Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 5 septembrie 2024.#Pārtikas drošības, dzīvnieku veselības un vides zinātniskais institūts „BIOR” împotriva Valsts ieņēmumu dienests.#Cerere de decizie preliminară formulată de Augstākā tiesa (Senāts).#Trimitere preliminară – Uniunea vamală – Tariful vamal comun – Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 – Scutire de la plata taxelor la import – Articolul 46 – Etichete pentru marcarea peștilor – Noțiunea de „instrument sau aparat științific” – Clasificare tarifară – Nomenclatura combinată – Supozițiile 3926 90 92 și 3926 90 97.#Cauza C-344/23.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea, pe de o parte, a articolului 46 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (JO 2009, L 324, p. 23) și, pe de altă parte, a subpozițiilor tarifare 39269092 și 39269097 din Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 254/2000 al Consiliului din 31 ianuarie 2000 (JO 2000, L 28, p. 16, Ediție specială, 02/vol. 12, p. 33) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 2658/87”), în versiunea care rezultă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1925 al Comisiei din 12 octombrie 2017 (JO 2017, L 282, p. 1) (denumită în continuare „NC”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Pārtikas drošības, dzīvnieku veselības un vides zinātniskais institūts „BIOR” (Institutul Științific pentru Siguranța Produselor Alimentare, pentru Sănătatea Animalelor și pentru Mediu „BIOR”, Letonia) (denumit în continuare „BIOR”), pe de o parte, și Valsts ieņēmumu dienests (administrația fiscală, Letonia), pe de altă parte, în legătură cu clasificarea tarifară și, prin urmare, cu taxele la import datorate de BIOR în ceea ce privește etichetele destinate marcării peștilor.

Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (denumit în continuare „SA”) a fost instituit prin Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor (OMV) și aprobată, împreună cu protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene, prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO 1987, L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199). Notele explicative ale SA sunt elaborate în cadrul OMV în conformitate cu dispozițiile acestei convenții.

În temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din Convenția menționată, fiecare parte contractantă se angajează ca nomenclaturile sale tarifare și statistice să fie conforme cu SA, în primul rând, prin utilizarea tuturor pozițiilor și a subpozițiilor SA, fără completări sau modificări, precum și a codurilor numerice aferente acestora, în al doilea rând, prin aplicarea regulilor generale pentru interpretarea SA, precum și a tuturor notelor de secțiuni, de capitole și de subpoziții, fără să modifice domeniul de aplicare al acestora, iar în al treilea rând, prin respectarea ordinii de numerotare a SA.

Regula 3 din regulile generale pentru interpretarea SA prevede: „Atunci când mărfurile ar putea fi clasificate la două sau mai multe poziții prin aplicarea regulii 2 (b) sau în orice alt caz, clasificarea se face după cum urmează: a) poziția cea mai specifică are prioritate față de pozițiile cu un conținut mai general. Totuși, atunci când două sau mai multe poziții se referă fiecare numai la o parte din materialele care compun un produs amestecat sau un articol compozit sau la o parte dintre articolele mărfurilor prezentate în seturi, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, aceste poziții se consideră, în raport cu produsul sau articolul, la fel de specifice, chiar dacă una dintre poziții oferă o descriere mai precisă sau mai completă; b) produsele amestecate, articolele compuse din materiale diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite și mărfurile prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu pot fi clasificate prin aplicarea regulii 3 a), se clasifică după materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial, atunci când este posibilă efectuarea acestei determinări; c) în cazul în care regulile 3 a) și 3 b) nu pot fi aplicate pentru efectuarea clasificării, marfa se clasifică la poziția cu numărul cel mai mare dintre cele susceptibile a fi luate în considerare.”

Nota explicativă referitoare la regula 3 b) din regulile generale pentru interpretarea SA prevede: „VI) Această a doua metodă de clasificare se aplică numai în cazul: 1) produselor amestecate; 2) articolelor compuse din materiale diferite; 3) articolelor constituite prin asamblarea de articole diferite; […] VIII) Factorul care determină caracterul esențial variază în funcție de tipul de marfă. De exemplu, poate fi dat de natura materialelor componente sau a articolelor care îl compun, de volumul lor, de cantitatea lor, de greutatea lor sau de valoarea lor, de importanța unui material constitutiv în raport cu utilizarea mărfurilor. […]”

Notele explicative referitoare la poziția 392690 din SA au următorul cuprins: „Poziția cuprinde articole nedenumite și necuprinse în altă parte din materiale plastice (ca cele definite în nota 1 a acestui capitol) sau din alte materiale ale pozițiilor nr. 39.01 până la 39.14 […]”

Așa cum rezultă din articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2658/87, NC instituită de Comisia Europeană reglementează clasificarea tarifară a mărfurilor importate în Uniunea Europeană. Această nomenclatură preia pozițiile și subpozițiile de șase cifre din SA, numai cifrele a șaptea și a opta formând subdiviziuni proprii.

În temeiul articolului 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2658/87, Comisia adoptă în fiecare an un regulament care include versiunea completă a NC, împreună cu ratele taxelor vamale în conformitate cu articolul 1 din acest regulament, astfel cum rezultă din măsurile adoptate de Consiliul Uniunii Europene sau de Comisie. Regulamentul menționat se publică până cel târziu la 31 octombrie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și se aplică de la 1 ianuarie anul următor.

