Concluziile avocatului general P. Pikamäe prezentate la 13 iulie 2023.#IL împotriva Regionalna direktsia „Avtomobilna administratsia” Pleven.#Cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad - Gabrovo.#Trimitere preliminară – Transporturi – Directiva 2006/126/CE – Articolul 7 alineatele (1) și (3) – Permis de conducere – Eliberarea, valabilitatea și reînnoirea – Aptitudini fizice și mentale necesare pentru conducere – Examene medicale – Frecvență – Document care atestă aptitudinea psihologică a conducătorilor auto.#Cauza C-227/22.

Prezenta cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad – Gabrovo (Tribunalul Administrativ din Gabrovo, Bulgaria) în temeiul articolului 267 TFUE are ca obiect interpretarea dispozițiilor Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere ( 2 ).

Această cerere a fost prezentată în cadrul unui litigiu între IL, resortisant bulgar, și Regionalna direktsia „Avtomobilna administratsia” Pleven (Direcția Regională „Administrația Autovehiculelor” din Plevna, Bulgaria) cu privire la o decizie prin care lui IL i s‑a aplicat o sancțiune administrativă pentru motivul că nu a putut prezenta un certificat valabil de aptitudine psihologică, după cum impune legislația națională, cu ocazia unui control rutier.

În prezenta cauză, Curtea este chemată să se pronunțe asupra întinderii armonizării vizate de Directiva 2006/126, precum și asupra competenței statelor membre de a adopta măsuri mai stricte pentru garantarea siguranței rutiere. Curtea va trebui să stabilească dacă certificatul de aptitudine psihologică impus de legislația bulgară constituie o măsură care se încadrează în mecanismele prevăzute de directiva respectivă sau dacă trebuie mai degrabă să fie considerat un obstacol nejustificat în calea liberei circulații a persoanelor și, prin urmare, o măsură incompatibilă cu unul dintre obiectivele principale urmărite de legiuitorul Uniunii. Un aspect‑cheie al prezentei cauze va consta în stabilirea funcției certificatului de aptitudine psihologică în discuție și în clarificarea chestiunii dacă acest document este superfluu, având în vedere valoarea probatorie pe care o are deja permisul de conducere.

Articolul 7 din Directiva 2006/126 prevede: „(1) Permisele de conducere se eliberează numai solicitanților care: (a) au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului și un test teoretic și îndeplinesc normele medicale, în conformitate cu dispozițiile anexelor II și III; […] (2) (a) De la 19 ianuarie 2013, permisele eliberate de statele membre pentru categoriile AM, A1, A2, A, B, B1 și BE au o valabilitate administrativă de 10 ani. Un stat membru poate decide că permisele pe care le eliberează pentru aceste categorii au o valabilitate administrativă de până la 15 ani. (b) De la 19 ianuarie 2013, permisele eliberate de statele membre pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E au o valabilitate administrativă de 5 ani. […] (3) Reînnoirea permiselor de conducere în momentul în care valabilitatea lor administrativă expiră este supusă următoarelor condiții: (a) îndeplinirea în continuare a normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale pentru conducere prevăzute la anexa III pentru permisele de conducere din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E și […] Statele membre pot limita perioada de valabilitate administrativă prevăzută la alineatul (2) a permiselor de conducere eliberate șoferilor începători pentru orice categorie, în vederea aplicării unor măsuri specifice pentru acești conducători auto, în scopul îmbunătățirii siguranței rutiere. Statele membre pot limita perioada de valabilitate administrativă a primului permis eliberat conducătorilor auto începători pentru categoriile C și D la 3 ani, pentru a putea aplica măsuri specifice pentru acești conducători auto, în scopul îmbunătățirii siguranței lor rutiere. Statele membre pot limita perioada de valabilitate administrativă prevăzută la alineatul (2) a permiselor de conducere individuale pentru orice categorie, în cazul în care acest lucru este considerat necesar, în vederea creșterii frecvenței controalelor medicale sau pentru aplicarea altor măsuri specifice, cum ar fi restricțiile pentru persoanele care încalcă normele rutiere. […]”

Anexa III la această directivă, intitulată „Norme minime privind aptitudinile fizice și mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul”, prevede: „DEFINIȚII (1) În sensul prezentei anexe, conducătorii auto se clasifică în două grupe: 1.1. Grupa 1: Conducători auto ai vehiculelor din categoriile A, A1, A2, AM, B, B1 și BE. 1.2. Grupa 2: Conducători auto ai vehiculelor din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E. […] EXAMENE MEDICALE […] (4) Grupa 2: Candidații efectuează examenele medicale înainte de eliberarea inițială a permisului de conducere, iar apoi conducătorii auto vor fi controlați în conformitate cu sistemul național în vigoare din statul membru de reședință obișnuită ori de câte ori permisul lor de conducere este reînnoit. (5) Normele stabilite de statele membre pentru eliberarea sau orice reînnoire ulterioară a permisului de conducere pot fi mai stricte decât cele menționate în prezenta anexă. […] TULBURĂRI MINTALE Grupa 1: 13.1. Permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto care suferă de: tulburări mintale grave, congenitale sau dobândite datorită afecțiunilor, traumelor sau intervențiilor neurochirurgicale; înapoiere mintală gravă; probleme comportamentale grave datorită vârstei sau tulburări grave ale capacității de judecată, comportament sau adaptabilitate, în afara cazurilor în care solicitarea lor este însoțită de un aviz medical autorizat și, în cazul în care este necesar, sub rezerva controalelor medicale periodice. Grupa 2: 13.2. Autoritatea medicală competentă acordă atenția cuvenită riscurilor și pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care intră în definirea acestei grupe. […]”.

Articolul 51 alineatul (4) din Zakon za balgarskite lichni dokumenti (Legea privind documentele de identitate bulgare) prevede: „Durata de valabilitate a permiselor de conducere din categoriile С, CE, C1, C1E, D, DE, D1, D1E și Т este de cinci ani.”

