Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 21 noiembrie 2024.#Mesto Rimavská Sobota împotriva Ministerstvo pôdohospodárstva a rozvoja vidieka Slovenskej republiky.#Cerere de decizie preliminară formulată de Najvyšší správny súd Slovenskej republiky.#Trimitere preliminară – Mediu – Regulamentul (UE) nr. 995/2010 – Obligațiile care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn – Articolul 2 literele (a)-(c) – Noțiunile de «lemn și [de] produse din lemn», «introducere pe piață» și «operator».#Cauza C-370/23.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO 2010, L 295, p. 23).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Mesto Rimavská Sobota (orașul Rimavská Sobota, Slovacia), pe de o parte, și Ministerstvo pôdohospodárstva a rozvoja vidieka (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Slovacia, denumit în continuare „Ministerul Agriculturii”), pe de altă parte, în legătură cu legalitatea unei amenzi aplicate celui dintâi pentru motivul că nu a instituit un sistem „due diligence” în sensul articolului 4 alineatul (2) și al articolului 6 din Regulamentul nr. 995/2010.

Considerentul (31) al Regulamentului nr. 995/2010 enunță: „Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume combaterea exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre în mod individual și, prin urmare, având în vedere amploarea acțiunii sale, obiectivul în cauză poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 [TUE]. […]”

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Obiect”, prevede: „Prezentul regulament stabilește obligațiile care revin operatorilor care introduc pentru prima dată pe piața internă lemn și produse din lemn, precum și obligațiile care revin comercianților.”

Articolul 2 din regulamentul menționat, intitulat „Definiții”, prevede: „În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: (a) «lemn și produse din lemn» înseamnă lemnul și produsele din lemn prevăzute în anexă, cu excepția produselor din lemn sau a elementelor acestor produse, fabricate din lemn sau din produse din lemn, care și‑au încheiat ciclul de viață și care altfel ar fi eliminate ca deșeuri, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile [(JO 2008, L 312, p. 3)]; (b) «introducere pe piață» înseamnă furnizarea prin orice mijloace, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, de lemn sau de produse din lemn, pentru prima dată pe piața internă, pentru distribuție sau utilizare în cadrul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit. Aceasta include, de asemenea, furnizarea prin mijloace de comunicare la distanță, astfel cum sunt definite în Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor cu privire la contractele la distanță [(JO 1997, L 144, p. 19, Ediție specială 15/vol. 4, p. 160)]. Furnizarea pe piața internă a produselor din lemn derivate din lemn sau din produse din lemn deja introduse pe piața internă nu reprezintă «introducere pe piață»; (c) «operator» înseamnă orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață lemn sau produse din lemn; […] (f) «recoltat în mod legal» înseamnă recoltat în conformitate cu legislația aplicabilă a țării de recoltare; (g) «recoltat în mod ilegal» înseamnă recoltat cu încălcarea legislației aplicabile a țării de recoltare; (h) «legislația aplicabilă» înseamnă legislația în vigoare în țara de recoltare și reglementează următoarele aspecte: – drepturi de recoltare a lemnului în interiorul limitelor legale făcute publice; […] – drepturile legale ale terților privind folosința și proprietatea afectate de recoltarea lemnului […] […]”

Articolul 4 din același regulament, intitulat „Obligații care revin operatorilor”, prevede: „(1) Se interzice introducerea pe piață a lemnului recoltat în mod ilegal sau a produselor din lemn derivate din acesta. (2) Operatorii acționează cu prudență atunci când introduc pe piață lemn sau produse din lemn. În acest sens, aceștia utilizează un cadru de proceduri și de măsuri, denumit în continuare «sistem „due diligence”», astfel cum este prevăzut la articolul 6. (3) Fiecare operator menține și evaluează periodic sistemul «due diligence» pe care îl utilizează […]”

