Concluziile avocatului general A. Rantos prezentate la 9 martie 2023.#Fractal Insolvenţă SPRL împotriva Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dâmboviţa.#Cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bucureşti.#Trimitere preliminară – Politica agricolă comună – Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) – Măsuri de sprijin pentru dezvoltarea rurală – Plăți în favoarea bunăstării animalelor – Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 – Articolul 44 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) – Articolul 47 alineatul (1) – Transfer al exploatației agricole către un nou beneficiar – Încetare ulterioară de către acest beneficiar a activităților sale agricole – «Cazuri de forță majoră sau de împrejurări excepționale» – Obligația de a rambursa o parte sau totalitatea ajutorului primit – Principiul proporționalității.#Cauza C-169/22.

Prezenta cerere de decizie preliminară privește interpretarea articolului 44 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) și a articolului 47 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 ( 2 ) de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Fractal Insolvență SPRL, în calitate de lichidator judiciar al Groenland Poultry SRL (denumită în continuare „Groenland Poultry”), pe de o parte, și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură – Centrul Județean Dâmbovița (România, denumită în continuare „APIA”), pe de altă parte, cu privire la mai multe decizii ale APIA prin care Groenland Poultry a fost obligată să ramburseze, ca urmare a încetării activităților sale agricole, toate ajutoarele în favoarea bunăstării animalelor acordate în perioada de angajament de cinci ani.

În conformitate cu cererea Curții, prezentele concluzii vor viza analiza celei de a doua și a celei de a treia întrebări preliminare. Acestea privesc în esență aspectul dacă și în ce măsură articolul 44 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006 trebuie interpretat în sensul că cesionarul unei exploatații agricole, care a preluat și un angajament multianual în cadrul unui ajutor în favoarea bunăstării animalelor finanțat din FEADR, este obligat să ramburseze, în cazul în care își încetează definitiv activitățile înainte de sfârșitul perioadei de angajament, toate plățile acordate în această perioadă, inclusiv cele acordate beneficiarilor anteriori.

Deși Curtea a avut deja ocazia să interpreteze anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 ( 3 ), aceasta este prima dată când va trebui să se pronunțe cu privire la interpretarea articolului 44 din Regulamentul nr. 1974/2006 ( 4 ).

Regulamentul nr. 1698/2005 ( 5 ) a fost abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 ( 6 ).

Articolul 36 litera (a) punctul (v) din acest regulament stipula că ajutorul prevăzut pentru ameliorarea mediului și a spațiului rural se referă la măsurile axate pe utilizarea durabilă a terenurilor agricole, grație plăților în favoarea bunăstării animalelor.

Articolul 40 din acest regulament prevedea: „(1) Plățile în favoarea bunăstării animalelor prevăzute la articolul 36 litera (a) punctul (v) se acordă agricultorilor care își asumă voluntar angajamente în favoarea bunăstării animalelor. (2) Plățile în favoarea bunăstării animalelor privesc numai angajamentele care depășesc standardele obligatorii […], precum și celelalte cerințe obligatorii corespunzătoare stabilite în legislația națională și indicate în program. Aceste angajamente sunt asumate, în general, pentru o perioadă de cinci-șapte ani. […] (3) Plățile se acordă anual și acoperă costurile suplimentare și pierderea de venituri datorate angajamentelor asumate. După caz, acestea pot acoperi și costurile induse. Ajutorul se limitează la cuantumul maxim stabilit în anexa I.”

Potrivit articolului 74 alineatul (1) din regulamentul menționat: „Statele membre adoptă toate actele cu putere de lege și actele administrative […] pentru a asigura o protecție eficientă a intereselor financiare ale [Uniunii].”

Regulamentul nr. 1974/2006 a fost abrogat prin Regulamentul delegat (UE) nr. 807/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de introducere a unor dispoziții tranzitorii ( 7 ). Regulamentul nr. 1974/2006 a continuat să fie însă aplicabil operațiunilor puse în aplicare în conformitate cu programele pe care Comisia Europeană le‑a aprobat în temeiul Regulamentului nr. 1698/2005 înainte de 1 ianuarie 2014.

Potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 1974/2006: „Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a Regulamentului [nr. 1698/2005] în ceea ce privește principiile și normele generale aplicabile sprijinului pentru dezvoltare rurală, dispozițiile comune și speciale aplicabile măsurilor de dezvoltare rurală, precum și dispozițiile de eligibilitate și de gestiune administrativă, cu excepția celor privind controalele.”

Articolul 44 din acest regulament prevedea: „(1) În cazul în care, în cursul perioadei de îndeplinire a unui angajament luat ca o condiție de acordare a unui sprijin, exploatația unui beneficiar este transferată, în totalitate sau parțial, unei alte persoane, aceasta poate prelua angajamentul pentru perioada rămasă. În cazul în care angajamentul nu este preluat, beneficiarul trebuie să ramburseze ajutorul primit. (2) Statele membre pot decide să nu solicite rambursarea prevăzută la alineatul (1) în următoarele cazuri: (a) în cazul în care un beneficiar care a onorat deja o parte importantă din angajament își încetează activitățile agricole, iar preluarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă; (b) în cazul în care transferul unei părți din exploatația unui beneficiar intervine în cursul unei perioade de prelungire a angajamentului în conformitate cu articolul 27 alineatul (12) al doilea paragraf, iar transferul are în vedere cel mult 50 % din suprafața vizată de angajament anterior prelungirii. (c) în cazul în care exploatația unui beneficiar este transferată, în întregime sau parțial, unei organizații care are drept obiectiv principal gestionarea resurselor naturale în vederea conservării mediului, cu condiția ca transferul să vizeze utilizarea permanentă a terenului în scopul conservării naturii și să fie asociat unui beneficiu ecologic semnificativ. (3) Statele membre pot lua măsuri specifice pentru a evita ca, în cazul unor schimbări minore ale situației exploatației, aplicarea alineatului (1) să aibă rezultate necorespunzătoare în ceea ce privește angajamentele luate. Reducerea suprafeței exploatației cu până la 10 % din suprafața care face obiectul angajamentului este considerată ca fiind o modificare minoră în scopul aplicării primului paragraf.”

