Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 iulie 2024.#protectus s.r.o. împotriva Výbor Národnej rady Slovenskej republiky na preskúmavanie rozhodnutí Národného bezpečnostného úradu.#Trimitere preliminară – Decizia 2013/488/UE – Informații clasificate – Autorizare de securitate industrială – Retragerea autorizării – Nedivulgarea unor informații clasificate pe care se întemeiază retragerea – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Obligația de motivare – Acces la dosar – Principiul contradictorialității – Articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale – Punere în aplicare a dreptului Uniunii.#Cauza C-185/23.

Cauza C‑185/23

protectus s.r.o., fostă BONUL, s.r.o.

împotriva

Výbor Národnej rady Slovenskej republiky na preskúmavanie rozhodnutí Národného bezpečnostného úradu

(cerere de decizie preliminară formulată de Najvyšší správny súd Slovenskej republiky)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 29 iulie 2024

„Trimitere preliminară – Decizia 2013/488/UE – Informații clasificate – Autorizare de securitate industrială – Retragerea autorizării – Nedivulgarea unor informații clasificate pe care se întemeiază retragerea – Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Obligația de motivare – Acces la dosar – Principiul contradictorialității – Articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale – Punere în aplicare a dreptului Uniunii”

Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale – Domeniu de aplicare – Punere în aplicare a dreptului Uniunii – Decizie privind retragerea unui atestat de securitate industrială care permite accesul la informații clasificate de către un stat membru – Control de către o instanță națională al legalității unei asemenea decizii – Act vizat care nu constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 51 alin. (1); Decizia 2013/488 a Consiliului, art. 1 alin. (1)]

(a se vedea punctele 44-47 și 68 și dispozitiv 1)

Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale – Domeniu de aplicare – Punere în aplicare a dreptului Uniunii – Retragere a unui atestat de securitate industrială care permite accesul la informații clasificate de către un stat membru – Decizie privind retragerea, în conformitate cu Decizia 2013/488, drept consecință a retragerii unui astfel de atestat, a unui certificat de securitate industrială care autorizează accesul la informații clasificate ale Uniunii Europene – Control de către o instanță națională al legalității unei asemenea decizii – Act vizat care constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 51 alin. (1); Decizia 2013/488 a Consiliului, art. 11 alin. (5), art. 15 alin. (3) lit. (c) și anexa V]

(a se vedea punctele 48, 49, 54-57, 59, 60 și 62-68 și dispozitiv 1)

Drepturi fundamentale – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Dreptul la o cale de atac efectivă – Decizie privind retragerea unei autorizări naționale de securitate industrială în sensul Deciziei 2013/488 care nu indică informațiile clasificate ce justifică această retragere – Necomunicarea unor astfel de informații din motive legate de protecția siguranței statului sau a relațiilor internaționale – Reglementare și practică naționale care permit instanței însărcinate cu controlul legalității unei asemenea retrageri să aibă acces la aceste informații – Acces condiționat la aceste informații acordat avocatului fostului titular al acestei autorizări – Admisibilitate – Condiții

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Decizia 2013/488 a Consiliului, art. 11 alin. (5) și anexa V]

(a se vedea punctele 72-92 și 102 și dispozitiv 2)

Drepturi fundamentale – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Dreptul la o cale de atac efectivă – Decizie privind retragerea unei autorizări naționale de securitate industrială în sensul Deciziei 2013/488 care nu indică informațiile clasificate ce justifică această retragere – Necomunicarea unor astfel de informații din motive legate de protecția siguranței statului sau a relațiilor internaționale – Reglementare și practică naționale care permit instanței însărcinate cu controlul legalității unei asemenea retrageri să aibă acces la aceste informații – Acces condiționat la aceste informații acordat avocatului fostului titular al acestei autorizări – Ipoteza constatării incompatibilității cu articolul 47 din cartă – Obligația instanței naționale competente de a comunica ea însăși fostului titular al autorizării anumite informații clasificate – Inexistență – Obligație care incumbă, dacă este cazul, autorității naționale competente – Regim aplicabil controlului, efectuat de instanța menționată, al legalității retragerii acestei autorizări, în cazul refuzului acestei autorități de a autoriza o asemenea comunicare

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Decizia 2013/488 a Consiliului)

(a se vedea punctele 99-102 și dispozitiv 2)

Rezumat

Sesizată cu titlu preliminar de Najvyšší správny súd Slovenskej republiky (Curtea Administrativă Supremă a Republicii Slovace) în cadrul unei cauze privind retragerea unei autorizări de securitate industrială întemeiate pe informații clasificate, Curtea, întrunită în Marea Cameră, aduce precizări cu privire la punerea în balanță, care trebuie realizată, a dreptului la o cale de atac efectivă, pe de o parte, și a intereselor care justifică nedivulgarea anumitor informații clasificate, pe de altă parte.