Articolul 6 din Regulamentul nr. 995/2010, intitulat „Sistemele «due diligence»”, prevede la alineatul (1): „Sistemul «due diligence» menționat la articolul 4 alineatul (2) cuprinde următoarele elemente: (a) măsuri și proceduri care permit accesul la următoarele informații referitoare la aprovizionarea operatorului cu lemn sau produse din lemn, care sunt introduse pe piață: – descrierea, inclusiv denumirea comercială și tipul de produs, precum și denumirea comună a speciilor de arbori și, după caz, denumirea științifică completă; – țara de recoltare și, după caz: (i) regiunea subnațională unde a fost recoltat lemnul și (ii) concesiunea de recoltare; – cantitatea (exprimată în volum, masă sau număr de unități); – denumirea și adresa furnizorului operatorului; – numele și adresa comerciantului căruia i‑au fost furnizate lemnul și produsele din lemn; – documente sau alte informații care indică faptul că lemnul și produsele din lemn în cauză sunt conforme cu legislația aplicabilă; (b) proceduri de evaluare a riscului care permit operatorului să analizeze și să evalueze riscul de a fi introdus pe piață lemn recoltat în mod ilegal sau produse din lemn derivate din acesta. Aceste proceduri iau în considerare informațiile prevăzute la litera (a), precum și criteriile relevante de evaluare a riscului, inclusiv: – garantarea respectării legislației aplicabile, care poate include certificarea sau alte sisteme verificate de terțe părți care se referă la respectarea legislației aplicabile; – prevalența recoltării ilegale a anumitor specii de arbori; – prevalența recoltării sau a practicilor ilegale în țara de recoltare și/sau regiunea subnațională în care a fost recoltat lemnul, inclusiv prevalența conflictelor armate; – sancțiunile impuse de Consiliul de Securitate al ONU sau de Consiliul Uniunii Europene cu privire la importul sau exportul de lemn; – complexitatea lanțului de aprovizionare cu lemn și produse din lemn; (c) cu excepția cazului în care riscul identificat cu ocazia procedurilor de evaluare a riscului menționate la litera (b) este neglijabil, proceduri de atenuare a riscului care constau într‑o serie de măsuri și proceduri care sunt adecvate și proporționale pentru a reduce cu eficiență la minimum riscul respectiv și care pot include solicitarea unor informații sau documente suplimentare și/sau solicitarea de verificare de către părți terțe.”

Articolul 19 din acest regulament, intitulat „Sancțiuni”, prevede la alineatul (1): „Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare asigurării punerii în aplicare a acestora.”

Anexa la regulamentul menționat, intitulată „Lemn și produse din lemn, în conformitate cu clasificarea din Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului [din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială 02/vol. 4, p. 3)] cărora li se aplică dispozițiile prezentului regulament”, include următoarele mențiuni: „– 4401 Lemn de foc, sub formă de trunchiuri, butuci, ramuri, vreascuri sau sub forme similare; lemn sub formă de așchii sau particule; rumeguș, deșeuri și resturi de lemn, chiar aglomerate, sub formă de butuci, brichete, pelete sau forme similare – 4403 Lemn brut, chiar cojit, curățat de ramuri sau ecarisat […]”

Așa cum reiese din articolul 1 alineatul 1 litera a) din zákon č. 113/2018 Z. z. o uvádzaní dreva a výrobkov z dreva na vnútorný trh a o zmene a doplnení zákona č. 280/2017 Z. z. o poskytovaní podpory a dotácie v pôdohospodárstve a rozvoji vidieka a o zmene zákona č. 292/2014 Z. z. o príspevku poskytovanom z európskych štrukturálnych a investičných fondov a o zmene a doplnení niektorých zákonov v znení neskorších predpisov (Legea nr. 113/2018 privind introducerea pe piața internă a lemnului și a produselor din lemn și de modificare și completare a Legii nr. 280/2017 privind acordarea de ajutoare și subvenții pentru agricultură și dezvoltare rurală și de modificare a Legii nr. 292/2014 privind finanțarea acordată din fondurile structurale și de investiții europene și de modificare a anumitor legi, cu modificările ulterioare) din 14 martie 2018 (nr. 113/2018 Z. z.), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare „Legea privind lemnul”), reglementează drepturile și obligațiile operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn.

