Hotărârea Curții (Camera întâi) din 26 martie 2026.#G GmbH împotriva Hauptzollamt H.#Cererea de decizie preliminară formulată de Bundesfinanzhof.#Trimitere preliminară – Uniunea vamală – Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 – Codul vamal comunitar – Proceduri de import și de export – Stabilirea valorii în vamă – Articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (iv) – Ajustare în funcție de costurile suportate de cumpărător – Costuri generate de prestații imateriale de proiectare a unor machete de etichete lipite pe cutii de conserve alimentare – Noțiunea de „container” – Prestații imateriale realizate pe teritoriul Uniunii Europene.#Cauza C-307/23.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (iv) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) (denumit în continuare „Codul vamal”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între G GmbH, pe de o parte, și Hauptzollamt H, pe de altă parte, în legătură cu recuperarea a posteriori a taxelor la import privind etichetele lipite pe cutii de conserve alimentare.

Articolul 29 alineatul (1) din Codul vamal prevede: „Valoarea în vamă a mărfurilor importate este valoarea de tranzacție, respectiv prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export pe teritoriul vamal al Comunității [Economice Europene], ajustat, când este cazul, în conformitate cu articolele 32 și 33 […].”

Articolul 32 din acest cod prevede: „(1) La stabilirea valorii în vamă în conformitate cu articolul 29, se adaugă la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate: (a) următoarele elemente, în măsura în care ele sunt suportate de cumpărător, dar nu sunt incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri: (i) comisioane și cheltuieli de brokeraj, cu excepția comisioanelor de cumpărare; (ii) costul containerelor care sunt considerate, în accepțiune vamală, ca fiind același lucru cu mărfurile în cauză; (iii) costul ambalajului, care include atât manopera, cât și materialele; (b) valoarea, alocată adecvat, a următoarelor mărfuri și servicii când sunt furnizate direct sau indirect de către cumpărător gratuit sau la un cost redus pentru utilizare în legătură cu fabricarea sau vânzarea la export a mărfurilor importate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în prețul efectiv plătit sau de plătit: (i) materiale, componente, piese și articole similare încorporate în mărfurile importate; (ii) scule, vopsele, matrițe și articole similare utilizate la producerea mărfurilor importate; (iii) materiale consumate în procesul fabricării mărfurilor importate; (iv) activități de engineering, dezvoltare, artă, design, planuri și schițe realizate în altă parte decât în Comunitate și necesare pentru fabricarea mărfurilor importate; […]”

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3) cuprinde în partea I titlul I secțiunea A, intitulată „Reguli generale pentru interpretarea Nomenclaturii combinate”. Regula generală 5 privind clasificarea mărfurilor are următorul cuprins: „În afara dispozițiilor precedente, pentru mărfurile specificate în continuare se aplică următoarele reguli: (a) cutiile pentru aparate fotografice, pentru instrumente muzicale, pentru arme, pentru instrumente de desen, cutiile pentru bijuterii și containerele similare, special realizate pentru a conține un articol anume sau un set, care pot avea o utilizare îndelungată și prezentate împreună cu articolele cărora le sunt destinate, se clasifică împreună cu aceste articole atunci când în mod normal se vând împreună. Cu toate acestea, această regulă nu se aplică cutiilor care conferă ansamblului caracterul esențial; (b) sub rezerva dispozițiilor regulii 5 (a) de mai sus, materialele de ambalare și containerele de ambalare […] care conțin mărfuri se clasifică împreună cu acestea din urmă atunci când fac parte din categoria celor utilizate în mod obișnuit pentru acest tip de mărfuri. Totuși, această dispoziție nu este obligatorie atunci când ambalajele pot fi utilizate în mod repetat.”

Nota de subsol 1, care figurează sub regula generală 5, precizează că prin termenii „materiale de ambalare” și „containere de ambalare” se înțelege containerele interne și externe, recipientele, materialele folosite la ambalare și suporturile, cu excepția dispozitivelor folosite pentru transport. Termenii „containere de ambalare” nu se referă la containerele prevăzute la regula generală 5 (a).