Articolul 45 alineatul (4) din regulamentul menționat prevedea: „În cazul în care beneficiarul se găsește în imposibilitatea de a continua să își onoreze angajamentele luate deoarece exploatația face obiectul unei comasări sau al unor măsuri de amenajare funciară decise sau aprobate de autoritățile publice competente, statele membre iau măsurile necesare pentru a permite adaptarea angajamentelor la noua situație a exploatației. În cazul în care adaptarea se dovedește imposibil de realizat, angajamentul încetează fără a se solicita o rambursare pentru perioada în care angajamentul a fost efectiv.”

Articolul 47 din același regulament prevedea: „(1) Statele membre pot recunoaște, în special, următoarele categorii de cazuri de forță majoră sau de împrejurări excepționale, în care nu vor solicita rambursarea unei părți sau a întregului ajutor primit de către beneficiar: (a) decesul beneficiarului; (b) incapacitatea profesională pe termen lung a beneficiarului; (c) exproprierea unei părți importante a exploatației, în cazul în care această expropriere nu era previzibilă la data subscrierii la respectivul angajament; (d) catastrofă naturală gravă, cu efecte notabile asupra terenurilor exploatației; (e) distrugerea accidentală a construcțiilor destinate creșterii animalelor din exploatație; (f) o epizootie care afectează o parte sau întregul efectiv de animale al agricultorului. (2) Beneficiarul sau succesorul său în drepturi notifică în scris autorității competente cazurile de forță majoră sau împrejurările excepționale, în termen de 10 zile lucrătoare de la data în care aceștia sunt în măsură să facă acest lucru, și anexează, la cererea autorității competente, documentele justificative corespunzătoare.”

Articolul 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora ( 8 ) prevede: „Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându‑se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia.”

Articolul 30 alineatul (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 și pentru modificarea articolului 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură ( 9 ) prevede: „În sensul finanțării, al gestionării și al monitorizării politicii agricole comune, «forța majoră» și «circumstanțele excepționale» sunt recunoscute, în special, în următoarele cazuri: […] f) exproprierea întregii exploatații agricole sau a unei mari părți a acesteia, dacă exproprierea respectivă nu ar fi putut fi anticipată la data depunerii cererii.”

Potrivit articolului 31 din această ordonanță: „(1) Cazurile de forță majoră și circumstanțele excepționale se notifică în scris APIA, furnizându‑se în același timp dovezi relevante care atestă apariția situațiilor prevăzute la articolul 30 alineatul (1), în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care beneficiarul sau succesorul său în drepturi este în măsură să trimită respectiva notificare. (2) În cazul în care beneficiarul sau succesorul acestuia depășește termenul prevăzut la alineatul (1), notificarea nu se ia în considerare.”

Printr‑o cerere de ajutor depusă la APIA la 18 ianuarie 2013, societatea Avicola Crevedia SA, care exploata un abator de păsări, și‑a asumat în mod voluntar un angajament în favoarea bunăstării animalelor pentru o perioadă de cinci ani, în temeiul articolului 40 din Regulamentul nr. 1698/2005.

În perioada de angajament de cinci ani, exploatarea a fost transferată în totalitate, prima dată către societatea Abator Avicola Crevedia SRL, care a preluat acest angajament la 15 noiembrie 2013, iar a doua oară către Groenland Poultry, care a preluat de asemenea angajamentul menționat și l‑a înregistrat la APIA la 2 aprilie 2015.

În acest scop, Groenland Poultry încheiase, la 30 martie 2015, două contracte: – un contract de transfer de exploatație agricolă și de preluare de angajamente cu societatea Abator Avicola Crevedia, care renunța să primească plata ajutorului pe care îl solicitase APIA, la 13 noiembrie 2014, în timp ce Groenland Poultry, căreia îi fusese transferat dreptul de a solicita plata acestui ajutor, se angaja să respecte angajamentele semnate de cedentă în formularul cererii de ajutor și să depună toate documentele ce dovedeau îndeplinirea condițiilor de eligibilitate; și – un contract de închiriere a spațiilor și a instalațiilor de producție ale acestei exploatații cu societatea Agroli Group SRL (denumită în continuare „Agroli Group”), care era proprietara acestor bunuri fără însă a le deține sau a le exploata și care făcea obiectul unei proceduri de insolvență deschise la 6 martie 2014; acest contract cuprindea o condiție suspensivă în favoarea locatorului potrivit căreia contractul respectiv trebuia să fie aprobat de comitetul creditorilor societății menționate în cadrul acestei proceduri.

Prin decizia de plată din 4 decembrie 2015, APIA a plătit Groenland Poultry, în temeiul cererii depuse de Abator Avicola Crevedia la 13 noiembrie 2014, suma de 1506915,86 lei românești (RON) (337100 de euro) ( 10 ). În urma unor cereri de plată depuse și modificate de Groenland Poultry la 13 noiembrie 2015 și la 15 iunie 2016, APIA i‑a plătit de asemenea acesteia din urmă, prin decizia din 5 octombrie 2016, suma de 850673,62 RON (190635 de euro) ( 11 ), pe lângă o sumă de 375941,35 RON (82520 de euro) ( 12 ), prin decizia de plată anticipată din 29 martie 2017.

Întrucât Groenland Poultry nu a depus cererea de plată aferentă celui de al cincilea an de angajament (și anume anul 2017), APIA i‑a trimis o notificare referitoare la nedepunerea cererii. La 18 aprilie 2017, Fractal Insolvență, în calitate de lichidator judiciar al Groenland Poultry, a informat că această societate făcea obiectul unei proceduri de faliment.

