Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 20 decembrie 2023.#Ryanair DAC și Malta Air ltd. împotriva Comisiei Europene.#Ajutoare de stat – Ajutor acordat de Franța în favoarea Air France și a Air France‑KLM în contextul pandemiei de COVID-19 – Recapitalizare – Decizie prin care se declară ajutorul compatibil cu piața internă – Acțiune în anulare – Calitate procesuală activă – Atingere substanțială adusă poziției reclamantului pe piață – Admisibilitate – Determinarea beneficiarului ajutorului în contextul unui grup de societăți.#Cauza T-494/21.

Cauza T‑494/21

Ryanair DACșiMalta Air ltd.

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 20 decembrie 2023

„Ajutoare de stat – Ajutor acordat de Franța în favoarea Air France și a Air France‑KLM în contextul pandemiei de COVID-19 – Recapitalizare – Decizie prin care se declară ajutorul compatibil cu piața internă – Acțiune în anulare – Calitate procesuală activă – Atingere substanțială adusă poziției reclamantului pe piață – Admisibilitate – Determinarea beneficiarului ajutorului în contextul unui grup de societăți”

Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc direct și individual – Afectare individuală – Criterii – Decizie a Comisiei prin care se concluzionează că un ajutor este compatibil cu piața internă – Acțiune a unei întreprinderi concurente care demonstrează afectarea substanțială a poziției sale pe piață – Admisibilitate – Obligație a întreprinderii concurente de a defini în mod precis piața relevantă și de a compara situația tuturor concurenților prezenți pe această piață pentru a se distinge față de aceștia – Lipsă

(art. 263 al patrulea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 20-50)

Acțiune în anulare – Condiții de admisibilitate – Formulare a uneia și aceleiași acțiuni de către doi reclamanți – Admisibilitatea acțiunii unuia dintre reclamanți – Necesitatea de a examina admisibilitatea acțiunii în ceea ce îl privește pe al doilea reclamant – Lipsă

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctul 53)

Ajutoare acordate de state – Interdicție – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Putere de apreciere a Comisiei – Identificarea beneficiarului ajutorului – Grup de întreprinderi care constituie o singură unitate economică – Criterii de apreciere – Legături de capital, organice, funcționale și economice între întreprinderile care aparțin grupului menționat – Cadrul contractual și contextul măsurilor de ajutor în cauză

[art. 107 alin. (3) lit. (b) TFUE]

(a se vedea punctele 59-70, 83, 84, 97, 107 și 132-136)

Ajutoare acordate de state – Interdicție – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Putere de apreciere a Comisiei – Identificarea beneficiarului ajutorului – Întreprindere care beneficiază de un avantaj direct sau indirect – Avantajul indirect – Noțiune – Distincție între avantaj indirect și efecte economice secundare inerente unei măsuri de ajutor

[art. 107 alin. (3) lit. (b) TFUE; Comunicarea 2016/C 262/01 a Comisiei, punctele 115 și 116]

(a se vedea punctele 139-146)

Ajutoare acordate de state – Interdicție – Derogări – Ajutoare care pot fi considerate compatibile cu piața internă – Ajutoare destinate să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru – Ajutoare care urmăresc finanțarea nevoilor imediate de lichiditate ale unui grup aerian în contextul pandemiei de COVID-19 – Decizie a Comisiei prin care se concluzionează că ajutoarele sunt compatibile cu piața internă – Eroare vădită de apreciere săvârșită de Comisie în identificarea beneficiarilor – Eroare susceptibilă să aibă un impact asupra analizei compatibilității măsurilor de ajutor cu piața internă

[art. 107 alin. (3) lit. (b) TFUE]

(a se vedea punctele 147-151)

Rezumat

În aprilie 2020, Republica Franceză a notificat Comisiei Europene un proiect de ajutor în favoarea companiei aeriene Air France, filială a societății holding Air France‑KLM. Ajutorul notificat consta, pe de o parte, într‑o garanție de stat în proporție de 90 % pentru un împrumut acordat de un consorțiu de bănci în valoare de 4 miliarde de euro și, pe de altă parte, într‑un împrumut din partea acționarilor în cuantum de maximum 3 miliarde de euro.

Ulterior, în martie 2021, Republica Franceză a notificat Comisiei un proiect de ajutor în favoarea Air France și a holdingului Air France‑KLM, având ca obiect recapitalizarea, în cuantum de 4 miliarde de euro, a acestor două societăți, prin intermediul unei majorări de capital și al conversiei împrumutului din partea acționarilor vizat mai sus într‑un instrument hibrid, asimilat unei participații în capitalul propriu al holdingului.