Potrivit regulilor generale pentru interpretarea NC, care figurează în partea I titlul I secțiunea A din NC: „Clasificarea mărfurilor în [NC] se efectuează în conformitate cu următoarele principii: 1. Enunțurile titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor sunt considerate ca având numai o valoare indicativă, clasificarea mărfurilor considerându‑se legal determinată atunci când este în concordanță cu textele pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole și, atunci când nu sunt contrare termenilor utilizați în acele poziții și note, după următoarele reguli. 2. a) Orice referire la un articol de la o poziție determinată acoperă acest articol, chiar incomplet sau nefinit, cu condiția ca acesta să prezinte, ca atare, caracteristicile esențiale ale articolului complet sau finit. Această regulă se aplică și la articolul complet sau finit sau considerat ca atare, în temeiul dispozițiilor precedente, atunci când articolul este prezentat nemontat sau demontat. b) Orice mențiune la un material de la o poziție determinată se referă la acest material fie în stare pură, fie amestecat sau asociat cu alte materiale. De asemenea, orice mențiune la produse dintr‑un anumit material se referă la produsele alcătuite în întregime sau parțial din acest material. Clasificarea acestor produse amestecate sau a articolelor asociate se efectuează în conformitate cu principiile enunțate la regula 3. 3. Atunci când mărfurile ar putea fi clasificate la două sau mai multe poziții prin aplicarea regulii 2 (b) sau în orice alt caz, clasificarea se face după cum urmează: a) poziția cea mai specifică trebuie să aibă prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general. Cu toate acestea, în cazul în care două sau mai multe poziții se referă fiecare numai la o parte din materialele care compun un produs amestecat sau un articol compozit sau numai la o parte dintre articolele mărfurilor prezentate în seturi, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, aceste poziții se consideră, în raport cu produsul sau articolul, la fel de specifice, chiar dacă una dintre poziții oferă o descriere mai precisă sau mai completă; b) produsele amestecate, articolele compuse din materiale diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite și mărfurile prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu pot fi clasificate prin aplicarea regulii 3 (a), se clasifică după materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial, în cazul în care este posibilă efectuarea acestei determinări; c) în cazul în care regulile 3 (a) și 3 (b) nu permit efectuarea clasificării, marfa se clasifică la poziția cu numărul cel mai mare dintre cele susceptibile a fi luate în considerare. […] 6. Clasificarea mărfurilor la subpozițiile unei aceleiași poziții se efectuează, în mod legal, cu respectarea textelor acelor subpoziții și a notelor de subpoziții, precum și, mutatis mutandis, cu respectarea regulilor anterioare, înțelegând prin aceasta că nu pot fi comparate decât subpozițiile aflate pe același nivel. În sensul acestei reguli, se utilizează și notele de secțiuni și capitole corespunzătoare, cu excepția cazului în care contextul impune altfel.”

Partea a II‑a din NC, intitulată „Tabelul drepturilor”, cuprinde printre altele secțiunea VII, intitulată „Materiale plastice și articole din material plastic; cauciuc și articole din cauciuc”. Capitolul 39 din această secțiune este intitulat „Materiale plastice și articole din material plastic”.

Nota 1 din acest capitol 39 are următorul cuprins: „1. În nomenclatură, «materiale plastice» înseamnă materialele clasificate la pozițiile 3901-3914 care, supuse unei influențe exterioare (în general căldură și presiune, cu utilizarea unui solvent sau plastifiant, după caz), sunt capabile sau au fost capabile, în momentul polimerizării sau într‑un stadiu ulterior, să adopte prin mulare, turnare, profilare, laminare sau orice alt procedeu o formă pe care o păstrează și după ce această influență a încetat să acționeze. În nomenclatură, expresia «materiale plastice» cuprinde și fibrele vulcanizate. Cu toate acestea, termenul nu se aplică în cazul materialelor considerate materiale textile, din secțiunea XI.”

Capitolul 39 menționat cuprinde următoarele poziții și subpoziții din NC: „Cod NC Denumirea mărfurilor Rata dreptului convențional (%) Unitate suplimentară […] 3926 Alte articole din materiale plastice și articole din alte materiale de la pozițiile 3901-3914 […] 3926 90 – Altele […] – – Altele 3926 90 92 – – – Fabricate din foi 6,5 – 3926 90 97 – – – Altele 6,5 […] –”

Articolul 3 din Regulamentul (CEE) nr. 1798/75 al Consiliului din 10 iulie 1975 privind importul cu scutirea drepturilor prevăzute de Tariful vamal comun a obiectelor cu caracter educativ, științific sau cultural (JO 1975, L 184, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1027/79 al Consiliului din 8 mai 1979 (JO 1979, L 134, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1798/75), prevedea: „(1) Instrumentele și aparatele științifice nemenționate la articolul 2 care sunt importate exclusiv în scopuri necomerciale beneficiază de scutirea de taxe vamale din Tariful vamal comun atunci când: (a) acestea sunt destinate: – fie instituțiilor publice sau de utilitate publică care au drept principală activitate învățământul sau cercetarea științifică, precum și serviciilor unei instituții publice sau de utilitate publică care au drept principală activitate învățământul sau cercetarea științifică; – fie instituțiilor cu caracter privat care au drept principală activitate învățământul sau cercetarea științifică, autorizate de către autoritățile competente ale statelor membre pentru a primi aceste obiecte cu scutire de taxe vamale și când (b) nu se fabrică în prezent, în Comunitate, instrumente sau aparate cu valoare științifică echivalentă; […] (3) În sensul aplicării prezentului articol: – «instrument sau aparat științific» înseamnă orice instrument sau aparat care, având în vedere caracteristicile tehnice obiective și rezultatele pe care le obține, este exclusiv sau în principal apt de a realiza activități științifice; […]”

Considerentele (2) și (3) ale Regulamentului nr. 1186/2009 au următorul cuprins: „(2) În absența unei măsuri speciale de derogare adoptată în conformitate cu dispozițiile tratatului, taxele prevăzute prin Tariful vamal comun se aplică tuturor mărfurilor importate în Comunitate. […] (3) Cu toate acestea, în anumite împrejurări bine definite, în care, datorită condițiilor speciale de import al mărfurilor, este absentă necesitatea obișnuită de protecție a economiei, o asemenea impunere nu se justifică.”