Articolul 4 din Legea privind lemnul prevede: „1) Operatorul care introduce pe piața internă lemn și produse din lemn trebuie să aplice un sistem «due diligence» […] Sistemul «due diligence» se stabilește pe suport de hârtie sau electronic înainte ca lemnul și produsele din lemn să fie introduse pe piața internă. 2) Operatorul este obligat să gestioneze și să evalueze cu regularitate sistemul «due diligence» […] 3) Un operator care introduce pe piața internă lemn și produse din lemn care provin din arbori sau din arbuști exploatați pe teritoriul Republicii Slovace și care este proprietarul, gestionarul sau gestionarul forestier al unui teren forestier […] este, de asemenea, obligat să includă în sistemul «due diligence» informațiile, documentele și registrele prevăzute de reglementarea specifică, precum și informații privind procesul de extracție a lemnului, manipularea lemnului și a produselor din lemn, transportul și introducerea pe piața internă a lemnului și a produselor din lemn, precum și documentele aferente acestora. […]”

Potrivit articolului 17 alineatul 1) litera c) din Legea privind lemnul, un operator săvârșește o contravenție în cazul în care „nu gestionează un sistem «due diligence» sau nu menține în mod regulat și nu evaluează sistemul «due diligence» prevăzut la articolul 4 alineatele 1), 2), 3) sau 5) [din această lege] […]”. Articolul 17 alineatul 5) litera b) din legea menționată prevede că „[a]utoritatea însărcinată cu controlul aplică, pentru o […] contravenție prevăzută la alineatul 1 litera […] c) […], o amendă între 2000 și 10000 [de euro] […]”.

Printr‑o decizie din 10 aprilie 2019, Slovenská lesnícko – drevárska inšpekcia (Inspecția slovacă a pădurilor și a industriei forestiere, Slovacia) a aplicat orașului Rimavská Sobota o amendă în cuantum de 2000 de euro, în temeiul articolului 17 alineatul 5) din Legea privind lemnul, pentru motivul că, în calitate de operator, în sensul articolului 2 litera (c) din Regulamentul nr. 995/2010, omisese să instituie un sistem „due diligence”, în sensul articolului 4 alineatele 1)-3) din Legea privind lemnul. Această decizie a fost confirmată printr‑o decizie a Ministerului Agriculturii din 25 iunie 2019.

Orașul Rimavská Sobota a formulat o acțiune împotriva acestei din urmă decizii, care a fost respinsă printr‑o hotărâre a Krajský súd v Banskej Bystrici (Tribunalul Regional din Banská Bystrica, Slovacia). Orașul Rimavská Sobota a sesizat Najvyšší správny súd Slovenskej republiky (Curtea Administrativă Supremă a Republicii Slovace), instanța de trimitere, cu un recurs împotriva acestei hotărâri.

Potrivit instanței de trimitere, orașul Rimavská Sobota vindea lemn limitându‑se să indice cumpărătorilor arborii care trebuiau recoltați sau terenurile afectate acestei recolte, care era efectuată chiar de cumpărători, sub supravegherea angajaților municipali.

Părțile din litigiul principal se contrazic cu privire la aspectul dacă orașul Rimavská Sobota este un „operator” în sensul articolului 2 litera (c) din Regulamentul nr. 995/2010. Acesta din urmă consideră că respectiva calificare îi este inaplicabilă, întrucât nu vindea lemn deja recoltat, ci dreptul de a recolta lemn pe picior.