Aceste măsuri, care se înscriu în contextul unei serii de alte măsuri de ajutor prin care se urmărea susținerea societăților care fac parte din grupul Air France‑KLM, aveau ca obiectiv finanțarea nevoilor imediate de lichiditate ale Air France și ale holdingului Air France‑KLM pentru a le ajuta să depășească consecințele negative ale pandemiei de COVID-19.

Prin Decizia din 4 mai 2020 (denumită în continuare „Decizia Air France”) ( 1 ), corectată în două rânduri în decembrie 2020 și în iulie 2021, și prin Decizia din 5 aprilie 2021 (denumită în continuare „Decizia Air France‑KLM și Air France”) ( 2 ), Comisia a concluzionat că măsurile notificate constituie ajutoare de stat compatibile cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE ( 3 ) și al comunicării sale din 19 martie 2020 intitulate „Cadru temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID-19” ( 4 ).

În Decizia Air France, Comisia a considerat că beneficiarii ajutorului notificat erau Air France și filialele sale. Astfel, nici holdingul Air France‑KLM, nici celelalte filiale ale sale, inclusiv KLM și societățile pe care aceasta din urmă le controla, nu au fost considerate beneficiare ale acestei măsuri. În Decizia Air France‑KLM și Air France, Comisia a identificat atât Air France și filialele sale, cât și holdingul Air France‑KLM și filialele sale ca fiind beneficiare ale ajutorului notificat, cu singura excepție a KLM și a filialelor acesteia din urmă.

Companiile aeriene Ryanair și Malta Air au introdus acțiuni având ca obiect anularea deciziilor Comisiei citate anterior. Aceste acțiuni sunt admise de Camera a opta extinsă a Tribunalului, care constată că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere în determinarea beneficiarilor ajutoarelor notificate și, prin urmare, a încălcat articolul 107 alineatul (3) litera (b) TFUE. În acest cadru, Tribunalul aduce precizări cu privire la determinarea beneficiarilor unei măsuri de ajutor în contextul unui grup de societăți.

Aprecierea Tribunalului

În susținerea acțiunilor formulate, reclamantele contestau în special excluderea holdingului Air France‑KLM și a KLM (Decizia Air France), pe de o parte, și a KLM (Decizia Air France‑KLM și Air France), pe de altă parte, din sfera beneficiarilor măsurilor notificate.

În această privință, Tribunalul amintește că, deși Comisia dispune de o largă putere de apreciere atunci când trebuie să identifice beneficiarii unei măsuri de ajutor notificate, nu este mai puțin adevărat că instanța Uniunii trebuie să verifice nu numai exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența lor, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare și dacă sunt de natură să susțină concluziile deduse pe baza lor.

Reiese, în plus, din jurisprudență, precum și din Comunicarea Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat ( 5 ) că se poate considera că mai multe entități juridice distincte formează o singură unitate economică în vederea aplicării normelor în materie de ajutoare de stat. Printre elementele luate în considerare pentru a stabili existența unei asemenea unități economice figurează în special legăturile de capital, organice, funcționale și economice dintre entitățile vizate, contractele care stipulează acordarea ajutorului notificat și contextul în care se înscrie acesta.

Având în vedere aceste precizări, Tribunalul arată, mai întâi, că legăturile de capital și cele organice din cadrul grupului Air France‑KLM, astfel cum sunt descrise în deciziile atacate, tind să demonstreze că entitățile juridice distincte din cadrul grupului menționat formează o singură unitate economică în vederea aplicării normelor în materie de ajutoare de stat. În această privință, Tribunalul subliniază că din constatările Comisiei rezultă că holdingul Air France‑KLM exercită efectiv un control asupra Air France și asupra KLM, intervenind direct sau indirect în gestiunea lor, și participă astfel la activitatea economică desfășurată de acestea. În plus, potrivit constatărilor menționate, există, la nivelul grupului Air France‑KLM, o procedură centralizată de luare a deciziei și o anumită coordonare, asigurate prin intermediul organelor mixte care reunesc reprezentanți la nivel înalt ai holdingului Air France‑KLM, ai Air France și ai KLM, cel puțin în ceea ce privește adoptarea anumitor decizii importante.

Concluzia Comisiei potrivit căreia holdingul Air France‑KLM, Air France și KLM nu constituie o unitate economică în vederea identificării beneficiarilor măsurilor de ajutor notificate este, în plus, infirmată de legăturile funcționale și economice care există între aceste entități. Astfel, descrierea legăturilor menționate în deciziile atacate, precum și diferitele exemple invocate în această privință de Ryanair și Malta Air dovedesc o anumită integrare și cooperare funcțională, comercială și financiară între entitățile respective.