Potrivit articolului 1 din acest regulament: „Prezentul regulament prevede acele cazuri în care, datorită unor împrejurări deosebite, se acordă scutirea de la plata taxelor la import și la export, precum și exceptarea de la măsurile adoptate în temeiul articolului 133 [CE] atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulație sau sunt exportate în afara teritoriului vamal al Comunității.”

Capitolul XI din regulamentul menționat, intitulat „Materiale educaționale, științifice și culturale; instrumente și aparate științifice”, cuprinde articolele 42-52 din acesta.

Articolul 43 din același regulament are următorul cuprins: „Materialele educaționale, științifice și culturale enumerate în anexa II sunt admise cu scutire de taxe de import, cu condiția ca ele să fie destinate: (a) fie organizațiilor sau instituțiilor de învățământ, științifice și culturale de stat; (b) fie organizațiilor sau instituțiilor din categoriile specificate în dreptul fiecărui articol din coloana 3 a anexei II, cu condiția ca acestea să fi fost autorizate de către autoritățile competente ale statelor membre să primească asemenea articole scutite de taxe vamale.”

Articolul 44 din Regulamentul nr. 1186/2009 prevede: „(1) Se admit cu scutire de taxe la import, sub rezerva articolelor 45-49, instrumentele și aparatele științifice care nu sunt reglementate de articolul 43 și care sunt importate exclusiv în scopuri necomerciale. (2) Scutirea de taxe vamale menționată la alineatul (1) se limitează la instrumentele și aparatele științifice care sunt destinate: (a) fie instituțiilor publice sau de utilitate publică care au drept principală activitate învățământul sau cercetarea științifică, precum și serviciilor unei instituții publice sau de utilitate publică care au drept principală activitate învățământul sau cercetarea științifică; (b) fie instituțiilor cu caracter privat care au drept principală activitate învățământul sau cercetarea științifică, autorizate de către autoritățile competente ale statelor membre pentru a primi aceste obiecte cu scutire de taxe vamale.”

Potrivit articolului 46 litera (a) din acest regulament: „În sensul aplicării articolelor 44 și 45: (a) «instrument sau aparat științific» înseamnă orice instrument sau aparat care, având în vedere caracteristicile tehnice obiective și rezultatele pe care le obține, este exclusiv sau în principal apt de a realiza activități științifice; […]”

Articolul 5 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1225/2011 al Comisiei din 28 noiembrie 2011 pentru articolele 42-52 și articolele 57 și 58 din Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (JO 2011, L 314, p. 20) figurează în capitolul IV din acest regulament de punere în aplicare, intitulat „Dispoziții speciale privind admiterea cu scutire de taxe vamale a instrumentelor sau aparatelor științifice în temeiul articolelor 44 și 46 din [Regulamentul nr. 1186/2009]”. Acest articol prevede: „În sensul aplicării articolului 46 litera (a) din [Regulamentul nr. 1186/2009], prin «caracteristici tehnice obiective» ale unui instrument sau aparat științific se înțelege caracteristicile care, rezultând din construcția instrumentului sau aparatului menționat anterior sau din adaptările la care a fost supus în raport cu un instrument sau aparat de tip uzual, [îi permit] să realizeze performanțe de înalt nivel care nu sunt necesare pentru executarea lucrărilor de exploatare industrială sau comercială. Atunci când, pe baza caracteristicilor tehnice obiective, nu este posibil să se determine fără ambiguitate dacă un instrument sau un aparat trebuie considerat drept un instrument sau un aparat științific, se procedează la o examinare a utilizării căreia îi este destinat instrumentul sau aparatul pentru care se solicită importul cu scutire de taxe vamale. În cazul în care această examinare arată că acest instrument sau aparat este utilizat pentru realizarea de activități științifice, se consideră că are caracter științific.”

BIOR, reclamanta din litigiul principal, a importat etichete de tip „T‑bar tag”, „streamer tag”, „Standard anchor t‑bar tag” și „tagging applicators”, și anume etichete acoperite cu material plastic sau constituite dintr‑o tijă de polietilenă, destinate a fi atașate peștilor vii, pentru a le observa migrarea și creșterea în cadrul unor cercetări științifice (denumite în continuare „etichetele în cauză”).

În luna iunie 2018, BIOR a declarat că etichetele în cauză se încadrau la subpoziția 39269092 din NC ca „[a]lte articole din materiale plastice și articole din alte materiale de la pozițiile 3901-3914” care sunt „[f]abricate din foi”. BIOR a susținut că aceste etichete erau „instrumente sau aparate științifice” importate exclusiv în scopuri necomerciale. Având în vedere această clasificare, etichetele menționate au fost scutite de taxe vamale.

Prin decizia din 20 noiembrie 2018, administrația fiscală a clasificat etichetele în cauză la subpoziția 39269097 din NC ca „[a]lte articole din materiale plastice și articole din alte materiale de la pozițiile 3901‑3914” care nu sunt „[f]abricate din foi”, supuse unei taxe vamale de 6,5 %, pentru motivul că aceste etichete nu puteau fi considerate ca fiind „instrumente sau aparate științifice”, în sensul articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009, etichetele menționate fiind destinate marcării obiectului studiului științific, permițând culegerea informațiilor necesare pentru cercetare, dar nepermițând efectuarea unor operațiuni specifice realizate în mod obișnuit cu ajutorul instrumentelor. Prin urmare, prin această decizie, administrația menționată a obligat BIOR la plata unor taxe vamale în cuantum de 612,20 euro și a unui cuantum al taxei pe valoarea adăugată (TVA) de 128,56 euro, precum și a unor penalități de întârziere.

