Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2024.#Protéines France și alții împotriva Ministre de l'Économie, des Finances et de la Souveraineté industrielle et numérique.#Trimitere preliminară – Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 – Informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare – Articolul 2 alineatul (2) literele (n)-(p) și articolele 7, 9 și 17 – Practici corecte privind denumirea produselor alimentare – Denumiri legale, denumiri curente și denumiri descriptive – Înlocuirea unor componente sau a unor ingrediente ale unui produs alimentar – Articolul 38 alineatul (1) – Chestiuni armonizate în mod specific – Măsuri naționale de interzicere a utilizării denumirilor specifice cărnii pentru a desemna un produs care conține proteine vegetale.#Cauza C-438/23.

Cauza C‑438/23

Protéines FranceșiUnion végétarienne européenne (EVU)șiAssociation végétarienne de France(AVF)șiBeyond Meat Inc.

împotriva

Ministre de l’Économie, des Finances et de la Souveraineté industrielle et numérique

[cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d’État (Franța)]

Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2024

„Trimitere preliminară – Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 – Informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare – Articolul 2 alineatul (2) literele (n)-(p) și articolele 7, 9 și 17 – Practici corecte privind denumirea produselor alimentare – Denumiri legale, denumiri curente și denumiri descriptive – Înlocuirea unor componente sau a unor ingrediente ale unui produs alimentar – Articolul 38 alineatul (1) – Chestiuni armonizate în mod specific – Măsuri naționale de interzicere a utilizării denumirilor specifice cărnii pentru a desemna un produs care conține proteine vegetale”

Apropierea legislațiilor – Informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare – Regulamentul nr. 1169/2011 – Informații obligatorii referitoare la produsele alimentare – Menționare obligatorie a unei denumiri legale, a unei denumiri curente sau a unei denumiri descriptive a produsului alimentar – Comercializare sau promovare a unor produse alimentare care conțin proteine vegetale – Utilizarea unor denumiri specifice cărnii care pot induce în eroare consumatorii – Chestiune armonizată în mod specific – Adoptarea unor măsuri naționale care nu prevăd o denumire legală, dar care interzic utilizarea unor denumiri specifice cărnii pentru a desemna un produs care conține proteine vegetale – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (2) lit. (o) și (p), art. 7, art. 9 alin. (1) lit. (a), art. 17 și art. 38 alin. (1), și anexa VI]

(a se vedea punctele 61-66, 68-73, 77, 78, 80-84și 90-96 și dispozitiv 1)

Apropierea legislațiilor – Informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare – Regulamentul nr. 1169/2011 – Adoptarea unor sancțiuni administrative naționale în cazul încălcării regulamentului sau a unor măsuri naționale conforme cu acesta din urmă – Admisibilitate – Adoptarea unei măsuri naționale de stabilire a unor niveluri maxime de proteine vegetale admise care permit desemnarea produselor alimentare prin denumiri curente sau descriptive specifice cărnii – Inadmisibilitate

[Regulamentul nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 38 alin. (1)]

(a se vedea punctele 104 și 105 și dispozitiv 2)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), Curtea își dezvoltă jurisprudența referitoare la noțiunea de „armonizare specifică” în sensul articolului 38 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1169/2011 ( 1 ), care împiedică în principiu statele membre să adopte măsuri naționale.

Protéines France, care reprezintă interesele întreprinderilor active pe piața franceză a proteinelor vegetale, Union végétarienne européenne (EVU), Association végétarienne de France (AVF), care promovează vegetarianismul, și Beyond Meat, care fabrică și comercializează produse pe bază de proteine vegetale, au formulat acțiuni la Conseil d’État (Consiliul de Stat) pentru a obține anularea decretului (denumit în continuare „decretul în cauză”) privind utilizarea anumitor denumiri folosite pentru a desemna produse alimentare care conțin proteine vegetale ( 2 ).

