Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 11 septembrie 2024.#TU împotriva Parlamentul European.#Funcție publică – Asistenți parlamentari acreditați – Încetarea raporturilor de muncă – Contract pe durată determinată – Nereînnoire – Statutul de informator – Articolele 22a-22c din statut – Măsuri de protecție – Confidențialitate – Prejudiciu moral.#Cauza T-793/22.

Cauza T‑793/22

împotriva

Parlamentului European

Hotărâre (Camera a patra extinsă) din 11 septembrie 2024

„Funcție publică – Asistenți parlamentari acreditați – Încetarea raporturilor de muncă – Contract pe durată determinată – Nereînnoire – Statutul de informator – Articolele 22a-22c din statut – Măsuri de protecție – Confidențialitate – Prejudiciu moral”

Procedură jurisdicțională – Prezentarea probelor – Probe obținute în mod nelegal – Admisibilitate – Condiții – Probe decisive pentru a asigura controlul jurisdicțional

(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 85)

(a se vedea punctele 64 și 69)

Procedură jurisdicțională – Măsuri de organizare a procedurii – Întrebări scrise adresate părților – Apreciere suverană a elementelor de fapt și a elementelor de probă de către Tribunal

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 88 și art. 89 alin. (1)]

(a se vedea punctele 73 și 74)

Funcționari – Drepturi și obligații – Denunțarea unor fapte care pot face să se prezume existența unei activități nelegale sau a unei încălcări grave a obligațiilor – Consecințe pentru administrație – Obligația de a proteja agentul care a raportat faptele – Conținut – Necesitatea de a adopta o decizie de confirmare a recunoașterii statutului de informator – Lipsă

[Statutul funcționarilor, art. 22a alin. (1)-(3); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 127]

(a se vedea punctele 78-84)

Funcționari – Drepturi și obligații – Denunțarea unor fapte care pot face să se prezume existența unei activități nelegale sau a unei încălcări grave a obligațiilor – Consecințe pentru administrație – Obligația de a informa agentul care a raportat faptele – Conținut – Lipsa unei confirmări de primire și de informare cu privire la măsurile luate – Încălcare – Denunț care a fost transmis și Oficiului European Antifraudă (OLAF) – Lipsa incidenței

[Statutul funcționarilor, art. 22a și 22b; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 127; Regulamentul nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 5 alin. (3)]

(a se vedea punctele 91-102)

Funcționari – Drepturi și obligații – Denunțarea unor fapte care pot face să se prezume existența unei activități nelegale sau a unei încălcări grave a obligațiilor – Consecințe pentru administrație – Obligația de a proteja agentul care a raportat faptele – Conținut – Adoptarea unor măsuri suficiente de protecție în prezența unor indicii de prejudiciu credibile – Putere de apreciere – Limite – Sarcina probei

[Statutul funcționarilor, art. 22a alin. (3), art. 22b și art. 22c; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 127]

(a se vedea punctele 105, 112-117, 128, 136, 138, 140-144 și 158)

Acte ale instituțiilor – Directive – Directiva (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii – Impunerea directă a unor obligații instituțiilor Uniunii în raporturile lor cu personalul – Excludere – Posibilitate de invocare – Conținut

[art. 288 al treilea paragraf TFUE; Directiva 2019/1937 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 21 alin. (5)]

(a se vedea punctele 106-111)

Funcționari – Drepturi și obligații – Denunțarea unor fapte care pot face să se prezume existența unei activități nelegale sau a unei încălcări grave a obligațiilor – Consecințe pentru administrație – Obligația de a proteja agentul care a raportat faptele – Conținut – Reînnoirea contractului unui asistent parlamentar acreditat pe lângă un grup parlamentar în lipsa unei cereri din partea acestuia – Excludere – Încălcarea principiului egalității de tratament și a obligației de diligență – Lipsă

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 127 și art. 130 alin. (1); Decizia Parlamentului European de adoptare a Statutului deputaților în Parlamentul European, art. 21 alin. (1); Decizia Biroului Parlamentului privind normele de aplicare a Statutului deputaților în Parlamentul European, art. 18 alin. (3)]

(a se vedea punctele 129-135, 193, 196-200 și 202)

