Concluziile avocatei generale L. Medina prezentate la 5 iunie 2025.###

Ediție provizorie

CONCLUZIILE AVOCATEI GENERALE

DOAMNA LAILA MEDINA

prezentate la 5 iunie 2025(1)

Cauza C‑711/23 P

Viktor Filippovich Rashnikov

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„ Recurs – Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Înscrierea numelui recurentului în listele persoanelor, entităților și organismelor vizate – Articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145/PESC – Interpretare – Noțiunea de «om de afaceri important» – Comportament personal specific în ceea ce privește influența asupra guvernului Federației Ruse – Noțiunea de «sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse» – Excepție de nelegalitate ”

I. Introducere

1. Prezentele concluzii privesc un recurs formulat de domnul Viktor Filippovich Rashnikov(2) prin care se solicită anularea Hotărârii din 13 septembrie 2023, Rashnikov/Consiliul (T‑305/22, EU:T:2023:530)(3). Prin hotărârea menționată, Tribunalul a respins acțiunea formulată de recurent având ca obiect anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a:

– Deciziei (PESC) 2022/429 a Consiliului din 15 martie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 87I, p. 44) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/427 al Consiliului din 15 martie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 87I, p. 1)(4),

– Deciziei (PESC) 2022/1530 a Consiliului din 14 septembrie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 149) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2022/1529 al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2022, L 239, p. 1)(5) și a

– Deciziei (PESC) 2023/572 a Consiliului din 13 martie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75I, p. 134) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/571 al Consiliului din 13 martie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75I, p. 1)(6),

în măsura în care actele amintite au inclus numele recurentului în listele care figurează în anexele la acestea. Prin intermediul actelor menționate, Consiliul Uniunii Europene a împiedicat intrarea recurentului sau tranzitarea de către acesta a teritoriului statelor membre și a înghețat toate fondurile și resursele sale economice pe același teritoriu.

2. Prezenta cauză este unul dintre primele recursuri formulate la Curte cu privire la măsurile restrictive adoptate de Consiliu în anul 2022 ca urmare a invadării Ucrainei de către forțele armate ale Federației Ruse(7). Aceasta oferă Curții, reunită în Marea Cameră, ocazia de a stabili interpretarea și de a examina legalitatea criteriului prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (e) și la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145/PESC(8), astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2022/329(9), precum și la articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014(10), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/330(11). Acest criteriu, denumit în mod curent „criteriul (g)”, prevede includerea în listă a unor oameni de afaceri importanți implicați în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse.

3. Recurentul susține printre altele că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată(12), atunci când a concluzionat în esență că îndeplinirea criteriului prevăzut de aceasta nu impune Consiliului să demonstreze un comportament sau o contribuție specifică din partea persoanei incluse în listă, în special în ceea ce privește influența asupra guvernului Federației Ruse, sau să stabilească o legătură cu regimul acestei țări. În plus, el susține că, în cazul în care interpretarea dată de Tribunal articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, ar fi considerată corectă, Tribunalul ar fi trebuit să declare nelegală această dispoziție pe baza excepției de nelegalitate ridicate în primă instanță în temeiul articolului 277 TFUE.

4. Această cauză este în legătură cu cauzele C‑696/23 P, C‑704/23 P, C‑35/24 P și C‑111/24 P, care au ca obiect recursurile formulate de domnul Dmitri Alexandrovici Pumpyanskiy, de domnul Tigran Khudaverdyan, de domnul Dmitry Arkadievich Mazepin și, respectiv, de domnul German Khan împotriva hotărârilor Tribunalului prin care s‑a confirmat înscrierea numelor acestora în listele persoanelor care fac obiectul unor măsuri restrictive în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată. Concluziile în aceste cauze sunt de asemenea prezentate astăzi, concluzii în care ne concentrăm asupra chestiunilor specifice pe care Curtea de Justiție ne‑a solicitat să le examinăm, referitoare la interpretarea și la validitatea criteriului de includere în listă prevăzut de această dispoziție, în special în lumina principalelor argumente comune invocate de recurenți.

II. Situația de fapt și procedura

A. Istoricul litigiului

5. Istoricul litigiului este descris la punctele 2-25 din hotărârea atacată. În scopul prezentelor concluzii, acest istoric poate fi rezumat prin raportare la următoarele fapte care nu sunt contestate.

6. Recurentul este un om de afaceri de cetățenie rusă.

7. La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 29 TUE, Decizia 2014/145. La aceeași dată, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 215 alineatul (2) TFUE, Regulamentul nr. 269/2014. Ambele acte conțineau măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

8. La 25 februarie 2022, Consiliul a adoptat atât Decizia 2022/329 de modificare a Deciziei 2014/145, cât și Regulamentul 2022/330 de modificare a Regulamentului nr. 269/2014, care au modificat printre altele criteriile potrivit cărora persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele pot face obiectul măsurilor restrictive în discuție.

9. Articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia 2014/145, în versiunea modificată prin Decizia 2022/329(13), împiedică intrarea pe teritoriul statelor membre sau tranzitarea acestuia de persoane fizice care îndeplinesc un criteriu în esență identic cu cel prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din decizia amintită. Această din urmă dispoziție prevede, la rândul său, înghețarea fondurilor și a resurselor economice, printre altele, ale persoanelor fizice care îndeplinesc respectivul criteriu.

10. Mai precis, articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, are următoarea formulare:

„(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, sunt deținute, păstrate sau controlate de către:

[…]

(g) oameni de afaceri importanți sau persoane juridice, entități sau organisme implicate în sectoarele economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeei și de destabilizarea Ucrainei […]”

11. Regulamentul nr. 269/2014, în versiunea modificată prin Regulamentul 2022/330(14), impune adoptarea măsurilor de înghețare a fondurilor și definește modalitățile acestei înghețări în termeni identici în esență cu cei ai Deciziei 2014/145, astfel cum a fost modificată. Articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat, reproduce în esență articolul 2 alineatul (1) litera (g) din decizia menționată.

12. La 15 martie 2022, având în vedere gravitatea situației din Ucraina, Consiliul a adoptat actele inițiale în litigiu. Numele recurentului a fost adăugat în lista anexată la Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, și în lista din anexa I la Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat, pentru următoarele motive:

„[Recurentul] este un important oligarh rus, patron și președinte al consiliului de administrație al Combinatului Metalurgic Magnitogorsk (MMK). MMK este unul dintre cei mai mari contribuabili din Rusia. Sarcina fiscală suportată de societate a crescut recent, ceea ce a dus la venituri considerabil mai mari pentru bugetul de stat al Rusiei.

Prin urmare, este unul dintre principalii oameni de afaceri ruși implicați în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeei și de destabilizarea Ucrainei.”

13. La 16 martie 2022, Consiliul a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO 2022, CI121, p. 1) un aviz în atenția persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive prevăzute în actele inițiale.

14. La 13 aprilie 2022, recurentul a solicitat Consiliului să îi acorde acces la documentele care au stat la baza adoptării măsurilor restrictive care îl privesc. Consiliul a dat curs acestei cereri la 28 aprilie 2022.

15. La 31 mai 2022, recurentul a depus la Consiliu o cerere de reexaminare.

16. La 14 septembrie 2022, Consiliul a adoptat primul set de acte de menținere, care a prelungit măsurile luate împotriva recurentului până la 15 martie 2023, fără a modifica motivele includerii numelui său în listele în litigiu.