Între 12 decembrie 2012 și 30 mai 2013, G, proprietar al unui antrepozit vamal situat în Germania, a efectuat zece operațiuni de vămuire a unor produse alimentare de lungă durată în conservă, vândute de furnizori din țări terțe, în vederea punerii lor în liberă circulație în cadrul procedurii de vămuire la domiciliu în favoarea unui cumpărător. Cumpărătorul punea la dispoziția furnizorilor, cu titlu gratuit și în format electronic, machetele care servesc drept model pentru realizarea etichetelor destinate să fie lipite pe cutiile de conserve. Aceste etichete erau imprimate și lipite pe cutiile de conservă de către furnizori. Machetele etichetelor menționate erau realizate de diverse birouri de design în Germania, în numele și pe cheltuiala cumpărătorului.

Valorile în vamă declarate indicau suma care trebuia plătită de cumpărător furnizorilor în conformitate cu prevederile contractuale care îi legau și care cuprindeau, în plus față de costul produselor alimentare, costul ambalajului pentru vânzarea cu amănuntul sub formă de conserve, precum și costul legat de imprimarea și de aplicarea etichetelor, cu excluderea costurilor, suportate de cumpărător, referitoare la proiectarea machetelor.

Printr‑o decizie de impunere emisă la 20 februarie 2014, Hauptzollamt H a recuperat a posteriori taxele vamale, în cuantum de 1412,61 euro, corespunzând includerii în valorile în vamă declarate a costurilor referitoare la proiectarea machetelor etichetelor lipite pe cutiile de conserve.

Acțiunea formulată de G împotriva acestei decizii a fost respinsă de o instanță de prim grad de jurisdicție, pentru motivul că eticheta care descrie conținutul conservei și face promovarea acesteia este indisociabilă de cutia de conserve însăși în calitate de container, în sensul articolului 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Codul vamal.

Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală, Germania), care este instanța de trimitere, a fost sesizată de G cu un apel împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță. Această instanță arată că valoarea în vamă a mărfurilor importate pe teritoriul Uniunii Europene este stabilită pornind de la valoarea de tranzacție, la care se adaugă costurile prevăzute la articolul 32 din Codul vamal.

Potrivit instanței menționate, nu există nicio îndoială că cutiile de conserve utilizate de G sunt „containere”, în sensul articolului 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din acest cod, ale căror costuri de fabricare, inclusiv cele legate de cutia însăși, precum și de imprimarea și de aplicarea etichetei pe aceasta, trebuie luate în considerare în vederea stabilirii valorii în vamă, întrucât această etichetă formează o unitate indivizibilă cu cutia de conserve.

Ea arată însă că o asemenea concluzie nu se impune în mod evident în ceea ce privește costurile legate de prestațiile imateriale de proiectare a machetelor etichetelor lipite pe aceste cutii. Astfel, prestațiile necesare acestei proiectări ar putea intra sub incidența „activităților de engineering, dezvoltare, artă, design, planuri și schițe”, prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din Codul vamal.

Cu toate acestea, în ipoteza respectivă, în temeiul dispoziției amintite, ajustarea valorii în vamă în funcție de costurile referitoare la aceste prestații nu s‑ar impune decât cu condiția ca prestațiile menționate să fi fost realizate în afara teritoriului Uniunii, ceea ce nu ar fi cazul în speță, machetele în discuție fiind proiectate în Germania.

În aceste condiții, Bundesfinanzhof (Curtea Federală Fiscală) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Costul machetelor pentru etichete, realizate pe teritoriul vamal al Uniunii, se adaugă valorii de tranzacție în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) sau în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din [Codul vamal] în cazul în care cumpărătorul, care este stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, pune în mod gratuit la dispoziția furnizorilor dintr‑o țară terță aceste machete în format electronic?”

Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (iv) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că costurile generate de prestații imateriale de proiectare a machetelor de etichete lipite pe cutii de conserve alimentare importate pe teritoriul Uniunii trebuie adăugate la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru aceste mărfuri importate, atunci când aceste machete au fost elaborate la cererea și pe cheltuiala cumpărătorului pe teritoriul Uniunii și puse gratuit la dispoziția furnizorilor în format electronic.

Din moment ce Codul vamal nu definește în mod expres modul în care astfel de costuri trebuie considerate în accepțiune vamală, este necesar să se procedeze la interpretarea dispozițiilor vizate de această întrebare ținând seama nu numai de termenii lor, ci și de contextul în care se înscriu și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2025, Storstocholms Lokaltrafik,C‑422/24, EU:C:2025:980, punctul 28 și jurisprudența citată).

În ceea ce privește, în primul rând, modul de redactare a acestor dispoziții, articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Codul vamal prevede că, pentru a stabili valoarea în vamă, se adaugă la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate „costul containerelor care sunt considerate, în accepțiune vamală, ca fiind același lucru cu mărfurile în cauză”.

În temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din acest cod, la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate se adaugă de asemenea valoarea „activităților de engineering, dezvoltare, artă, design, planuri și schițe”, utilizate la fabricarea și la vânzarea la export a mărfurilor importate, atunci când aceste produse și servicii sunt furnizate direct sau indirect de cumpărător, gratuit sau la un cost redus, cu condiția ca acestea să fi fost realizate „în altă parte decât în Comunitate” și să fie „necesare pentru fabricarea mărfurilor importate”.

În scopul diferențierii domeniilor de aplicare respective ale acestor două dispoziții, trebuie subliniat că articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din codul menționat se referă la costurile produselor și serviciilor necesare pentru fabricarea „mărfurilor importate”, în timp ce articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din același cod se referă la costul „containerelor care sunt considerate, în accepțiune vamală, ca fiind același lucru cu mărfurile în cauză”.

Din decizia de trimitere reiese că valoarea în vamă a mărfurilor în discuție în procedura principală a fost declarată de G ținând seama printre altele de costul containerului lor, și anume de cheltuielile de fabricare a cutiilor de conserve, precum și de cheltuielile de imprimare a etichetelor care sunt lipite pe acestea, fără însă ca acele costuri determinate de prestațiile imateriale de proiectare a acestor etichete să fi fost luate în considerare.

Calificarea drept „produse și servicii”, în sensul articolului 32 alineatul (1) litera (b) din Codul vamal, conferită prestațiilor imateriale necesare pentru proiectarea machetelor puse la dispoziția furnizorilor mărfurilor importate în format electronic pentru imprimarea etichetelor în discuție în litigiul principal nu este contestată în fața instanței de trimitere. În această privință s‑a statuat că, în măsura în care modul de redactare a acestei dispoziții face trimitere în mod expres la „produse” sau la „servicii”, domeniul său de aplicare nu este limitat la bunurile materiale (Hotărârea din 10 septembrie 2020, BMW,C‑509/19, EU:C:2020:694, punctul 18).

Cu toate acestea, astfel cum s‑a amintit la punctul 20 din prezenta hotărâre, articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din acest cod se referă la costurile produselor și serviciilor necesare pentru fabricarea „mărfurilor importate”.

Modul de redactare a articolului 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din codul menționat stabilește, în schimb, o distincție între aceste mărfuri și „containerele” lor, această dispoziție menționând în mod explicit acest termen.

În această privință, în temeiul notei de subsol 1 care figurează la regula generală 5, cuprinsă în partea I titlul 1 secțiunea A din Nomenclatura combinată care compune anexa I la Regulamentul nr. 2658/87, termenul „container” este asociat termenilor „materiale de ambalare” și „containere de ambalare”, în măsura în care acestea din urmă desemnează „containerele interne și externe, recipientele, materialele folosite la ambalare și suporturile”. În plus, conform jurisprudenței, noțiunea de „ambalaje” vizează containere care se pretează nu numai la transportul produselor, ci și la depozitarea și comercializarea lor (Hotărârea din 5 octombrie 1988, Schmid,357/87, EU:C:1988:478, punctul 8).