La rândul său, Ministerul Agriculturii susține că, întrucât orașul Rimavská Sobota a „[introdus] pe piață” lemn în sensul articolului 2 litera (b) din Regulamentul nr. 995/2010, acesta ar fi un „operator” în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul menționat și ar fi, prin urmare, supus respectării obligațiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din acesta. Potrivit indicațiilor furnizate de instanța de trimitere, Ministerul Agriculturii se întemeiază pe faptul că orașul Rimavská Sobota vindea direct lemn pe care cumpărătorii trebuiau ei înșiși să îl recolteze și să îl transporte, fără însă a transfera acestora din urmă dreptul de a recolta și de a gestiona o parte din pădurea în cauză. În opinia Ministerului Agriculturii, numai în ipoteza unui asemenea transfer cumpărătorii ar putea fi considerați ca fiind „gestionari forestieri” în sensul dispozițiilor pertinente din dreptul slovac și ar dispune, așadar, de informațiile necesare pentru a putea institui un sistem „due diligence”, așa cum impune articolul 4 alineatul (2) din regulamentul menționat.

Instanța de trimitere apreciază că cauza cu care este sesizată ridică o problemă de interpretare a noțiunilor de „introducere pe piață” și „operator”, în sensul articolului 2 literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 995/2010.

În aceste condiții, Najvyšší správny súd Slovenskej republiky (Curtea Administrativă Supremă a Republicii Slovace) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 2 litera (b) din Regulamentul [nr. 995/2010] trebuie interpretat în sensul că constituie de asemenea o introducere pe piață a lemnului cu titlu oneros vânzarea de lemn brut sau de lemn de foc în sensul anexei la acest regulament, în cazul în care, în conformitate cu contractul, recoltarea lemnului este efectuată de cumpărător pe baza instrucțiunilor și sub supravegherea vânzătorului?”

Guvernul slovac consideră că cererea de decizie preliminară nu este admisibilă pentru motivul că, astfel cum a fost formulată, întrebarea adresată ar solicita Curții să aplice Regulamentul nr. 995/2010 situației de fapt din cauza principală.

În această privință, trebuie amintit că, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, care este întemeiată pe o separare clară a funcțiilor între instanțele naționale și Curte, instanța națională este singura competentă să constate și să aprecieze faptele din litigiul principal, precum și să interpreteze și să aplice dreptul național. În schimb, este de competența Curții să furnizeze instanței naționale care a sesizat‑o cu o trimitere preliminară elementele de interpretare a dreptului Uniunii care se pot dovedi necesare pentru soluționarea litigiului principal, ținând seama totodată de informațiile cuprinse în decizia de trimitere în ceea ce privește dreptul național aplicabil litigiului menționat și faptele care caracterizează acest litigiu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion și alții, C‑357/19, C‑379/19, C‑547/19, C‑811/19 și C‑840/19, EU:C:2021:1034, punctul 134, precum și jurisprudența citată).

Or, în speță, este necesar să se constate că întrebarea adresată, potrivit însuși modului său de redactare, are ca obiect interpretarea noțiunii de „introducere pe piață”, în sensul articolului 2 litera (b) din Regulamentul nr. 995/2010. Va reveni instanței de trimitere sarcina de a aplica această dispoziție, așa cum a fost interpretată de Curte, situației de fapt din litigiul principal, ținând seama de indicațiile utile furnizate în acest scop de Curte pentru a‑i permite să soluționeze litigiul cu care este sesizată (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 septembrie 2024, Chaudfontaine Loirs, C‑73/23, EU:C:2024:734, punctul 38).

În consecință, cererea de decizie preliminară este admisibilă.

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 995/2010 trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică sau juridică care încheie un contract prin care își autorizează cocontractantul să recolteze lemn brut sau lemn de foc la instrucțiunile sale ori sub supravegherea sa trebuie să fie considerată un „operator” care efectuează o „introducere pe piață” a „lemn[ului] și [a] produse[lor] din lemn”, în sensul acestei dispoziții.

Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (Hotărârea din 5 septembrie 2024, W. GmbH, C‑67/23, EU:C:2024:680, punctul 70).

Potrivit articolului 2 litera (c) din Regulamentul nr. 995/2010, noțiunea de „operator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață lemn sau produse din lemn.

Potrivit articolului 2 litera (b), noțiunea de „introducere pe piață” înseamnă „furnizarea prin orice mijloace, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, de lemn sau de produse din lemn, pentru prima dată pe piața internă, pentru distribuție sau utilizare în cadrul unei activități comerciale, contra cost sau gratuit”.