Funcționari – Drepturi și obligații – Denunțarea unor fapte care pot face să se prezume existența unei activități nelegale sau a unei încălcări grave a obligațiilor – Consecințe pentru administrație – Obligația de a proteja agentul care a raportat faptele – Conținut – Obligația de confidențialitate – Divulgare către un terț a statutului de informator al agentului și a eliberării din funcție a acestuia ca urmare a denunțului său – Încălcare

(Statutul funcționarilor, art. 22a și 22b; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 127)

(a se vedea punctele 173 și 176-180)

Rezumat

Admițând în parte o acțiune formulată de TU, un fost asistent parlamentar acreditat (denumit în continuare „APA”) al Parlamentului European, Tribunalul, întrunit în cameră extinsă, se pronunță cu privire la problema inedită a protecției care trebuie acordată de această instituție unui APA în temeiul statutului său de avertizor.

Reclamantul a fost recrutat ca APA pe lângă un grup de deputați pentru a asista o deputată, pentru o perioadă cuprinsă între luna august 2019 și luna februarie 2022. În iulie 2021, acesta a introdus o cerere de asistență și de protecție, în temeiul articolului 24 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), referitoare la fapte de hărțuire pe care le‑ar fi suferit din partea deputatului în cauză. În e‑mailul său, reclamantul arăta de asemenea că dorea să protejeze interesele financiare ale Uniunii furnizând în această cerere informații cu privire la nereguli financiare pretins săvârșite de aceeași deputată. În plus, acesta a denunțat aceste nereguli la Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

În aceeași lună, Parlamentul a adoptat o măsură de protecție provizorie prin care se urmărea plasarea reclamantului sub responsabilitatea președintelui unei delegații, care era de asemenea membru al grupului din care făcea parte deputata. Mai târziu, în urma unor pretinse represalii din partea conducerii acestei delegații, reclamantul a fost eliberat din funcția sa din cadrul delegației, la cererea sa, până la încetarea contractului său.

Reclamantul a solicitat de asemenea să fie transferat pe orice alt post în cadrul Parlamentului European și ca acesta din urmă să aibă în vedere prelungirea contractului său pentru a putea coopera cu această instituție și cu OLAF cu privire la investigațiile în curs, beneficiind în același timp de protecție deplină. În sfârșit, acesta a formulat mai multe cereri de reînnoire a contractului său.

Întrucât aceste cereri au fost respinse, reclamantul a sesizat Tribunalul cu o acțiune având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei Parlamentului de a nu‑i reînnoi contractul de APA și a deciziei implicite prin care se refuza recunoașterea statutului său de informator și adoptarea altor măsuri de protecție complementare măsurii de eliberare din funcție, precum și, pe de altă parte, repararea prejudiciului suferit.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu introductiv, Tribunalul constată că Parlamentul nu era obligat să adopte o decizie prin care recunoștea că reclamantul beneficia de statutul de informator. Astfel, protecția prevăzută la articolul 22a alineatul (3) din statut este acordată, fără nicio formalitate, funcționarilor care au furnizat informații cu privire la fapte care fac să se prezume existența unei activități nelegale prin simplul fapt că au furnizat informațiile respective.

Această constatare nu aduce însă atingere necesității ca instituția să respecte drepturile care decurg din statutul de informator al persoanei în cauză.

În această privință, în primul rând, independent de obligațiile de informare ale OLAF față de reclamant, revine Parlamentului European, autoritate competentă să asigure protecția agenților săi care au denunțat, în conformitate cu articolele 22a și 22b din statut, nereguli grave, în condițiile în care este sesizat cu fapte prevăzute la articolul 22a din statut, într‑o primă etapă, sarcina de a confirma primirea acestui denunț, apoi, într‑o a doua etapă, de a informa agentul cu privire la măsurile luate ca urmare a denunțurilor sale, în conformitate cu obligația sa de diligență și în temeiul normelor interne referitoare la punerea în aplicare a articolului 22c din statut.