Prin acțiunile lor, acestea au arătat că decretul în cauză, care ar interzice, pentru a desemna produse prelucrate care conțin proteine vegetale, utilizarea unor denumiri precum „friptură” sau „cârnat”, fără adăugarea unor precizări suplimentare sau chiar și cu adăugarea acestora, încălca mai multe dispoziții ale Regulamentului nr. 1169/2011.

În cursul procedurii în fața Curții, autoritățile franceze au adoptat un nou decret ( 3 ), care prevede abrogarea decretului în cauză. În urma unei cereri de informații care i‑a fost adresată de Curte, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a confirmat că răspunsul la întrebările sale preliminare rămânea determinant pentru soluționarea litigiului pendinte în fața sa.

Aprecierea Curții

Cu titlu introductiv, având în vedere informațiile furnizate de instanța de trimitere, potrivit cărora printre altele domeniul de aplicare al acestor două decrete este în parte identic și mai multe reclamante din litigiul principal și‑au manifestat intenția de a contesta și al doilea decret, Curtea declară admisibilă cererea de decizie preliminară, care nici nu a rămas fără obiect, nici nu a devenit ipotetică.

Pe fond, în ceea ce privește prima și a doua întrebare adresate de instanța de trimitere, în primul rând, Curtea efectuează o interpretare coroborată a dispozițiilor articolului 7 alineatele (1), (2) și (4), ale articolului 9 alineatul (1) litera (a), ale articolului 17 alineatele (1) și (5), precum și ale părții A punctul 4 din anexa VI la Regulamentul nr. 1169/2011 și rezumă conținutul acestora după cum urmează. Primo, produsele alimentare trebuie să poarte o denumire. Secundo, această denumire trebuie să fie o denumire legală sau, în absența unei astfel de denumiri, o denumire curentă sau, în lipsa acesteia, o denumire descriptivă. Tertio, denumirea menționată trebuie să fie precisă, clară și ușor de înțeles de către consumatori. Quarto, aceeași denumire nu trebuie să inducă în eroare consumatorii, printre altele cu privire la caracteristicile produsului alimentar în cauză, printre care figurează natura și compoziția acestuia, și la înlocuirea unor componente prezente în mod natural sau a unor ingrediente utilizate în mod normal cu alte componente sau cu alte ingrediente. Quinto, astfel de cerințe trebuie respectate cu ocazia comercializării și a promovării oricărui produs alimentar.

În al doilea rând, în ceea ce privește în special denumirile legale, Curtea amintește că acestea pot fi prevăzute de dispoziții ale dreptului Uniunii sau, în lipsa acestora, de dispoziții naționale ( 4 ). În speță, Curtea constată că nu există o dispoziție a dreptului Uniunii care să impună utilizarea anumitor denumiri legale pentru produsele pe bază de proteine vegetale sau care să prevadă denumirile legale aplicabile produselor pentru simplul motiv că acestea ar fi definite ca fiind de origine animală, fără alte precizări. Observând că din dosarul de care dispune rezultă că autoritățile franceze au înlăturat ipoteza că decretul în cauză instituie o denumire legală, Curtea subliniază că problema dacă aceste autorități au adoptat o astfel de denumire trebuie să facă obiectul unei evaluări obiective de către instanța de trimitere, căreia îi poate furniza totuși elementele de interpretare a dreptului Uniunii care îi sunt necesare în acest scop.

În această privință, Curtea constată că, pentru a desemna un produs alimentar, denumirile legale trebuie să fie „prevăzute”. Astfel, adoptarea unei denumiri legale constă în asocierea unei expresii specifice cu un anumit produs alimentar.