Termenul „furnizarea”, care figurează la articolul 2 litera (b) menționat, trebuie înțeles, potrivit înțelesului său obișnuit, în sensul că desemnează transferul proprietății asupra unei cantități de lemn sau de produse din lemn.

Noțiunea de „lemn și produse din lemn” include, potrivit articolului 2 litera (a) din Regulamentul nr. 995/2010, „lemnul și produsele din lemn prevăzute în anex[a] [la regulamentul menționat], cu excepția produselor din lemn sau a elementelor acestor produse, fabricate din lemn sau din produse din lemn, care și‑au încheiat ciclul de viață și care altfel ar fi eliminate ca deșeuri, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva [2008/98]”.

Din anexa la Regulamentul nr. 995/2010 rezultă că noțiunea de „lemn și produse din lemn”, în sensul acestui regulament, include „lemnul brut” și „lemnul de foc”, dar nu și „lemnul pe picior”, și anume lemnul unor arbori destinați sacrificării care nu au fost încă tăiați, întrucât această din urmă categorie nu figurează în anexa menționată.

Din aceste elemente rezultă că o persoană fizică sau juridică trebuie să fie considerată ca fiind un „operator” care efectuează o „introducere pe piață” a „lemn[ului] și [a] produse[lor] din lemn”, în sensul articolului 2 literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 995/2010, atunci când, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, transferă pentru prima dată, pentru distribuție sau utilizare în cadrul unei activități comerciale, dreptul de proprietate având ca obiect lemn brut sau lemn de foc, către o persoană care efectuează operațiuni pe piața internă.

În consecință, acest lemn brut sau acest lemn de foc trebuie considerat ca fiind introdus pe piață de un operator, în sensul regulamentului menționat, atunci când, după ce a fost recoltat, face pentru prima dată obiectul unui transfer de proprietate, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, pentru distribuție sau utilizare în cadrul unei activități comerciale.

În ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 2 litera (b) din Regulamentul nr. 995/2010, trebuie arătat că, potrivit articolului 4 alineatul (1) din acesta, „[s]e interzice introducerea pe piață a lemnului recoltat în mod ilegal sau a produselor din lemn derivate din acesta”. Or, conform articolului 2 litera (g) din acest regulament, noțiunea de lemn „recoltat în mod ilegal” desemnează lemnul „recoltat cu încălcarea legislației aplicabile a țării de recoltare”. Noțiunea de „legislație aplicabilă” desemnează, în conformitate cu articolul 2 litera (h) prima și a patra liniuță din regulamentul menționat, legislația în vigoare în țara de recoltare, care reglementează, printre altele, drepturi de recoltare a lemnului în interiorul limitelor legale făcute publice, precum și drepturile legale ale terților privind folosința și proprietatea afectate de recoltarea lemnului.

Din aceste dispoziții rezultă că Regulamentul nr. 995/2010 nu reglementează condițiile de constituire a dreptului de proprietate asupra lemnului recoltat prin tăierea arborilor și nici modalitățile de dobândire sau de transfer al acestui drept.

Aceste condiții și aceste modalități intră, așadar, sub incidența dreptului național aplicabil, și anume dreptul statului pe al cărui teritoriu este situat terenul în discuție. Prin urmare, în funcție de consecințele care decurg, în conformitate cu acest drept național, din operațiunea în cauză, va trebui să se stabilească dacă această operațiune constituie o „introducere pe piață” a lemnului sau a produselor din lemn, în sensul articolului 2 litera (b) din Regulamentul nr. 995/2010.

În ceea ce privește obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 995/2010, acesta constă, după cum reiese din considerentul (31) al acestuia, în combaterea exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent. În acest scop, în conformitate cu dispozițiile articolului 1 din regulamentul menționat, acesta stabilește în special obligațiile „operatorilor”, în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul menționat, și anume persoanele care introduc pentru prima dată pe piață lemn și produse din lemn.