Articolul 8 alineatul (1) din Naredba no 36 ot 15.05.2006 za iziskvaniyata za psikhologicheska godnost i usloviyata i reda za provezhdane na psikhologicheskite izsledvaniya na kandidati za pridobivane na pravosposobnost za upravlenie na MPS, na vodachi na MPS i na predsedateli na izpitni komisii i za izdavane na udostovereniya za registratsiya za izvarshvane na psikhologicheski izsledvaniya (Regulamentul nr. 36 din 15 mai 2006 privind cerințele de aptitudine psihologică, precum și condițiile și procedura de examinare psihologică a candidaților la obținerea permisului de conducere, a conducătorilor auto și a președinților comisiilor de examinare și de eliberare a certificatelor de înregistrare pentru efectuarea de examinări psihologice) din 15 mai 2006 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 36”) prevede: „Persoanele în cauză trebuie să prezinte un certificat de aptitudine psihologică de fiecare dată când se angajează ca șofer de taxi sau conducător de vehicule pentru transportul rutier public de persoane și mărfuri ori exercită funcția de președinte al comisiei de examinare pentru obținerea permisului de conducere.”

Articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul nr. 36 prevede: „Certificatul de aptitudine psihologică este valabil pentru o perioadă de trei ani de la data eliberării […].”

Articolul 8 alineatul (4) din acest regulament prevede: „Persoanele menționate la alineatul (1) se supun unui examen psihologic la fiecare trei ani de la data eliberării ultimului certificat.”

Articolul 13 alineatul (1) din Naredba no 1-157 ot 1.10.2002 za usloviyata i reda za izdavane na svidetelstvo za upravlenie na motorni prevozni sredstva, otcheta na vodachite i tyahnata distsiplina (Decretul nr. 1-157 privind condițiile și procedura de eliberare a permiselor de conducere, registrul conducătorilor auto și disciplina acestora) din 1 octombrie 2002 (denumit în continuare „Decretul nr. 1-157”) este redactat după cum urmează: „Prima eliberare a unui permis de conducere se face pe baza unui raport original privind promovarea examenului de conducere trimis din oficiu de către departamentul regional respectiv al Drzhavna avtomobilna inspektsiya [Inspectoratul de Stat pentru Autovehicule, Bulgaria], iar persoana trebuie să prezinte: 1. un formular de cerere însoțit de anexe, în conformitate cu Pravilnik za izdavane na balgarskite lichni dokumenti [Regulamentul privind eliberarea documentelor de identitate bulgare]; […] 3. un certificat eliberat de medicul de familie, de comisiile regionale de experți medicali în domeniul transporturilor (TOLEK) sau de Comisia Centrală de Experți Medicali în domeniul Transporturilor (TTSLEK) care evaluează aptitudinile fizice ale conducătorului auto/candidatului pentru reînnoirea/obținerea permisului de conducere; 4. o copie a certificatului de aptitudine psihologică pentru eliberarea unui permis de conducere pentru categoriile C1, С, D1, D și Ttm (tramvai); 5. o copie a certificatului de absolvire a unui curs de prim ajutor în caz de accident rutier pentru conducătorii auto; 6. o declarație că nu are reședința obișnuită într‑un alt stat membru al Uniunii Europene și că nu deține un permis de conducere valabil eliberat de un stat membru al Uniunii Europene; 7. o copie a certificatului de absolvire a cel puțin primului nivel de învățământ secundar și, în cazul învățământului în străinătate, o confirmare în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Naredba no 11 ot 1 septembri 2016 g. za otsenyavane na rezultatite ot obuchenieto na uchenitsite [Decretul nr. 11 privind evaluarea rezultatelor școlare] din 1 septembrie 2016 […]”

Articolul 15 alineatul (2) din Decretul nr. 1-157 prevede: „Pentru reînnoirea [permisului de conducere] în conformitate cu alineatul (1), conducătorii auto prezintă documentele menționate la articolul 13 alineatul (1) punctele 1, 3 și 6, precum și vechiul permis de conducere.”

În conformitate cu articolul 178c alineatul (5) din Zakon za Dvizhenieto po patishtata (Legea privind circulația rutieră), orice persoană care efectuează activități de taximetrie, de transport pe cont propriu sau de transport public de persoane ori de mărfuri fără un certificat valabil de aptitudine psihologică se pedepsește cu amendă în valoare de 500 de leva (BGN) (aproximativ 255 de euro).

Potrivit articolului 35 punctul 3 din Dopalnitelnite razporedbi na Zakona za izmenenie i dopalnenie na Zakona za dvizhenieto po patishtata (Dispozițiile suplimentare la Legea de modificare și completare a Legii privind circulația rutieră), Legea privind circulația rutieră transpune cerințele Directivei 2006/126.

IL este titularul unui permis de conducere pentru categoriile A, A1, A2, AM, B, B1, C, CE, C1, C1E, D, DE, D1, D1E și și TCT. Permisul său de conducere este valabil pentru perioada 28 noiembrie 2019-28 noiembrie 2024.

La 4 august 2021, IL a fost oprit de organele de control în timp ce conducea un vehicul tractor cu o semiremorcă atașată la acesta cu care efectua transportul public de mărfuri. La verificare s‑a constatat că nu a putut prezenta un certificat valabil de aptitudini psihologice. Ultimul certificat de aptitudini psihologice pe care îl deținea fusese eliberat la 7 octombrie 2017 și era valabil până la 7 decembrie 2020.

Organele de control au constatat o contravenție ca urmare a încălcării articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36 întrucât IL nu a prezentat un certificat de aptitudine psihologică valabil. Pe această bază, la data de 24 august 2021, directorul Direcției regionale „Administrația Autovehiculelor” din Plevna a emis, la 24 august 2021, o decizie de sancționare, prin care i‑a aplicat lui IL, pentru încălcarea constatată a articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul nr. 36 și în temeiul articolului 178c alineatul (5) din Legea privind circulația rutieră, o amendă în cuantum de 500 BGN (aproximativ 255 de euro).

IL a contestat amenda respectivă la Rayonen sad Sevlievo (Tribunalul de Raion din Sevlievo, Bulgaria), susținând în esență că articolul 8 din Regulamentul nr. 36 și pedeapsa prevăzută la articolul 178c alineatul (5) din Legea privind circulația rutieră erau contrare dispozițiilor Directivei 2006/126. Această instanță, invocând anexa III punctul 4 din directiva menționată, a considerat că un stat membru poate impune conducătorilor auto cerințe suplimentare mai stricte în ceea ce privește frecvența examinărilor periodice. Pe baza acestui raționament, Rayonen sad Sevlievo (Tribunalul de Raion din Sevlievo) a concluzionat, prin hotărârea din 10 decembrie 2021, că nu există nicio contradicție între dreptul național și dreptul Uniunii și a confirmat decizia de sancționare.