Or, adoptarea unor măsuri care constau în a prevedea că produsele alimentare trebuie să respecte anumite condiții, printre altele în ceea ce privește compoziția lor, pentru a putea fi desemnate prin termeni reținuți, ca denumire legală, nu poate fi considerată ca fiind echivalentă cu adoptarea unor măsuri de interzicere a utilizării anumitor termeni, care nu sunt definiți din punct de vedere juridic în aceste măsuri, pentru a desemna produse alimentare care prezintă anumite caracteristici, în special în ceea ce privește compoziția lor.

Astfel, primele măsuri permit să se asigure protecția consumatorului, care trebuie să poată porni de la principiul că un produs alimentar desemnat prin termeni specifici care constituie o anumită denumire legală îndeplinește condițiile prevăzute în mod specific pentru utilizarea acesteia. În schimb, măsurile din urmă nu rezervă utilizarea unor termeni definiți în mod precis ca denumire legală de către o autoritate pentru desemnarea produselor alimentare care prezintă caracteristici specifice.

În speță, dreptul Uniunii nu prevede o normă care rezervă produselor alimentare definite ca fiind de origine animală utilizarea unor denumiri legale care conțin termeni proveniți din sectoarele măcelăriei, mezelăriei și pescăriei, vizați de decretul în cauză ( 5 ). În plus, Curtea observă că situația pare să fie aceeași în dreptul francez.

Prin urmare, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, Curtea consideră că decretul în cauză nu conține o „denumire legală”, ci privește problema de a ști care sunt „denumirile curente” sau „denumirile descriptive” care nu pot fi utilizate pentru a desemna produsele alimentare pe bază de proteine vegetale.

În al treilea rând, Curtea stabilește dacă aceste două noțiuni sunt armonizate în mod expres prin Regulamentul nr. 1169/2011. Aceasta arată că articolul 2 alineatul (2) literele (o) și (p) din acest regulament nu prevede că statele membre pot adopta măsuri care ar reglementa denumirile uzuale sau denumirile descriptive ale unui anumit produs alimentar. Astfel, având în vedere definițiile reținute de legiuitorul Uniunii pentru aceste denumiri curente și descriptive, domeniul lor de aplicare nu poate fi limitat, în mod general și abstract, de autoritățile naționale. Prin urmare, în lipsa adoptării unei denumiri legale, un stat membru nu poate împiedica, printr‑o interdicție generală și abstractă, producătorii de produse alimentare pe bază de proteine vegetale să își îndeplinească obligația de a indica denumirea acestor produse alimentare prin utilizarea unor denumiri curente sau a unor denumiri descriptive ( 6 ).

În special, în ceea ce privește posibilitatea unui stat membru de a adopta măsuri generale și abstracte pentru a preveni riscul de inducere în eroare a consumatorilor ca urmare a înlocuirii proteinelor animale cu proteine vegetale, Curtea amintește că articolul 7 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1169/2011 și partea A punctul 4 din anexa VI la acesta privesc înlocuirea componentelor sau a ingredientelor produselor alimentare. Prin urmare, chestiunea menționată este de asemenea armonizată în mod expres prin acest regulament.

În plus, Curtea precizează că aceste dispoziții acoperă și problema informațiilor care trebuie furnizate consumatorilor atunci când compoziția produsului alimentar în cauză devine complet diferită. Astfel, nivelul înalt de protecție a consumatorilor pe care acest regulament urmărește să îl atingă ( 7 ) ar risca să fie compromis în cazul în care, în mod paradoxal, dispozițiile privind înlocuirea, într‑un produs alimentar, a unei componente sau a unui ingredient cu o altă componentă sau cu un alt ingredient nu s‑ar aplica atunci când această înlocuire privește o componentă sau un ingredient care este deosebit de important în cadrul unui produs alimentar sau care constituie singura componentă sau singurul ingredient al acestuia.

Prin urmare, dispozițiile menționate instituie o prezumție refragabilă în temeiul căreia informațiile furnizate potrivit modalităților prevăzute de acestea protejează suficient consumatorii, inclusiv în cazul înlocuirii totale a singurei componente sau a singurului ingredient pe care aceștia se pot aștepta să îl găsească într‑un produs alimentar desemnat printr‑o denumire curentă sau printr‑o denumire descriptivă care conține anumiți termeni.