BIOR a introdus o acțiune având ca obiect anularea acestei decizii în vederea obținerii unei scutiri de taxele la import privind etichetele în cauză. Prin hotărârea din 18 septembrie 2020, Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională, Letonia), în apel, a anulat decizia menționată și a acordat această scutire. Aceasta a considerat că etichetele respective puteau fi considerate ca fiind „instrumente științifice”, în sensul articolului 44 și al articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009, acestea fiind utilizate exclusiv în scopuri științifice și necomerciale.

Administrația fiscală a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă, Letonia), instanța de trimitere, susținând că Administratīvā apgabaltiesa (Curtea Administrativă Regională) a interpretat în mod eronat domeniul de aplicare al scutirii de taxe la import în temeiul articolului 44 din Regulamentul nr. 1186/2009 coroborat cu articolul 46 litera (a) din acesta, din moment ce etichetele în cauză ar prezenta un caracter exclusiv informativ și nu ar putea fi calificate drept „instrument” în sensul acestor dispoziții. Pe de altă parte, această scutire ar trebui, conform jurisprudenței Curții, să facă obiectul unei interpretări stricte.

BIOR susține că, fără marcarea peștilor, nu ar fi posibil ca oamenii de știință nici să studieze tendințele migratoare ale acestor animale, nici să determine rata lor de supraviețuire, nici să studieze creșterea lor, astfel încât etichetele în cauză trebuie considerate ca fiind „instrumente” destinate marcării unor obiecte de cercetare științifică care, având în vedere caracteristicile lor tehnice obiective și rezultatele care pot fi obținute, sunt exclusiv sau în principal apte să realizeze activități științifice. Pe de altă parte, BIOR susține că aceste etichete au fost importate exclusiv în scopuri necomerciale, fapt care nu este contestat de administrația fiscală.

Instanța de trimitere arată că BIOR și administrația fiscală sunt în dezacord cu privire la aspectul dacă etichetele în cauză trebuie clasificate la subpoziția 39269092 sau 39269097 din NC. Totuși, această instanță precizează că, dat fiind că acestor două subpoziții li se aplică aceeași cotă a taxei vamale, această întrebare are o importanță secundară. Elementul determinant ar fi acela dacă aceste etichete intră în sfera noțiunii de „instrument sau aparat științific”, în sensul articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009, noțiune care nu a fost încă interpretată de Curte.

Cu toate acestea, instanța de trimitere arată că Curtea a interpretat această noțiune în contextul Regulamentului nr. 1798/75, care, spre deosebire de articolul 44 din Regulamentul nr. 1186/2009, prevedea o condiție suplimentară pentru scutirea de taxele la import, și anume faptul că instrumentele și aparatele cu valoare științifică echivalentă nu erau fabricate în Comunitate.

Mai întâi, instanța de trimitere arată că reiese din jurisprudența rezultată din Hotărârea din 26 iunie 1986, Nicolet Instrument (203/85, EU:C:1986:269, punctul 21), că prin „caracteristici tehnice obiective” ale unui instrument se înțelege acelea care, rezultând din construcția acestui instrument sau din adaptările la care a fost supus în raport cu un instrument de tip curent, îi permit să realizeze performanțe care le depășesc pe cele necesare în mod normal pentru uz industrial sau comercial.

În continuare, ar reieși din jurisprudența rezultată din Hotărârea din 2 februarie 1978, Universiteitskliniek (72/77, EU:C:1978:21, punctul 15), din Hotărârea din 29 ianuarie 1985, Gesamthochschule Duisburg (234/83, EU:C:1985:30, punctul 27), și din Hotărârea din 21 ianuarie 1987, Control Data Belgium/Comisia (13/84, EU:C:1987:16, punctul 16), că criteriul potrivit căruia, pentru a fi considerat ca fiind un „instrument sau aparat științific”, instrumentul sau aparatul în cauză trebuie să fie, având în vedere caracteristicile sale tehnice obiective și rezultatele care pot fi obținute, în mod „exclusiv sau în principal apt” pentru realizarea de activități științifice, ar impune numai ca acest instrument să fie în primul rând propriu exercitării de activități științifice, fără ca faptul că este de asemenea, chiar dacă secundar, adecvat pentru alte scopuri, precum exploatarea industrială, să constituie un motiv de descalificare.

În sfârșit, ar reieși din jurisprudența rezultată din Hotărârea din 10 noiembrie 1983, Gesamthochschule Essen (300/82, EU:C:1983:324, punctul 15), și din Hotărârea din 26 ianuarie 1984, Ludwig‑Maximilians‑Universität München (45/83, EU:C:1984:31, punctele 11, 12 și 14), că un articol care, potrivit chiar naturii sale, nu este un mijloc de studiu, ci un instrument pentru realizarea unei cercetări științifice nu poate intra sub incidența noțiunii de „instrument sau aparat științific”, în timp ce materialul care, potrivit propriei concepții tehnice și funcționării sale, servește el însuși și în mod direct ca instrument de cercetare științifică poate intra sub incidența acestei noțiuni.

Cu toate acestea, s‑ar ridica problema dacă jurisprudența menționată la punctele 30-32 din prezenta hotărâre este aplicabilă în speță. În această privință, instanța de trimitere amintește că, potrivit jurisprudenței Curții, formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții de drept al Uniunii nu poate constitui singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții și nici nu i se poate atribui respectivei formulări un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice, aceste dispoziții trebuind să fie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii.