Or, în măsura în care prestațiile imateriale legate de proiectarea machetelor etichetelor vizate în decizia de trimitere sunt destinate imprimării etichetelor lipite pe cutiile de conserve importate, modul de redactare a articolului 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Codul vamal nu exclude posibilitatea ca costurile pe care acestea le generează să se raporteze la „containere”, în sensul acestei dispoziții, cu condiția ca aceste machete să constituie efectiv un element strâns legat de aceste containere.

În această privință, problema dacă aceste etichete pot fi separate de cutiile de conserve nu poate fi decisivă pentru o asemenea apreciere. Astfel, etichetele furnizează informații în special cu privire la ceea ce conține conserva alimentară importată, durata sa de conservare sau chiar recomandări cu privire la modul de pregătire și/sau de consum al conținutului său, care sunt necesare pentru comercializarea acesteia și pot, dacă este cazul, să faciliteze utilizarea sa.

Cu toate acestea, lipsa etichetelor lipite pe cutiile de conserve nu face, în principiu, inutilizabil conținutul acestora, astfel încât nu se poate considera că aceste etichete fac parte integrantă din conținutul acestor cutii și nici că sunt necesare pentru fabricarea lor în sensul articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din codul menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2020, BMW,C‑509/19, EU:C:2020:694, punctul 20).

Rezultă că, în pofida împrejurării că nici modul de redactare a articolului 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Codul vamal, nici cel al articolului 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din acest cod nu conțin indicații clare cu privire la modul în care costurile determinate de prestațiile imateriale de proiectare a machetelor de etichete lipite pe cutii de conserve alimentare trebuie considerate în accepțiune vamală, aceste costuri pot intra în categoria costurilor containerelor, în sensul articolului 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din acest cod, din moment ce există o legătură strânsă între aceste machete și containerele reprezentate de aceste cutii de conserve alimentare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

În ceea ce privește, în al doilea rând, contextul în care se înscrie articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (iv) din codul menționat, precum și economia acestor dispoziții, trebuie amintit că, în temeiul articolului 29 din același cod, valoarea în vamă a mărfurilor importate este reprezentată de valoarea lor de tranzacție, și anume de prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export pe teritoriul vamal al Uniunii, sub rezerva însă a ajustărilor care, dacă este cazul, trebuie să fie efectuate în conformitate printre altele cu articolul 32 din Codul vamal (Hotărârea din 9 iunie 2022, Baltic Master,C‑599/20, EU:C:2022:457, punctul 25 și jurisprudența citată).

După cum a indicat deja Curtea, valoarea în vamă trebuie să fie stabilită, cu prioritate, conform așa‑numitei metode „a valorii de tranzacție” a mărfurilor importate. Această metodă de stabilire a valorii în vamă este considerată astfel a fi cea mai adaptată și cea mai frecvent utilizată (Hotărârea din 9 iunie 2022, Baltic Master,C‑599/20, EU:C:2022:457, punctul 26 și jurisprudența citată).

Prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate constituie, așadar, ca regulă generală, baza de calcul a valorii în vamă, chiar dacă acest preț este o informație care trebuie eventual să facă obiectul unor ajustări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iunie 2022, Baltic Master,C‑599/20, EU:C:2022:457, punctul 27 și jurisprudența citată).

Mai precis, elementele care trebuie adăugate la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, pentru a stabili valoarea lor în vamă, sunt prevăzute la articolul 32 din Codul vamal.

În această privință, după cum s‑a subliniat la punctul 20 din prezenta hotărâre, articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din acest cod vizează în mod specific „containerele” mărfurilor importate, articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din codul menționat raportându‑se, în schimb, la valoarea lucrărilor necesare pentru fabricarea „mărfurilor importate” în general.

Astfel, articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Codul vamal stabilește o normă specifică de ajustare a valorii în vamă a mărfurilor importate în funcție de costurile care prezintă o legătură strânsă cu containerul acestora, indiferent de natura prestațiilor la care se referă aceste costuri, spre deosebire de articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din acest cod, care prevede o ajustare în funcție de prestațiile imateriale necesare pentru fabricarea mărfurilor importate, fără o distincție specifică între mărfurile înseși și containerele acestora.

Deși, pentru ajustarea valorii în vamă a „mărfurilor importate”, în sensul articolului 32 alineatul (1) litera (b) din Codul vamal, această dispoziție conține, la punctul (iv), o precizare geografică explicită în ceea ce privește locul de realizare a prestațiilor imateriale prevăzute de aceasta, articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din acest cod nu furnizează nicio precizare echivalentă în ceea ce privește eventuala ajustare a acestei valori în funcție de costurile de fabricare a containerelor acestor mărfuri. În aceste condiții, legiuitorul Uniunii a intenționat să introducă un regim de ajustare distinct după cum costurile în cauză privesc prestații imateriale care prezintă o legătură strânsă cu containerele mărfurilor importate sau privesc astfel de prestații atunci când sunt necesare pentru fabricarea mărfurilor importate înseși.

Or, specificitatea domeniului de aplicare al articolului 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Codul vamal militează în favoarea supunerii costurilor referitoare la prestațiile imateriale strâns legate de containerele mărfurilor importate aceluiași regim de ajustare a valorii în vamă precum cel rezervat costurilor referitoare la produsele și prestațiile materiale necesare fabricării acestor containere. În acest context, aplicarea unui regim de ajustare diferit pentru costurile determinate de aceste prestații imateriale ar fi necesitat o mențiune expresă în acest sens din partea legiuitorului Uniunii, la fel ca aceea care figurează la articolul 32 alineatul (1) litera (b) punctul (iv) din acest cod în ceea ce privește produsele și serviciile necesare pentru fabricarea mărfurilor importate.

Prin urmare, trebuie să se considere că articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din codul menționat se aplică tuturor costurilor strâns legate de fabricarea containerelor mărfurilor, astfel cum pare să fie cazul costurilor determinate de prestațiile imateriale de proiectare a machetelor în discuție în litigiul principal.

În al treilea rând, normele Codului vamal referitoare la stabilirea valorii în vamă urmăresc obiectivul de a stabili un sistem echitabil, uniform și neutru, care exclude utilizarea unor valori în vamă arbitrare sau fictive. Valoarea în vamă trebuie astfel să reflecte valoarea economică reală a unei mărfi importate și, prin urmare, să țină seama de toate elementele acestei mărfi care prezintă o valoare economică (Hotărârea din 9 iunie 2022, Baltic Master,C‑599/20, EU:C:2022:457, punctul 24).

În această privință, nu se contestă că prestațiile imateriale de proiectare a machetelor pentru etichete lipite pe cutii de conserve au o valoare economică certă și cuantificabilă. Or, luarea în considerare a costurilor unor astfel de prestații contribuie la realizarea obiectivului de stabilire a unei valori în vamă corespunzătoare valorii economice reale a mărfurilor importate.

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 32 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (iv) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că costurile determinate de prestații imateriale de proiectare a machetelor de etichete lipite pe cutii de conserve alimentare importate pe teritoriul Uniunii trebuie adăugate la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru aceste mărfuri importate, atunci când aceste machete au fost elaborate la cererea și pe cheltuiala cumpărătorului pe teritoriul Uniunii și puse gratuit la dispoziția furnizorilor în format electronic, cu condiția ca machetele menționate să prezinte o legătură strânsă cu containerele mărfurilor importate.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)

26 martie 2026 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la cheltuielile de judecată