Hotărârea Curții (Camera a noua) din 4 octombrie 2024.#Autoridade Tributária e Aduaneira împotriva lui NT.#Cerere de decizie preliminară formulată de Supremo Tribunal Administrativo.#Trimitere preliminară – Dumping – Importul de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză – Importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/278 – Abrogarea taxelor antidumping impuse prin Regulamentul (CE) nr. 91/2009 – Producerea efectelor acestei abrogări – Importuri anterioare producerii acestor efecte – Recuperarea ulterioară a taxelor antidumping.#Cauza C-412/22.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/278 al Comisiei din 26 februarie 2016 de abrogare a taxei antidumping definitive impuse asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, astfel cum a fost extinsă la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia (JO 2016, L 52, p. 24, denumit în continuare „regulamentul de abrogare”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Autoridade Tributária e Aduaneira (Autoritatea Fiscală și Vamală, Portugalia) (denumită în continuare „administrația vamală”), pe de o parte, și NT, pe de altă parte, în legătură cu o recuperare ulterioară a taxelor antidumping, a taxelor convenționale și a taxei pe valoarea adăugată (TVA), majorate cu dobânzi compensatorii, pentru importul anumitor elemente de fixare din oțel în Uniunea Europeană.

Prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO 1994, L 336, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 3), Consiliul Uniunii Europene a aprobat Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), semnat la Marrakech la 15 aprilie 1994, precum și acordurile din anexele 1-3 la acest acord, printre care figurează Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (JO 1994, L 336, p. 11, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 14) și Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 (JO 1994, L 336, p. 103, Ediție specială, 11/vol. 10, p. 112, denumit în continuare „Acordul antidumping al OMC”).

La 26 ianuarie 2009, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 91/2009 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză (JO 2009, L 29, p. 1).

La 18 iulie 2011, Consiliul a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 723/2011 privind extinderea taxei antidumping definitive impuse prin Regulamentul nr. 91/2009 la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia (JO 2011, L 194, p. 6), care avea să fie modificat ulterior prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 693/2012 al Consiliului din 25 iulie 2012 (JO 2012, L 203, p. 23).

La 28 iulie 2011, Organul de soluționare a litigiilor al OMC (denumit în continuare „OSL”) a adoptat raportul organului de apel, precum și raportul grupului special, modificat de raportul organului de apel, în cauza „Comunitățile Europene – Măsuri antidumping definitive privind anumite elemente de fixare din fier sau oțel din China” (WT/DS 397) (denumită în continuare „decizia OSL din 28 iulie 2011”). În aceste rapoarte s‑a constatat printre altele că Uniunea a acționat într‑un mod incompatibil cu anumite dispoziții ale Acordului antidumping al OMC.

În urma deciziei OSL din 28 iulie 2011, Consiliul a adoptat, la 4 octombrie 2012, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 924/2012 de modificare a Regulamentului nr. 91/2009 (JO 2012, L 275, p. 1), efectuând printre altele o reducere a taxei antidumping care era prevăzută în acest din urmă regulament.

În urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51), Comisia Europeană a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/519 din 26 martie 2015 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din Republica Populară Chineză, astfel cum a fost extinsă la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel expediate din Malaysia, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca provenind din Malaysia, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1225/2009 (JO 2015, L 82, p. 78), prin care a menținut pentru o perioadă suplimentară de cinci ani taxa antidumping la importurile de produse în cauză, astfel cum a fost impusă și modificată prin Regulamentul nr. 91/2009 și, respectiv, prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 924/2012.

Printr‑o decizie din 12 februarie 2016, OSL a adoptat noi rapoarte prin care a constatat neconformitatea măsurilor luate de Uniune prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 924/2012 cu anumite dispoziții ale Acordului antidumping al OMC (denumită în continuare „decizia OSL din 12 februarie 2016”).

În urma deciziei OSL din 12 februarie 2016, Comisia a adoptat, la 26 februarie 2016, regulamentul de abrogare.

Potrivit articolului 1 din regulamentul de abrogare, se abrogă taxele antidumping impuse prin Regulamentul nr. 91/2009, modificate prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 924/2012 și menținute prin Regulamentul de punere în aplicare 2015/519.

Conform articolului 2 din regulamentul de abrogare, abrogarea taxelor antidumping menționate la articolul 1 din acesta produce efecte de la data intrării în vigoare a regulamentului respectiv și nu servește ca bază pentru rambursarea taxelor percepute înaintea acestei date. În conformitate cu articolul 3 din regulamentul menționat, acesta a intrat în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, respectiv la 28 februarie 2016.

Regulamentul de abrogare a fost adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2015/476 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2015 privind măsurile pe care Uniunea le poate lua ca urmare a unui raport adoptat de Organul de soluționare a litigiilor al OMC privind măsurile antidumping sau antisubvenții (JO 2015, L 83, p. 6).

Articolul 1 alineatul (1) din acest din urmă regulament prevede că, ori de câte ori OSL adoptă un raport privind o măsură a Uniunii adoptată în temeiul reglementării sale antidumping, Comisia poate, după caz, să abroge sau să modifice măsura contestată sau să adopte oricare altă măsură considerată corespunzătoare.

Articolul 3 din regulamentul menționat prevede că „[m]ăsurile adoptate în conformitate cu prezentul regulament produc efecte de la data intrării lor în vigoare și nu pot fi invocate pentru obținerea rambursării taxelor percepute înainte de această dată, cu excepția cazului în care se prevede altfel”.

În urma unei anchete efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de autoritățile malaysiene la cererea OLAF privind transbordarea prin Malaysia a unor mărfuri din China, prin care se urmărea evitarea plății taxelor antidumping ([OLAF CASE OF/2010/0697, AAA 2010/016-(2012)S01]), comunicată statelor membre în cadrul mecanismului de asistență reciprocă, s‑a constatat că anumite mărfuri, și anume elemente de fixare din oțel, exportate în Uniune la 3 și 24 aprilie 2010, erau de origine nepreferențială chineză.

Societatea de drept portughez Inemer Lda. a fost identificată ca fiind destinatarul (importatorul) mărfurilor respective. Declarațiile de import în cauză, din 12 mai și 9 iunie 2010, au fost depuse prin modalitatea reprezentării indirecte de către NT, pârâta din litigiul principal, în numele Inemer, în calitate de titular al regimului.

În aceste declarații, date la biroul vamal din Leixões (Portugalia), se arăta că mărfurile importate erau de origine malaysiană, astfel încât nu a fost percepută nicio taxă vamală în acest stadiu.

Întrucât a constatat, în cadrul unei proceduri de control, existența unor declarații de origine false, care făceau referire la Malaysia în locul Chinei, administrația vamală a considerat, pe de o parte, că importurile vizate nu beneficiază de măsurile tarifare preferențiale prevăzute la articolul 20 alineatul (3) litera (e) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58) și, pe de altă parte, că trebuie să se aplice printre altele Regulamentul nr. 91/2009, care, la data acceptării declarațiilor de import în cauză, prevedea aplicarea unei taxe antidumping definitive asupra unor asemenea mărfuri originare din China.

În consecință, printr‑o decizie de impunere din 20 martie 2018, emisă în cadrul unei proceduri de recuperare ulterioară, plata taxelor antidumping, a taxelor convenționale, a TVA‑ului și a dobânzilor compensatorii, în valoare totală de 106997,60 euro, a fost impusă Inemer și NT în calitate de debitori solidari.

NT a formulat un recurs grațios împotriva acestei decizii de impunere, susținând că, după abrogarea Regulamentului nr. 91/2009, astfel cum a fost efectuată prin articolele 1 și 2 din regulamentul de abrogare, nu mai puteau fi impuse taxe antidumping în temeiul acestui prim regulament.

Întrucât acest recurs a făcut obiectul unei decizii de respingere, NT a formulat o cale de atac împotriva deciziei respective la Tribunal Administrativo e Fiscal de Porto (Tribunalul Administrativ și Fiscal din Porto, Portugalia), care a admis această din urmă cale de atac printr‑o hotărâre din 17 decembrie 2021.

Administrația vamală a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Supremo Tribunal Administrativo (Curtea Administrativă Supremă, Portugalia), care este instanța de trimitere, invocând o eroare de drept în măsura în care prin hotărârea menționată se constată printre altele o încălcare a regulamentului de abrogare și a efectelor sale abrogatorii.

În special, aceasta susține în fața instanței de trimitere că, contrar celor enunțate în hotărârea în primă instanță, abrogarea Regulamentului nr. 91/2009 efectuată prin regulamentul de abrogare nu echivalează cu o anulare pentru nelegalitate care determină nevaliditatea cu efecte ex tunc a Regulamentului nr. 91/2009, ci produce efecte la data intrării în vigoare a regulamentului de abrogare, astfel încât ar fi fost necesar să se garanteze menținerea taxelor antidumping născute înainte de această dată pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii.

NT susține în fața instanței de trimitere că, dimpotrivă, de la intrarea în vigoare a regulamentului de abrogare, autoritățile portugheze nu mai puteau continua să procedeze la impunerea taxelor antidumping în temeiul Regulamentului nr. 91/2009, indiferent de data importurilor în cauză, din moment ce nu mai exista un temei legal pentru aceste taxe.

Astfel, din considerentele regulamentului de abrogare ar reieși că abrogarea Regulamentului nr. 91/2009 era motivată de neconformitatea sa, constatată de OSL, cu anumite dispoziții ale Acordului antidumping al OMC, astfel încât această abrogare ar avea caracterul unei anulări întemeiate pe constatarea nevalidității, cu efecte ex tunc.

Instanța de trimitere consideră că trebuie să se stabilească domeniul de aplicare și întinderea efectelor de abrogare care decurg din regulamentul de abrogare, cu alte cuvinte, să se stabilească dacă, deși abrogarea efectuată prin acest regulament a produs efecte la 28 februarie 2016, regimul juridic al Regulamentului nr. 91/2009, care a fost abrogat, și anume taxele antidumping pe care le prevede, s‑ar aplica unor importuri care au intervenit în lunile mai și iunie 2010, perioadă în care acest din urmă regulament era încă în vigoare, dar care au făcut obiectul unei impuneri, printre altele în ceea ce privește taxele antidumping, abia în luna martie 2018, când regulamentul menționat fusese abrogat.

În aceste condiții, Supremo Tribunal Administrativo (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolul 2 din [regulamentul de abrogare] poate fi interpretat în sensul că abrogarea taxelor antidumping, pe lângă faptul că produce efecte pentru viitor începând de la 28 februarie 2016, afectează și importurile de elemente de fixare supuse acestor taxe intervenite până la 27 februarie 2016, dar pentru care impunerea (de taxe antidumping și alte taxe) a avut loc la o dată ulterioară celei de 28 februarie 2016 (recuperare ulterioară)? 2) Răspunsul la prima întrebare este diferit în cazul în care se ține seama de faptul că recuperarea ulterioară are la origine un certificat extras […] din dosarul unei anchete penale inițiate pe baza elementelor de probă furnizate de [OLAF], în cadrul dosarului anchetei OLAF CASE OF/2010/0697, AAA 2010/016-(2012)S01, în care s‑a concluzionat că marfa exportată către Comunitatea Europeană în containerele […] și […] la 3 aprilie 2010 și în containerele […] și […] la 24 aprilie 2010 era de origine nepreferențială chineză?”

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 din regulamentul de abrogare este necesar să fie interpretat în sensul că abrogarea taxelor antidumping pe care o realizează se opune ca, în cadrul unei recuperări ulterioare efectuate după data intrării în vigoare a regulamentului respectiv, să se procedeze la perceperea acestor taxe antidumping și, dacă este cazul, a altor taxe aferente, în privința importurilor de produse supuse taxelor antidumping realizate anterior acestei date. În plus, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă răspunsul la această întrebare este diferit dacă respectiva recuperare ulterioară își are originea într‑un document extras din dosarul unei anchete penale inițiate pe baza elementelor de probă furnizate de OLAF.

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie amintit, cu titlu introductiv, că din articolul 201 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2913/92 reiese că o datorie vamală la import poate să ia naștere printre altele prin punerea în liberă circulație a mărfurilor supuse taxelor la import, această datorie luând naștere în momentul acceptării declarației vamale în cauză.

În speță, este necesar să se arate că, astfel cum reiese din decizia de trimitere, importurile de elemente de fixare în discuție în litigiul principal au fost efectuate și ulterior au fost declarate în vamă în cursul lunilor mai și iunie 2010, așadar, într‑o perioadă în care Regulamentul nr. 91/2009 privind impunerea taxelor antidumping vizate era aplicabil acestor importuri.

Prin urmare, este cert că, în urma importurilor menționate, taxele antidumping impuse prin Regulamentul nr. 91/2009 și alte taxe aferente erau datorate, chiar dacă inițial aceste taxe nu au fost impuse și percepute din cauza datelor cuprinse în declarațiile vamale, care s‑au dovedit ulterior incorecte în ceea ce privește originea produselor importate.

Prin intermediul întrebărilor formulate, instanța de trimitere urmărește să se stabilească în esență dacă abrogarea taxelor antidumping impuse prin Regulamentul nr. 91/2009, efectuată la articolul 2 din regulamentul de abrogare, are ca efect faptul că aceste taxe antidumping nu mai pot fi percepute în cadrul unei recuperări ulterioare.

În această privință, trebuie arătat mai întâi că, potrivit articolului 2 din regulamentul de abrogare, abrogarea taxelor antidumping menționate la articolul 1 din acesta, printre care cele impuse prin Regulamentul nr. 91/2009, produce efecte de la data intrării în vigoare a aceluiași regulament și nu servește ca bază pentru rambursarea taxelor percepute înaintea acestei date.

Or, nu reiese nicidecum din acest text că abrogarea taxelor antidumping prevăzută la articolul 1 din regulamentul respectiv s‑ar aplica în mod retroactiv. Dimpotrivă, după cum Curtea a putut deja să constate, articolul 2 din regulamentul de abrogare prevede expirarea acestor taxe de la data intrării sale în vigoare și exclude orice efect retroactiv (Hotărârea din 18 octombrie 2018, Internacional de Productos Metálicos/Comisia, C‑145/17 P, EU:C:2018:839, punctul 57).

În special, contrar celor susținute de NT, precizarea, care figurează în acest articol 2, potrivit căreia abrogarea taxelor antidumping vizate nu servește ca bază pentru rambursarea taxelor percepute înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament nu poate fi înțeleasă în sensul că instituie o excepție unică de la efectul retroactiv al acestei abrogări. Astfel, această precizare confirmă lipsa retroactivității.

De asemenea, trebuie respinsă susținerea NT potrivit căreia abrogarea taxelor antidumping vizate ar avea în realitate caracterul unei anulări pentru nelegalitate cu consecința unor efecte ex tunc, având în vedere neconformitatea Regulamentului nr. 91/2009 cu acordurile OMC, așa cum a fost constatată prin deciziile OSL din 28 iulie 2011 și 12 februarie 2016. Astfel, trebuie arătat, pe de o parte, că Curtea a avut deja ocazia să statueze că validitatea Regulamentului nr. 91/2009 nu poate fi apreciată în raport cu acordurile din anexele 1-3 la Acordul de instituire a OMC și în special în raport cu aceste hotărâri ale OSL (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 octombrie 2018, Rotho Blaas, C‑207/17, EU:C:2018:840, punctul 56, și Hotărârea din 11 ianuarie 2024, Eurobolt și alții/Comisia și Stafa Group, C‑517/22 P, EU:C:2024:9, punctul 88, precum și jurisprudența citată).

Pe de altă parte, Curtea a constatat deja că abrogarea unui act al Uniunii de către autorul său, astfel cum a fost efectuată prin regulamentul de abrogare în ceea ce privește Regulamentul nr. 91/2009, nu poate fi asimilată unei constatări a nelegalității acestui act cu efecte ex tunc întrucât o asemenea abrogare nu produce efecte decât pentru viitor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 ianuarie 2024, Eurobolt și alții/Comisia și Stafa Group, C‑517/22 P, EU:C:2024:9, punctele 88 și 89).

Rezultă că abrogarea, astfel cum este prevăzută la articolele 1 și 2 din regulamentul de abrogare, a taxelor antidumping impuse printre altele prin Regulamentul nr. 91/2009 nu poate fi interpretată ca o anulare pentru nelegalitate care afectează validitatea acestui din urmă regulament și care ar putea în acest temei să producă efecte asupra aplicării sale unor importuri precum cele în discuție în litigiul principal, anterioare intrării în vigoare a acestei abrogări.

În consecință, întrucât abrogarea Regulamentului nr. 91/2009 nu produce efecte decât în privința importurilor efectuate de la data intrării în vigoare a regulamentului de abrogare, aceasta nu poate afecta nici nașterea unei datorii vamale referitoare la taxele antidumping și la alte taxe aferente pentru importurile efectuate anterior acestei date sub imperiul Regulamentului nr. 91/2009, nici recuperarea ulterioară a taxelor menționate, în pofida faptului că acest din urmă regulament nu mai este în vigoare la momentul recuperării respective.

Din considerațiile care precedă reiese că intervenția recuperării ulterioare pe baza unui document extras din dosarul unei anchete penale, pe de o parte, și originea elementelor de probă utilizate în cadrul acestui dosar, pe de altă parte, sunt ca atare lipsite de relevanță în ceea ce privește efectele în timp ale abrogării taxelor antidumping în discuție în litigiul principal, în special în ceea ce privește impunerea acestora în cadrul unei recuperări efectuate după abrogarea respectivă.

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolul 2 din regulamentul de abrogare trebuie interpretat în sensul că abrogarea taxelor antidumping pe care o realizează nu se opune ca, în cadrul unei recuperări ulterioare efectuate după data intrării în vigoare a regulamentului respectiv, să se procedeze la perceperea acestor taxe antidumping și, dacă este cazul, a altor taxe aferente, în privința importurilor de produse supuse taxelor antidumping realizate anterior acestei date. Faptul că această recuperare ulterioară își are originea într‑un document extras din dosarul unei anchete penale inițiate pe baza elementelor de probă furnizate de OLAF nu are nicio relevanță în această privință.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a noua)

4 octombrie 2024 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la cheltuielile de judecată