17. La 31 octombrie 2022, recurentul a solicitat reexaminarea primului set de acte de menținere.

18. La 13 martie 2023, Consiliul a adoptat al doilea set de acte de menținere, prin care a prelungit măsurile luate împotriva recurentului până la 15 septembrie 2023, fără a modifica motivele includerii numelui său în listele în litigiu în raport cu cele care figurau în primul set de acte de menținere.

B. Procedura în fața Tribunalului și hotărârea atacată

19. Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 mai 2022, recurentul a formulat o acțiune având ca obiect anularea actelor în litigiu.

20. În susținerea acțiunii sale, recurentul a invocat cinci motive întemeiate în esență, în primul rând, pe încălcarea dreptului la protecție jurisdicțională efectivă și a obligației de motivare, în al doilea rând, pe o eroare vădită de apreciere și pe încălcarea sarcinii probei, în al treilea rând, pe încălcarea principiului proporționalității și a drepturilor fundamentale și, în al patrulea rând, pe încălcarea principiului nediscriminării. În plus, în cele două memorii în adaptare, reclamantul a invocat un al cincilea motiv îndreptat împotriva primului și a celui de al doilea set de acte de menținere, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat și pe încălcarea de către Consiliu a obligației sale de a‑și reexamina decizia. În cursul procedurii, recurentul a ridicat de asemenea, în temeiul articolului 277 TFUE, o excepție de nelegalitate a articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată.

21. Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunea recurentului.

22. În primul rând, în ceea ce privește interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, Tribunalul a considerat că acest criteriu prevăzut în decizia menționată implică noțiunea de influență în legătură cu exercitarea unei activități în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, fără nicio altă condiție referitoare la o legătură cu regimul acestui guvern. În opinia Tribunalului, prin intermediul acestui criteriu, Consiliul a urmărit să exploateze influența pe care categoria de persoane vizate o pot exercita asupra regimului rus, determinându‑le să exercite presiuni asupra acestuia din urmă pentru a‑și modifica politica. Prin urmare, noțiunea de „om de afaceri important” trebuia înțeleasă ca referindu‑se la importanța acestor persoane având în vedere în special statutul lor profesional, importanța activităților lor economice, amploarea participațiilor de capital ale acestora sau funcțiile pe care le dețin în cadrul uneia sau mai multor întreprinderi în care își desfășoară activitățile respective(15).

23. Potrivit Tribunalului, această interpretare era confirmată de faptul că obiectivul măsurilor restrictive în cauză era creșterea costurilor acțiunilor de subminare a integrității teritoriale a Ucrainei. Respectivul obiectiv implica de asemenea faptul că expresia „care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse” se referă la sectoarele economice, iar nu la oamenii de afaceri vizați(16).

24. În al doilea rând, în ceea ce privește temeinicia motivelor prevăzute în actele în litigiu pentru înscrierea în listă a recurentului, Tribunalul a considerat că Consiliul a concluzionat în mod întemeiat că recurentul era un om de afaceri important, fapt pe care acesta nu l‑a contestat și care putea fi dedus de asemenea din importanța economică a Combinatului Metalurgic Magnitogorsk (MMK), al cărui proprietar și președinte al Consiliului de Administrație era acesta(17). În plus, Tribunalul a statuat că Consiliul a prezentat o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante, de natură să demonstreze că recurentul era implicat într‑un sector economic, și anume sectorul metalurgic, care reprezenta o sursă substanțială de venituri pentru guvernul Federației Ruse(18).

25. În al treilea rând, Tribunalul a respins motivul invocat de recurent întemeiat pe nelegalitatea criteriului prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată(19). În această privință, Tribunalul a arătat că criteriul menționat nu instituie prezumția unei legături între calitatea de om de afaceri important și guvernul Federației Ruse(20). Tribunalul a adăugat că respectivul criteriu răspunde dorinței Consiliului de a exercita o presiune asupra autorităților ruse pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei(21). Tribunalul a dedus de aici că există o relație rațională între (i) vizarea oamenilor de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în sectoare economice care furnizează venituri substanțiale guvernului, ținând seama de importanța acestor sectoare pentru economia rusă, și (ii) obiectivul măsurilor restrictive din prezenta cauză, care este de a crește presiunea asupra Federației Ruse, precum și costul acțiunilor acesteia menite să submineze integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei(22).

III. Concluziile părților și procedura în fața Curții de Justiție

26. Prin recursul formulat, introdus la Curte la 22 noiembrie 2023, recurentul solicită Curții:

– anularea hotărârii atacate;

– anularea actelor în litigiu;

– cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

– obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

27. În memoriul în replică depus la 15 februarie 2024, Consiliul solicită Curții să respingă recursul și să oblige recurentul la plata cheltuielilor de judecată.

28. La 11 februarie 2025 a avut loc o ședință în cadrul căreia recurentul și Consiliul au răspuns la întrebările cu solicitare de răspuns oral adresate de Curte, în special în ceea ce privește interpretarea expresiei „oameni de afaceri importanți” prevăzute la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată.

IV. Apreciere

29. În susținerea recursului formulat, recurentul invocă patru motive, întemeiate în esență pe următoarele:

– în primul rând, Tribunalul nu a respectat întinderea controlului său jurisdicțional, săvârșind mai multe erori de drept și denaturând faptele;

– în al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată;

– în al treilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare prin respingerea excepției de nelegalitate a articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, ridicată în temeiul articolului 277 TFUE și

– în al patrulea rând, Tribunalul a aplicat în mod eronat în cazul recurentului articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, și a încălcat norme fundamentale de procedură, precum și obligația de motivare prevăzută la articolul 296 TFUE.

30. Curtea a solicitat examinarea argumentelor specifice referitoare la interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, care privesc în esență al doilea motiv de recurs și primul aspect al celui de al treilea motiv de recurs. În plus, Curtea a solicitat o analiză a argumentelor recurentului referitoare la respingerea excepției de nelegalitate ridicate în primă instanță în temeiul articolului 277 TFUE. Aceste argumente se regăsesc în al doilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs. Analiza noastră se va concentra asupra acestor chestiuni principale, pe care părțile și‑au axat observațiile orale în cadrul ședinței, așa cum a solicitat Curtea.

A. Cu privire la al doilea motiv de recurs și la primul aspect al celui de al treilea motiv de recurs

31. Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs și al primului aspect al celui de al treilea motiv de recurs, care pot fi analizate împreună, recurentul susține că Tribunalul a interpretat în mod eronat criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată. În esență, el reproșează Tribunalului că a considerat că această dispoziție nu impune Consiliului să demonstreze un comportament specific al persoanei incluse în listă, în special în ceea ce privește influența asupra guvernului Federației Ruse, și nici să stabilească vreo legătură cu regimul acestei țări.

32. După cum reiese din cuprinsul punctului 10 din prezentele concluzii, articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, prevede înghețarea tuturor fondurilor și resurselor economice care aparțin, sunt deținute, păstrate sau controlate de „oameni de afaceri importanți […] implica[ți] în sectoarele economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeei și de destabilizarea Ucrainei”.

33. Recurentul își împarte critica principală în două serii de argumente prin care urmărește să conteste interpretarea dată de Tribunal articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, în ceea ce privește, în primul rând, expresia „oameni de afaceri importanți” și, în al doilea rând, expresia „implica[ți] în sectoarele economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse”.