Pentru a facilita realizarea acestui obiectiv, aplicarea dreptului național permite să se stabilească cu certitudine dacă, într‑un anumit caz, o persoană fizică sau juridică are calitatea de proprietar al lemnului recoltat la momentul primei vânzări a acestuia către un terț, astfel încât trebuie calificată drept „operator” care efectuează o „introducere pe piață” a „lemn[ului] sau [a] [unor] produse din lemn”, în sensul articolului 2 literele (a)-(c) din același regulament, și trebuie să își asume obligațiile care rezultă din aceste calificări juridice.

Rezultă că un contract precum cel menționat de instanța de trimitere, în temeiul căruia gestionarul pădurii în discuție permite cocontractantului său să sacrifice, în conformitate cu instrucțiunile sale ori sub supravegherea sa, anumiți arbori din această pădure și să recolteze lemnul provenit din tăierea acestor arbori, poate constitui o „introducere pe piață”, în sensul articolului 2 litera (b) din Regulamentul nr. 995/2010, din moment ce acest contract are ca efect, în temeiul dreptului național aplicabil, să realizeze transferul de proprietate asupra acestui lemn, după recoltarea sa, între acest gestionar și acest cocontractant.

În schimb, atunci când, în temeiul dreptului național aplicabil, contractul menționat nu implică un astfel de transfer de proprietate asupra lemnului recoltat, ci cocontractantul devine direct și automat proprietarul acestui lemn doar ca urmare a tăierii arborilor în discuție, contractul încheiat cu gestionarul terenului nu poate realiza o asemenea „introducere pe piață”. Presupunând că o astfel de operațiune poate fi calificată drept furnizare de lemn pe picior, este suficient să se amintească faptul că, așa cum se arată la punctul 30 din prezenta hotărâre, lemnul pe picior nu intră în sfera noțiunii de „lemn și produse din lemn”, în sensul Regulamentului nr. 995/2010. În această ipoteză, introducerea pe piață va interveni atunci când persoana care a recoltat lemnul în discuție va fi transferat dreptul de proprietate asupra acestuia unui terț pentru distribuție sau utilizare în cadrul unei activități comerciale.

În speță, revine instanței de trimitere, singura competentă să constate și să aprecieze situația de fapt din litigiul cu care este sesizată, precum și să interpreteze și să aplice dreptul slovac și în special normele care reglementează constituirea, dobândirea și transferul dreptului de proprietate asupra unei cantități de lemn recoltat, sarcina de a aprecia dacă orașul Rimavská Sobota, în calitatea sa de gestionar al pădurii în discuție, a devenit, după recoltare, proprietar al lemnului recoltat de cocontractanții săi. Dacă aceasta ar fi situația, transferul ulterior al proprietății asupra lemnului menționat către aceștia din urmă, în temeiul contractelor pe care orașul Rimavská Sobota le‑a încheiat cu aceștia, ar constitui o „introducere pe piață”, în sensul articolului 2 litera (b) din Regulamentul nr. 995/2010, cu condiția ca acest transfer să fi fost efectuat pentru distribuție sau utilizare în cadrul unei activități comerciale, aspect a cărui verificare ar reveni de asemenea instanței de trimitere.

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 2 literele (a)-(c) din Regulamentul nr. 995/2010 trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică sau juridică care încheie un contract prin care își autorizează cocontractantul să recolteze, la instrucțiunile sale ori sub supravegherea sa, lemn brut sau lemn de foc trebuie să fie considerată ca fiind un „operator” care efectuează o „introducere pe piață” de „lemn și produse din lemn”, în sensul acestei dispoziții, atunci când, în conformitate cu dreptul național aplicabil, cocontractantul menționat nu devine direct și automat proprietarul lemnului recoltat doar ca urmare a tăierii arborilor, ci, în executarea contractului menționat, persoana menționată, rămasă titulară a dreptului de proprietate asupra acestui lemn, transferă după recoltare acest drept de proprietate către cocontractantul menționat.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a cincea)

21 noiembrie 2024 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul slovac

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la admisibilitate

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la cheltuielile de judecată