Cu toate acestea, în cazul în care o autoritate națională apreciază că modalitățile concrete de vânzare sau de promovare a unui produs alimentar induc în eroare consumatorul, aceasta va putea iniția o procedură împotriva operatorului din sectorul alimentar în cauză, căruia îi revine răspunderea ( 8 ) pentru informațiile care figurează pe produsul respectiv și trebuie să asigure existența și acuratețea acestor informații și să demonstreze că prezumția menționată mai sus este răsturnată.

În consecință, răspunzând la primele două întrebări preliminare, Curtea declară că articolele 7 și 17 din Regulamentul nr. 1169/2011, precum și partea A punctul 4 din anexa VI la acesta, citite în lumina articolului 2 alineatul (2) literele (o) și (p) și a articolului 9 alineatul (1) litera (a) din acesta, trebuie interpretate în sensul că armonizează în mod specific, în sensul articolului 38 alineatul (1) din regulamentul menționat, protecția consumatorilor în ceea ce privește riscul de a fi induși în eroare prin utilizarea unor denumiri, altele decât denumirile legale, constituite din termeni proveniți din sectoarele măcelăriei, mezelăriei și pescăriei pentru a descrie, a comercializa sau a promova produse alimentare care conțin proteine vegetale în locul proteinelor de origine animală, inclusiv în totalitate, și, prin urmare, se opun ca un stat membru să adopte măsuri naționale care reglementează sau interzic utilizarea unor asemenea denumiri.

În ceea ce privește a treia întrebare adresată de instanța de trimitere, Curtea consideră, pe de o parte, că armonizarea specifică efectuată de dispozițiile menționate mai sus nu se opune ca un stat membru să adopte sancțiuni administrative în cazul nerespectării cerințelor și interdicțiilor rezultate din aceste dispoziții sau din măsuri naționale care sunt conforme cu dispozițiile menționate. Pe de altă parte, stabilirea unor niveluri maxime de proteine vegetale admise ( 9 ) pentru ca produsele alimentare să poată fi desemnate prin anumite denumiri curente sau descriptive echivalează cu reglementarea utilizării acestora, fără a adopta însă o denumire legală. Or, dat fiind că dispozițiile menționate armonizează în mod expres utilizarea acestor denumiri, un stat membru nu poate adopta o măsură în această privință fără a pune în pericol uniformitatea dreptului Uniunii.

( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO 2011, L 304, p. 18).

( 2 ) Décret no 2022-947, du 29 juin 2022, relatif à l’utilisation de certaines dénominations employées pour désigner des denrées comportant des protéines végétales (Decretul nr. 2024-947 din 29 iunie 2022 privind utilizarea anumitor denumiri folosite pentru a desemna produse alimentare care conțin proteine vegetale) (JORF din 30 iunie 2022, textul nr. 3).

( 3 ) Décret no 2024-144, du 26 février 2024, relatif à l’utilisation de certaines dénominations employées pour désigner des denrées comportant des protéines végétales (Decretul nr. 2024-144 din 26 februarie 2024 privind utilizarea anumitor denumiri folosite pentru desemnarea unor alimente care conțin proteine vegetale) (JORF din 27 februarie 2024, textul nr. 15).

( 4 ) Articolul 2 alineatul (2) litera (n) din Regulamentul nr. 1169/2011.

( 5 ) Această constatare se extinde de asemenea la termenii enumerați în anexa I la Decretul nr. 2024-144.

( 6 ) Articolul 38 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1169/2011.

( 7 ) Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1169/2011, interpretat în lumina considerentelor (1) și (3) ale acestuia.

( 8 ) Articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1169/2011.

( 9 ) Articolul 3 alineatul 1 din Decretul nr. 2022/947.