1. Interpretarea expresiei „oameni de afaceri importanți”

34. În primul rând, în ceea ce privește noțiunea de „oameni de afaceri importanți”, recurentul susține că această expresie ar trebui înțeleasă în sensul că impune ca persoana în cauză să exercite o influență asupra guvernului Federației Ruse. În opinia sa, din anumite versiuni lingvistice ale articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, precum versiunea în limba franceză, care utilizează expresia „femmes et hommes d’affaires influents”, reiese că aplicarea acestei dispoziții impune existența unui comportament care urmărește să influențeze acest guvern sau existența unei legături cu guvernul amintit, care permite exercitarea influenței respective.

35. Consiliul contestă aceste argumente.

36. Potrivit unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul ei și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte respectiva dispoziție. Acesta este cazul în special atunci când formularea dispoziției de drept al Uniunii în cauză nu face nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a stabili sensul și domeniul său de aplicare, situație care se regăsește în speță în ceea ce privește articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată(23).

37. Primo, în ceea ce privește interpretarea literală a expresiei „oameni de afaceri importanți”, este de notorietate că termenii „om de afaceri” se referă la o persoană care lucrează în mediul de afaceri, în mod tipic la nivelul executiv al unei societăți. În plus, cuvântul „afaceri” face trimitere la exercitarea unei activități economice sau comerciale. Așadar, expresia „oameni de afaceri” de la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, se referă la persoane care exercită o activitate economică sau comercială în cadrul unei societăți ai cărei proprietari sunt sau în care ocupă o funcție importantă(24).

38. La rândul său, termenul „important” este un adjectiv definit în limba engleză ca „foarte important sau cel mai important”(25). În măsura în care expresia „oameni de afaceri importanți” este urmată, la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, de expresia „implica[ți] în sectoare economice”, termenul „important” trebuie înțeles ca referindu‑se la importanța omului de afaceri în cauză în sectorul în care își desfășoară activitățile și la influența pe care respectiva persoană ar putea să o exercite în acel sector, ceea ce este în esență constatarea pe care Tribunalul o face la punctul 67 din hotărârea atacată. În plus, așa cum s‑a statuat la punctul menționat, caracterul „important” al unui om de afaceri poate fi stabilit având în vedere printre altele statutul profesional al acestuia, importanța activităților sale economice, amploarea participațiilor de capital ale acestuia sau funcțiile pe care le deține în cadrul uneia sau mai multor societăți în care își desfășoară respectivele activități. Recurentul nu contestă în mod specific această constatare în recursul său.

39. Rezultă că, din punct de vedere literal, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare atunci când a concluzionat în esență, la punctul 70 din hotărârea atacată, că, pentru a stabili că o persoană este un „om de afaceri important” în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, Consiliul este obligat să demonstreze doar că persoana în cauză desfășoară o activitate economică sau comercială și că este considerată a fi, în conformitate cu elementele descrise la punctul 54 din hotărârea atacată, un om de afaceri foarte important sau cel mai important om de afaceri din sectorul economic în care își desfășoară activitatea, așa încât poate exercita o influență în sectorul respectiv.

40. Este adevărat că anumite versiuni lingvistice ale articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, redau substantivul „oameni de afaceri” printr‑un termen echivalent cu „influential” [influenți] în limba engleză, în loc de „leading” [importanți]. Recurentul se întemeiază pe această împrejurare pentru a susține că oamenii de afaceri vizați de această dispoziție trebuie să fie în măsură să exercite o influență nu numai în cadrul sectorului economic în care își desfășoară activitatea, ci în mod specific chiar asupra guvernului Federației Ruse.

41. Totuși, în această privință, amintim că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, formularea utilizată în una sau în mai multe versiuni lingvistice ale unei dispoziții de drept al Uniunii nu poate constitui singurul temei pentru interpretarea acestei dispoziții. Dispozițiile dreptului Uniunii trebuie să fie interpretate și aplicate în mod uniform, în lumina versiunilor existente în toate limbile Uniunii(26).

42. În speță, constatăm, în conformitate cu explicațiile furnizate de Consiliu în ședință, că 12 versiuni lingvistice ale articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, redau în esență substantivul „oameni de afaceri” printr‑un cuvânt echivalent cu „leading” [important] în limba engleză(27). Pe lângă aceste versiuni, altele utilizează un cuvânt care poate fi tradus prin „prominent” [preeminent] sau „principal” [principal] în limba engleză, care, din punct de vedere semantic, oglindesc termenul „leading”(28). Considerațiile expuse la punctul 38 din prezentele concluzii, referitoare la interpretarea expresiei „leading businesspersons” [oameni de afaceri importanți] în limba engleză, sunt, așadar, pe deplin aplicabile tuturor acestor versiuni.

43. În schimb, doar versiunile în limbile franceză, letonă și lituaniană redau expresia „oameni de afaceri” de la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, printr‑un adjectiv care s‑ar traduce în limba engleză prin „influential” [important]. Acestea fiind spuse, chiar și în aceste limbi, unul dintre sensurile principale ale termenului „influential” este calitatea de a fi „important”(29). În consecință, pentru a asigura interpretarea și aplicarea uniformă a articolului (2) alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, după cum impune jurisprudența citată la punctul 41 de mai sus, versiunile în limbile franceză, letonă și lituaniană ale expresiei „oameni de afaceri importanți” trebuie interpretate în același mod ca majoritatea versiunilor lingvistice ale acestei dispoziții, și anume ca referindu‑se la importanța omului de afaceri respectiv în sectorul economic în care este implicat și în care poate exercita o influență.

44. Din considerațiile care precedă rezultă că, din punct de vedere literal, argumentul recurentului potrivit căruia expresia „oameni de afaceri importanți”, așa cum figurează la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, impune Consiliului să demonstreze un comportament specific al persoanei incluse în listă, în special în ceea ce privește influența asupra guvernului Federației Ruse, sau să stabilească o legătură cu regimul acestei țări nu este întemeiat.

45. Secundo, în ceea ce privește interpretarea contextuală, dorim să amintim de la bun început că criteriul de includere în listă care vizează „oamenii de afaceri importanți”, așa cum este prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, a fost introdus pentru prima dată prin Decizia 2022/329. Această din urmă decizie a fost adoptată la 25 februarie 2022, respectiv a doua zi după ce președintele Federației Ruse a anunțat o operație militară în Ucraina, iar forțele armate ruse au început un atac împotriva acestei țări(30).

46. În plus, trebuie subliniat că, înainte de a fi modificat prin Decizia 2022/329, articolul 2 alineatul (1) din Decizia 2014/145 conținea deja un criteriu de includere în listă care permitea în esență să fie vizate persoanele susceptibile să exercite o influență individuală asupra guvernului Federației Ruse. Acesta a fost în special cazul articolului 2 alineatul (1) litera (d) din Decizia 2014/145, care se referea în esență la persoanele fizice care sprijină în mod activ, cu resurse materiale sau financiare, factorii de decizie ruși care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei sau care beneficiază de pe urma acțiunilor acestora. Respectivul criteriu a fost menținut în Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, ceea ce ne sugerează că interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (g) din aceasta în sensul că impune dovada unui comportament influent față de guvernul Federației Ruse și a unei legături cu regimul care guvernează această țară, așa cum susține recurentul, ar fi pur și simplu redundantă și, prin urmare, incoerentă din punct de vedere contextual.

47. Prin urmare și fără a aduce atingere considerațiilor suplimentare pe care le vom expune în continuare în prezentele concluzii, nu considerăm că interpretarea contextuală a articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, confirmă argumentul recurentului.