În al doilea rând, în ceea ce privește sarcina probei caracterului suficient al măsurilor de protecție, într‑o situație precum cea din speță, în care reclamantul prezintă indicii credibile potrivit cărora a suferit un prejudiciu ca urmare a adoptării măsurii de transfer și în care denunțurile sale cu privire la pretinsele represalii adoptate de conducerea delegației se află, în plus, încă în curs de examinare, revine Parlamentului sarcina de a demonstra că și‑a îndeplinit obligația de protecție a informatorului prin adoptarea unor măsuri suficiente în acest scop.

Astfel, într‑o situație în care o instituție este obligată să pună în aplicare dispozițiile, prevăzute la articolele 22a-22c din statut, care urmăresc în special să asigure o protecție informatorilor împotriva unor eventuale măsuri de represalii, această instituție nu poate prevedea norme mai puțin protectoare decât cele care au fost adoptate în mod specific, în această privință, de legiuitorul Uniunii în ceea ce privește protecția informatorilor de către statele membre ( 1 ).

În al treilea rând, în ceea ce privește întinderea obligației instituției de a proteja informatorii, Tribunalul arată că din articolul 22a alineatul (3) din statut rezultă că instituția trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a le asigura o protecție echilibrată și eficientă împotriva oricărei forme de represalii, inclusiv împotriva amenințărilor și a tentativelor de represalii.

Desigur, în lipsa unei cereri exprese din partea unuia sau mai multor deputați ai grupului, Parlamentul nu are posibilitatea de a reînnoi un contract de APA. Într‑adevăr, inițiativa de a reînnoi un contract de APA aparține numai unuia sau mai multor deputați, cărora nu li se poate impune să colaboreze sau să continue să colaboreze cu APA pe care nu i‑ar fi ales în mod liber. Un APA întreține cu deputatul sau deputații pe care îi asistă un raport de muncă ce se caracterizează prin existența unei legături de încredere.

Obligația de diligență nu poate implica nici faptul că Parlamentul, cu încălcarea normei cuprinse la articolul 21 din Statutul deputaților, potrivit căreia deputații își aleg în mod liber colaboratorii personali, reînnoiește contractul unui APA, deși acesta a dobândit statutul de informator.

Această constatare nu are însă incidență asupra obligației Parlamentului de a lua toate măsurile necesare pentru a‑i asigura reclamantului o protecție echilibrată și eficientă împotriva oricărei forme de represalii.

Tribunalul apreciază în această privință că, prin faptul că s‑a limitat să informeze reclamantul că măsura eliberării din funcție era singura măsură de protecție posibilă, Parlamentul nu a dovedit că a luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu din partea instituției ca urmare a statutului său de informator, în temeiul articolului 22a alineatul (3) din statut. Ținând seama de statutul de informator al reclamantului și în temeiul articolului 22a alineatul (3) din statut, Parlamentul ar fi trebuit să îi ofere sprijin, încercând să îl ajute să găsească o soluție, în plus față de măsura de eliberare din funcție.

Pe de altă parte, limitându‑se să indice reclamantului că nicio altă măsură în afară de eliberarea din funcție nu putea fi avută în vedere pentru a‑l proteja în temeiul statutului său de informator și că reînnoirea contractului său nu era o măsură posibilă în acest sens, Parlamentul nu a demonstrat că i‑a furnizat consilierea și asistența pe care i le datora.

În sfârșit, prin informarea președintelui delegației că reclamantul va fi eliberat din funcția pe care o avea pe lângă acesta ca urmare a cererii sale de asistență, dar și a statutului său de informator, fără ca reclamantul să fi autorizat divulgarea acestui statut, Parlamentul și‑a încălcat obligația de confidențialitate și de protecție a identității reclamantului în calitate de informator.

În consecință, Tribunalul concluzionează în sensul existenței unui prejudiciu moral suferit de reclamant care nu poate fi reparat prin simpla anulare a deciziei implicite în măsura în care, prin aceasta din urmă, Parlamentul a refuzat, ca răspuns la cererea sa, să îi acorde o altă măsură de protecție decât măsura de eliberare din funcție. În aceste condiții, Tribunalul anulează decizia menționată, admite în parte concluziile în despăgubire, în cuantum de 10000 de euro, și respinge în rest acțiunea.

( 1 ) Directiva (UE) 2019/1937 a Parlamentului European a Consiliului din 23 octombrie 2019 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (JO 2019, L 305, p. 17).