Or, în această privință, instanța de trimitere arată că, potrivit sensului lor obișnuit în limbajul curent, termenii „aparat” și „instrument” au diferite semnificații în limbile germană, engleză, franceză și letonă. Astfel, pe de o parte, în ceea ce privește termenul „aparat” s‑ar pune problema dacă acesta trebuie să fie definit ca fiind un dispozitiv tehnic, o unealtă sau un echipament care îndeplinește o funcție sau mai degrabă ca fiind un ansamblu de elemente tehnice, de unelte sau de piese de echipament care îndeplinesc o astfel de funcție. Pe de altă parte, termenul „instrument” ar putea fi interpretat fie în sens larg, ca unealtă sau mijloc care poate fi utilizat pentru a efectua o muncă sau o sarcină concretă, fie în mod restrictiv, impunând cerința suplimentară ca acest instrument sau acest mijloc să servească la efectuarea unor operațiuni concrete efectuate în mod normal cu instrumente.

În aceste condiții, Augstākā tiesa (Senāts) (Curtea Supremă, Letonia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Expresia «instrument sau aparat științific» care figurează la articolul 46 litera (a) din [Regulamentul nr. 1186/2009] trebuie interpretată în sensul că poate include obiecte care, prin propria lor structură tehnică și funcționare, servesc direct în sine ca mijloace de cercetare științifică[?] 2) [NC] trebuie interpretată în sensul că la subpoziția [39269092] din [NC] pot fi incluse și marcajele pentru pești confecționate din plastic[?]”

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009 trebuie interpretat în sensul că etichetele acoperite cu material plastic sau constituite dintr‑o tijă de polietilenă și care, potrivit propriei concepții tehnice și funcționării lor, servesc, ca atare, drept instrument de cercetare științifică, întrucât sunt atașate unor pești vii pentru a le observa migrația și creșterea, intră în sfera noțiunii de „instrumente” sau de „aparate”, care pot fi calificate drept „științifice” în sensul acestei dispoziții.

Potrivit articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009, un „instrument sau aparat” poate fi calificat ca fiind „științific” atunci când, „având în vedere caracteristicile tehnice obiective și rezultatele pe care le obține”, este „exclusiv sau în principal apt de a realiza activități științifice”.

În primul rând, trebuie să se verifice dacă etichetele în cauză pot fi calificate drept „instrument” sau „aparat”, în sensul acestei dispoziții.

În această privință, este necesar să se constate că nici Regulamentul nr. 1186/2009, nici Regulamentul de punere în aplicare nr. 1225/2011 nu furnizează o definiție a noțiunii de „instrument” sau a celei de „aparat” și nici nu fac trimitere în această privință la dreptul național.

Or, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că determinarea înțelesului și a conținutului termenilor pentru care dreptul Uniunii nu furnizează nicio definiție și nu face nicio trimitere la dreptul statelor membre trebuie să fie făcută în conformitate cu sensul obișnuit al acestora în limbajul curent, ținând totodată seama de contextul în care sunt utilizați și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 mai 2022, DSR – Montagem e Manutenção de Ascensores e Escadas Rolantes, C‑218/21, EU:C:2022:355, punctul 29, și Hotărârea din 22 februarie 2024, Randstad Empleo și alții, C‑649/22, EU:C:2024:156, punctul 41, precum și jurisprudența citată).

În speță, pe de o parte, potrivit sensului său obișnuit în limbajul curent, noțiunea de „aparat” este înțeleasă ca fiind o asamblare de piese destinate să funcționeze împreună sau un ansamblu de elemente tehnice organizate într‑un ansamblu mai mare decât o unealtă și care are o funcție. Or, având în vedere ceea ce reiese din decizia de trimitere, nu se poate considera că etichetele în cauză constituie o asemenea asamblare de piese sau un asemenea ansamblu de elemente tehnice, astfel încât ele nu pot intra în sfera acestei noțiuni.

Pe de altă parte, noțiunea de „instrument” desemnează, potrivit sensului său obișnuit în limbajul curent, o unealtă sau un obiect fabricat care permite efectuarea unei operațiuni sau a unei munci. Astfel, această noțiune este suficient de largă pentru a putea acoperi etichetele în cauză care, potrivit informațiilor furnizate de instanța de trimitere, sunt unelte sau obiecte fabricate care servesc la marcarea peștilor vii.

În ceea ce privește contextul în care noțiunea de „instrument” se înscrie în legislația din care face parte, trebuie arătat că articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1186/2009 scutește de taxe la import „instrumentele științifice” care sunt importate exclusiv în scopuri necomerciale.

Or, potrivit unei jurisprudențe constante în materie de TVA, care se aplică și în materie de taxe vamale, termenii utilizați pentru a desemna scutirile trebuie interpretați în mod strict, întrucât aceste scutiri constituie derogări de la principiul general potrivit căruia TVA‑ul este perceput pentru fiecare livrare de bunuri și prestare de servicii efectuată cu titlu oneros de o persoană impozabilă (Hotărârea din 19 iulie 2012, Lietuvos geležinkeliai, C‑250/11, EU:C:2012:496, punctul 35 și jurisprudența citată).