48. Tertio, în ceea ce privește interpretarea teleologică, articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, face parte dintr‑un cadru juridic care a stabilit un ansamblu de măsuri restrictive fără precedent, având ca obiectiv, așa cum a amintit în mod întemeiat Tribunalul la punctele 68 și 106 din hotărârea atacată(31), exercitarea unei presiuni maxime asupra Federației Ruse prin creșterea costurilor acțiunilor acesteia din urmă care destabilizează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

49. Acestea sunt într‑adevăr obiectivele măsurilor restrictive adoptate împotriva Rusiei, astfel cum sunt formulate în esență în Hotărârea Curții din 25 iunie 2020, VTB Bank/Consiliul (C‑729/18 P, EU:C:2020:499, punctul 59)(32), care citează de asemenea Hotărârea din 28 martie 2017, Rosneft (C‑72/15, EU:C:2017:236, punctul 123)(33). Ambele hotărâri priveau interpretarea unor măsuri restrictive sectoriale adoptate având în vedere acțiunile de destabilizare a situației în Ucraina care au precedat atacarea acestei țări de către forțele armate ruse la 24 februarie 2022(34). Totuși, contrar argumentelor recurentului, obiectivele identificate de Curte în aceste hotărâri rămân valabile pentru interpretarea măsurilor restrictive individuale în discuție în speță, ținând cont de faptul că au fost adoptate măsuri restrictive atât sectoriale, cât și individuale în cadrul unui răspuns comun la o situație care s‑a deteriorat și mai mult de la momentul acelui atac, după cum se arată în mod explicit în considerentele (10) și (11) ale Deciziei 2022/329 de modificare a Deciziei 2014/145(35).

50. În acest context, în conformitate cu constatările Tribunalului de la punctul 107 din hotărârea atacată, considerăm că se poate preconiza în mod rezonabil că adoptarea unor măsuri restrictive în privința oamenilor de afaceri importanți menționați la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, va maximiza presiunea exercitată asupra guvernului Federației Ruse pentru ca acesta să renunțe la agresiunea sa militară pe teritoriul ucrainean. Într‑adevăr, acești oameni de afaceri importanți joacă un rol central în menținerea rentabilității sectoarelor economice în care sunt implicați și care, în cele din urmă, consolidează resursele financiare de care dispune guvernul Federației Ruse pentru a‑și susține acțiunile și politicile. În consecință, prin faptul că afectează activitatea oamenilor de afaceri importanți vizați, măsurile restrictive în discuție în speță sunt susceptibile să reducă veniturile pe care guvernul Federației Ruse le obține din sectoarele relevante ale economiei sale, sporind astfel costul acțiunilor sale militare și limitându‑i capacitatea de a compromite integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.

51. Rezultă că, așa cum a arătat Tribunalul la punctul 108 din hotărârea atacată, există o relație rațională între, pe de o parte, vizarea oamenilor de afaceri importanți implicați în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse și, pe de altă parte, obiectivul măsurilor restrictive din prezenta cauză. Contrar celor susținute de recurent, această relație subzistă chiar și în lipsa unui comportament specific al persoanei incluse în listă, în special în ceea ce privește influența sa asupra guvernului Federației Ruse, sau în lipsa unei legături între respectiva persoană și regimul care guvernează această țară.

52. Interpretarea teleologică a articolului (2) alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, nu impune, așadar, o reexaminare a interpretării literale și contextuale a acestei dispoziții, așa cum a fost prezentată la punctele 39 și 44 din prezentele concluzii. De fapt, aceasta susține teza potrivit căreia expresia „oameni de afaceri importanți” care figurează în această dispoziție impune Consiliului să demonstreze doar că persoana în cauză desfășoară o activitate economică sau comercială și că persoana respectivă este considerată a fi cel puțin un om de afaceri foarte important în sectorul în care este implicat, putând astfel să exercite o influență în cadrul acestui sector.

53. Ținând seama de considerațiile care precedă, niciuna dintre metodele de interpretare definite de jurisprudența Curții pentru a stabili sensul unei dispoziții a dreptului Uniunii nu impune, după cum susține recurentul, existența unui comportament influent al persoanei vizate față de guvernul Federației Ruse sau existența unei legături cu acesta pentru ca o persoană să poată fi calificată drept „om de afaceri important”, în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată.

54. În consecință, credem că nu se poate considera că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat expresia „oameni de afaceri importanți” prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată.

55. Prima serie de argumente invocate de recurent trebuie respinsă.

2. Interpretarea expresiei „implicați în sectoarele economice care îi furnizează o sursă substanțială de venituri”

56. În al doilea rând, recurentul susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că expresia „care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse”, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, trebuie interpretată în sensul că se referă la expresia „implica[ți] în sectoarele economice” din această dispoziție, iar nu la expresia „oameni de afaceri importanți”. El afirmă că interpretarea Tribunalului este contrazisă nu numai de diferitele versiuni lingvistice ale articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, ci și de considerentul (11) al Deciziei 2022/329, care prevede că acest criteriu a fost adoptat pentru a viza persoanele care furnizează ele însele o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse. Potrivit recurentului, orice altă interpretare ar însemna că comportamentul personal al omului de afaceri vizat față de guvernul Federației Ruse sau contribuția sa în favoarea acestuia nu ar avea absolut nicio importanță în scopul includerii sale în listă, în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată.

57. Consiliul contestă aceste argumente.

58. Ca observație preliminară, trebuie să amintim că, la punctul 69 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că expresia „care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse”, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, se referă la sectoarele economice în care sunt implicați oamenii de afaceri importanți, iar nu la oamenii de afaceri înșiși. Aceasta înseamnă că, pentru a aplica dispoziția amintită, Consiliul trebuie să demonstreze doar că sectoarele economice respective furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, fără a fi necesar să demonstreze existența unui comportament al persoanei în cauză sau a unei legături între respectiva persoană și regimul rus. Potrivit Tribunalului, această interpretare este conformă cu obiectivele urmărite de măsurile restrictive în discuție în prezenta cauză.

59. În lumina jurisprudenței citate la punctul 41 de mai sus, trebuie să începem prin a arăta că formularea majorității versiunilor lingvistice ale articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, se opune argumentului invocat de recurent.

60. Acesta este cazul versiunii în limba engleză, în care ordinea diferitelor componente ale textului articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, sugerează că Tribunalul a interpretat corect expresia „providing a substantial source of revenue” [„furnizează o sursă substanțială de venituri”] ca referindu‑se la sintagma „involved in economic sectors” [„implicate în sectoarele economice”], care o precedă imediat. Dacă Consiliul ar fi dorit să precizeze că sursa acestor venituri trebuie să fie chiar oamenii de afaceri importanți, el ar fi putut în mod rezonabil să inverseze ordinea celor două expresii pentru a evidenția acest lucru, întrucât nu exista niciun impediment de natură lingvistică care să îl împiedice să procedeze în acest mod.

61. În plus, majoritatea versiunilor lingvistice ale articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, inserează un pronume relativ între expresiile „implicate în sectoarele economice” și „care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse”(36). În aceste cazuri, legătura dintre cele două elemente este și mai evidentă, întrucât expresia „care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse” devine, în mod necesar, propoziția subordonată a grupului nominal „sectoarele economice”.

62. În orice caz, referitor la acele versiuni despre care recurentul susține că sunt ambigue, este important să se rețină dintr‑o perspectivă contextuală că, în măsura în care articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, leagă termenul „venituri” de un guvern național ca beneficiar al acestora, cea mai precisă interpretare a respectivilor termeni este că sursa acestor venituri trebuie să fie mai degrabă un sector economic decât un om de afaceri individual(37). Acesta este sensul obișnuit în care se înțeleg termenii amintiți din punct de vedere macroeconomic în ceea ce privește finanțele statelor. În plus, este evident că, în cazul în care Consiliul ar fi urmărit ca sursa substanțială de venituri să provină de la un om de afaceri important, expresia „implica[t] în sectoarele economice” ar fi fost superfluă și nu ar fi fost inserată în articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, întrucât toți oamenii de afaceri sunt, prin definiție, implicați, direct sau indirect, într‑un sector economic.