În continuare, Tribunalul arată că, contrar argumentației Comisiei, cadrul contractual pe baza căruia sunt acordate măsurile notificate, precum și angajamentele asumate de Republica Franceză în contextul Deciziei Air France‑KLM și Air France nu se opun calificării drept unitate economică a holdingului Air France‑KLM, a Air France și a KLM. Cu privire la acest aspect, Tribunalul precizează că nici clauzele contractuale citate de Comisie, nici angajamentele asumate de Republica Franceză nu permit restrângerea cercului de beneficiari ai măsurilor notificate la Air France, respectiv la holdingul Air France‑KLM și Air France. În raport cu Decizia Air France‑KLM și Air France, Tribunalul subliniază, pe de altă parte, că îmbunătățirea poziției financiare a holdingului Air France‑KLM ca urmare a măsurii notificate ar avea, în orice caz, drept consecință excluderea riscului de neplată a acestuia și, prin urmare, a filialei sale KLM și a societăților pe care le controla aceasta din urmă.

Având în vedere legătura cronologică și structurală existentă între măsurile care fac obiectul deciziilor atacate și subliniind că Decizia Air France‑KLM și Air France a fost adoptată înainte de adoptarea celei de a doua decizii corective a Deciziei Air France, Tribunalul constată, în plus, că existența fiecăreia dintre aceste decizii ar fi trebuit să fie luată în considerare de Comisie în cadrul examinării măsurilor notificate. Astfel, Comisia nu a explicat motivul pentru care a definit beneficiarii măsurilor de ajutor notificate în mod diferit în deciziile atacate.

În sfârșit, Tribunalul respinge argumentația Comisiei potrivit căreia măsurile de ajutor notificate nu au, cel mult, decât simple efecte economice secundare în privința holdingului Air France‑KLM și a celorlalte filiale ale sale (Decizia Air France) și în privința KLM și a filialelor sale (Decizia Air France‑KLM și Air France). Cu privire la acest aspect, Tribunalul amintește că efectele previzibile ale măsurilor menționate din perspectiva ex ante sugerează că soluția de finanțare prevăzută era susceptibilă să avantajeze grupul Air France‑KLM în ansamblul său, îmbunătățind poziția sa financiară globală. Or, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat, o asemenea soluție de finanțare indică existența, cel puțin, a unui avantaj indirect în favoarea grupului Air France‑KLM, inclusiv a KLM și a filialelor acesteia din urmă.

Având în vedere toate aceste elemente, Tribunalul concluzionează că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că a exclus holdingul Air France‑KLM și celelalte filiale ale sale, inclusiv KLM și filialele acesteia din urmă (Decizia Air France), pe de o parte, și KLM și filialele sale (Decizia Air France‑KLM și Air France), pe de altă parte, din sfera beneficiarilor măsurilor de ajutor notificate. Întrucât această identificare eronată a beneficiarilor poate avea incidență asupra ansamblului analizei compatibilității măsurilor notificate cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE și al Cadrului temporar, Tribunalul anulează deciziile atacate.

( 1 ) Decizia C(2020) 2983 final a Comisiei din 4 mai 2020 privind ajutorul de stat SA.57082 (2020/N) – Franța – COVID-19 – Cadrul temporar 107(3)(b) – Garanția și împrumutul din partea acționarilor în beneficiul Air France, astfel cum a fost corectată prin Decizia C(2020) 9384 final din 17 decembrie 2020, și prin Decizia C(2021) 5701 final din 26 iulie 2021.

( 2 ) Decizia C(2020) 2488 final a Comisiei din 5 aprilie 2021 privind ajutorul de stat SA.59913 – Franța – COVID-19 – Recapitalizarea Air France și a holdingului Air France KLM și Decizia C(2020) 2983 final a Comisiei din 4 mai 2020 privind ajutorul de stat SA.57082 (2020/N) – Franța – COVID-19 – Cadrul temporar 107(3)(b) – Garanția și împrumutul din partea acționarilor în beneficiul Air France, astfel cum a fost corectată prin Decizia C(2020) 9384 final din 17 decembrie 2020 și prin Decizia C(2021) 5701 final din 26 iulie 2021 (denumite în continuare „deciziile atacate”).

( 3 ) În temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (b) TFUE, în anumite condiții, ajutoarele destinate să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru pot fi considerate compatibile cu piața internă.

( 4 ) Comunicarea Comisiei din 20 martie 2020 privind cadrul temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID-19 (JO 2020, C 91 I, p. 1), modificată la 4 aprilie 2020 (JO 2020, C 112 I, p. 1), la 13 mai 2020 (JO 2020, C 164, p. 3) și la 29 iunie 2020 (JO 2020, C 218, p. 3) (denumită în continuare „Cadrul temporar”).

( 5 ) Comunicarea Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO 2016, C 262, p. 1).