În această privință, contrar celor susținute de Comisie în observațiile sale scrise, faptul că termenul „any” figurează înaintea termenului „instrument” în versiunea în limba engleză a articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009 nu poate susține o interpretare largă a noțiunii de „instrument”. Astfel, alte versiuni lingvistice ale acestei dispoziții, în special versiunile în limbile germană și franceză, care fac referire la „diejenigen Instrumente” și, respectiv, la „un instrument”, nu conțin un termen echivalent cu „any”. Or, conform unei jurisprudențe constante, formularea utilizată în una dintre versiunile lingvistice ale unei dispoziții de drept al Uniunii nu poate constitui singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții și nici nu i se poate atribui respectivei formulări un caracter prioritar în raport cu celelalte versiuni lingvistice. Dispozițiile dreptului Uniunii trebuie astfel să fie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii. În caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text al dreptului Uniunii, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în funcție de economia generală și de finalitatea reglementării din care face parte (Hotărârea din 21 martie 2024, Cobult, C‑76/23, EU:C:2024:253, punctul 25 și jurisprudența citată).

Cu toate acestea, Curtea a statuat deja că noțiunea de „instrument științific”, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1798/75, trebuie interpretată în sensul că include materiale care nu servesc ca obiect, ci ca unealtă de cercetare științifică, și anume atunci când cercetarea este efectuată prin intermediul acestui material, astfel încât rolul materialului menționat în cadrul procesului de cercetare nu este pur pasiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 noiembrie 1983, Gesamthochschule Essen, 300/82, EU:C:1983:324, punctul 15, și Hotărârea din 26 ianuarie 1984, Ludwig‑Maximilians‑Universität München, 45/83, EU:C:1984:31, punctul 11).

Or, în afara condiției suplimentare pentru scutire prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1798/75, potrivit căreia „instrumente sau aparate cu valoare științifică echivalentă [nu erau] fabricate în Comunitate”, care nu mai figurează la articolul 44 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1186/2009, condiție care nu este determinantă pentru aprecierea noțiunii de „instrument științific”, această din urmă dispoziție este formulată în termeni în esență identici cu cei ai articolului 3 alineatul (1). În plus, trebuie să se constate că articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1798/75 și articolul 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009 definesc această noțiune în mod absolut identic. Prin urmare, este necesar să se considere că jurisprudența referitoare la interpretarea noțiunii menționate în contextul Regulamentului nr. 1798/75, menționată la punctul anterior, este relevantă pentru definirea aceleiași noțiuni în sensul Regulamentului nr. 1186/2009.

Astfel, trebuie să se considere că termenul „instrument”, atunci când trebuie calificat drept „științific”, poate fi înțeles în sensul că acoperă nu numai uneltele și obiectele fabricate pentru realizarea unei activități specifice, ci și materialul care, potrivit propriei concepții tehnice și funcționării sale, are vocația de a servi drept unealtă de cercetare științifică, după cum pare să fie cazul etichetelor în cauză, care sunt atașate unor pești vii pentru a le observa migrația și creșterea.

În rest, contextul în care termenul „instrument” se înscrie în Regulamentul nr. 1186/2009, în Regulamentul de punere în aplicare nr. 1225/2011 și în NC, precum și obiectivele urmărite de aceste reglementări sunt prea puțin concludente pentru a determina semnificația acestui termen.

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se constate, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, că etichetele în cauză intră în sfera noțiunii „instrument”, în sensul articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009.

În al doilea rând, pentru a putea fi calificate drept „instrumente științifice”, în sensul articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009, aceste etichete ar trebui, având în vedere caracteristicile lor tehnice obiective și rezultatele pe care le permit, să fie în mod exclusiv sau în principal apte pentru realizarea unor activități științifice.

În ceea ce privește aspectul dacă etichetele în cauză prezintă „caracteristici tehnice obiective”, în sensul acestei dispoziții, care le fac apte pentru realizarea unor activități științifice, trebuie arătat că, în temeiul articolului 5 primul paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1225/2011, „caracteristicile tehnice obiective” ale unui instrument științific sunt definite ca fiind „caracteristicile care, rezultând din construcția instrumentului […] menționat anterior sau din adaptările la care a fost supus în raport cu un instrument […] de tip uzual, permițându‑i să realizeze performanțe de înalt nivel care nu sunt necesare pentru executarea lucrărilor de exploatare industrială sau comercială”.

În speță sunt în discuție etichete acoperite cu material plastic sau constituite dintr‑o tijă de polietilenă și atașate peștilor pentru a le observa migrația și creșterea în cadrul unor cercetări științifice. Deși este adevărat că, având în vedere ceea ce reiese din decizia de trimitere, asemenea etichete par apte să fie utilizate în scopuri științifice, trebuie totuși să se constate că nu reiese că ele prezintă caracteristici rezultate din construcția sau din adaptarea lor care să le permită să realizeze performanțe de înalt nivel care le depășesc pe cele necesare utilizării industriale sau comerciale. Astfel, după cum a arătat în esență Comisia în observațiile sale scrise, etichete precum etichetele în cauză par de asemenea să își poată găsi o utilizare adecvată în cadrul acvaculturii sau al pescuitului sportiv, în scopuri industriale sau comerciale.

Deși, desigur, în conformitate cu articolul 5 al doilea paragraf din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1225/2011, se consideră că un instrument utilizat pentru activități științifice are un caracter științific, trebuie să se constate că această prezumție se aplică numai în cazul în care nu este posibil să se stabilească fără ambiguitate, pe baza caracteristicilor sale tehnice obiective, dacă instrumentul în cauză trebuie considerat ca fiind un „instrument științific”. Or, având în vedere ceea ce reiese din cuprinsul punctului precedent, în speță pare posibil să se stabilească fără ambiguitate că etichetele în cauză nu prezintă astfel de „caracteristici tehnice obiective” care să le facă apte pentru realizarea unor activități științifice.