63. În plus, considerăm că interpretarea teleologică a articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, susține această interpretare contextuală. În definitiv, în măsura în care adoptarea măsurilor restrictive urmărește, după cum am explicat deja(38), să limiteze mijloacele financiare de care dispune guvernul Federației Ruse, pentru a pune capăt politicii sale de destabilizare și de agresiune în privința Ucrainei, acest obiectiv poate fi atins mai degrabă prin erodarea veniturilor provenite din întregul sector economic decât din contribuția individuală a unui om de afaceri important.

64. Prin urmare, Tribunalul nu a săvârșit nicio eroare, în special la punctul 70 din hotărârea atacată, atunci când a constatat că, în lumina obiectivului măsurilor restrictive în litigiu în prezenta cauză, sursa substanțială de venituri pentru guvernul Federației Ruse trebuia să provină din sectoarele în care erau implicați oamenii de afaceri importanți incluși în listă, iar nu de la acei oameni de afaceri înșiși.

65. Cu privire la restul aspectelor, recurentul susține că interpretarea care precedă este contrară considerentului (11) al Deciziei 2022/329, care, astfel cum s‑a arătat deja, a modificat Decizia 2014/145 pentru a include un nou criteriu la articolul 2 alineatul (1) litera (g).

66. În această privință, observăm că în considerentul (11) al Deciziei 2022/329 se arată că, „având în vedere gravitatea situației, Consiliul consideră că criteriile de desemnare ar trebui modificate pentru a include […] persoane și entitățile care furnizează [guvernului Federației Ruse] o sursă substanțială de venituri”. În opinia noastră, simplul fapt că respectivul considerent se referă nu numai la persoane fizice, ci și la entități indică în mod clar că acesta nu poate fi înțeles ca referindu‑se exclusiv la „oameni de afaceri importanți”, ci că trebuie interpretat ca o aluzie la o noțiune mai largă, și anume un întreg sector economic, care include toate persoanele și entitățile care își desfășoară activitatea în cadrul acestuia.

67. În plus, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței Curții, chiar dacă considerentele unui act al Uniunii sunt elemente de interpretare importante, care pot clarifica intențiile autorului acestui act, ele nu au valoare juridică obligatorie și nu pot fi invocate nici pentru a deroga de la dispozițiile actului în cauză, nici pentru a interpreta respectivele dispoziții într‑un sens vădit contrar formulării lor(39).

68. În speță, din moment ce metodele de interpretare definite de jurisprudența Curții pentru a stabili semnificația unei dispoziții de drept al Uniunii conduc la concluzia că expresia „sursă substanțială de venituri” trebuie legată de sintagma „implica[ți] în sectoarele economice”, iar nu de „oameni de afaceri importanți”, conținutul considerentului (11) al Deciziei 2022/329 nu poate, în sine, să pună sub semnul întrebării această interpretare.

69. În sfârșit, recurentul susține că interpretarea dată de Tribunal articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, în ceea ce privește în special expresia „sursă substanțială de venituri”, implică faptul că comportamentul specific sau contribuția personală a omului de afaceri în cauză nu au absolut nicio importanță. Totuși, în această privință, este suficient să se reitereze că interpretarea diferitelor elemente ale dispoziției respective se opune poziției conform căreia Consiliul are obligația de a demonstra altceva decât faptul că persoana inclusă în listă desfășoară o activitate economică sau comercială și că această persoană este considerată ca fiind cel puțin un om de afaceri foarte important în sectorul în care este implicat, putând să exercite în acest mod o influență în cadrul acestui sector.

70. Având în vedere considerațiile de mai sus, credem că nu se poate reproșa Tribunalului că a săvârșit o eroare de drept atunci când a interpretat expresia „care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse”, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, după cum susține recurentul.

71. A doua serie de argumente invocate de recurent trebuie, așadar, să fie respinsă.

72. Având în vedere concluziile la care am ajuns la punctele 55 și 71 de mai sus, al doilea motiv de recurs și primul aspect al celui de al treilea motiv de recurs trebuie respinse.

B. Cu privire la al doilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs

73. Prin intermediul celei de a al doilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs, recurentul reproșează Tribunalului că a respins excepția de nelegalitate a articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, ridicată în temeiul articolului 277 TFUE. În esență, recurentul susține că, în cazul în care criteriul prevăzut de această dispoziție ar trebui interpretat în sensul că vizează doar orice om de afaceri important dintr‑un sector relevant pentru economia rusă, fără nicio obligație de a demonstra un comportament specific al acestuia față de guvernul Federației Ruse, atunci acest criteriu ar fi nelegal, întrucât nu ar urmări să determine o modificare a comportamentului acestei persoane, după cum impune jurisprudența constantă a Curții. Recurentul afirmă că interpretarea dată de Tribunal articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, conduce la o situație în care persoanele sunt sancționate pentru ceea ce sunt, iar nu în funcție de ceea ce fac sau ar trebui să facă. În sfârșit, în ceea ce privește prezenta cauză, el ridică problema cum ar putea afecta în vreun fel statul rus aplicarea criteriului cuprins în această dispoziție.

74. Consiliul contestă aceste argumente.

75. În temeiul articolului 277 TFUE, în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii Europene, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 263 al doilea paragraf TFUE pentru a invoca în fața Curții de Justiție inaplicabilitatea acestui act.

76. În speță, de la punctele 100-109 din hotărârea atacată reiese că Tribunalul a respins excepția de nelegalitate ridicată în privința articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, considerând în esență că există o legătură directă între vizarea oamenilor de afaceri importanți prevăzuți de această dispoziție și obiectivul măsurilor restrictive în litigiu în acest caz. În special, Tribunalul a arătat că criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, include condiții referitoare la comportamentul personal al persoanelor în cauză, și anume influența acestora, datorită activităților lor economice în anumite sectoare, ceea ce permite stabilirea unei legături suficiente între respectivele persoane și guvernul Federației Ruse.

77. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, instanțele Uniunii, în efectuarea controlului jurisdicțional asupra măsurilor restrictive, trebuie să acorde Consiliului o marjă largă de apreciere în stabilirea criteriilor generale care definesc categoria persoanelor care pot face obiectul unor astfel de măsuri(40). Aceasta se explică în general prin faptul că, deși articolul 24 alineatul (1) TUE și articolul 275 al doilea paragraf TFUE conferă competență prin derogare instanțelor Uniunii în acest domeniu specific al politicii externe și de securitate comună (PESC), respectivele instanțe nu pot înlocui alegerile politice sau strategice efectuate de Consiliu atunci când adoptă măsuri restrictive(41). Prin urmare, nivelul examinării pe care instanțele Uniunii o pot efectua în cadrul controlului jurisdicțional este limitat(42).

78. Totuși, aceasta nu înseamnă că Consiliul este autorizat să acționeze în mod arbitrar. În caz contrar, derogarea prevăzută la articolul 24 alineatul (1) TUE și la articolul 275 al doilea paragraf TFUE ar fi privată de efectul său util(43). Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, legalitatea unei măsuri trebuie controlată în lumina principiului proporționalității(44), ceea ce înseamnă în esență că legalitatea sa poate fi afectată numai dacă măsura este vădit inadecvată în raport cu obiectivul pe care instituția competentă urmărește să îl atingă(45).