IL a sesizat cu recurs instanța de trimitere, Administrativen sad – Gabrovo (Tribunalul Administrativ din Gabrovo), susținând că instanța de prim grad de jurisdicție a aplicat în mod eronat Directiva 2006/126.

Instanța de trimitere apreciază că dispozițiile Directivei 2006/126 sunt ambigue și, într‑o anumită măsură, contradictorii. Pe de o parte, ea subliniază că, în conformitate cu considerentul (9) al directivei în cauză, dovada îndeplinirii normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale de conducere ale conducătorilor vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor trebuie prezentată în momentul eliberării permisului de conducere și, ulterior, în mod periodic. În cadrul acestuia ar fi recomandat în mod expres ca examinările medicale în această privință să coincidă cu o reînnoire a permiselor de conducere și, în consecință, să fie determinate prin durata de valabilitate a permisului. Pe de altă parte, aceasta precizează că punctul 4 din anexa III la directivă permite statelor membre să stabilească, în reglementările lor naționale, intervalele la care se efectuează examinările medicale pe care le consideră adecvate pentru conducătorii auto din grupa 2 (categoriile С, СЕ, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E) și că aceste intervale pot avea o altă durată decât durata de valabilitate a permisului de conducere.

Având în vedere cele de mai sus, instanța de trimitere ridică problema dacă, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2006/126, statele membre pot să impună conducătorilor de vehicule din categoriile respective să se supună unei examinări medicale pentru determinarea aptitudinilor lor psihice și mentale la intervale mai scurte decât durata de valabilitate a permisului de conducere și să solicite un document separat, în plus față de permisul de conducere, care să ateste aceste aptitudini sau dacă posesia unui permis de conducere valabil din categoriile menționate este suficientă pentru a atesta aptitudinile în cauză, acestea fiind deja stabilite la prima eliberare, respectiv la reînnoirea permisului de conducere.

Instanța de trimitere arată că s‑a ridicat totodată în fața sa problema dacă sancțiunea prevăzută de legislația bulgară pentru un conducător auto al cărui permis de conducere este valabil pentru categoriile C, CE, Cl, C1E, D, DE, D1, D1E și Tkt, dar care nu poate prezenta organelor de control un certificat de aptitudini psihologice, deoarece durata de valabilitate a acestuia a expirat, este contrară perioadei de valabilitate administrativă sincronizată a permiselor de conducere și a examinărilor medicale de aptitudini fizice și mentale în conformitate cu Directiva 2006/126 sau dacă aplicarea dispozițiilor naționale de către organul de sancționare conduce la o încălcare a dreptului Uniunii.

În aceste condiții, Administrativen sad – Gabrovo (Tribunalul Administrativ din Gabrovo) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Dispozițiile Directivei 2006/126 permit statelor membre să solicite conducătorilor de vehicule din categoriile С, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E să se supună unei examinări medicale pentru determinarea aptitudinilor lor psihice și mentale la intervale mai scurte decât durata de valabilitate a permisului de conducere și, în acest sens, să solicite (în plus față de permisul de conducere) un document separat care să ateste aptitudinile lor? Sau posesia unui permis de conducere valabil din categoriile menționate atestă, de asemenea, aptitudinile psihice și mentale a conducătorului auto, întrucât această aptitudine a fost deja stabilită la prima eliberare, respectiv la reînnoirea permisului de conducere? 2) Articolul 7 alineatul (1) din Directiva [2006/126], precum și considerentele (8) și (9) ale acesteia permit o reglementare națională precum cea în discuție în prezenta procedură, care, pe lângă cerințele minime pentru examenul de conducere (anexa II la Directiva 2006/126/CE) și cerințele minime privind aptitudinile fizice și mentale (anexa III la Directiva 2006/126/CE), prevede condiții suplimentare pentru stabilirea aptitudinilor psihologice a conducătorilor auto care transportă persoane și/sau mărfuri? 3) În cazul unui răspuns afirmativ la [a doua] întrebare: aceste cerințe se supun reglementării prevăzute de directivă – în special considerentului (9) a patra teză, precum și articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2006/126 – privind sincronizarea duratei de valabilitate administrativă a permiselor de conducere și a examinărilor medicale în contextul aplicării cerințelor minime privind aptitudinile fizice și mentale?”

Decizia de trimitere, care poartă data de 22 martie 2022, a fost primită la grefa Curții la 31 martie 2022.

Prin ordonanța din 27 mai 2022, înregistrată la grefă la 30 mai 2022, instanța de trimitere a transmis un addendum la decizia de trimitere.

IL, guvernul bulgar, precum și Comisia Europeană au depus observații scrise în termenul stabilit la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

La 14 februarie 2023, Curtea a invitat guvernul bulgar, în temeiul articolului 61 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, să răspundă în scris la o întrebare. Răspunsul la această întrebare a fost transmis în termenul stabilit.

În cadrul ședinței din 3 mai 2023, mandatarul ad litem al lui IL și agenții guvernului bulgar, precum și cei ai Comisiei au prezentat observații orale.

Normele referitoare la permisele de conducere sunt un element esențial al politicii comune în domeniul transporturilor, care contribuie la îmbunătățirea siguranței rutiere și facilitează libera circulație a persoanelor. Curtea a admis, în jurisprudența sa, că posesia unui permis de conducere recunoscut în mod corespunzător de statul membru gazdă poate avea efecte asupra exercitării efective de către persoanele care intră sub incidența dreptului Uniunii a unui mare număr de activități profesionale, salariate sau independente ( 3 ). Curtea a statuat totodată că titularul unui permis de conducere poate utiliza permisul respectiv pentru a‑și dovedi identitatea în fața autorităților statului membru gazdă, ca și cum ar fi vorba despre un document echivalent cu o carte de identitate sau cu un pașaport ( 4 ). Este importat să se sublinieze acest aspect, întrucât posesia documentelor menționate constituie o cerință formală, prevăzută în legislație, pentru a putea exercita dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre. Din această perspectivă, se poate afirma că permisul de conducere contribuie la exercitarea drepturilor cetățenilor Uniunii pe piața internă.

În pofida progreselor înregistrate în materie de armonizare a normelor referitoare la permisele de conducere, există încă diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește dispozițiile care reglementează intervalele la care se efectuează reînnoirea permiselor și subcategoriile de vehicule, ceea ce a făcut necesară o mai mare armonizare pentru a contribui la punerea în aplicare a politicilor Uniunii. Acesta este obiectivul urmărit de legiuitorul Uniunii prin adoptarea Directivei 2006/126. Prin urmare, este de înțeles faptul că măsurile naționale care par să se îndepărteze de cele prevăzute de această directivă trebuie să fie supuse unei examinări aprofundate. Acest lucru este valabil în special în cazul cerințelor privind eliberarea unui permis de conducere, în pofida competenței statelor membre de a impune cerințe mai stricte în anumite situații.

După cum am arătat în introducere, instanța de trimitere urmărește să afle în esență care sunt cerințele impuse de Directiva 2006/126 și dacă certificatul de aptitudini psihologice prevăzut de legislația bulgară se încadrează în mecanismele prevăzute de această directivă sau dacă trebuie mai degrabă să fie considerat ca fiind un obstacol nejustificat în calea liberei circulații a persoanelor și, așadar, o măsură incompatibilă cu unul dintre obiectivele legislative sus‑menționate ( 5 ). Acest lucru depinde în esență de funcția atribuită documentului în discuție. A doua întrebare, adresată ulterior de instanța de trimitere, pare să aducă unele precizări în legătură cu cea dintâi, în timp ce a treia întrebare este adresată numai dacă se impune ca răspunsul la a doua întrebare să fie afirmativ. Considerăm că este logic ca întrebările să fie examinate în ordinea în care au fost adresate.

Prin intermediul primei sale întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă dispozițiile dreptului Uniunii, în special Directiva 2006/126, conferă statelor membre posibilitatea de a solicita conducătorilor de vehicule din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E să se supună unei examinări medicale pentru determinarea aptitudinilor lor psihice și mentale la intervale mai scurte decât durata de valabilitate a permisului de conducere și, în acest sens, să solicite un document separat, în plus față de permisul de conducere, care să ateste aptitudinile lor sau să se confirme faptul că posesia unui permis de conducere dovedește de asemenea aptitudinile psihice și mentale ale conducătorului auto, în măsura în care acestea au fost deja verificate la prima eliberare, respectiv la reînnoirea permisului respectiv.

Pentru examinarea acestei întrebări se impune să se stabilească, într‑o primă etapă, dacă cerința privind aptitudinile psihologice prevăzute de reglementarea bulgară intră în domeniul de aplicare al Directivei 2006/126. Numai după clarificarea aspectului menționat este necesar să se stabilească, într‑o a doua etapă, care sunt cerințele pe care trebuie să le îndeplinească reglementarea bulgară în cauză.

După cum reiese din articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2006/126, permisul de conducere autorizează conducerea autovehiculelor din categoriile definite în această directivă. Cu alte cuvinte, conducătorul auto trebuie să fie titularul unui permis de conducere din categoria corespunzătoare pentru exercitarea activităților profesionale în domeniul transportului rutier de persoane și de mărfuri.

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/126, permisele de conducere se eliberează numai solicitanților care au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului, precum și un test teoretic și care îndeplinesc normele minime privind aptitudinile fizice și mentale indicate în anexa III la directivă. În plus, articolul 7 alineatul (3) litera (a) din această directivă impune ca reînnoirea permiselor de conducere să fie supusă condiției respectării acestor norme minime privind aptitudinile fizice și mentale pentru titularii permiselor din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E.

Din aplicarea dispozițiilor relevante ale Directivei 2006/126 rezultă că aptitudinile mentale ale titularilor unui permis de conducere pentru un vehicul din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E, în special ale persoanelor care sunt conducători auto profesioniști, au fost deja evaluate și atestate la momentul eliberării și al reînnoirii acestor permise. Având în vedere această constatare, pare straniu să se impună titularilor unui permis de conducere valabil să dețină, în plus, un certificat separat de aptitudine mentală.

Cerința de a fi în posesia unui asemenea certificat constituie o constrângere suplimentară, din moment ce obiectivele acestor certificate sunt deja acoperite de examenele medicale privind sănătatea mintală solicitate de Directiva 2006/126. Astfel, necesitatea de a răspunde cerințelor de siguranță rutieră, libera circulație a persoanelor, necesitatea de a evita denaturarea concurenței și răspunderea specifică a conducătorilor auto, tot atâtea obiective menționate în considerentele (8) și (9) ale Directivei 2006/126 care justifică demonstrarea faptului că normele minime privind aptitudinile mentale erau respectate la eliberarea unui permis de conducere, sunt deja protejate în mod armonizat în temeiul articolului 7 alineatele (1) și (3), precum și al anexei III la această directivă.

Nu există niciun motiv obiectiv pentru a presupune că activitatea de conducător auto profesionist ridică probleme specifice de siguranță rutieră care nu sunt deja acoperite de examinarea aptitudinilor mentale prevăzută de Directiva 2006/126. În această privință, trebuie remarcat faptul că, în cea mai mare parte, permisele de conducere pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E sunt obținute de titularii lor tocmai pentru exercitarea activității de conducător auto profesionist. Întrucât Directiva 2006/126 stabilește totodată norme minime privind aptitudinile mentale ale conducătorilor de vehicule din aceste categorii, este evident că cerințele menționate includ și normele pe care conducătorii auto trebuie să le îndeplinească din punct de vedere mental pentru a‑și exercita activitățile profesionale.

Nu se poate susține nici că armonizarea realizată prin Directiva 2006/126 lasă loc pentru introducerea unor cerințe referitoare la „aptitudinile psihologice” care nu intră în categoria aptitudinilor mentale. Sănătatea mintală și, în consecință, aptitudinile mentale includ în cele din urmă bunăstarea emoțională, psihologică și socială și, așadar, noțiunile de „sănătate psihică” și de „aptitudini psihice”.

Directiva 2006/126 urmărește armonizarea normelor minime privind aptitudinile mentale și precizează, la punctele 13.1 și 13.2 din anexa III, tulburările mintale care trebuie luate în considerare în această privință. Mai precis, punctul 13.1 face referire în mod specific la „tulburări mintale grave […], traume […]”, termenul „traume” putând fi interpretat dintr‑o perspectivă largă, care include în special un eveniment acut sau cronic de natură emoțională, psihologică și socială. Acest lucru demonstrează, pe de o parte, că „aptitudinile psihologice” constituie un element care poate intra în domeniul de aplicare al acestei directive ca element al „aptitudinilor mentale” și, pe de altă parte, că legiuitorul Uniunii a evaluat deja măsura în care tulburările mintale trebuie luate în considerare la eliberarea permisului de conducere.

Argumentele invocate de guvernul bulgar nu infirmă această concluzie, după cum vom arăta în continuare.

În primul rând, guvernul bulgar susține că „aptitudinea psihologică” în sensul reglementării naționale nu trebuie înțeleasă ca fiind „sănătatea mintală” și lipsa unei tulburări sau a unei boli mintale, ci aptitudinea de a exercita o profesie/activitate. Potrivit guvernului bulgar, examenele psihologice nu ar fi examene medicale. Acestea ar constitui o procedură distinctă și un tip de expertiză complet diferită. Mai concret, ar fi vorba despre o procedură de selecție profesională, efectuată potrivit unor criterii pur psihologice și fără caracter medical, de către psihologi, care utilizează metode ale psihologiei experimentale și diferențiale.

Totuși, trebuie subliniat faptul că guvernul bulgar admite că reglementarea bulgară „are drept scop stabilirea aptitudinii psihologice de a conduce autovehicule fără riscul de a cauza accidente de circulație având în vedere calitățile psihologice pertinente pe plan profesional”. În consecință, examinarea aptitudinii psihologice pare să aibă totodată ca obiect atestarea bunăstării emoționale, psihologice și sociale a persoanei în cauză, cerință indispensabilă pentru a putea conduce un vehicul din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E. În măsura în care ambele tipuri de examinare sunt legate în mod intrinsec de conducerea unui anumit vehicul, ele sunt destinate să asigure siguranța rutieră. Din această perspectivă, nimic esențial nu pare să distingă tipul de examinare a aptitudinilor psihologice care face obiectul reglementării bulgare de examinarea prevăzută în Directiva 2006/126.

În al doilea rând, guvernul bulgar susține că reglementarea națională în cauză era deja în vigoare înainte de adoptarea directivei menționate. Deși el arată că reglementarea națională în discuție „nu face deloc referire la Directiva 2006/126”, omite să indice dacă autoritățile bulgare au efectuat o examinare a compatibilității cu ocazia transpunerii directivei pentru a stabili dacă reglementarea respectivă se încadrează în mecanismele prevăzute de această directivă. În lipsa unei astfel de examinări a compatibilității, continuă să existe îndoieli cu privire la acest aspect.

În al treilea rând, ținem să constatăm o anumită incoerență în argumentația guvernului bulgar întrucât, pe de o parte, el arată că, în cadrul examinării psihologice prevăzute de reglementarea națională, „conducătorii auto profesioniști trebuie să prezinte un permis de conducere valabil, ceea ce presupune implicit respectarea tuturor cerințelor de bază, inclusiv a normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale pentru conducere”. Pe de altă parte, guvernul bulgar insistă asupra necesității unei evaluări psihologice pentru obținerea unei prognoze privind comportamentului viitor al persoanei în cauză pe drumurile publice și riscul cauzării unor accidente.

Considerăm că argumentația invocată de guvernul bulgar în susținerea tezei potrivit căreia examinarea aptitudinilor psihologice prevăzute de reglementarea națională se distinge în mod semnificativ de examinarea aptitudinilor mentale prevăzută de Directiva 2006/126 nu este convingătoare, întrucât este evident că există o suprapunere de funcții între cele două tipuri de documente (permisul de conducere și certificatul de aptitudine psihologică) și, prin urmare, un risc de confuzie în ceea ce privește utilitatea lor practică. Or, această împrejurare are ca efect compromiterea semnificativă a funcției permisului de conducere ca document care atestă aptitudinile pentru conducerea unui autovehicul. Astfel, după cum a confirmat guvernul bulgar în cursul ședinței, posesia celor două documente este necesară pe teritoriul bulgar, în condițiile în care doar permisul de conducere ar trebui să fie suficient pentru a putea conduce un autovehicul în întreaga Uniune.

Din cele de mai sus rezultă că, în măsura în care reglementarea bulgară în cauză privește în esență aspecte care fac deja obiectul unei armonizări minime, se impune să se considere că această reglementare intră în domeniul de aplicare al Directivei 2006/126. Ținând seama de faptul că această directivă armonizează normele minime privind aptitudinile mentale pentru conducerea de vehicule care intră în categoria sus‑menționată, nu vedem niciun motiv obiectiv care să justifice impunerea unor cerințe suplimentare atunci când conducerea ține de activitatea profesională.

După cum vom arăta mai detaliat, apreciem că articolul 7 alineatele (1) și (3) și anexa III la Directiva 2006/126 nu autorizează măsurile naționale prin care se impune conducătorilor auto care furnizează anumite servicii de transport să dețină și un certificat suplimentar de aptitudini mentale separat, din moment ce posesia unui permis de conducere valabil certifică deja aptitudinile mentale ale conducătorului auto.

Aptitudinile psihice și mentale ale conducătorului auto se verifică în mod normal la eliberarea permisului de conducere. Totuși, se ridică problema dacă statele membre pot de asemenea solicita ulterior dovada unor aptitudini psihice și mentale suplimentare, în special cu ocazia reînnoirii permisului de conducere.

În această privință, trebuie observat că punctul 4 din anexa III la Directiva 2006/126 prevede (în versiunea în limba franceză) că „[l]es candidats doivent faire l’objet d’un examen médical avant la délivrance initiale d’un permis et [que], par la suite, les conducteurs sont contrôlés conformément au système national en vigueur dans l’État membre de résidence normale où a lieu le renouvellement de leur permis de conduire” („[c]andidații efectuează examenele medicale înainte de eliberarea inițială a permisului de conducere [și] conducătorii auto vor fi controlați în conformitate cu sistemul național în vigoare din statul membru de reședință obișnuită ori de câte ori permisul lor de conducere este reînnoit”). O analiză comparată a diferitelor versiuni lingvistice permite să se concluzioneze că această teză trebuie interpretată în sensul că examenele în cauză trebuie efectuate la reînnoirea permisului de conducere ( 6 ).

Trebuie să se observe că versiunea în limba bulgară a dispoziției respective nu corespunde în întregime celorlalte versiuni lingvistice ale Directivei 2006/126, dat fiind că ultima teză lipsește. Totuși, această omisiune nu poate conduce la o interpretare diferită a dreptului Uniunii. În conformitate cu o jurisprudență constantă, necesitatea aplicării și, prin urmare, a interpretării uniforme a dispozițiilor unui act al Uniunii exclude posibilitatea ca textul să fie privit în mod izolat, prin raportare la una dintre versiunile sale, și impune să fie interpretat atât în funcție de voința reală a autorului, cât și în funcție de scopul urmărit de acesta, în special în lumina tuturor versiunilor lingvistice existente ( 7 ).

Prin urmare, în pofida omisiunii de care este afectată această dispoziție în limba bulgară, reiese cu claritate din celelalte versiuni lingvistice ale Directivei 2006/126 că legiuitorul Uniunii urmărește ca examenele medicale să coincidă cu reînnoirea permisului de conducere. După cum a arătat în mod corect instanța de trimitere în cererea de decizie preliminară, considerentul (9) a patra teză al acestei directive susține această interpretare în măsura în care stabilește în mod expres că „aceste examene trebuie să coincidă cu o reînnoire a permiselor de conducere și, în consecință, ar trebui determinate prin durata de valabilitate a permisului”.

Rezultă că nu există nicio contradicție între considerentul (9) și punctul 4 din anexa III la Directiva 2006/126, întrucât aceste două dispoziții fac referire la necesitatea de a face să coincidă examenele medicale cu momentul reînnoirii permisului de conducere.

În continuare, trebuie să se examineze dacă această împrejurare se opune posibilității ca statele membre să solicite dovada aptitudinilor psihice și mentale suplimentare la intervale de timp inferioare duratei de valabilitate a permisului de conducere ( 8 ).

În această privință, este necesar să se facă distincție între diferitele categorii de vehicule. În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2006/126, permisele eliberate de statele membre pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E, aflate în centrul prezentei cauze, au o valabilitate administrativă de cinci ani.

După cum am arătat în prezentele concluzii, potrivit punctului 4 din anexa III la Directiva 2006/126, „[c]andidații efectuează examenele medicale înainte de eliberarea inițială a permisului de conducere [și] conducătorii auto vor fi controlați în conformitate cu sistemul național în vigoare [atunci când] permisul lor de conducere este reînnoit”. Pornind de la premisa că modul de redactare a unei dispoziții este punctul de plecare al oricărei interpretări, se impune să se constate că interpretarea coroborată a dispozițiilor citate anterior nu lasă, în opinia noastră, nicio marjă de interpretare. Astfel, dispozițiile în cauză nu invocă posibilitatea ca statele membre să poată stabili termene mai scurte între examenele medicale ale conducătorilor auto din grupa 2.

Deși punctul 5 din anexa III la Directiva 2006/126 prevede că „[n]ormele stabilite de statele membre pentru eliberarea sau orice reînnoire ulterioară a permisului de conducere pot fi mai stricte decât cele menționate în prezenta anexă” (sublinierea noastră), este important de precizat că această dispoziție se referă la posibilitatea de a impune cerințe care depășesc „normele minime privind aptitudinile fizice și mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul” prevăzute în anexa în cauză. Altfel spus, chiar titlul anexei dezvăluie aspectele care fac obiectul unei armonizări minime prin Directiva 2006/126. Este vorba de normele privind aptitudinile fizice și mentale ( 9 ).

Prin urmare, statele membre pot să stabilească modul în care se efectuează examenele medicale și să fie mai stricte în ceea ce privește aptitudinile mentale ale conducătorilor auto din grupa 2 pentru a ține seama de nevoile specifice de siguranță ale acestei categorii de vehicule. În schimb, nu este posibil să se deroge în mod unilateral de la durata de valabilitate a permisului de conducere, reglementată la articolul 7 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2006/126, pentru a se solicita dovada unor aptitudinilor psihice și mentale suplimentare.

Deși articolul 7 alineatul (3) al cincilea paragraf din Directiva 2006/126 autorizează în mod excepțional statele membre să limiteze durata de valabilitate administrativă a permisului de conducere în cazuri individuale pentru orice categorie, „în cazul în care acest lucru este considerat necesar, în vederea creșterii frecvenței controalelor medicale”, pentru a garanta siguranța rutieră, este important să se sublinieze faptul că dispoziția respectivă confirmă principiul, deja menționat, potrivit căruia examenele medicale trebuie să coincidă cu o reînnoire a permisului de conducere și, așadar, să fie determinate de durata de valabilitate a permisului în cauză.

Din cele de mai sus rezultă că statele membre nu au competența de a solicita dovada unor aptitudini psihice și mentale suplimentare la intervale de timp inferioare duratei de valabilitate a permisului de conducere.

Concluziile analizei de mai sus permit să se răspundă la întrebarea dacă statele membre sunt autorizate să solicite un document separat (altul decât permisul de conducere) care să ateste aptitudinea psihică și mentală.

În primul rând, după cum am arătat în prezentele concluzii, obiectivele certificatului de aptitudine mentală impus de legislația bulgară sunt deja acoperite de examenele medicale privind sănătatea mentală stabilite de Directiva 2006/126. Prin urmare, permisul de conducere, astfel cum este reglementat de această directivă, are valoarea probantă necesară a aptitudinii psihice și mentale de a conduce un autovehicul din categoria pertinentă.

În al doilea rând, am arătat că Directiva 2006/126 impune efectuarea controalelor medicale înainte de eliberarea inițială și la reînnoirea permisului de conducere. În consecință, în opinia noastră, nu se impune eliberarea unui document precum certificatul de aptitudine psihologică într‑un alt moment decât cel prevăzut de directiva respectivă.

În al treilea rând, trebuie subliniat faptul că, deși Directiva 2006/126 nu prevede decât un nivel minim de armonizare a dispozițiilor naționale privind cerințele pentru eliberarea unui permis de conducere, ea efectuează, în schimb, o armonizare exhaustivă a documentelor ce dovedesc existența unui drept de a conduce, care trebuie recunoscute de statele membre în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din aceasta ( 10 ). Această împrejurare exclude în mod logic coexistența permisului de conducere cu orice alt document național care îndeplinește aceeași funcție.

Având în vedere considerațiile care precedă, pare inutil să se solicite conducătorilor auto să prezinte un document separat care să ateste aptitudinea psihică și mentală. În plus, considerăm că nu se poate exclude ca cerința de a obține un asemenea certificat să devină o sarcină administrativă suplimentară, care poate constitui un obstacol nejustificat și, prin urmare, de natură să aducă atingere liberei circulații a persoanelor, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere. Existența unui astfel de obstacol este evidentă atunci când procedura administrativă impune plata unei taxe suplimentare ( 11 ), situație care se regăsește în speță, după cum a confirmat guvernul bulgar în cursul ședinței ca răspuns la o întrebare adresată de Curte.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem să se răspundă la prima întrebare că articolul 7 alineatele (1) și (3) din Directiva 2006/126, precum și anexa III la aceasta trebuie interpretate în sensul că se opune ca un stat membru să impună titularului unui permis de conducere valabil pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E să se supună unui examen medical pentru stabilirea aptitudinii sale mentale la intervale mai scurte decât durata de valabilitate a permisului de conducere și, în acest sens, să solicite un document separat, în plus față de permisul de conducere, care să ateste aptitudinea sa mentală.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2006/126 este compatibil cu o reglementare națională care, pe lângă cerințele minime pentru examenul de conducere (anexa II la această directivă) și cerințele minime privind aptitudinile fizice și mentale pentru conducerea unui autovehicul (anexa III la directiva respectivă), prevede condiții suplimentare pentru certificarea aptitudinii psihologice a conducătorilor auto de vehicule care transportă persoane și mărfuri.

Trebuie să se observe, de la bun început, că expunerea de motive care a determinat instanța de trimitere să adreseze cele două întrebări suplimentare este foarte scurtă, ceea ce face dificilă înțelegerea lor. Totuși, este evident că a doua întrebare are drept scop reformularea și clarificarea celei dintâi. Astfel, se pare că instanța de trimitere urmărește să obțină informații legate de natura examinărilor pe care un stat membru le poate introduce în cadrul legislației sale naționale, astfel cum este situația în litigiul principal. Pe baza acestor informații, instanța de trimitere va putea aprecia dacă reglementarea națională este conformă cu dispozițiile Directivei 2006/126. Faptul că această instanță arată în mod expres că reglementarea bulgară în cauză prevede „condiții suplimentare” față de cele prevăzute de directiva menționată este, în opinia noastră, un element important care trebuie luat în considerare la examinarea acestui aspect.

După cum am menționat anterior, din articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/126 reiese că permisele de conducere se eliberează numai solicitanților care au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului și un test teoretic și care îndeplinesc normele medicale, în conformitate cu dispozițiile anexelor II și III la această directivă. Articolul 7 alineatul (3) litera (a) din această directivă impune ca reînnoirea permiselor de conducere să fie condiționată de îndeplinirea în continuare a normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale pentru conducere prevăzute în anexa III la aceeași directivă.

Ținând seama de faptul că dispozițiile cuprinse în anexele II și III la Directiva 2006/126 impun obligații statelor membre, considerăm că este necesar să fie examinate cu atenție. Anexa II conține cerințele minime aplicabile examenelor de conducere pentru a se garanta deținerea de către candidați a cunoștințelor, a aptitudinilor și a comportamentului necesare pentru conducere. Examenul astfel introdus trebuie să includă o probă de verificare a cunoștințelor teoretice și o probă de verificare a aptitudinilor și comportamentului.

Anexa III la Directiva 2006/126 stabilește normele minime privind aptitudinile fizice și mentale. Secțiunea dedicată „tulburărilor mintale”, punctele 13.1 și 13.2, definește normele minime privind aptitudinile mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul. Punctul 13.1 precizează împrejurările în care permisele de conducere nu sunt eliberate sau reînnoite candidaților sau conducătorilor auto din grupa 1, și anume în caz de tulburări mintale grave, înapoiere mintală gravă, probleme comportamentale grave cauzate de vârstă sau tulburări grave ale capacității de judecată, comportament sau adaptabilitate. Permisele de conducere pot fi eliberate sau reînnoite unor astfel de candidați sau conducători auto numai „în cazurile în care solicitarea lor este însoțită de un aviz medical autorizat și, în cazul în care este necesar, sub rezerva controalelor medicale periodice”.

În ceea ce privește conducătorii auto din grupa 2, care fac obiectul prezentei cereri de decizie preliminară, punctul 13.2 din această anexă III completează dispoziția de la punctul 13.1 menționat și permite autorităților medicale competente din statele membre să acorde atenție riscurilor și pericolelor suplimentare implicate de conducerea vehiculelor care intră în definirea grupei în cauză.

Având în vedere cele de mai sus, se poate afirma că Directiva 2006/126 nu împiedică statele membre să instituie condiții mai stricte în cazul examinării aptitudinilor mentale ale conducătorilor de vehicule din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E doar pentru conducătorii auto din grupa 2, în măsura în care aceste condiții mai stricte sunt necesare pentru a certifica lipsa tulburărilor mintale, ținând seama de riscurile și pericolele suplimentare legate de conducerea acestor categorii de vehicule.

Astfel, din cuprinsul punctului 4 din anexa III menționată reiese că, la reînnoirea permisului lor de conducere, conducătorii auto din grupa 2 sunt supuși unor examene medicale periodice prevăzute de legislația națională. Totuși, cel mai important este faptul că punctul 5 din aceeași anexă III prevede în mod expres că normele stabilite de statele membre pentru eliberarea sau orice reînnoire ulterioară a permisului de conducere pot fi mai stricte decât cele menționate în anexă.

În consecință, atunci când stabilesc examenele medicale la care trebuie să fie supuși conducătorii auto din grupa 2, statele membre pot introduce cerințe mai stricte pentru conducătorii auto din grupa 2 decât pentru conducătorii auto din grupa 1, pentru a detecta eventuale „tulburări mintale”, astfel cum sunt avute în vedere la punctul 13.2 din anexa III la Directiva 2006/126. Obiectivul unei astfel de abordări este adaptarea examenelor medicale destinate să certifice aptitudinile mentale ale conducătorilor auto la nevoile specifice legate de siguranță aferente acestei categorii de vehicule.

Ar fi însă eronat să se deducă de aici că Directiva 2006/126 conferă o competență nelimitată statelor membre. Dimpotrivă, măsurile adoptate de statele membre trebuie să fie în concordanță cu obiectivele acestei directive. Interpretarea coroborată a articolului 7 și a anexei III la aceasta din urmă permite să se deducă faptul că acest lucru exclude în special impunerea unor cerințe arbitrare suplimentare, altele decât examenele medicale prevăzute de directiva respectivă, în vederea determinării aptitudinilor necesare pentru conducerea unui autovehicul.

De asemenea, statele membre nu pot stabili noi categorii de cerințe, altele decât cele prevăzute în anexele II și III la Directiva 2006/126, în caz contrar existând riscul de a compromite obiectivul de armonizare al directivei menționate. În a doua teză a considerentului (8) se afirmă în mod expres că „[t]rebuie să se armonizeze normele privind examenele de conducere și de eliberare a permisului”. Or, prin elaborarea unor noi cerințe referitoare la aptitudinile mentale, statele membre ar încălca tocmai acest obiectiv.

În mod similar, trebuie amintit că, atunci când impun cerințe care depășesc o armonizare minimă, statele membre sunt obligate să respecte principiile generale ale dreptului Uniunii, inclusiv drepturile fundamentale și libertățile fundamentale legate de piața internă ( 12 ). În consecință, dacă autoritățile naționale decid să introducă o examinare mai strictă pentru a garanta lipsa tulburărilor mintale de natură să genereze un risc pentru siguranța rutieră, ele trebuie să se asigure că orice restricție privind libera circulație a persoanelor care poate rezulta din aceasta este justificată în mod corespunzător și conformă principiului proporționalității ( 13 ).

În această privință, este necesar să se constate că, în prezenta cauză, guvernul bulgar pornește de la premisa că testul psihologic prevăzut în reglementarea sa națională se distinge în mod semnificativ de examinarea aptitudinilor mentale prevăzută de Directiva 2006/126, fără a face însă dovada veridicității afirmației sale sau fără ca testul psihologic în cauză să îmbunătățească efectiv siguranța rutieră. În plus, trebuie observat că guvernul bulgar nu a luat poziție referitor la afirmația făcută de Comisie în cursul ședinței potrivit căreia dreptul Uniunii conține deja o reglementare suficientă, și anume în domeniul recunoașterii calificărilor profesionale, pentru a ține seama de cerințele legate de siguranță în cazul transportului de mărfuri și de pasageri ( 14 ). Pentru aceste motive, considerăm că sarcina administrativă suplimentară pe care o implică necesitatea obținerii unui certificat de aptitudine psihologică de către conducătorii auto este, sub rezerva verificărilor care urmează să fie efectuate de instanța de trimitere, dificil de justificat.

De asemenea, chiar și în ipoteza în care testul psihologic prevăzut de reglementarea națională bulgară s‑ar distinge în mod semnificativ de examinarea aptitudinilor mentale prevăzută de Directiva 2006/126, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, avem îndoieli că introducerea unui test psihologic prin care se urmărește obținerea unui prognostic privind comportamentul viitor al persoanei respective pe drumurile publice și riscul de a cauza accidente, care nu este întemeiat pe cerințele Directivei 2006/126, poate fi considerată ca fiind conformă cu dreptul Uniunii. Astfel, testul psihologic în cauză urmărește, în realitate, să creeze o nouă categorie de cerințe și de examinări care nu constituie examene medicale al căror obiect este verificarea lipsei tulburărilor mintale care pot să reprezinte un pericol pentru siguranța rutieră, ceea ce tocmai este exclus de Directiva 2006/126.

Pentru motivele expuse mai sus, propunem să se răspundă la a doua întrebare preliminară că articolul 7 alineatele (1) și (3) din Directiva 2006/126, precum și anexa III la aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care introduce noi categorii de condiții suplimentare, pe lângă cerințele minime privind aptitudinile mentale prevăzute în anexa III și care urmăresc să ateste aptitudinea psihologică a conducătorilor auto de vehicule care transportă persoane și mărfuri.

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă cerințele suplimentare permise de Directiva 2006/126 trebuie să aibă aceeași durată ca și durata de valabilitate a permiselor de conducere. Această întrebare pare să se suprapună cu prima întrebare adresată de instanța de trimitere și a primit deja un răspuns pe fond în cadrul examinării celei dintâi și a celei de a doua întrebări.

Astfel, analiza întrebărilor menționate a arătat că orice cerință mai strictă, introdusă – cu respectarea obiectivelor Directivei 2006/126, precum și a principiului proporționalității ( 15 ) – la nivel național în ceea ce privește aptitudinile fizice și mentale ale conducătorilor unui vehicul destinat transportului de pasageri și de mărfuri, trebuie să fie aliniată la valabilitatea administrativă a permiselor de conducere și a examenelor medicale efectuate cu ocazia eliberării sau a reînnoirii lor ( 16 ).

Ținând seama de analiza detaliată cuprinsă în prezentele concluzii, precum și de răspunsurile pe care le propunem la primele două întrebări, apreciem că nu este necesar să se furnizeze un răspuns specific distinct la cea de a treia întrebare.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Administrativen sad – Gabrovo (Tribunalul Administrativ din Gabrovo, Bulgaria) după cum urmează: 1) Articolul 7 alineatele (1) și (3) din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, precum și anexa III la aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun ca un stat membru să impună titularului unui permis de conducere valabil pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E să se supună unui examen medical pentru stabilirea aptitudinii sale mentale la intervale mai scurte decât durata de valabilitate a permisului de conducere și, în acest sens, să solicite un document separat, în plus față de permisul de conducere, care să ateste aptitudinea sa mentală. 2) Articolul 7 alineatele (1) și (3) din Directiva 2006/126, precum și anexa III la aceasta trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care introduce noi categorii de condiții suplimentare, pe lângă cerințele minime privind aptitudinile mentale prevăzute în anexa III și care urmăresc să ateste aptitudinea psihologică a conducătorilor auto de vehicule care transportă persoane și mărfuri. Totuși, acest lucru nu împiedică statele membre să adopte măsuri mai stricte în cadrul examenelor medicale prevăzute de această directivă.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL PRIIT PIKAMÄE

prezentate la 13 iulie 2023 ( 1 )