Prin urmare, sub rezerva verificărilor care revin instanței de trimitere, etichetele în cauză nu prezintă „caracteristici tehnice obiective”, în sensul articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009 coroborat cu articolul 5 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1225/2011, care să le facă apte pentru realizarea unor activități științifice.

În orice caz, chiar considerând că etichetele în cauză prezintă astfel de „caracteristici tehnice obiective”, aceste etichete nu par a fi, având în vedere aceste caracteristici și rezultatele pe care le permit, „exclusiv sau în principal apte de a realiza activități științifice”, în sensul articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009. Astfel, trebuie amintit că această cerință presupune să se verifice dacă instrumentul în cauză este în primul rând apt pentru activitățile științifice, și anume pentru dobândirea și aprofundarea cunoștințelor științifice, fără a exclude posibilitatea ca acesta să fie de asemenea, chiar dacă în mod secundar, adecvat altor scopuri, precum exploatarea industrială sau comercială (a se vedea prin analogie Hotărârea din 29 ianuarie 1985, Gesamthochschule Duisburg, 234/83, EU:C:1985:30, punctul 27, și Hotărârea din 21 ianuarie 1987, Control Data Belgium/Comisia, 13/84, EU:C:1987:16, punctul 16).

Or, având în vedere ceea ce reiese din cuprinsul punctului 53 din prezenta hotărâre, este necesar să se considere că etichetele în cauză nu par a fi mai adecvate pentru realizarea de activități științifice decât în alte scopuri, în special în scopuri industriale sau comerciale. Prin urmare, și în acest caz sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, aceste etichete nu sunt, din cauza caracteristicilor lor tehnice obiective, presupunând că sunt dovedite, și a rezultatelor pe care le permit, „exclusiv sau în principal apte să desfășoare activități științifice”, În sensul articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009.

În consecință, este necesar să se considere, asemenea Comisiei și administrației fiscale, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, că etichetele în cauză nu intră în sfera noțiunii de „instrument științific”, în sensul articolului 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009.

Această constatare este susținută atât de jurisprudența menționată la punctul 44 din prezenta hotărâre, potrivit căreia termenii folosiți pentru a desemna scutirile de taxe la import sunt de strictă interpretare, cât și de articolul 1 din Regulamentul nr. 1186/2009, interpretat în lumina considerentelor (2) și (3) ale acestuia, în temeiul căruia o scutire de taxe la import nu este justificată decât „în anumite împrejurări bine definite, în care, datorită condițiilor speciale de import al mărfurilor, este absentă necesitatea obișnuită de protecție a economiei”.

Rezultă din ceea ce precedă că trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 46 litera (a) din Regulamentul nr. 1186/2009 trebuie interpretat în sensul că etichetele acoperite cu material plastic sau constituite dintr‑o tijă de polietilenă și care, potrivit propriei concepții tehnice și funcționării lor, servesc ca atare drept unelte de cercetare științifică, în măsura în care sunt atașate unor pești vii pentru a le observa migrația și creșterea, nu intră în sfera noțiunii de „instrumente științifice”, în sensul acestei dispoziții.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă NC trebuie interpretată în sensul că etichetele acoperite cu material plastic sau constituite dintr‑o tijă de polietilenă și care sunt atașate unor pești vii în scopul cercetării științifice se încadrează la subpoziția 39269092 din NC sau dacă astfel de etichete se încadrează la subpoziția 39269097 din această nomenclatură.

În primul rând, trebuie să se constate, astfel cum au procedat instanța de trimitere și Comisia, că această întrebare are o importanță secundară pentru a putea soluționa litigiul principal, din moment ce cota taxei vamale aplicabile mărfurilor care se încadrează în fiecare dintre aceste două subpoziții este identică, și anume 6,5 %.

Cu toate acestea, nu este exclus ca instanța de trimitere să fie obligată să decidă dacă administrația fiscală a efectuat o clasificare tarifară corectă în ceea ce privește etichetele în cauză, chiar dacă acest lucru nu are impact asupra ratei taxei vamale aplicabile.

În al doilea rând, trebuie amintit că, atunci când Curtea este sesizată cu o trimitere preliminară în materia clasificării tarifare, funcția sa constă mai curând în a oferi clarificări instanțelor naționale cu privire la criteriile a căror punere în aplicare le va permite acestora să clasifice în mod corect produsele în cauză în NC decât în a efectua ea însăși această clasificare. Astfel, calificarea, în scopul clasificării lor tarifare, a mărfurilor în cauză rezultă dintr‑o constatare pur factuală care nu trebuie efectuată de Curte în cadrul unei trimiteri preliminare (Hotărârea din 27 aprilie 2023, X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane, C‑107/22, EU:C:2023:346, punctul 17, precum și jurisprudența citată).

Pe de altă parte, potrivit regulii generale 1 pentru interpretarea NC, clasificarea tarifară a mărfurilor în NC se determină potrivit textelor pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole, enunțurile titlurilor secțiunilor, capitolelor sau subcapitolelor fiind considerate ca având numai o valoare indicativă. În interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie căutat, în general, în caracteristicile lor și în proprietățile lor obiective, astfel cum au fost definite în formularea poziției din nomenclatură și a notelor de secțiuni sau de capitole (Hotărârea din 27 aprilie 2023, X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane, C‑107/22, EU:C:2023:346, punctul 18, precum și jurisprudența citată).

În plus, Curtea a statuat în repetate rânduri că, în pofida faptului că notele explicative, pe de o parte, ale SA și, pe de altă parte, ale NC nu au forță obligatorie, acestea constituie instrumente importante de asigurare a unei aplicări uniforme a Tarifului vamal comun și oferă, prin ele însele, elemente valabile pentru interpretarea acestuia (Hotărârea din 27 aprilie 2023, X și Inspecteur van de Belastingdienst Douane, C‑107/22, EU:C:2023:346, punctul 19, precum și jurisprudența citată).