79. În această privință, dorim să amintim mai întâi că, în jurisprudența sa, Curtea a avut deja ocazia să confirme un criteriu formulat în termeni similari celui în discuție în speță. Ne referim la Hotărârea din 9 iulie 2020, Haswani/Consiliul (C‑241/19 P, EU:C:2020:545)(46), care privea criteriile prevăzute la articolul 27 alineatul (2) litera (a) și la articolul 28 alineatul (2) litera (a) din Decizia 2013/255/PESC(47), astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2015/1836(48). Prin aceste dispoziții, Consiliul a împiedicat intrarea pe teritoriul statelor membre și a înghețat toate fondurile și resursele economice care aparțin „oamenilor de afaceri importanți care acționează în Siria”, în contextul represiunii violente suferite de populația civilă din această țară.

80. Trebuie arătat că, în hotărârea sa, Curtea a subliniat, în lumina considerentului (5) al Deciziei 2013/255, astfel cum a fost modificată(49), că economia siriană era controlată strict de regimul sirian și că mediul de afaceri și acest regim au dezvoltat o relație de interdependență. În acest cadru, un cerc restrâns de oameni de afaceri importanți care acționau în Siria era în măsură să își mențină statutul doar grație legăturilor strânse pe care le întreținea cu regimul sirian. Prin urmare, simpla împrejurare de a aparține acestei categorii de persoane era suficientă pentru a se permite luarea măsurilor necesare, fără a fi necesară dovedirea unei legături între calitatea de om de afaceri important și regimul sirian(50).

81. Observăm totuși că, în pofida formulării lor similare, aplicarea criteriului prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, prezintă o diferență importantă în raport cu criteriul cuprins în Decizia 2013/255, astfel cum a fost modificată. Într‑adevăr, în cazul măsurilor restrictive adoptate în urma atacului asupra Ucrainei de către forțele armate ruse, includerea oamenilor de afaceri importanți în listă nu se referă la existența unei relații de interdependență între mediul de afaceri al Federației Ruse și regimul acestei țări. Respectivii oameni de afaceri nu sunt de fapt vizați din cauza legăturii lor strânse cu liderii politici ai Rusiei, ci mai degrabă din cauza activității lor comerciale într‑un sector economic care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse(51).

82. Prin urmare, Curtea va trebui să decidă dacă criteriul enunțat la articolul (2) alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, poate fi reținut în aceste condiții. Mai precis, Curtea va trebui să examineze dacă acest criteriu poate fi considerat legal în lipsa unei obligații a Consiliului de a demonstra, în primul rând, o legătură directă sau indirectă între persoana vizată și acțiunile și politicile guvernului Federației Ruse în privința Ucrainei și, în al doilea rând, un comportament specific al omului de afaceri important în cauză, dincolo de simpla influență economică pe care activitatea sa profesională o poate exercita asupra economiei Federației Ruse și, prin urmare, asupra veniturilor obținute de guvernul Federației Ruse.

83. În ceea ce privește prima dintre aceste chestiuni, atragem atenția Curții asupra Hotărârii din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul (C‑440/14 P, EU:C:2016:128), în care a confirmat un criteriu de includere în liste a unor persoane sau entități care nu impunea dovedirea unei legături directe sau indirecte cu proliferarea nucleară, la care făcea referire acest set de măsuri restrictive. În hotărârea sa, Curtea a considerat în esență că, chiar în lipsa unei asemenea legături, aceste persoane și entități puteau fi incluse în listă, întrucât puteau favoriza proliferarea nucleară, furnizând guvernului iranian resurse sau facilități de ordin material, financiar sau logistic(52).

84. În opinia noastră, există motive serioase pentru a aplica considerațiile anterioare ale Curții în prezenta cauză. Astfel, după cum am arătat în Concluziile noastre prezentate în cauza Timchenko/Consiliul (C‑703/23 P, EU:C:2025:274, punctul 52), ratio decidendi de la baza acestei jurisprudențe este încetarea acțiunilor vizate de respectivele măsuri prin reducerea resurselor financiare disponibile în acest scop, independent de originea lor și, mai ales, independent de existența unei legături între persoana vizată și acțiunile și politicile guvernului în cauză. În speță, activitățile economice ale oamenilor de afaceri importanți vizați de măsurile restrictive în discuție sunt esențiale pentru finanțarea bugetului guvernului Federației Ruse. Prin urmare, este irelevant dacă acești oameni de afaceri au sau nu au o legătură directă sau indirectă cu acest guvern sau cu acțiunile și politicile acestuia din urmă în privința Ucrainei.

85. În ceea ce privește a doua chestiune, argumentația recurentului se întemeiază pe ipoteza că, până în prezent, jurisprudența Curții a privit doar cauze în care comportamentul personal al persoanei vizate a determinat înscrierea sa în listele persoanelor sau entităților care fac obiectul unor măsuri restrictive, acest comportament fiind o condiție prealabilă pentru a‑i imputa situația pe care respectivele măsuri urmăresc să o remedieze. Recurentul afirmă că Curtea nu a reținut niciodată un criteriu de includere întemeiat exclusiv pe statutul profesional al persoanei în cauză, respectiv om de afaceri implicat în sectoare economice profitabile.

86. Trebuie să subliniem că, chiar presupunând că observațiile recurentului sunt corecte, aceasta nu înseamnă în mod necesar că un criteriu de includere în listă care nu impune existența unui comportament personal al persoanei vizate ar trebui considerat în sine nelegal. În fond, după cum am amintit la punctul 77 din prezentele concluzii, Consiliul dispune de o largă marjă de apreciere cu privire la definirea generală și abstractă a criteriilor juridice și a procedurilor de adoptare a măsurilor restrictive, ceea ce înseamnă că doar o măsură care este vădit inadecvată în raport cu obiectivul urmărit de Consiliu ar trebui să fie anulată.

87. În această privință, ca observație preliminară, amintim că recurentul nu pune în discuție legitimitatea obiectivului urmărit de criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, obiectiv pe care Tribunalul l‑a identificat la punctul 106 din hotărârea atacată ca fiind creșterea presiunii asupra Federației Ruse, precum și a costului acțiunilor acesteia din urmă menite să submineze integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei(53). Recurentul nu contestă nici afirmația Tribunalului potrivit căreia un asemenea obiectiv corespunde celui care constă în menținerea păcii și a securității internaționale, în conformitate cu obiectivele acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 TUE. El contestă însă caracterul adecvat al includerii în listă a oamenilor de afaceri importanți menționați la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, ca mijloc de atingere a acestor obiective.

88. Totuși, considerăm că argumentul recurentului trebuie respins pentru motivele care urmează.

89. În primul rând, astfel cum am explicat deja în prima parte a prezentelor concluzii, oamenii de afaceri importanți pot fi vizați din cauza activității lor profesionale în sectoare‑cheie ale economiei ruse, în măsura în care rezultatul acestor activități este strâns legat de finanțarea bugetului guvernului Federației Ruse. În esență, impunerea unor măsuri restrictive face mai dificilă desfășurarea activităților acestora, ceea ce poate afecta economia Rusiei(54) și, prin urmare, contribuie la creșterea costurilor agresiunii militare împotriva Ucrainei. Prin urmare, Tribunalul a constatat în mod întemeiat, la punctul 108 din hotărârea atacată, că există o relație rațională între vizarea oamenilor de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în sectoare economice care furnizează venituri substanțiale guvernului Federației Ruse și obiectivul măsurilor restrictive în cauză, și anume exercitarea unei presiuni asupra guvernului Federației Ruse pentru a pune capăt acestei agresiuni.