În luna septembrie 2018, Oficiul Național de Securitate al Slovaciei (denumit în continuare „ONS”) a eliberat societății protectus s. r. o. un atestat de securitate industrială prin care, în conformitate cu dreptul acestui stat membru, i s‑a permis accesul la informații clasificate în temeiul dreptului național. În luna noiembrie 2018, ONS i‑a eliberat, în plus, un certificat de securitate industrială pentru nivelul „SECRET UE/EU SECRET”. Prin acest certificat, i s‑a permis accesul la informații ale Uniunii Europene clasificate (denumite în continuare „IUEC”).

Ulterior, ONS a luat cunoștință de informații neclasificate care indicau printre altele că protectus sau administratorii săi făceau obiectul unei anchete penale, că ea încheiase contracte cu societăți care făceau obiectul unei astfel de anchete și că existau bănuieli că reclamanta și o altă societate, plasate sub control comun, răspunseseră la aceleași cereri de ofertă. ONS a obținut și alte informații, care au fost calificate drept „probe scrise clasificate”.

ONS a oferit societății protectus posibilitatea de a se exprima cu privire la informațiile neclasificate de care dispunea. Printr‑o decizie adoptată în luna august 2020, întemeiată în parte pe informații clasificate, acest organ, pe de o parte, a anulat atestatul de securitate industrială al reclamantei pentru motivul că fusese constatat un risc de securitate în privința sa și, pe de altă parte, drept consecință a anulării acestui atestat de securitate industrială, a anulat certificatul de securitate industrială al reclamantei.

Printr‑o decizie a Comitetului Consiliului Național al Republicii Slovace pentru Controlul Deciziilor ONS adoptată în luna noiembrie 2020, contestația introdusă de reclamantă împotriva acestei decizii a ONS a fost respinsă. În luna septembrie 2022, ONS a transmis instanței de trimitere, sesizată cu calea de atac împotriva deciziei comitetului menționat, întregul dosar, inclusiv probele scrise clasificate.

În luna octombrie 2022, președintele secției sesizate cu acțiunea reclamantei a exclus mai întâi de la consultare părțile clasificate ale dosarului, după care a respins cererea avocatului reclamantei de a consulta probele scrise clasificate, solicitând totodată ONS să examineze o astfel de posibilitate de comunicare. În luna noiembrie 2022, acest organ a autorizat comunicarea a două probe scrise clasificate, refuzând în același timp să comunice celelalte probe scrise clasificate în discuție, pentru motivul că aceasta ar fi condus la divulgarea unor surse de informații.

În luna ianuarie 2023, întemeindu‑se în special pe articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), avocatul reclamantei a solicitat din nou să poată consulta toate probele scrise.

În acest context, pe de o parte, instanța de trimitere a decis să solicite Curții să se pronunțe cu privire la aplicabilitatea cartei în litigiul principal. În această privință, ea arată în special că Decizia 2013/488 privind protecția IUEC ( 1 ) impune anumite obligații concrete statelor membre în materie de autorizare a persoanelor fizice sau juridice care au capacitatea juridică de a încheia contracte, ceea ce ar putea implica faptul că reglementarea în cauză constituie o punere în aplicare a acestei decizii. Pe de altă parte, în ipoteza în care carta ar fi aplicabilă litigiului, instanța de trimitere solicită Curții să precizeze în ce măsură reglementarea și practica slovace referitoare la accesul la informații clasificate în cadrul procedurilor prin care se urmărește contestarea anulării atestatelor sau a certificatelor de securitate industrială sunt compatibile cu dreptul la o cale de atac efectivă consacrat la articolul 47 din cartă.