La 21 aprilie 2017, APIA a întocmit patru procese‑verbale de constatare a unor nereguli și de stabilire a unor creanțe bugetare (nr. 3067-3070) întemeiate pe articolul 8 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 ( 13 ), dispunând recuperarea de la Groenland Poultry a sumelor de 6940168,72 RON (1527531 de euro), 4562717,78 RON (1004254 de euro), 1506915,86 RON (331672 de euro) și, respectiv, 850673,62 RON (187233 de euro) ( 14 ), aferente primilor patru ani de angajament, pentru motivul că această societate, care făcea obiectul unei proceduri de faliment, nu mai desfășura activități și nu putea face dovada continuării angajamentului de cinci ani ( 15 ). Cuantumul total stabilit în sarcina Groenland Poultry era de 14236417,32 RON (3133435 de euro), sumă ce cuprindea cuantumul de 11502886,5 RON (2531785 de euro), care nu fusese plătit Groenland Poultry, ci operatorilor anteriori, Groenland Poultry încasând efectiv din cuantumul stabilit în sarcina sa numai suma de 2733530,83 RON (601650 de euro) (și anume totalul sumelor indicate la punctul 20 din prezentele concluzii) ( 16 ).

Întrucât APIA a respins, prin deciziile nr. 214-217 din 19 iunie 2017, contestațiile administrative formulate de Groenland Poultry împotriva acestor procese‑verbale, societatea menționată a formulat la Tribunalul București (România) o acțiune având ca obiect anularea acestor decizii de respingere, invocând printre altele: – inexistența unei obligații de restituire a sumelor încasate, pentru motivul că Groenland Poultry se afla în imposibilitatea de a continua angajamentul în anul 2017 din cauza unei „exproprieri”, în sensul articolului 47 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1974/2006, sau a unei împrejurări asimilabile, și anume notificarea de către locator, la 26 iulie 2016, a nerealizării condiției suspensive a contractului de închiriere, însoțită de o cerere de părăsire a spațiilor în termen de 15 zile ( 17 ), rezultată în urma deschiderii unei proceduri de faliment împotriva Agroli Group la 9 mai 2016, împrejurare pe care aceasta o notificase APIA, respectând astfel obligația de notificare prevăzută la articolul 47 alineatul (2) din regulamentul menționat; – aplicarea articolului 44 alineatul (2) litera (a) din același regulament, care prevede că statele membre pot decide să nu solicite rambursarea în cazul în care beneficiarul își încetează definitiv activitățile agricole, în condițiile în care acesta a onorat deja o parte importantă din angajamentul său, iar preluarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă, în măsura în care comitetul creditorilor Agroli Group aprobase încheierea unui nou contract de închiriere cu societatea Vitali SRL (denumită în continuare „Vitali”), însă aceasta din urmă, cu care Groenland Poultry intenționa să încheie un acord în vederea preluării de către Vitali a activităților sale, nu putuse să obțină autorizațiile sanitare necesare de la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Dâmbovița (România); și – încălcarea principiului proporționalității, având în vedere modul în care autoritățile administrative au aplicat articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006, în măsura în care îi fusese impusă obligația de a rambursa suma de 14236417,32 RON (3133435 de euro) aferentă primilor patru ani de angajament, în condițiile în care, din cei cinci ani de angajament, acesta fusese respectat patru ani, iar suma a cărei restituire i se solicita includea și suma de 11155878,064 RON (2455409 euro) aferentă primului și celui de al doilea an de angajament, care nu fusese plătită Groenland Poultry, ci operatorilor anteriori, aceasta primind efectiv din cuantumul reținut în sarcina sa doar suma de 2357589 RON (518905 euro) ( 18 ), aferentă celui de al treilea și celui de al patrulea an de angajament, în condițiile în care nerespectarea angajamentului nu îi era imputabilă, întrucât neprelungirea contractului de închiriere cu locatorul Agroli Group nu a depins de voința Groenland Poultry și, pe de altă parte, nici neîncheierea contractului de transfer de exploatație cu Vitali nu îi era imputabilă, întrucât Vitali nu obținuse autorizațiile sanitare veterinare necesare pentru spațiile în care se desfășura activitatea.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2018, Tribunalul București a respins acțiunea respectivă ca nefondată, apreciind în special că: – angajamentele nu fuseseră respectate pentru o perioadă de minimum cinci ani, iar, față de dispozițiile articolului 44 din Regulamentul nr. 1974/2006 și ale articolului 8 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, odată cu transferul exploatației către Groenland Poultry, aceasta dobândise drepturile și își asumase obligațiile cedentului, precum și, implicit, consecințele nerespectării condițiilor de eligibilitate; – articolul 47 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 1974/2006 nu era incident, întrucât împrejurările invocate de Groenland Poultry nu constituiau o expropriere – care corespunde în dreptul național unei preluări a bunurilor de către stat pentru cauză de utilitate publică –, nu erau asimilabile unei asemenea exproprieri și nu erau imprevizibile la data asumării angajamentului, și anume la data încheierii contractului de închiriere cu Agroli Group, dată la care Groenland Poultry cunoștea faptul că față de Agroli Group fusese deschisă o procedură de insolvență la 6 martie 2014 și că respectivul contract era supus condiției suspensive stipulate referitoare la aprobarea de către comitetul de creditori a contractului, precum și a planului de reorganizare a locatorului, care să prevadă închirierea bunurilor imobile și mobile, Groenland Poultry asumându‑și un risc în această privință. Pe de altă parte, împrejurările referitoare la Vitali erau, potrivit acestui tribunal, ulterioare momentului în care societatea și‑a asumat angajamentul și, prin urmare, nu puteau fi luate în considerare. În sfârșit, aceste împrejurări nu fuseseră notificate în termenul stabilit la articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1974/2006, și anume în termen de 10 zile lucrătoare începând din ziua în care aceasta era în măsură să procedeze astfel, în speță la 26 iulie 2016, dată la care Groenland Poultry fusese informată cu privire la încetarea contractului de închiriere; – principiul proporționalității și articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006 au fost respectate, întrucât, în temeiul articolului 8 din Regulamentul de punere în aplicare nr. 809/2014, efectele nerespectării angajamentului de către cesionar se răsfrâng asupra acestuia pe întreaga perioadă a angajamentului, inclusiv în ceea ce privește intervalul în care exploatația i‑a revenit cedentului, astfel încât nu poate fi exclusă recuperarea de la Groenland Poultry inclusiv a sumelor aferente perioadei anterioare datei la care aceasta și‑a asumat angajamentul. În plus, același tribunal a arătat că condiția referitoare la împrejurarea că preluarea angajamentului nu era fezabilă nu era dovedită și că APIA acționase în limitele marjei de apreciere conferite statelor membre de articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006.

Sesizată cu recursul formulat împotriva acestei hotărâri de Groenland Poultry, instanța de trimitere, Curtea de Apel București (România), statuând în ultimă instanță, arată că se confruntă cu trei probleme de interpretare.

În primul rând, se ridică problema dacă noțiunea de „forță majoră sau de împrejurări excepționale”, prevăzută la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006, cuprinde și situația în care beneficiarul ajutorului pierde dreptul de folosință asupra bunurilor închiriate în urma încetării contractului de închiriere din cauza insolvenței proprietarului bunurilor închiriate, constatând în același timp că, în speță, APIA nu a considerat că aceasta constituia un impediment în calea transferului de exploatație și a plății ajutorului către Groenland Poultry. În această privință, potrivit instanței de trimitere, dificultatea de interpretare constă în faptul că, deși din interpretarea literală a acestei dispoziții reiese că lista cazurilor de „forță majoră sau de împrejurări excepționale” prevăzută de această dispoziție nu este exhaustivă, pe de o parte, noțiunea menționată nu este definită în acest regulament și, pe de altă parte, în lipsa unei trimiteri la dreptul național, aceasta nu poate fi definită nici prin trimitere la dreptul național fără a se aduce atingere unității dreptului Uniunii.

În al doilea rând, instanța de trimitere ridică de asemenea problema interpretării care trebuie reținută cu privire la articolul 44 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat în raport cu principiul proporționalității, într‑un context specific precum cel din prezenta cauză, în care APIA a obligat Groenland Poultry să ramburseze suma totală de 14236417,32 RON (3133435 de euro), în condițiile în care, pe de o parte, aceasta din urmă a încasat efectiv doar suma de 2733530,83 RON ( 19 ) (601650 de euro), iar diferența a fost plătită beneficiarilor anteriori pentru primii doi ani de angajament, și, pe de altă parte, acest angajament de cinci ani a fost respectat patru ani, iar Groenland Poultry și‑a încetat activitatea în ultimul an din motive independente de voința sa.

În al treilea rând, instanța de trimitere arată că condiția potrivit căreia „preluarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă” prevăzută la articolul 44 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat pare să impună prezentarea unor probe în acest sens de către beneficiarii care susțin că se află într‑o atare situație, iar nu o dovadă abstractă, care ar fi poate imposibil de realizat, în sensul că nu ar exista niciun succesor interesat de preluarea angajamentului. În această privință, instanța de trimitere precizează că Groenland Poultry a prezentat probe care indicau că societatea Vitali era interesată de preluarea angajamentului, însă nu a obținut autorizațiile sanitare veterinare necesare în acest scop, în pofida unui acord al comitetului creditorilor Agroli Group în vederea închirierii spațiilor.

În acest context, Curtea de Apel București a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Dacă articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 1974/2006] trebuie interpretat în sensul că prin «cazuri de forță majoră sau de împrejurări excepționale» se înțelege și situația în care beneficiarul ajutorului pierde dreptul de folosință asupra activelor închiriate în urma încetării contractului de închiriere datorită intrării în insolvență a proprietarului activelor închiriate (locatorului). 2) Dacă, având în vedere principiul proporționalității, articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul [nr. 1974/2006] trebuie interpretat în sensul că, în situația în care, în cursul perioadei de îndeplinire a unui angajament luat ca o condiție de acordare a unui sprijin, exploatația unui beneficiar este transferată, în totalitate sau parțial, unei alte persoane, iar acest al doilea beneficiar, deși a onorat o parte importantă din angajament, își încetează activitățile agricole, iar preluarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă, cel de al doilea beneficiar al [ajutorului] trebuie să ramburseze ajutorul pe care l‑a încasat (aferent perioadei în care a fost beneficiarul ajutorului) sau dacă ar trebui să restituie și ajutorul care a fost încasat de primul beneficiar al ajutorului. 3) Care sunt condițiile pe care instanța națională ar trebui să le aibă în vedere, în interpretarea articolului 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul [nr. 1974/2006], pentru a aprecia că «preluarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă»?”

Groenland Poultry, APIA, guvernele român și elen, precum și Comisia au depus observații scrise.

Trebuie precizat de la început că Regulamentul nr. 1698/2005 constituia regulamentul de bază care stabilea normele generale privind sprijinul acordat de Uniune în scopul dezvoltării rurale instituit de FEADR pentru perioada de programare 2007-2013, perioadă în care s‑au produs faptele din litigiul principal ( 20 ). Acest regulament a fost completat prin normele de aplicare prevăzute de Regulamentul nr. 1974/2006, al cărui articol 44 alineatul (2) face obiectul celei de a doua și al celei de a treia întrebări preliminare și al analizei din cadrul prezentelor concluzii.

Regulamentul nr. 1698/2005 stabilea, în temeiul articolului 36 litera (a) punctul (v), printre măsurile de ajutor instituite pentru ameliorarea mediului și a spațiului rural ( 21 ), măsuri destinate promovării utilizării durabile a terenurilor agricole, prevăzând printre altele plăți în favoarea bunăstării animalelor. În conformitate cu dispozițiile articolului 40 din Regulamentul nr. 1698/2005, aceste plăți erau acordate fermierilor care își asumau voluntar angajamente în favoarea bunăstării animalelor [alineatul (1)]. Acestea erau asumate, în general, pentru o durată de cinci-șapte ani [alineatul (2)] și se acordau anual, acoperind costurile suplimentare și pierderea de venituri datorate angajamentelor asumate și, după caz, costurile induse [alineatul (3)].

În speță, Groenland Poultry este al treilea beneficiar al unei măsuri de ajutor acordate în cursul anului 2013, pe baza unui angajament de cinci ani, asumat în temeiul articolului 40 din Regulamentul nr. 1698/2005, care a condus la plăți anuale. Ea a preluat exploatația și acest angajament în anul 2015, fiind locatar al spațiilor, însă a trebuit să își înceteze activitatea în anul 2016 întrucât nu mai putea să le exploateze ca urmare a încetării contractului de închiriere de către locator. În acest context, instanța de trimitere, sesizată cu un recurs împotriva hotărârii care confirmă deciziile APIA prin care Groenland Poultry este obligată la rambursarea totală a ajutoarelor plătite în acest temei, în valoare de aproximativ 3133400 de euro, ridică în special problema conformității acestor decizii cu principiul proporționalității, arătând că Groenland Poultry însăși nu a primit decât o sumă de aproximativ 585000 de euro și că angajamentul menționat a fost respectat patru ani din cei cinci prevăzuți de acesta.

Prin intermediul celei de a doua întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, având în vedere principiul proporționalității, articolul 44 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006 impune ca ultimul beneficiar al unui ajutor acordat pentru ameliorarea mediului și a spațiului rural în favoarea bunăstării animalelor care este constrâns să își înceteze definitiv activitățile agricole înainte de sfârșitul perioadei de angajament multianual, în condițiile în care acesta a onorat deja o parte importantă din angajamentul respectiv, iar preluarea acestuia se dovedește a nu fi fezabilă, este obligat să ramburseze integral acest ajutor, inclusiv cel plătit predecesorilor săi, sau parțial, într‑un cuantum corespunzător ajutorului pe care l‑a primit efectiv.

APIA și guvernul român consideră că a doua întrebare, ca și a treia de altfel, trebuie declarată inadmisibilă pentru motivul că vizează interpretarea articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1974/2006, deși aceasta nu este utilă pentru soluționarea litigiului principal. Mai precis, aceste părți susțin că, în măsura în care dispoziția în discuție prevede că statele membre „pot decide” ( 22 ) să nu solicite rambursarea prevăzută la alineatul (1) al aceluiași articol și că legiuitorul român a ales să nu preia această posibilitate în dreptul național, aplicarea dispoziției menționate nu este susceptibilă să aibă incidență asupra soluționării litigiului principal, beneficiarul ajutorului fiind, prin urmare, obligat să ramburseze ajutorul în temeiul articolului 44 alineatul (1) din regulamentul menționat.

În această privință amintim că, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite la articolul 267 TFUE, pe de o parte, numai instanța națională care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei hotărâri preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea unei norme a dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe. De altfel, Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate ( 23 ). Pe de altă parte, în cadrul aceleiași proceduri de cooperare, este de competența Curții să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea trebuie, dacă este cazul, să reformuleze întrebările care îi sunt adresate. În plus, Curtea poate fi pusă în situația de a lua în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut referire în enunțul întrebării sale ( 24 ).

În speță, deși a doua întrebare preliminară, așa cum a fost formulată, nu vizează în mod explicit decât articolul 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1974/2006, dispoziție facultativă pentru statele membre care nu a fost preluată în dreptul român, arătăm, în primul rând, că instanța de trimitere s‑a referit în întrebarea sa și la principiul proporționalității, care este un principiu general al dreptului Uniunii ( 25 ), în al doilea rând, că reiese implicit din motivarea cererii sale de decizie preliminară că această instanță ridică de asemenea problema coroborării acestei dispoziții cu alineatul (1) al acestui articol și, în al treilea rând, că Tribunalul București a exclus aplicarea alineatului (2) al articolului 44 menționat nu pentru motivul lipsei unei „măsuri de transpunere”, ci din cauza faptului că nu erau îndeplinite condițiile de fond ( 26 ).

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă și în lumina jurisprudenței citate la punctul 36 din prezentele concluzii, propunem să se constate că a doua întrebare adresată este admisibilă, reformulând‑o însă în sensul că vizează în esență interpretarea articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006 coroborat cu alineatul (2) litera (a) al aceleiași dispoziții.

Potrivit instanței de trimitere, interpretarea acestor dispoziții din perspectiva principiului proporționalității este necesară având în vedere două împrejurări: – pe de o parte, ca urmare a faptului că APIA a obligat Groenland Poultry să ramburseze cuantumul total al ajutorului primit, inclusiv ajutoarele corespunzătoare primului și celui de al doilea an de angajament, care nu fuseseră plătite Groenland Poultry, ci operatorilor precedenți (și anume Avicola Crevedia și Abator Avicola Crevedia), Groenland Poultry încasând în mod efectiv sume doar pentru al treilea și al patrulea an de angajament, aceste sume corespunzând la mai puțin de 20 % din totalul ajutorului care trebuie rambursat ( 27 ), și, – pe de altă parte, ca urmare a faptului că angajamentul a fost respectat patru ani din cei cinci ani de angajament, precum și a faptului că încetarea activității, mai precis necontinuarea activității în al cincilea an de angajament, a fost – după toate probabilitățile – datorată unei cauze independente de voința Groenland Poultry, respectiv încetarea contractului de închiriere a spațiilor, care nu îi era imputabilă.

Se ridică, prin urmare, problema dacă, în temeiul principiului proporționalității, dispozițiile articolului 44 din Regulamentul nr. 1974/2006 trebuie interpretate astfel încât APIA să fi trebuit să solicite, așa cum arată Groenland Poultry, doar recuperarea parțială a sumelor primite în temeiul angajamentului, adică numai sumele încasate de această societate.

În această privință, în primul rând, referitor la modul de redactare a articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006, trebuie amintit că, potrivit acestei dispoziții, „[î]n cazul în care, în cursul perioadei de îndeplinire a unui angajament luat ca o condiție de acordare a unui sprijin, exploatația unui beneficiar este transferată […] unei alte persoane, aceasta poate prelua angajamentul pentru perioada rămasă. În cazul în care angajamentul nu este preluat, beneficiarul trebuie să ramburseze ajutorul primit” ( 28 ).

Această dispoziție stabilește, așadar, ca regulă generală că persoana care preia o exploatație a beneficiarului unui ajutor și care decide să preia și angajamentul asumat de acesta se substituie beneficiarului pentru toate angajamentele și obligațiile aferente perioadei rămase. Astfel, contrar celor susținute de Groenland Poultry, această dispoziție reglementează, în opinia noastră, în mod clar și precis efectele juridice referitoare la obligația de rambursare rezultate dintr‑un transfer de exploatație, stabilind principiul potrivit căruia cesionarul unui atare transfer, care preia în mod voluntar și angajamentul multianual, este obligat, în calitatea sa de „beneficiar” ( 29 ), să ramburseze ajutorul primit în cazul unui nou transfer al exploatației către o altă persoană în perioada de angajament, cu excepția cazului în care aceasta din urmă preia, la rândul său, angajamentul respectiv pentru perioada rămasă.

După cum arată și Comisia, în conformitate cu logica articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006, în cazul transferului de exploatație, cedentul are posibilitatea de a‑și transfera și angajamentele multianuale. Astfel, dacă cedentul alege să nu facă acest lucru sau dacă se dovedește „a nu fi fezabil” să se găsească un cesionar [în sensul articolului 44 alineatul (2) litera (a) din acest regulament ( 30 )], acesta este obligat să ramburseze întregul ajutor acordat, în acest mod liberându‑se de obligațiile sale. De asemenea, cedentul este scutit de obligații dacă cesionarul preia la rândul său angajamentele multianuale, caz în care cesionarul devine beneficiarul ajutorului până la finalizarea acestor angajamente, cu toate avantajele și responsabilitățile care decurg de aici ( 31 ).

În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006, trebuie să se constate că, deși această dispoziție stabilește principiul potrivit căruia, în cadrul unui transfer al unei exploatații, persoana care menține angajamentul este cea considerată ca fiind beneficiară și obligată în acest temei să ramburseze ajutorul primit, alineatele (2) și (3) ale acestui articol stabilesc excepții de la acest principiu, dând statelor membre posibilitatea de a nu solicita rambursarea. Mai precis, alineatul (2) litera (a), care reprezintă situația relevantă în speță, creează o excepție de la obligația de rambursare în cazul în care „un beneficiar care a onorat deja o parte importantă din angajament își încetează activitățile agricole, iar preluarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă”. În ceea ce privește excepția de la obligația generală de rambursare în sarcina beneficiarului ajutorului instituită la alineatul (1), ipotezele prevăzute la alineatele (2) și (3) trebuie interpretate în mod restrictiv ( 32 ).

În speță este însă cert că această posibilitate prevăzută la articolul 44 alineatul (2) din acest regulament nu a fost preluată în dreptul român, astfel încât, în toate cazurile de nepreluare a angajamentului la transferul exploatației în cursul angajamentului multianual, beneficiarul rămâne obligat, în temeiul articolului 44 alineatul (1) din același regulament, să ramburseze integral ajutorul primit și, în mod corelativ, în temeiul principiului efectului util, autoritățile române sunt obligate să recupereze ajutorul în cauză întrucât niciun temei juridic nu justifică nerecuperarea lui. Prin urmare, având în vedere situația de fapt din litigiul principal, așa cum a fost descrisă în cererea de decizie preliminară, apreciem că Groenland Poultry nu se poate prevala de această excepție pentru a evita rambursarea tuturor ajutoarelor încasate, inclusiv cele plătite beneficiarilor precedenți.

În al treilea rând, în ceea ce privește finalitatea articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006, este important de subliniat că interpretarea textuală a acestei dispoziții prezentată mai sus permite de asemenea atingerea obiectivului inițial pentru care a fost primit ajutorul, și anume promovarea bunăstării animalelor. Mai întâi, după cum afirmă și Comisia, în vederea atingerii acestui obiectiv, este esențial ca angajamentul multianual să fie menținut în integralitatea sa, dat fiind că numai o perioadă îndelungată garantează realizarea obiectivului acestui ajutor ( 33 ). Astfel, este important ca, dacă angajamentul este transferat unui alt beneficiar, toate responsabilitățile și datoriile să revină beneficiarului care a preluat angajamentul. Angajamentul trebuie să fie îndeplinit pe toată perioada, în caz contrar acesta îndepărtându‑se de obiectivul său și pierzându‑și efectul benefic pentru animale.

În continuare, trebuie luat în considerare în această privință și faptul că angajamentul privește creșterea animalelor și este în favoarea bunăstării animalelor. Or, cesionarul care preia angajamentul, precum și elementele sale de activ și de pasiv își asumă totodată angajamentul integral al anilor precedenți. Întrucât cedentul a investit deja ajutoarele primite pentru bunăstarea animalelor și în beneficiul acestora în exploatația sa, îmbunătățind astfel starea acesteia, care este transferată cesionarului, acesta din urmă, în calitate de beneficiar, se bucură în mod indirect de investițiile anterioare și primește plata restantă. Or, dacă acest al doilea beneficiar nu este în măsură să onoreze angajamentul până la expirarea sa, el trebuie de asemenea să suporte toate inconvenientele pe care le implică un atare angajament, fiind obligat să ramburseze ajutoarele primite în favoarea bunăstării animalelor, inclusiv partea primită de primul beneficiar. Această obligație de a rambursa orice ajutor primit în cazul încetării angajamentului stimulează, așadar, beneficiarul să depună toate eforturile pentru a onora angajamentul respectiv.

În sfârșit, din perspectiva protecției eficiente a intereselor financiare ale Uniunii pe care statele membre trebuie să o asigure ( 34 ), este important să se garanteze că fondurile Uniunii pot fi recuperate eficient în cazul în care plata lor a fost efectuată cu încălcarea dreptului Uniunii. Or, într‑un caz precum cel din speță, ar fi ușor să se eludeze norma prevăzută la articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006 dacă primul beneficiar al unui ajutor și‑ar transfera angajamentul la un alt beneficiar, iar acesta ar abandona imediat angajamentul multianual înainte de încetarea lui, fără consecințe financiare pentru niciunul dintre ei. Din această perspectivă, obligația de recuperare integrală a ajutorului primit în temeiul angajamentului se impune și în raport cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 ( 35 ), al cărui articol 58 alineatul (1) litera (e) impune statelor membre să ia „măsur[ile] necesar[e] pentru a asigura protecția eficace a intereselor financiare ale Uniunii”, în special pentru a recupera plățile necuvenite.

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de eventualele argumente întemeiate pe încălcarea principiului securității juridice sau a principiului proporționalității.

Astfel, pe de o parte, în ceea ce privește principiul securității juridice, considerăm că dispozițiile articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006 sunt pe deplin conforme cu acest principiu, din moment ce reiese cu claritate din acestea că revine persoanei care este la momentul încetării angajamentului „beneficiarul ajutorului”, în sensul acestui regulament, obligația de a rambursa întregul ajutor, independent de faptul că este cedentul sau cesionarul angajamentului. Cu alte cuvinte, la preluarea angajamentului, cesionarul este conștient că, odată ce dobândește calitatea de „beneficiar”, trebuie să ramburseze toate sumele primite dacă angajamentul nu mai este respectat. Într‑o asemenea situație, noul beneficiar, fiind pe deplin conștient de riscul și de implicațiile financiare legate de preluarea angajamentului și întrucât a „profitat” de acest angajament la negocierea contractului de transfer, poate, așadar, fie să refuze angajamentul, fie să facă tot ce îi stă în putere pentru a‑l onora, fie să încerce să transfere exploatația și angajamentul către un nou cesionar dacă apreciază că nu va fi în măsură să asigure continuarea angajamentului respectiv.

Pe de altă parte, în ceea ce privește principiul proporționalității, considerăm că obligația celui de al doilea beneficiar de a rambursa toate plățile primite în favoarea bunăstării animalelor este proporțională, în măsura în care, pentru motivele explicate mai sus, articolul 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006, precum și logica aflată la baza acestui articol sunt suficient de clare și de necondiționate pentru a permite cesionarului să știe la momentul încheierii contractului că, dacă decide să preia angajamentele și dacă nu respectă angajamentul multianual după preluarea exploatației, poate fi obligat să ramburseze integral ajutorul, inclusiv cel primit anterior de către cedent. Natura proporțională a normei provine din faptul că, în temeiul acestui articol 44 alineatul (1), cesionarul exploatației are libertatea de a alege să nu preia angajamentele multianuale [ceea ce reiese din modul de redactare a acestei dispoziții: „[…] aceasta poate prelua angajamentul pentru perioada rămasă […]” (sublinierea noastră)]. Pe de altă parte și în orice caz, articolul 44 menționat nu se opune ca părțile să se pună de acord în contractul de transfer cu privire la responsabilitățile pe care le‑ar avea fiecare dintre ele în cazul renunțării de către ultimul beneficiar la angajamentul în materie de bunăstare a animalelor, care să dea dreptul la intentarea unei acțiuni de către cesionar împotriva cedentului, în temeiul dreptului național, în fața instanțelor naționale. Totuși, pentru a garanta efectul util al articolului 44 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1974/2006, astfel de clauze contractuale nu pot interveni decât cu titlu subrogatoriu, după ce a fost efectuată rambursarea întregului ajutor primit. În sfârșit, în măsura în care obligația de rambursare decurge din dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii, fără a lăsa o marjă de apreciere statelor membre, în afara acestui articol 44 alineatele (2) și (3), considerăm că principiul proporționalității nu poate fi repus în discuție.

Având în vedere ceea ce precedă, propunem să se răspundă la a doua întrebare preliminară că articolul 44 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006 trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care, în perioada de executare a unui angajament luat pentru a îndeplini condiția de acordare a unui sprijin, exploatația unui beneficiar este transferată, în totalitate sau parțial, unei alte persoane care preia voluntar acest angajament și care ulterior își încetează definitiv activitățile agricole, acest al doilea beneficiar al ajutorului este, în principiu, obligat să ramburseze ajutorul primit pentru întregul angajament, inclusiv sumele încasate de beneficiarii anteriori ai ajutorului respectiv, independent de faptul că el a onorat deja o parte importantă din angajamentul său, cu excepția cazului în care statul membru în cauză a decis să nu solicite această rambursare în temeiul excepțiilor prevăzute, printre altele, la articolul 44 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat.

Prin intermediul celei de a treia întrebări preliminare, instanța de trimitere solicită să se stabilească în esență care sunt elementele relevante care trebuie luate în considerare pentru a aprecia dacă „preluarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă”, în sensul celei de a treia condiții prevăzute la articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006.

Pentru motivele deja evocate la punctele 35-38 din prezentele concluzii, propunem să se constate că a treia întrebare adresată este admisibilă.

Astfel cum s‑a amintit la punctele 41-43 din prezentele concluzii, articolul 44 din Regulamentul nr. 1974/2006 enunță la alineatul (1) regula generală aplicabilă situației în care beneficiarul își încetează activitățile agricole, potrivit căreia „în cazul în care angajamentul nu este preluat, beneficiarul trebuie să ramburseze ajutorul primit”, iar la alineatul (2) litera (a), una dintre excepțiile de la această regulă generală, care este aplicabilă situațiilor particulare în care un agricultor „își încetează activitățile agricole” pentru alte motive decât forța majoră și împrejurările excepționale menționate la articolul 47 din acest regulament (și care vor fi analizate în cadrul primei întrebări preliminare).

Această excepție își găsește aplicarea dacă sunt îndeplinite două condiții, și anume, pe de o parte, aceea ca beneficiarul cedent să fi onorat o parte importantă din angajamentul său și, pe de altă parte, aceea ca preluarea angajamentului de către un succesor să se dovedească a nu fi fezabilă. Instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea acestei a doua condiții prevăzute la articolul 44 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat.

Mai precis, instanța de trimitere constată că această dispoziție pare să impună prezentarea de probe în acest sens de către beneficiarii care afirmă că se află într‑o asemenea situație, iar nu o dovadă abstractă, care ar fi poate imposibil de realizat, în sensul că nu ar exista niciun succesor interesat de preluarea angajamentului. În această privință, instanța de trimitere precizează că Groenland Poultry a prezentat probe care indicau că societatea Vitali era interesată să preia angajamentul său, dar că nu a obținut autorizațiile sanitare veterinare necesare pentru preluarea activității agricole, în pofida unui acord al comitetului creditorilor Agroli Group în vederea închirierii spațiilor.

În această privință trebuie mai întâi să se observe că modul de redactare a articolului 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006 se referă la „preluarea angajamentului de către un succesor” (sublinierea noastră), cu alte cuvinte, de către „orice succesor”, și nu vizează un singur succesor specific. Astfel, dacă legiuitorul Uniunii ar fi dorit să pună accentul pe imposibilitatea de a fi preluat angajamentul de către succesorul exploatației, acesta ar fi indicat doar că „preluarea angajamentului se dovedește a nu fi fezabilă pentru succesorul”. Prin urmare, pentru a se putea invoca această excepție, considerăm că nu este suficient ca preluarea angajamentului de către un succesor să se poată dovedi a nu fi fezabilă din cauza unei dificultăți specifice acestui succesor în particular; trebuie ca împrejurări obiective să fi împiedicat beneficiarul să „salveze” angajamentul, și anume că, în mod obiectiv, transferarea angajamentului nu ar fi fost posibilă.

Considerăm că această interpretare poate fi confirmată și de analiza contextuală care figurează la punctul 44 din prezentele concluzii, potrivit căreia norma prevăzută la articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006 constituie o excepție de la norma prevăzută la articolul 44 alineatul (1) din regulamentul menționat și, prin urmare, trebuie interpretată în mod restrictiv.

În sfârșit, în speță observăm că, deși revine instanței de trimitere sarcina de a aprecia dacă împrejurări obiective au putut împiedica transferul angajamentului de la Groenland Poultry către Vitali, pe baza indicațiilor furnizate de instanța de trimitere, preluarea angajamentului apare ca fiind „fezabilă”, dat fiind că succesorul intenționa să preia angajamentul, dar numai imposibilitatea de a obține autorizația administrativă, și anume o situație particulară specifică, proprie numai acestui succesor, a determinat eșecul preluării respective.

Având în vedere ceea ce precedă, propunem să se răspundă la a treia întrebare preliminară că articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006, atunci când precizează că „preluarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă”, trebuie interpretat în sensul că face referire la o situație în care asumarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă din cauza unor împrejurări obiective care nu permit continuarea angajamentului și care nu sunt legate de situațiile particulare sau specifice proprii acestui unic succesor potențial.

Având în vedere considerațiile care precedă, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Curtea de Apel București (România) după cum urmează: 1) Articolul 44 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 679/2011 al Comisiei din 14 iulie 2011, trebuie interpretat în sensul că, într‑o situație în care, în perioada de executare a unui angajament luat pentru a îndeplini condiția de acordare a unui sprijin, exploatația unui beneficiar este transferată, în totalitate sau parțial, unei alte persoane care preia voluntar acest angajament și care ulterior își încetează definitiv activitățile agricole, acest al doilea beneficiar al ajutorului este, în principiu, obligat să ramburseze ajutorul primit pentru întregul angajament, inclusiv sumele încasate de beneficiarii anteriori ai ajutorului respectiv, independent de faptul că el a onorat deja o parte importantă din angajamentul său, cu excepția cazului în care statul membru în cauză a decis să nu solicite această rambursare în temeiul excepțiilor prevăzute, printre altele, la articolul 44 alineatul (2) litera (a) din regulamentul menționat. 2) Articolul 44 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 1974/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 679/2011, atunci când precizează că „preluarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă”, trebuie interpretat în sensul că face referire la o situație în care asumarea angajamentului de către un succesor se dovedește a nu fi fezabilă din cauza unor împrejurări obiective care nu permit continuarea angajamentului și care nu sunt legate de situațiile particulare sau specifice proprii acestui unic succesor potențial.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL ATHANASIOS RANTOS

prezentate la 9 martie 2023 ( 1 )