90. Mai mult, ca răspuns la critica recurentului potrivit căreia articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, nu stabilește în mod specific care sunt sectoarele care furnizează venituri substanțiale guvernului Federației Ruse, trebuie să se arate că formularea acestei expresii ține de asemenea de larga putere de apreciere de care dispune Consiliul atunci când definește criteriile generale aplicabile într‑un regim de măsuri restrictive. Aplicarea conceptului conținut în această expresie la un caz specific poate fi stabilită de la caz la caz, cu condiția ca respectiva evaluare să facă obiectul controlului instanțelor Uniunii, situație care se regăsește în speță(55). În plus, contrar argumentelor recurentului, nu considerăm că lipsa desemnării la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, a sectoarelor economice vizate de această dispoziție încalcă principiul securității juridice. Astfel, utilizând expresia „sectoare care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse”, articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, enunță elemente suficient de specifice pentru a recunoaște cazurile în care această expresie poate fi aplicată, în conformitate, așadar, cu cerințele stabilite de jurisprudența constantă a Curții(56).

91. În al doilea rând, astfel cum impune jurisprudența Curții(57), aprecierea caracterului adecvat al articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, trebuie să țină seama în mod corespunzător de contextul în care a fost adoptată decizia amintită. În această privință, invităm Curtea să aibă în vedere nu numai împrejurările extraordinare și evolutive în care au fost adoptate măsurile restrictive în discuție, ci și efectele cumulative pe care urmăreau să le producă în ansamblu toate măsurile luate împotriva Federației Ruse în urma atacului său împotriva Ucrainei.

92. În această privință, este necesar să se arate, primo, că măsurile restrictive în cauză au fost adoptate într‑un context extraordinar de extremă urgență, la care se face referire în considerentele (3)-(10) ale Deciziei 2022/329. Aceste măsuri făceau parte integrantă dintr‑un pachet de măsuri de o amploare fără precedent, adoptate de Consiliu în mod rapid, unitar, gradual și coordonat(58). Așa cum a subliniat în mod întemeiat Consiliul în ședință, Uniunea Europeană a răspuns în mod ferm unei încălcări a obligațiilor impuse erga omnes de dreptul internațional, pentru a contracara agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei(59), utilizând în acest scop toate măsurile aflate la dispoziția sa care nu implicau recurgerea la forță.

93. Secundo, considerentul (5) al Deciziei 2022/329 precizează că, potrivit Consiliului, orice agresiune militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei ar avea consecințe majore și costuri severe, inclusiv un spectru larg de măsuri restrictive sectoriale și individuale, care ar urma să fie adoptate în coordonare cu partenerii. În consecință, este important să se țină seama de faptul că acest caracter adecvat al măsurilor restrictive în cauză depinde nu numai de efectul lor asupra unui singur grup de persoane, precum oamenii de afaceri importanți vizați de articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, ci de efectul cumulativ al tuturor măsurilor adoptate de Consiliu pentru a slăbi baza economică a Rusiei și pentru a compromite capacitatea Federației Ruse de a continua să finanțeze și să ducă războiul.

94. Rezultă că criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, corelat cu contextul în care au fost adoptate aceste măsuri și cu gravitatea deosebită a situației, așa cum a fost evidențiată de Consiliu în Decizia 2022/329, susține concluzia potrivit căreia măsurile restrictive adoptate împotriva oamenilor de afaceri importanți nu sunt vădit inadecvate în raport cu obiectivul lor urmărit.

95. În consecință, considerăm că criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, nu ar trebui să fie declarat nelegal.

96. În plus, această constatare este, în opinia noastră, conformă cu punctul 109 din hotărârea atacată, în care, după cum am menționat deja, Tribunalul a considerat că articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, conține condiții referitoare la comportamentul personal al persoanelor vizate. Într‑adevăr, prin această afirmație, Tribunalul se referă la comportamentul respectivelor persoane și la influența lor asupra sectoarelor economice în care ele își desfășoară activitatea, iar nu la un comportament specific sau la o influență specifică asupra guvernului Federației Ruse sau la o legătură cu regimul care guvernează această țară.

97. Cu privire la restul aspectelor, în măsura în care recurentul afirmă că este dificil de stabilit cum ar trebui să acționeze persoanele incluse în listă pentru a nu fi înscrise sau pentru a fi eliminate de pe listă, trebuie subliniat că oamenii de afaceri importanți pot fi eliminați de pe listă dacă pot demonstra că au părăsit funcția care constituia temeiul înscrierii lor. Încă o dată, deși o astfel de funcție poate justifica înscrierea inițială, aceasta nu poate duce la permanentizarea situației persoanei în cauză sau la privarea de orice efect util a reexaminării periodice, cu excepția cazului în care Consiliul poate demonstra în continuare un risc de eludare, chestiune care nu este invocată în mod specific în prezenta cauză.

98. Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să constate că niciunul dintre argumentele invocate de recurent nu este de natură să demonstreze că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a apreciat că trebuie să fie respinsă excepția de nelegalitate a articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, ridicată în temeiul articolului 277 TFUE.

99. Așadar, al doilea aspect al celui de al treilea motiv de recurs trebuie respins.

V. Concluzie

100. Având în vedere analiza expusă în prezentele concluzii, propunem Curții să respingă recursul în ceea ce privește al doilea și al treilea motiv de recurs, în măsura în care privesc interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, precum și excepția de nelegalitate ridicată în primă instanță de recurent în temeiul articolului 277 TFUE.

101. Nu ne exprimăm cu privire la restul motivelor de recurs invocate de recurent și nici cu privire la care parte trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție.

1 Limba originală: engleza.

2 Denumit în continuare „recurentul”.

3 Denumită în continuare „hotărârea atacată”.

4 Denumite în continuare împreună „actele inițiale”.

5 Denumite în continuare împreună „primul set de acte de menținere”.

6 Denumite în continuare împreună „al doilea set de acte de menținere” și, considerate împreună cu actele inițiale precum și cu primul set de acte de menținere, „actele în litigiu”.

7 A se vedea de asemenea Hotărârea din 13 martie 2025, Shuvalov/Consiliul (C‑271/24 P, EU:C:2025:180), precum și Concluziile noastre prezentate în cauza Timchenko/Consiliul (C‑702/23 P, EU:C:2025:273) și în cauza Timchenko/Consiliul (C‑703/23 P, EU:C:2025:274).

8 Decizia Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 16).

9 Decizia Consiliului din 25 februarie 2022 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2022, L 50, p. 1).

10 Regulamentul Consiliului din 17 martie 2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 6).

11 Regulamentul Consiliului din 25 februarie 2022 de modificare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2022, L 51, p. 1).

12 Din motive de concizie, trimiterile la criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, trebuie înțelese ca făcând referire și la criteriul prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia menționată, precum și la articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat. A se vedea punctele 9 și 11 din prezentele concluzii.

13 Denumită în continuare „Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată”.

14 Denumit în continuare „Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat”.

15 Hotărârea atacată, punctele 66 și 67.

16 Hotărârea atacată, punctul 68.

17 Hotărârea atacată, punctele 71-78.

18 Hotărârea atacată, punctele 79-90.

19 Hotărârea atacată, punctele 99-109.

20 Hotărârea atacată, punctul 104.

21 Hotărârea atacată, punctul 106.

22 Hotărârea atacată, punctul 108.

23 Hotărârea din 20 martie 2025, DL (C‑61/24, EU:C:2025:197, punctul 38 și jurisprudența citată).

24 A se vedea în această privință definiția dată de Cambridge Dictionary, disponibilă la https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/businessperson.