Aprecierea Curții

În primul rând, în ceea ce privește domeniul de aplicare al cartei, Curtea examinează mai întâi aplicabilitatea acesteia în privința retragerii unui atestat de securitate industrială care permite accesul la informații clasificate de către un stat membru. Ea arată în această privință că dreptul Uniunii nu cuprinde, în acest stadiu al evoluției sale, un act care să stabilească norme generale privind deciziile luate de statele membre în vederea autorizării accesului la informații clasificate în temeiul reglementărilor naționale. Mai precis, Decizia 2013/488, la care face referire instanța de trimitere în ceea ce privește IUEC, nu cuprinde dispoziții care să reglementeze un astfel de acces. Prin urmare, nu rezultă că reglementarea națională care reglementează retragerea atestatului de securitate industrială în discuție în litigiul principal are ca obiect sau ca efect să dea curs unei dispoziții de drept al Uniunii. Prin urmare, retragerea unui atestat de securitate industrială precum cel în discuție în litigiul principal nu implică o punere în aplicare a dreptului Uniunii în sensul cartei.

În continuare, în ceea ce privește aplicabilitatea cartei în cazul retragerii unui certificat de securitate industrială care permite accesul la IUEC, Curtea precizează că instituțiile Uniunii au adoptat acte specifice destinate să reglementeze protecția unor astfel de informații în cadrul funcționării lor. În special, având în vedere normele stabilite prin Decizia 2013/488 prin care se impun obligații statelor membre ( 2 ), trebuie să se considere că măsurile pe care le adoptă acestea în scopul de a asigura securitatea industrială, prin reglementarea accesului la IUEC legate de contracte încheiate de Consiliu prin eliberarea și controlul autorizărilor naționale de securitate industrială (ASI), pun în aplicare dreptul Uniunii. În particular, retragerea de către o autoritate națională a unei ASI, în sensul acestei decizii, implică o asemenea punere în aplicare. Astfel, o atare retragere repune în discuție o autorizație ale cărei eliberare și, cel puțin în parte, efecte sunt prevăzute de Decizia 2013/488 ( 3 ).

În consecință, Curtea declară că controlul de către o instanță națională al legalității unei decizii privind retragerea unui atestat de securitate industrială care permite accesul la informații clasificate de către un stat membru nu are ca obiect un act care constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, în sensul articolului 51 alineatul (1) din cartă. În schimb, controlul de către o astfel de instanță al legalității unei decizii privind, drept consecință a retragerii acestui atestat de securitate industrială, retragerea unui certificat de securitate industrială care autorizează accesul la IUEC, în conformitate cu articolul 11 din Decizia 2013/488 și cu anexa V la aceasta, are ca obiect un act care constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii.

În al doilea rând, în ceea ce privește problema compatibilității unei reglementări și a unei practici precum cele în discuție în litigiul principal cu articolul 47 din cartă, Curtea examinează mai întâi dacă situația în cauză intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții. Ea subliniază în această privință că din anexa V la Decizia 2013/488 rezultă că accesul la IUEC al unui operator economic în vederea încheierii sau a executării unui contract clasificat al Consiliului este condiționat de deținerea unei ASI. Curtea expune de asemenea regimul aplicabil, în temeiul acestei decizii, participării contractanților la contracte clasificate necesitând accesul, în obiectivele lor, la IUEC, fie în cursul executării contractelor respective, fie în etapa precontractuală, care implică deținerea unei ASI. Astfel, retragerea unei ASI are drept consecință pierderea de către operatorul economic în cauză a autorizației de acces la IUEC în vederea încheierii și a executării unui contract clasificat. Prin urmare, o atare retragere implică în special faptul că el va fi privat de posibilitatea de care dispunea înainte de această retragere de a participa la etapa precontractuală referitoare la un contract clasificat al Consiliului și de a i se atribui de către această instituție un asemenea contract în cazul în care oferta sa este selectată. În consecință, un asemenea operator economic trebuie să poată dispune, în conformitate cu articolul 47 din cartă, de o cale de atac efectivă pentru a contesta retragerea ASI a acestuia.

În continuare, în ceea ce privește garanțiile minime pe care ar trebui să le îndeplinească o asemenea cale de atac, Curtea arată că, într‑o situație în care retragerea unei ASI se întemeiază exclusiv pe retragerea unei alte autorizații de securitate, controlul jurisdicțional al retragerii acestei ASI nu va putea fi efectiv decât în măsura în care fostul titular al ASI menționate poate avea acces la motivele pe care se întemeiază retragerea acestei alte autorizații de securitate. Deși considerații imperative având legătură în special cu protecția siguranței statului sau a relațiilor internaționale se pot opune comunicării către fostul titular al unei ASI a unor informații pe care se întemeiază retragerea ei, instanța națională competentă are totuși sarcina de a pune în aplicare, în cadrul controlului jurisdicțional pe care îl exercită, tehnici care să permită concilierea acestor considerații imperative și a necesității de a garanta justițiabilului respectarea drepturilor sale procedurale, precum dreptul de a fi ascultat și principiul contradictorialității.