Din modul de redactare a poziției 3926 din NC rezultă că aceasta acoperă „[a]lte articole din materiale plastice și articole din alte materiale de la pozițiile 3901-3914”.

Pe de altă parte, nota 1 din capitolul 39 din NC definește noțiunea de „materiale plastice” ca vizând, printre altele, „materialele clasificate la pozițiile 3901-3914 care, supuse unei influențe exterioare (în general căldură și presiune, cu utilizarea unui solvent sau plastifiant, după caz), sunt capabile sau au fost capabile, în momentul polimerizării sau într‑un stadiu ulterior, să adopte prin mulare, turnare, profilare, laminare sau orice alt procedeu o formă pe care o păstrează și după ce această influență a încetat să acționeze”.

Or, decizia de trimitere nu conține elemente care să suscite îndoieli cu privire la relevanța unei clasificări a etichetelor în cauză la poziția 3926 din NC, astfel cum este definită la nota 1 din capitolul 39 din NC.

În aceste condiții, va reveni instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă, după cum a arătat Comisia în observațiile sale scrise, etichetele de tip „streamer tag” conțin, pe lângă o bandă din polietilenă, un vârf din metal care servește la atașarea acestor etichete la pești. Astfel, dacă aceasta este situația, ar trebui să se efectueze clasificarea tarifară a acestor etichete în temeiul regulii generale 3 pentru interpretarea NC.

În această privință, din regula generală 3 litera (a) pentru interpretarea NC reiese că poziția cea mai specifică trebuie să aibă prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general. Cu toate acestea, în cazul în care două sau mai multe poziții se referă fiecare numai la o parte din materialele care compun un produs amestecat sau un articol compozit, aceste poziții se consideră, în raport cu produsul sau articolul, la fel de specifice. Or, în ceea ce privește etichetele care conțin, în plus față de o bandă din polietilenă, un vârf din metal, trebuie constatat că cele două părți ale acestor etichete sunt alcătuite din materiale care nu se încadrează la aceeași poziție din NC, astfel încât aceste poziții trebuie considerate ca fiind de asemenea specifice și, prin urmare, o clasificare tarifară nu este posibilă potrivit acestei reguli generale.

Dacă instanța de trimitere ar ajunge la concluzia că aceasta este într‑adevăr situația, ar trebui, în vederea clasificării tarifare a etichetelor de tip „streamer tag”, să se aplice regula generală 3 litera (b) pentru interpretarea NC, potrivit căreia „produsele amestecate [și] articolele compuse din materiale diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite […], care nu pot fi clasificate prin aplicarea [regulii generale 3 litera (a) pentru interpretarea NC], se clasifică după materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial”.

Acest caracter esențial poate fi determinat prin analizarea aspectului dacă produsul, privat de unul sau de altul dintre componentele sale, și‑ar păstra sau nu proprietățile care îl caracterizează. Astfel cum se arată la punctul VIII din nota explicativă a SA referitoare la regula 3 litera (b) din Regulile generale pentru interpretarea SA, care corespunde regulii generale 3 litera (b) pentru interpretarea NC, factorul care determină caracterul esențial poate fi dat, în funcție de tipul de marfă, de natura materialelor componente sau a articolelor care îl compun, de volumul lor, de cantitatea lor, de greutatea lor, de valoarea lor sau de importanța unui material constitutiv în raport cu utilizarea mărfurilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 iunie 2023, PR Pet, C‑24/22, EU:C:2023:507, punctul 66 și jurisprudența citată).

În speță, deși, așa cum susține Comisia, vârful din metal cu care sunt prevăzute etichetele de tip „streamer tag” servește numai la fixarea lor pe corpul peștelui, ar trebui să se constate că banda din polietilenă din care sunt compuse aceste etichete le conferă caracterul lor esențial, astfel încât, în conformitate cu regula generală 3 litera (b) pentru interpretarea NC, etichetele menționate ar trebui clasificate la poziția 3926 din NC, aspect a cărui verificare revine însă instanței de trimitere.

Dacă aceasta este situația, instanța de trimitere ar trebui să verifice, având în vedere ceea ce reiese din regula generală 1 pentru interpretarea NC și din jurisprudența menționată la punctele 64-66 din prezenta hotărâre, la ce subpoziție din poziția 3926 din NC pot fi clasificate etichetele în cauză, având în vedere caracteristicile și proprietățile obiective ale acestora, precizându‑se că decizia de trimitere nu cuprinde niciun element susceptibil să justifice clasificarea acestor etichete la o altă subpoziție decât la subpoziția 39269097 din NC, intitulată „Altele”.

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că NC trebuie interpretată în sensul că etichetele acoperite cu material plastic sau constituite dintr‑o tijă de polietilenă și care sunt atașate unor pești vii în scopul cercetării științifice se încadrează la subpoziția 39269097 din NC, cu condiția însă ca aceste etichete să fie ori compuse exclusiv din „materiale plastice”, în sensul notei 1 din capitolul 39 din NC, ori ca materialul plastic să le confere caracterul esențial, dacă este vorba despre produse amestecate sau despre articole compuse din materiale diferite sau constituite din asamblarea unor articole diferite, în sensul regulii generale 3 litera (b) pentru interpretarea NC, a căror clasificare nu poate fi efectuată în conformitate cu litera (a) a acestei reguli generale.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șasea)

5 septembrie 2024 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

SA

NC

Regulamentul nr. 1798/75

Regulamentul nr. 1186/2009

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1225/2011

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată