Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 4 mai 2023.#Kapniki A. Michailidis AE împotriva Organismos Pliromon kai Elenchou Koinotikon Enischiseon Prosanatolismou kai Engyiseon (OPEKEPE) și Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon.#Cerere de decizie preliminară formulată de Symvoulio tis Epikrateias.#Trimitere preliminară – Agricultură – Regulamentul (CEE) nr. 2062/92 – Articolul 3 alineatul (3) – Validitate – Organizarea comună a piețelor – Tutun brut – Prime acordate cumpărătorilor de foi de tutun – Reducerea acestor prime în funcție de cantitatea de tutun din clase, categorii sau calități inferioare achiziționată – Principiile neretroactivității și protecției încrederii legitime.#Cauza C-99/22.

Cererea de decizie preliminară privește validitatea articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2062/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 de stabilire, pentru recolta anului 1992, a prețurilor orientative, a prețurilor de intervenție și a primelor acordate cumpărătorilor de foi de tutun, a prețurilor de intervenție derivate ale tutunului ambalat, a calităților de referință, precum și a zonelor de producție (JO 1992, L 215, p. 22).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Kapniki A. Michaïlidis AE, pe de o parte, și Organismos Pliromon kai Elenchou Koinotikon Enischiseon Prosanatolismou kai Engyiseon (OPEKEPE) (Organismul de plată și de control al ajutoarelor comunitare de orientare și de garantare, Grecia) și Ypourgos Agrotikis Anaptyxis kai Trofimon (ministrul dezvoltării agricole și al produselor alimentare, Grecia), pe de altă parte, în legătură cu anularea unei decizii a Ethnikos Organismos Kapnou (Oficiul Național al Tutunului, Grecia), adoptată în temeiul Regulamentului nr. 2062/92 și prin care se impune rambursarea de către această societate a unei prime pentru motivul că aceasta i‑a fost acordată în mod nejustificat.

Al șaselea considerent al Regulamentului (CEE) nr. 727/70 al Consiliului din 21 aprilie 1970 privind organizarea comună a piețelor în sectorul tutunului brut (JO 1970, L 94, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 860/92 al Consiliului din 30 martie 1992 (JO 1992, L 91, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 727/70”), avea următorul cuprins: „întrucât aceste obiective pot fi atinse printr‑un regim de intervenție bazat pe un sistem de prețuri orientative și de intervenție care presupune, pe de o parte, obligația de achiziționare la prețul de intervenție și, pe de altă parte, acordarea de prime utilizatorilor care achiziționează foile de tutun direct de la producătorii comunitari; întrucât acest regim trebuie aplicat astfel încât să se încurajeze ameliorarea calității și adaptarea producției, în special în sensul conversiei culturilor către soiuri mai solicitate sau mai competitive”.

Articolul 2 alineatul (3) din acest regulament prevedea: „(3) Prețurile orientative și de intervenție sunt stabilite: (a) pentru foile de tutun care nu au fost supuse operațiunilor de primă procesare și de ambalare; (b) pentru fiecare dintre soiurile din producția Comunității cultivat în zone de producție recunoscute; (c) și pentru o calitate de referință a fiecărui soi, definită în caracteristicile acestuia și suficient de reprezentativă pentru calitatea unei recolte normale. Totuși, aceste prețuri pot fi diferențiate pentru același soi pentru zone specifice de producție în sensul articolului 4 alineatul (5).”

Articolul 3 alineatele (1) și (3) din regulamentul menționat prevedea: „(1) Se acordă o primă persoanelor fizice sau juridice care achiziționează foi de tutun direct de la cultivatorii din Comunitate. Prima specială se acordă doar cumpărătorilor: i) care au încheiat cu cultivatorii contractele de cultură europene înainte de data care va fi stabilită în conformitate cu dispozițiile alineatului (3); […] (3) Normele de aplicare a prezentului articol, în special cele care prevăd mijloacele administrative de control, se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17. Aceste norme stabilesc clauzele care trebuie să figureze în mod obligatoriu în contracte, în special mențiunea prețului acordat cultivatorului și a cuantumului primei la care dă dreptul contractul.”

Potrivit articolului 4 alineatele (3) și (4) din același regulament: „(3) Cuantumul primei se stabilește astfel: […] (b) pentru fiecare dintre soiurile din producția Comunității care provin din zone de producție recunoscute și pentru calitatea de referință corespunzătoare. Cuantumul primei astfel stabilit este valabil pentru toate tutunurile din soiul în cauză. Cu toate acestea, în măsura în care, pentru un anumit soi, acordarea unei prime de aceeași valoare tutunurilor de diferite calități ale acestui soi riscă să împiedice buna funcționare a organizării comune a piețelor și adaptarea calitativă a producției la nevoile utilizatorilor, cuantumul primei poate fi stabilit, cu titlu excepțional, pentru calități diferite de cea reținută drept calitate de referință, la un cuantum superior sau inferior celui aplicabil în mod normal tuturor tutunurilor aparținând soiului. Totuși, acest cuantum poate fi diferențiat pentru același soi pentru zone specifice de producție în sensul alineatului (5). (4) În fiecare an, înainte de 1 noiembrie, cuantumul primei pentru fiecare soi, valabil pentru recolta anului calendaristic următor, se stabilește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43 alineatul (2) din Tratatul [CEE].”

În vederea limitării oricărei creșteri a producției de tutun în Uniunea Europeană și a descurajării în același timp a producției de soiuri care prezintă dificultăți de comercializare, Regulamentul (CEE) nr. 1114/88 al Consiliului din 25 aprilie 1988 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 727/70 de instituire a unei organizări comune a piețelor în sectorul tutunului brut (JO 1988, L 110, p. 35) a adăugat un alineat (5) la articolul 4 din acest din urmă regulament. Această dispoziție prevedea: „Consiliul stabilește în fiecare an, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 43 alineatul (2) din Tratatul [CEE], pentru fiecare dintre soiurile sau grupurile de soiuri de tutun din producția comunitară pentru care se stabilesc prețurile și primele, o cantitate maximă garantată, în funcție printre altele de condițiile pieței și de condițiile socioeconomice și agronomice ale regiunilor în cauză. Cantitatea maximă globală pentru Comunitate se stabilește pentru fiecare dintre recoltele din anii 1988, 1989 și 1990 la 385000 de tone de foi de tutun. […]”

Condițiile și cerințele referitoare la contractele de cultură prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 727/70 au fost definite de Regulamentul (CEE) nr. 1726/70 al Comisiei din 25 august 1970 privind modalitățile de acordare a primei pentru foile de tutun (JO 1970, L 191, p. 1).

Articolul 2b alineatele (1), (3) și (4) din Regulamentul nr. 1726/70, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 1413/91 al Comisiei din 29 mai 1991 (JO 1991, L 135, p. 15) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1726/70”), prevedea: „(1) Contractul de cultură […] care trebuie să conțină cel puțin elementele prevăzute la punctele 1-12 din anexă se încheie între următoarele părți: a) un cumpărător de foi de tutun care supune tutunul respectiv operațiunilor de primă procesare și ambalare, denumit în continuare «cumpărătorul», și (b) un cultivator de tutun sau cultivatori asociați, denumiți în continuare «vânzătorul». […] (3) Contractul de cultură poate fi anual sau multianual. Cu excepția cazurilor de forță majoră, acesta trebuie încheiat înainte de data de 1 iunie a anului primei sale aplicări. […] (4) În contractul de cultură trebuie să figureze în mod obligatoriu: (a) prețul contractual de bază; (b) criteriile care servesc la definirea prețului de achiziție final, în special: – prețul orientativ fix pentru recolta în cauză; – nivelul primei corespunzătoare. […]”

Anexa la Regulamentul nr. 1726/70 conținea un contract‑tip de cultură european, ale cărui puncte 1, 4, 5 și 8 aveau următorul cuprins: „(1) Vânzătorul se angajează să cultive pentru recolta/recoltele […] 19…, tutun după următoarea schemă: […] Randament maxim:... kg/ha și să efectueze uscarea în conformitate cu cerințele specifice soiului în cauză. […] (4) Vânzătorul se angajează să livreze cumpărătorului, în limita producției maxime stabilite la punctul 1, totalitatea tutunului recoltat de pe suprafața care face obiectul prezentului contract. (5) Cumpărătorul se angajează să achiziționeze în limita producției maxime stabilite la punctul 1 totalitatea tutunului recoltat de pe suprafața care face obiectul prezentului contract și care corespunde caracteristicilor calitative minime prevăzute la articolul 6 alineatul (2) din [Regulamentul (CEE) nr. 1727/70 al Comisiei din 25 august 1970 privind modalitățile de intervenție în sectorul tutunului brut (JO 1970, L 191, p. 5)]. […] (8) Prețul contractual al calității de referință la care se face referire în legislația comunitară este egal cu … pe kg […] Fără a aduce atingere dispoziției prevăzute la paragraful precedent, în cazul în care prețurile sau prima aferente soiului de tutun menționat la primul punct din prezentul contract se modifică printr‑un regulament comunitar, cumpărătorul și vânzătorul renegociază prețul contractual. În cazul în care aceste prețuri sau prime se modifică prin aplicarea dispozițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (5) din [Regulamentul nr. 727/70], prețul contractual se ajustează în funcție de modificarea prețurilor și a primelor.”

Primul, al treilea și al șaptelea considerent ale Regulamentului nr. 2062/92 au următorul cuprins: „întrucât Comisia [Europeană] a propus o reformă a organizării comune a pieței tutunului care se va aplica începând cu recolta din 1993; întrucât, prin urmare, este necesar să se mențină, pentru recolta din 1992, dispozițiile aplicabile recoltei precedente, sub rezerva unor modificări indispensabile pentru a asigura tranziția către noul regim; întrucât, în vederea acestuia, stabilirea cantității maxime garantate pe soiuri sau grupe de soiuri prevăzută la articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din [Regulamentul nr. 727/70] nu este necesară pentru recolta din 1993; […] întrucât prețurile orientative și prețurile de intervenție pentru foile de tutun trebuie stabilite în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din [Regulamentul nr. 727/70] pentru a încuraja orientarea producției, în special în sensul conversiei culturilor în soiurile cele mai solicitate, cele mai competitive, precum și cele mai puțin dăunătoare pentru sănătate; […] întrucât prima este identică pentru toate tutunurile din soiul respectiv, indiferent de calitatea tutunului livrat; întrucât rezultatul este, cu toate acestea, stimularea producerii de tutun de calitate inferioară; întrucât este necesar, prin urmare, să se reducă cuantumul primei pentru cantitățile de tutun de calitate inferioară cumpărate de un procesator peste un procent corespunzător cantității normale de tutun de calitate inferioară în raport cu întreaga recoltă”.

Articolul 3 din acest regulament prevedea: „(1) Pentru recolta din 1992, prețurile orientative și de intervenție și cuantumurile primei acordate cumpărătorilor de foi de tutun, prevăzute la articolele 2 și 3 din [Regulamentul nr. 727/70], precum și prețurile de intervenție derivate ale tutunului ambalat menționate la articolul 6 din regulamentul respectiv sunt stabilite în anexa IV la prezentul regulament. […] (3) În cazul în care cantitatea de tutun din clase, categorii sau calități inferioare achiziționată de un procesator depășește, în raport cu totalul achizițiilor sale pentru soiul în cauză, procentul indicat în anexa IV, prima se reduce cu 30 % pentru cantitatea care depășește procentul în cauză.”

Anexa IV la regulamentul menționat prevedea, sub numărul de ordine 18, că, în ceea ce privește gradul IV din soiul „Katerini și soiuri similare”, procentul prevăzut la articolul 3 alineatul (3) din același regulament era de 20 %.

Reclamanta din litigiul principal a încheiat, înainte de 1 iunie 1992, contracte de achiziție de tutun din soiul Katerini cu producători de tutun pentru recolta anului 1992. Ulterior, aceasta a primit, cu titlu de avans, prima prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 727/70.

Printr‑o decizie din 22 septembrie 1995, Ethnikos Organismos Kapnou (Oficiul Național al Tutunului) a invitat reclamanta din litigiul principal să ramburseze, ca sumă primită în mod nejustificat și în temeiul articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92, o parte din prima în cuantum de 51564843 de drahme grecești (GRD) (aproximativ 151327 de euro) care îi fusese acordată, pentru motivul că avansul pe care îl primise în temeiul acestei prime era mai mare decât cel la care avea dreptul. Astfel, potrivit Ethnikos Organismos Kapnou (Oficiul Național al Tutunului), cantitatea de tutun de categorie inferioară cumpărată de reclamanta din litigiul principal reprezenta un procent de peste 20 % din achizițiile sale totale.

Reclamanta din litigiul principal a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii la Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat, Grecia), instanța de trimitere, care a trimis această acțiune la Dioikitiko Protodikeio Athinon (Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Atena, Grecia), pentru ca aceasta să fie tranșată ca acțiune de drept comun. În fața acestei din urmă instanțe, reclamanta din litigiul principal a invocat printre altele nevaliditatea articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92, ca urmare a caracterului retroactiv al acestei dispoziții și a încălcării principiului protecției încrederii legitime. Dioikitiko Protodikeio Athinon (Tribunalul Administrativ de Primă Instanță din Atena) a respins, prin hotărâre judecătorească, acțiunea menționată ca nefondată.

Reclamanta din litigiul principal a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Dioikitiko Efeteio Athinon (Curtea Administrativă de Apel din Atena, Grecia), care l‑a respins pentru motivul, pe de o parte, că articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92 era lipsit de efect retroactiv, dat fiind că această dispoziție nu se raporta la data încheierii contractelor de cultură în cauză, ci la calitatea tutunului, și, pe de altă parte, că acest regulament nu încălca principiul protecției încrederii legitime.

Reclamanta din litigiul principal a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat). Acesta ridică problema validității dispoziției menționate, în măsura în care aceasta ar putea fi contrară principiilor neretroactivității normelor de drept și protecției încrederii legitime.

Mai precis, această instanță consideră că articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92 avea efect retroactiv, dat fiind că acest regulament fusese publicat la 30 iulie 1992, și anume după data expirării termenului prevăzut de Regulamentul nr. 1726/70 pentru încheierea contractelor de cultură între producători și procesatori, privind recolta pentru anul 1992. În această privință, instanța menționată apreciază că, deși reducerea primei prevăzute la acest articol 3 alineatul (3) urmărea îmbunătățirea calității soiurilor de tutun cultivate și, astfel, a competitivității acestora, un asemenea obiectiv, care era conform cu obiectivele organizării comune a piețelor în sectorul tutunului, nu putea fi atins la data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 2062/92, din moment ce, la acea dată, termenul respectiv expirase, iar operatorii de pe piața relevantă deciseseră deja orientarea producției, fără să fie posibil a se atinge acest obiectiv în cadrul recoltei pentru anul 1992. În consecință, aceeași instanță ridică problema validității articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92.

Pe de altă parte, instanța de trimitere consideră că, prin faptul că prevede o reducere a primei pentru tutunul de calitate inferioară, Regulamentul nr. 2062/92 este susceptibil să încalce principiul protecției încrederii legitime, din moment ce, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 727/70, cuantumul primei care era valabil pentru recolta anului în cauză trebuia stabilit înainte de data de 1 noiembrie a anului precedent și întrucât, în orice caz, contractele de cultură trebuiau încheiate înainte de data de 1 iunie a fiecărui an.

În aceste condiții, Symvoulio tis Epikrateias (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 3 alineatul (3) din [Regulamentul nr. 2062/92], care prevede că, în cazul în care cantitatea de foi de tutun de calitate inferioară cumpărată de un procesator depășește, în raport cu totalul achizițiilor pentru soiul în cauză, procentul maxim prevăzut în anexa IV [la acest regulament], prima se reduce cu 30 % pentru cantitatea care depășește procentul respectiv, încalcă principiul neretroactivității normelor juridice și principiul protecției încrederii legitime?”

Prin întrebarea preliminară formulată, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92 este valabil în raport cu principiile neretroactivității normelor de drept și protecției încrederii legitime.

Cu titlu preliminar, trebuie amintit că, deși, în general, principiul securității juridice se opune ca aplicarea în timp a unui act al Uniunii să aibă un punct de plecare stabilit la o dată anterioară publicării sale, situația poate fi diferită, în mod excepțional, atunci când acest lucru este impus de un scop de interes general și când încrederea legitimă a persoanelor interesate este pe deplin respectată, precum și în măsura în care rezultă cu claritate din dispozițiile, din finalitatea sau din ansamblul normelor avute în vedere că trebuie să le fie atribuit un astfel de efect [Hotărârea din 30 aprilie 2019, Italia/Consiliul (Cota de pescuit pentru peștele‑spadă mediteraneean), C‑611/17, EU:C:2019:332, punctul 106 și jurisprudența citată].

În aceste condiții, este necesar, într‑o primă etapă, să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92, potrivit căruia, atunci când cantitatea de tutun din clase, categorii sau calități inferioare achiziționată de un procesator depășește, în raport cu totalul achizițiilor sale pentru soiul în cauză, procentul indicat în anexa IV la acest regulament, prima se reduce cu 30 % pentru cantitatea care depășește procentul respectiv, are efect retroactiv. În cazul unui răspuns afirmativ, va fi necesar să se verifice, într‑o a doua etapă, dacă aplicarea retroactivă a acestei dispoziții poate fi admisă, conform jurisprudenței citate la punctul anterior din prezenta hotărâre.

În ceea ce privește, în primul rând, aprecierea efectului retroactiv al articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92, este necesar să se constate că acest regulament a fost publicat la 30 iulie 1992. Or, reiese din cuprinsul articolului 2b alineatul (3) din Regulamentul nr. 1726/70 că, pentru a avea dreptul, pentru recolta din 1992, la prima prevăzută la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 727/70, persoanele fizice sau juridice care cumpără foi de tutun de la cultivatori trebuiau, cu excepția cazurilor de forță majoră, să încheie cu acestea din urmă contracte de cultură cel târziu înainte de 1 iunie 1992.

În aceste condiții, este necesar să se concluzioneze că Regulamentul nr. 2062/92, inclusiv articolul 3 alineatul (3) din acesta, avea efect retroactiv, din moment ce a fost adoptat la o dată la care persoanele fizice sau juridice care cumpără foi de tutun de la cultivatori ar fi trebuit să își asume deja, în privința acestora din urmă, angajamente contractuale obligatorii în ceea ce privește achiziționarea producției lor (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 iulie 1991, Crispoltoni, C‑368/89, EU:C:1991:307, punctele 14-16).

De asemenea, acest efect retroactiv rezulta din faptul că, în temeiul acestei dispoziții, stabilirea anuală a cuantumului primei pentru recolta anului 1992 avusese loc în luna iunie 1992, în timp ce, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 727/70, aceasta ar fi trebuit să intervină înainte de 1 noiembrie 1991.

În ceea ce privește, în al doilea rând, problema dacă aplicarea retroactivă a articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92 poate fi justificată de un scop de interes general care ar impune‑o, trebuie arătat că aplicarea retroactivă a acestui regulament, inclusiv a articolului 3 alineatul (3) din acesta, decurge în mod imperativ din necesitatea de a atinge obiectivul fundamental urmărit de organizarea comună a piețelor în sectorul tutunului pentru anul 1992, și anume furnizarea unui sprijin financiar producătorilor și procesatorilor de tutun.

În aceste condiții, este necesar, în al treilea rând, să se examineze dacă principiul protecției încrederii legitime a fost respectat în mod corespunzător. În această privință, trebuie amintit că, deși acest principiu face parte dintre principiile fundamentale ale Uniunii, nu este justificat ca operatorii economici să aibă încredere legitimă în menținerea unei situații existente care poate fi modificată în cadrul puterii de apreciere a instituțiilor comunitare, în special într‑un domeniu precum cel al organizărilor comune ale piețelor, al căror obiect implică o adaptare constantă în funcție de fluctuațiile situației economice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 1994, Crispoltoni și alții, C‑133/93, C‑300/93 și C‑362/93, EU:C:1994:364, punctul 57, Hotărârea din 17 septembrie 1998, Pontillo, C‑372/96, EU:C:1998:412, punctul 22, precum și Hotărârea din 26 iunie 2012, Polonia/Comisia, C‑335/09 P, EU:C:2012:385, punctul 180 și jurisprudența citată).

Rezultă că operatorii economici nu pot invoca un drept dobândit la menținerea unui avantaj care rezultă pentru ei din instituirea unei organizări comune a piețelor și de care au beneficiat la un moment dat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 1994, Crispoltoni și alții, C‑133/93, C‑300/93 și C‑362/93, EU:C:1994:364, punctul 58, precum și Hotărârea din 17 septembrie 1998, Pontillo, C‑372/96, EU:C:1998:412, punctul 23 și jurisprudența citată).

Acest lucru este valabil cu atât mai mult atunci când, precum în litigiul principal, reglementarea Uniunii aplicabilă, în speță Regulamentul nr. 727/70, obliga Consiliul să stabilească în fiecare an, în special în funcție de evoluția piețelor și de nocivitatea diferitor soiuri de tutun, prețurile, precum și primele pentru acestea, și prevedea în mod expres eventualitatea unei reduceri a acestor prețuri și a acestor prime (a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 septembrie 1998, Pontillo, C‑372/96, EU:C:1998:412, punctul 24).

Astfel, de la publicarea Regulamentului nr. 1114/88, toți operatorii în cauză erau conștienți de situația de incertitudine care decurgea din faptul că stabilirea anuală a prețurilor și a primelor nu avusese încă loc. În special, atât timp cât legiuitorul Uniunii nu stabilise prețurile și primele aferente recoltării tutunului pentru anul 1992, acești operatori nu puteau avea o încredere legitimă în menținerea unui anumit nivel al prețurilor și primelor în discuție.

De asemenea, trebuie arătat că, în temeiul articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 727/70, cuantumul primei putea fi stabilit, cu titlu excepțional, pentru calități diferite de cea reținută drept calitate de referință, la un cuantum superior sau inferior celui aplicabil în mod normal tuturor tutunurilor din soiul în cauză. În plus, astfel cum reieșea din cuprinsul articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92, interpretat în lumina primului, a celui de al treilea și a celui de al șaptelea considerent ale acestuia, regulamentul menționat urmărea să descurajeze producția din clase, categorii sau calități inferioare a soiurilor de tutun care prezentau dificultăți de comercializare pentru a limita producția de tutun în cadrul Uniunii în general.

De altfel, trebuie amintit că din cuprinsul articolului 2b alineatul (1) din Regulamentul nr. 1726/70 coroborat cu punctul 8 din anexa la acest regulament reiese că contractele de cultură încheiate între cumpărători și cultivatori conțineau o clauză care prevedea o renegociere a prețului contractual în cazul modificării printre altele a primei acordate cumpărătorilor.

Prin urmare, este necesar să se constate că încrederea legitimă a operatorilor menționați nu a fost încălcată prin articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92.

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se conchidă că examinarea întrebării adresate nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 3 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2062/92 în raport cu principiile neretroactivității normelor de drept și protecției încrederii legitime.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea)

4 mai 2023 ( *1 )

Hotărâre

Dreptul Uniunii

Regulamentul nr. 727/70

Regulamentul nr. 1726/70

Regulamentul nr. 2062/92

Litigiul principal și întrebarea preliminară

Cu privire la întrebarea preliminară

Cu privire la cheltuielile de judecată