investigațiilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

International Management Group (IMG), recurentul, este o entitate dedicată reconstrucției Bosniei și Herțegovinei. În cadrul activităților sale, el a încheiat mai multe acorduri cu Comisia Europeană în aplicarea modului de execuție a bugetului Uniunii Europene, denumit „de gestiune indirectă sau în comun”.

În raportul său din 9 decembrie 2014, OLAF a considerat că recurentul nu era o organizație internațională în sensul reglementării financiare a Uniunii și că ar putea să nu aibă personalitate juridică proprie. În anul 2015, conținutul acestui raport a făcut obiectul unei scurgeri de informații în presă, a cărei sursă nu a putut fi identificată de Comisie.

La 21 decembrie 2020, recurentul a introdus la Tribunal o acțiune în repararea prejudiciilor, care a fost respinsă prin hotărârea atacată. În aceste condiții, IMG a formulat recurs la Curte.

Aprecierea Curții

În primul rând, Curtea constată că recurentul are dreptul să formuleze recurs împotriva hotărârii atacate. Astfel, deși Comisia a invocat cauza de inadmisibilitate întemeiată pe prescripția acțiunii recurentului în fața Tribunalului, acesta din urmă a decis să examineze temeinicia concluziilor fără a se pronunța în prealabil cu privire la prescripția acțiunii.

În al doilea rând, în ceea ce privește retragerea din dosar a avizului serviciului juridic al Comisiei din 16 ianuarie 2015 anexat la cererea introductivă, Curtea arată, pe de o parte, că acest aviz nu a fost emis în cadrul unei proceduri legislative și, pe de altă parte, că recurentul nu a susținut că prezentarea acestuia se justifica printr‑un interes public superior. Prin urmare, Tribunalul a înlăturat în mod întemeiat acest aviz din dosar.

Pe de altă parte, divulgarea avizului juridic în presă înainte de prezentarea acestuia din urmă în fața Tribunalului și lipsa răspunderii recurentului cu privire la acest aspect sunt lipsite de relevanță în această privință. Este important numai aspectul dacă divulgarea unui astfel de document a fost autorizată de instituția în cauză sau dispusă de instanța Uniunii, aspect care nu s‑a regăsit în speță. În plus, recurentul nu se poate prevala de o încălcare a principiului contradictorialității, întrucât chestiunea dacă o parte are dreptul să prezinte în fața instanței Uniunii un aviz juridic redactat la cererea unei instituții a Uniunii și divulgat fără autorizarea acesteia se situează în amonte de aprecierea respectării acestui principiu. În acest context, Curtea observă că Tribunalul a pus în balanță interesele părților și a ținut seama de faptul că prezentarea avizului juridic de către recurent nu părea să fie ghidată de un interes public superior.

În al treilea rând, Curtea subliniază că respectarea obligației de confidențialitate a rapoartelor OLAF care decurge din articolul 339 TFUE și din articolul 10 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 883/2013(2) prezintă o importanță deosebită pentru persoanele vizate de investigațiile în cauză. Astfel, divulgarea afirmațiilor care le vizează și care figurează în aceste rapoarte poate aduce o atingere gravă reputației lor, în condițiile în care ele nu pot contesta astfel de rapoarte în justiție atât timp cât nu au fost luate măsuri concrete pentru a se da curs recomandărilor cuprinse în acestea. Comisia trebuie astfel să garanteze că propriile servicii nu divulgă aceste rapoarte publicului, să se asigure că destinatarii rapoartelor menționate cunosc obligația lor de a nu le divulga și să ia măsuri care să permită identificarea sursei în eventualitatea unei scurgeri de informații.

În consecință, în cazul scurgerii de informații dintr‑un raport al OLAF care conține afirmații prejudiciabile față de o persoană, nu îi revine acesteia din urmă sarcina de a face dovada că scurgerea de informații provine de la Comisie, din care face parte OLAF, pentru a‑i putea solicita repararea prejudiciului suferit. Întrucât scurgerile de documente confidențiale intervin în majoritatea cazurilor fără ca publicul larg să le poată cunoaște originea, în aceste situații se impune o adaptare a normelor referitoare la sarcina și la administrarea probelor. Astfel, Comisia este cea mai bine plasată pentru a prezenta probe care să permită identificarea originii scurgerii, astfel încât, dacă nu face acest lucru, incertitudinea cu privire la această origine trebuie pusă în sarcina sa, iar scurgerea îi angajează răspunderea.

În ultimul rând, Curtea constată că prejudiciul moral invocat de recurent ca urmare a publicării raportului OLAF în presa online la 11 decembrie 2015 s‑a concretizat cu ocazia consultării acestui raport de fiecare persoană interesată, în timp ce prejudiciul material invocat s‑a concretizat la momentul la care fiecare donator a decis să nu mai contribuie la activitățile reclamantului.

Întrucât acțiunea reclamantului a fost introdusă la 21 decembrie 2020, și anume la mai mult de cinci ani de la data acestei publicări, aceasta se prescrie în măsura în care vizează orice prejudiciu concretizat înainte de 21 decembrie 2015. Totuși, din dosar nu reiese că raportul menționat a încetat să fie accesibil online după publicarea sa, întrucât prejudiciul moral și material s‑a putut concretiza după această din urmă dată. Prin urmare, acțiunea nu este prescrisă în măsura în care vizează prejudicii concretizate începând cu 21 decembrie 2015.

1 Hotărârea din 28 iunie 2023, IMG/Comisia (T‑752/20, EU:T:2023:366, denumită în continuare „hotărârea atacată”).

2 Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului.