Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 15 noiembrie 2023.#PL împotriva Comisiei Europene.#Funcție publică – Funcționari – Schimbare a repartizării în interesul serviciului – Decizie cu efect retroactiv adoptată în executarea unor hotărâri ale instanței Uniunii – Articolul 266 TFUE – Articolele 22a și 22c din statut – Neregularitatea procedurii precontencioase – Principiul bunei administrări – Dreptul de a fi ascultat – Principiul imparțialității – Termen rezonabil – Obligația de solicitudine – Răspundere – Prejudiciu moral.#Cauza T-790/21.

Cauza T‑790/21

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a noua) din 15 noiembrie 2023

„Funcție publică – Funcționari – Schimbare a repartizării în interesul serviciului – Decizie cu efect retroactiv adoptată în executarea unor hotărâri ale instanței Uniunii – Articolul 266 TFUE – Articolele 22a și 22c din statut – Neregularitatea procedurii precontencioase – Principiul bunei administrări – Dreptul de a fi ascultat – Principiul imparțialității – Termen rezonabil – Obligația de solicitudine – Răspundere – Prejudiciu moral”

Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului – Schimbare a repartizării – Puterea de apreciere a administrației – Limite – Interesul serviciului – Schimbare a repartizării unui funcționar în interesul serviciului motivată de dificultăți de relaționare – Admisibilitate

[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]

(a se vedea punctele 51-53)

Funcționari – Drepturi și obligații – Denunțarea unor fapte din care se poate presupune existența unei posibile activități ilegale sau a unei încălcări grave – Protecția funcționarului care a comunicat astfel de fapte în calitatea sa de informator – Obligația instituțiilor de a stabili norme interne cu privire la tratarea reclamațiilor care provin de la funcționari informatori – Întindere

[Statutul funcționarilor, art. 22a alin. (3), 22b și 22c]

(a se vedea punctele 55, 56, 58 și 164-175)

Funcționari – Drepturi și obligații – Denunțarea unor fapte din care se poate presupune existența unei posibile activități ilegale sau a unei încălcări grave – Schimbarea repartizării funcționarului care a comunicat astfel de fapte – Admisibilitate – Condiție – Lipsa unei legături între schimbarea repartizării și denunțarea efectuată de funcționarul în cauză – Sarcina probei

(Statutul funcționarilor, art. 22a)

(a se vedea punctele 57 și 182-190)

Acțiune introdusă de funcționari – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Întindere – Luare în considerare atât a motivării, cât și a dispozitivului hotărârii – Anularea unei decizii de schimbare a repartizării – Adoptarea unei noi decizii de schimbare a repartizării cu efect retroactiv – Admisibilitate – Condiții

(art. 266 TFUE)

(a se vedea punctele 80, 128-131 și 133-139)

Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale – Dreptul la bună administrare – Cerința de imparțialitate – Noțiune

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41]

(a se vedea punctele 100 și 145)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Respectarea unui termen rezonabil – Încălcare în cadrul unei proceduri administrative – Efecte

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (1)]

(a se vedea punctele 104, 105, 114 și 235)

Rezumat

Reclamantul, PL, a fost repartizat în calitate de șef de secție în cadrul unei delegații a Comisiei Europene într‑o țară terță cu efect de la 16 februarie 2012. Această secție a făcut obiectul unor investigații efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în anii 2011 și 2013.

La 3 octombrie 2012, reclamantul a exprimat superiorilor săi ierarhici preocupările sale cu privire la pretinsele nereguli în gestionarea și în punerea în aplicare a anumitor proiecte.

În urma mai multor plângeri prin care se denunța un comportament necorespunzător al reclamantului și problemele de comunicare ridicate de secția sa și de el însuși, acestuia din urmă i‑a fost schimbată repartizarea, prin decizia din 19 decembrie 2012, la sediul Comisiei din Bruxelles începând cu 1 ianuarie 2013 (denumită în continuare „prima decizie de schimbare a repartizării”).

Prin Hotărârea din 15 aprilie 2015, Tribunalul Funcției Publice a anulat prima decizie de schimbare a repartizării ca urmare a unei încălcări a dreptului la apărare al reclamantului ( 1 ). O a doua decizie de schimbare a repartizării, cu același domeniu de aplicare cu efect retroactiv, a fost anulată de Tribunal din cauza necompetenței autorului său, având în vedere protecția conferită reclamantului prin articolul 22a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) în calitatea sa de informator ( 2 ). O a treia decizie de schimbare a repartizării cu efect retroactiv a fost retrasă de Comisie, în timp ce un nou proces era în curs, pentru a asigura buna executare a hotărârii anterioare a Tribunalului ( 3 ).

Prin decizia din 16 februarie 2021 (denumită în continuare „decizia atacată”), Comisia a procedat din nou la schimbarea repartizării reclamantului cu efect retroactiv începând de la 1 ianuarie 2013.

În calitatea sa de informator în sensul articolului 22a din statut, reclamantul a introdus o reclamație în temeiul articolului 22c din statut, care încadrează tratarea reclamațiilor prezentate de informatori în cadrul procedurii precontencioase. Întrucât reclamația sa a fost respinsă în parte, reclamantul a sesizat Tribunalul cu o acțiune în anulare și în despăgubire.

Respingând cererea de anulare, Tribunalul interpretează pentru prima dată articolul 22c din statut și examinează respectarea normelor care reglementează sarcina probei în cazul schimbării repartizării unui informator.

Prin admiterea în parte a cererii de despăgubire, Tribunalul obligă Comisia la plata către reclamant a sumei de 3000 de euro pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a încălcării termenului rezonabil într‑o procedură administrativă.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, în ceea ce privește articolul 22c din statut, Tribunalul arată că această dispoziție a fost introdusă în scopul de a impune fiecărei instituții obligația de a stabili norme interne pentru acordarea de garanții unor informatori, inclusiv o procedură de tratare a reclamațiilor cu privire la modul în care au fost tratați după îndeplinirea sau ca urmare a îndeplinirii de către aceștia a obligațiilor care le incumbă în temeiul articolului 22a sau 22b din statut. Cu toate acestea, articolul 22c menționat nu impune ca toate normele aplicabile informatorilor, inclusiv atunci când aceștia din urmă formulează reclamații, să fie prevăzute într‑un singur act.

În speță, Tribunalul constată că, contrar celor susținute de reclamant, Comisia a adoptat norme specifice privind tratarea reclamațiilor provenind de la informatori, în conformitate cu articolul 22c din statut.

În temeiul acestor norme, mai întâi, Comisia se angajează să respecte confidențialitatea identității informatorului și să nu dezvăluie numele său persoanelor potențial implicate în faptele ilicite și nici persoanelor care nu au nevoie în mod strict să îl cunoască, cu excepția cazului în care informatorul autorizează personal divulgarea identității sale sau este vorba despre o cerință în cadrul urmăririi penale care ar putea rezulta din aceste acte ( 4 ). În continuare, aceste norme desemnează printre altele autoritatea competentă să adopte deciziile de schimbare a repartizării unui funcționar care a denunțat disfuncționalități și pe cea competentă să se pronunțe cu privire la reclamațiile formulate împotriva lor ( 5 ). În această privință, nici articolul 22c din statut, nici vreo altă normă internă a Comisiei nu impun ca autoritatea competentă să acționeze fără ajutorul serviciilor cu ocazia tratării acestor reclamații.

În plus, în temeiul acestor norme, reclamațiile formulate în temeiul articolului 22c din statut trebuie să primească, dacă împrejurările justifică acest lucru, un răspuns motivat în termene inferioare celor prevăzute la articolul 90 din statut ( 6 ). Pe de altă parte, accesul la datele cu caracter personal conținute în reclamații se acordă numai personalului autorizat care are strict nevoie de acest lucru. Se prevede de asemenea ca reclamațiile referitoare la subiecte sensibile să nu fie discutate în cadrul consultărilor inter‑servicii ( 7 ).

În sfârșit, aceste norme prevăd că reclamațiile care provin de la un informator pot fi prezentate cu ajutorul unui formular de intenție care se referă la articolul 22c din statut, ceea ce permite autorității competente să identifice încă de la depunerea sa caracterul său sensibil și să garanteze informatorilor respectarea măsurilor de protecție. Astfel, deși persoanele vizate trebuie să se facă cunoscute instituției în calitate de informatori, acestea nu au obligația de a descrie detaliile disfuncționalităților denunțate în reclamațiile lor.

În al doilea rând, în ceea ce privește normele în materia sarcinii probei în cazul schimbării repartizării unui informator, Tribunalul amintește că, în temeiul Orientărilor Comisiei privind avertizarea în interes public, revine persoanei care ia o măsură defavorabilă împotriva informatorului sarcina de a stabili că această măsură a avut la bază alte motive decât notificarea unor disfuncționalități.

În speță, Comisia și‑a îndeplinit sarcina probei care îi revenea prin faptul că a stabilit că schimbarea repartizării reclamantului nu fusese motivată de denunțarea unor disfuncționalități efectuată de acesta, ci de existența unor probleme interpersonale cu colegii săi și cu superiorii săi ierarhici care precedau această denunțare.

În al treilea rând, în ceea ce privește încălcarea termenului rezonabil, Tribunalul constată că durata deosebit de lungă a procedurii administrative care a condus la adoptarea deciziei atacate se datorează erorilor succesive ale administrației. Deși încălcarea termenului rezonabil nu a avut niciun efect asupra însuși conținutului acestei decizii, ea a putut crea reclamantului o stare de incertitudine și de anxietate cu privire la situația sa, cu atât mai mult cu cât se prevala de calitatea sa de informator. În aceste împrejurări, Tribunalul admite în parte cererea de despăgubire a reclamantului.

( 1 ) Hotărârea din 15 aprilie 2015, PL/Comisia (F‑96/13, EU:F:2015:29).

( 2 ) Hotărârea din 13 decembrie 2018, PL/Comisia (T‑689/16, nepublicată, EU:T:2018:925).

( 3 ) Prin Ordonanța din 25 noiembrie 2020, PL/Comisia (T‑308/20, nepublicată, EU:T:2020:571), Tribunalul a constatat că acțiunea introdusă de reclamant împotriva celei de a treia decizii de schimbare a repartizării rămăsese fără obiect ca urmare a retragerii sale.

( 4 ) Comunicarea SEC(2012) 679 final a vicepreședintelui Šefčovič către Comisie din 6 decembrie 2012 privind orientările referitoare la transmiterea de informații în cazul unor disfuncționalități grave (whistleblowing) (denumite în continuare „Orientările privind avertizarea în interes public”).

( 5 ) Decizia (2013) 3288 a Comisiei din 4 iunie 2013 privind exercitarea competențelor conferite prin Statutul funcționarilor autorității împuternicite să facă numiri (AIPN) și autorității abilitate să încheie contractele de muncă (AAIC), astfel cum a fost modificată prin Decizia C(2014) 9864 a Comisiei din 16 decembrie 2014.

( 6 ) Potrivit articolului 90 alineatul (2) din statut, în termen de patru luni de la data depunerii reclamației, autoritatea comunică persoanei în cauză decizia motivată.

( 7 ) Nota administrativă nr. 79-2013 din 19 decembrie 2013 privind introducerea unor cereri în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut, a reclamațiilor în aplicarea articolului 90 alineatul (2) din statut și a cererilor de asistență în temeiul articolului 24 din statut.