25 A se vedea printre altele definiția dată de Cambridge Dictionary, disponibilă la: https://dictionary.cambridge.org/dictionary/learner‑english/leading.

26 A se vedea Hotărârea din 28 noiembrie 2024, Másdi (C‑169/23, EU:C:2024:988, punctul 42 și jurisprudența citată).

27 A se vedea versiunile în limbile bulgară, cehă, germană, estonă, croată, italiană, maghiară, polonă, slovacă, slovenă, finlandeză și suedeză ale articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată.

28 A se vedea versiunile în limbile neerlandeză, portugheză, spaniolă, irlandeză și română ale articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată.

29 A se vedea printre altele definiția dată de LeRobert, disponibilă la https://dictionnaire.lerobert.com/definition/influent.

30 A se vedea considerentul (9) al Deciziei 2022/329.

31 Dorim să precizăm pe scurt că constatările Tribunalului de la punctele 106-108 din hotărârea atacată, referitoare la obiectivele urmărite de măsurile restrictive în litigiu în prezenta cauză, fac parte din aprecierea de către acesta a excepției de nelegalitate ridicate de recurent în primă instanță în temeiul articolului 277 TFUE. Totuși, ele sunt conforme cu constatarea făcută de Tribunal la punctul 68 din hotărârea atacată, în cadrul aprecierii sale cu privire la interpretarea articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată, ceea ce permite coroborarea tuturor acestor constatări.

32 A se vedea de asemenea Hotărârea din 17 septembrie 2020, Rosneft ș.a./Consiliul (C‑732/18 P, EU:C:2020:727, punctul 85).

33 A se vedea Concluziile noastre prezentate în cauza Timchenko/Consiliul (C‑703/23 P, EU:C:2025:274, punctul 52).

34 A se vedea Decizia 2014/512/PESC a Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2014, L 229, p. 13), astfel cum a fost modificată, și Regulamentul (UE) nr. 833/2014 al Consiliului din 31 iulie 2014 privind măsuri restrictive având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a situației în Ucraina (JO 2014, L 229, p. 1).

35 De asemenea, trebuie să atragem atenția Curții asupra considerentelor (2) și (4) ale Deciziei 2022/329, citate de Tribunal la punctul 106 din hotărârea atacată, care precizează că Uniunea „rămâne neclintită în sprijinirea suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei” și fac referire la necesitatea de a adopta măsuri restrictive ulterioare care vor avea consecințe masive și aspre asupra Rusiei ca urmare a agresiunii sale militare. În plus, considerentul (10) al Deciziei 2022/329 arată că răspunsul Uniunii Europene „va include măsuri restrictive atât sectoriale, cât și specifice” ripostând la „invadarea neprovocată a Ucrainei de către forțele armate ale Federației Ruse”. Din această declarație reiese că cele două tipuri de măsuri sunt elemente strâns legate care urmăresc același obiectiv.

36 A se vedea în special versiunile în limbile italiană, germană, neerlandeză, portugheză, daneză, spaniolă, estonă, finlandeză, letonă și slovacă ale articolului 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată.

37 A se vedea definiția termenului „revenue” [venituri] din Cambridge Dictionary, care se referă la veniturile pe care un guvern le încasează în mod regulat din impozite, disponibilă la https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/revenue.

38 A se vedea punctele 50 și 51 din prezentele concluzii.

39 A se vedea printre altele Hotărârea din 7 martie 2024, Roheline Kogukond ș.a. (C‑234/22, EU:C:2024:211, punctul 70 și jurisprudența citată).

40 A se vedea printre altele Hotărârea din 7 aprilie 2016, Akhras/Consiliul (C‑193/15 P, EU:C:2016:219, punctul 51 și jurisprudența citată).

41 A se vedea în acest sens Hotărârea din 25 iunie 2020, VTB Bank/Consiliul (C‑729/18 P, EU:C:2020:499, punctul 61 și jurisprudența citată). A se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2024, KS ș.a./Consiliul ș.a. (C‑29/22 P și C‑44/22 P, EU:C:2024:725, punctele 115-118).

42 A se vedea Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi (C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 119), din care reiese că un control complet nu poate fi efectuat decât în ceea ce privește criteriile individuale de includere în listă.

43 A se vedea prin analogie Hotărârea din 10 septembrie 2024, KS ș.a./Consiliul ș.a. (C‑29/22 P și C‑44/22 P, EU:C:2024:725, punctul 73).

44 A se vedea în acest sens Hotărârea din 13 martie 2025, PKK/Consiliul (C‑44/23 P, EU:C:2025:181, punctul 134).

45 A se vedea printre altele Hotărârea din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul (C‑440/14 P, EU:C:2016:128, punctul 77).

46 Denumită în continuare „Hotărârea Haswani”.

47 Decizia Consiliului din 31 mai 2013 privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2013, L 147, p. 14).

48 Decizia Consiliului din 12 octombrie 2015 de modificare a Deciziei 2013/255/PESC privind măsuri restrictive împotriva Siriei (JO 2015, L 266, p. 75).

49 Textul considerentului 5 din Decizia 2013/255, astfel cum a fost modificată, corespunde celui al considerentului (6) al Deciziei 2015/1836.

50 Hotărârea Haswani, punctele 66, 69 și 70.

51 Un criteriu de includere în listă bazat pe relația de beneficiu reciproc și sprijin dintre oameni de afaceri importanți și guvernul Federației Ruse a fost stabilit doar ca urmare a modificării Deciziei 2014/145 prin Decizia (PESC) 2023/1094 a Consiliului din 5 iunie 2023 (JO 2023, L 146, p. 20). În mod firesc, acest criteriu nu se aplică ratione temporis în speță.

52 Hotărârea din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul (C‑440/14 P, EU:C:2016:128, punctele 80 și 81).

53 A se vedea de asemenea punctul 50 din prezentele concluzii.

54 A se vedea în această privință și prin analogie Hotărârea din 5 septembrie 2024, GM și ON (C‑109/23, EU:C:2024:681, punctul 54), precum și Concluziile noastre prezentate în respectiva cauză (C‑109/23, EU:C:2024:307, punctul 76).

55 În această privință, trebuie să arătăm de asemenea că, prin intermediul celui de al patrulea motiv de recurs, recurentul neagă de fapt că sectorul economic în care își desfășoară activitatea constituie un sector economic care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse. Totuși, această apreciere specifică iese de sub incidența cererii formulate de Curte cu privire la prezentele concluzii și, în consecință, nu este cuprinsă în analiza noastră.

56 A se vedea în acest sens Hotărârea din 4 octombrie 2024, Lituania ș.a./Parlamentul și Consiliul (Pachetul mobilitate) (C‑541/20-C‑555/20, EU:C:2024:818, punctul 159 și jurisprudența citată).

57 A se vedea Hotărârea din 1 martie 2016, National Iranian Oil Company/Consiliul (C‑440/14 P, EU:C:2016:128, punctul 78).

58 A se vedea Hotărârea din 27 iulie 2022, RT Franța/Consiliul (T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 87), în care Marea Cameră a Tribunalului a ajuns la o concluzie similară.

59 În ceea ce privește existența unei asemenea încălcări, a se vedea Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 2 martie 2022, intitulată „Agresiunea împotriva Ucrainei” (A/ES-11/L.1).