În acest scop, statele membre sunt obligate să prevadă un control jurisdicțional efectiv atât al existenței și al temeiniciei rațiunilor invocate de autoritatea națională competentă din perspectiva siguranței statului pentru a refuza divulgarea în tot sau în parte a informațiilor pe care se întemeiază retragerea ASI, în sensul Deciziei 2013/488, cât și al legalității acestei retrageri. Instanța competentă trebuie, în acest cadru, să poată lua cunoștință de toate aceste informații.

În ceea ce privește cerințele la care trebuie să răspundă controlul jurisdicțional al existenței și al temeiniciei rațiunilor invocate de autoritatea națională competentă din perspectiva siguranței statului membru în cauză, este important ca o instanță să fie însărcinată să efectueze o examinare independentă a tuturor elementelor de drept și de fapt invocate de autoritatea națională competentă în scopul de a aprecia dacă considerații imperative se opun efectiv comunicării în tot sau în parte a motivelor pe care se întemeiază retragerea în cauză și a elementelor de probă aferente acestora. Dacă această instanță concluzionează că siguranța statului nu se opune comunicării, cel puțin în parte, a motivelor sau a elementelor de probă, ea dă autorității naționale competente posibilitatea de a comunica persoanei interesate motivele și elementele de probă care lipsesc. Dacă această autoritate nu autorizează comunicarea lor, instanța menționată va proceda la examinarea legalității acestei retrageri numai pe baza motivelor și elementelor care au fost comunicate. În schimb, dacă se dovedește că considerații imperative se opun efectiv comunicării către persoana interesată a unor asemenea motive sau elemente de probă, controlul jurisdicțional al legalității acestei retrageri trebuie efectuat în cadrul unei proceduri care să pună în balanță cerințele ce decurg din aceste considerații imperative și pe cele ale dreptului la protecție jurisdicțională efectivă, în special dreptul la respectarea principiului contradictorialității. În orice caz, conținutul esențial al motivelor pe care se întemeiază retragerea menționată trebuie să îi fie comunicat persoanei interesate.

În consecință, Curtea enunță, pe de o parte, că articolul 47 din cartă nu se opune unei reglementări și unei practici naționale în temeiul cărora o decizie privind retragerea unei ASI, în sensul Deciziei 2013/488, nu indică informațiile clasificate care justifică această retragere, din cauza unor considerații imperative care țin, de exemplu, de protecția siguranței statului sau a relațiilor internaționale, prevăzând totodată că instanța competentă să aprecieze legalitatea retragerii menționate are acces la aceste informații și că avocatul fostului titular al acestei ASI nu poate avea acces la informațiile menționate decât cu acordul autorităților naționale în cauză și cu condiția garantării confidențialității lor. Această instanță trebuie totuși să se asigure că nedivulgarea de informații este limitată la strictul necesar și că este comunicat fostului titular al ASI menționate, în orice caz, conținutul esențial al motivelor aceleiași retrageri într‑o manieră care să țină seama în mod corespunzător de confidențialitatea necesară a elementelor de probă.

Pe de altă parte, în ipoteza în care articolul 47 din cartă s‑ar opune unei asemenea reglementări și unei asemenea practici, acesta nu impune ca instanța națională competentă să comunice ea însăși fostului titular al ASI, dacă este cazul prin intermediul avocatului său, anumite informații clasificate atunci când necomunicarea acestor informații către acest fost titular sau către avocatul său nu apare ca fiind justificată. Revine autorității naționale competente sarcina să o facă, dacă este cazul. Dacă aceasta nu autorizează comunicarea menționată, această instanță procedează la examinarea legalității retragerii respectivei ASI numai pe baza motivelor și a elementelor de probă care au fost comunicate.

( 1 ) Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO 2013, L 274, p. 1).

( 2 ) Curtea se referă în special la articolul 1 alineatul (2), la articolul 11 alineatele (2), (5) și (7), la articolul 15 alineatul (3) litera (c) și la articolul 16 alineatul (3) litera (a) punctul (i) din Decizia 2013/488, precum și la anexa V la aceasta.

( 3 ) Mai precis, Curtea arată că eliberarea acestei autorizări este prevăzută la articolul 11 alineatul (5) din decizia menționată coroborat cu punctul 8 din anexa V la aceasta, efectele sale fiind definite, la rândul lor, în parte, în special la articolul 11 alineatul (5), precum și la punctul 11 din anexa V la aceeași decizie.