Hotărârea Curții (Camera a doua) din 20 aprilie 2023.#FW și CE împotriva Landespolizeidirektion Niederösterreich și Finanzamt Österreich.#Cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgerichtshof.#Trimitere preliminară – Politica socială – Egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă – Directiva 2000/78/CE – Interzicerea discriminărilor pe motive de vârstă – Remunerarea funcționarilor – Reglementare națională anterioară considerată discriminatorie – Încadrare într‑un nou sistem de remunerare efectuată prin referire la vechimea stabilită în conformitate cu un sistem anterior de salarizare – Rectificarea acestei vechimi prin stabilirea unei date de referință de comparație – Caracterul discriminatoriu al reîncadrării – Normă care tinde să defavorizeze funcționarii în vârstă.#Cauza C-650/21.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 1, 2 și 6 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7), coroborate cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unor litigii între FW și CE, pe de o parte, și Landespolizeidirektion Niederösterreich (Direcția Regională de Poliție din Austria Inferioară, Austria) și Finanzamt Österreich (Administrația Fiscală, Austria), fostă Finanzamt Salzburg‑Land (Administrația Fiscală a Landului Salzburg, Austria) (denumite în continuare, împreună, „administrația fiscală”), pe de altă parte, în legătură cu stabilirea vechimii lui FW și a lui CE în treapta salarială a funcționarilor federali.

Articolul 1 din Directiva 2000/78, intitulat „Obiectul”, prevede: „Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament.”

Articolul 2 din această directivă, intitulat „Conceptul de discriminare”, prevede: „(1) În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1. (2) În sensul alineatului (1): (a) o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1; (b) o discriminare indirectă se produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită religie sau cu anumite convingeri, cu un anumit handicap, de o anumită vârstă sau de o anumită orientare sexuală, în raport cu altă persoană, cu excepția cazului în care: (i) această dispoziție, acest criteriu sau această practică este obiectiv justificată de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv nu sunt [a se citi «sunt»] adecvate și necesare […] […]”

Articolul 3 din directiva menționată, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede la alineatul (1) litera (c): „În limitele competențelor conferite Comunității, prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește: […] (c) condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare.”

Articolul 6 din aceeași directivă, intitulat „Justificarea unui tratament diferențiat pe motive de vârstă”, are următorul cuprins: „(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare. […] (2) Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), statele membre pot să prevadă că nu constituie discriminare luarea în considerare a criteriului vârstei la stabilirea, pentru regimurile profesionale de securitate socială, a unei vârste pentru aderare sau admitere la prestațiile de pensie sau invaliditate, inclusiv la fixarea, pentru aceste regimuri, a unor vârste diferite pentru lucrători sau pentru categorii de lucrători și la utilizarea, în cadrul acestor regimuri, a criteriilor de vârstă în calculele actuariale, cu condiția ca acestea să nu se traducă prin discriminări pe motive de sex.”

Articolul 16 din Directiva 2000/78, intitulat „Conformitatea”, prevede: „Statele membre iau măsurile necesare: (a) anulării actelor cu putere de lege și actelor administrative care contravin principiului egalității de tratament; (b) declarării drept nule și neavenite sau modificării dispozițiilor care contravin principiului egalității de tratament, prevăzute în contractele sau convențiile colective, în regulamentele interne ale întreprinderilor, precum și în statutele profesiilor independente și ale organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor.”

Dreptul austriac în materie de remunerare și de promovare a funcționarilor federali a fost modificat în mai multe rânduri, întrucât anumite dispoziții ale acestuia erau contrare dreptului Uniunii. Din decizia de trimitere reiese că noul sistem de salarizare și de promovare a acestor funcționari, rezultat din modificările legislative promulgate în cursul anilor 2019 și 2020, urmărește să pună capăt unei discriminări pe motive de vârstă care rezulta din sistemul de salarizare și de promovare anterior în vigoare.

În vederea remedierii discriminării pe motive de vârstă care rezultă din versiunea anterioară a Gehaltsgesetz (Legea privind salariile), constatată în Hotărârea Curții din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08, EU:C:2009:381), articolul 8 din Gehaltsgesetz 1956 (Legea privind salariile din 1956, BGBl. 54/1956), astfel cum a fost modificată prin Bundesbesoldungsreform 2010 (Legea federală privind reforma salarială din 2010, BGBl. I, 82/2010) (denumită în continuare „GehG din 2010”), prevedea la alineatul (1): „La promovare se va ține seama de data de referință. Dacă nu se prevede altfel, perioada de activitate necesară pentru promovarea în a doua treaptă salarială din cadrul fiecărei grupe de încadrare în muncă este de cinci ani, respectiv de doi ani pentru promovarea în celelalte trepte.”

Articolul 12 din GehG din 2010 prevedea: „(1) Sub rezerva restricțiilor enunțate la alineatele (4)-(8), data de referință pentru promovarea în treaptă se stabilește prin devansarea datei angajării cu perioadele ulterioare datei de 30 iunie din anul în cursul căruia, după intrarea în primul ciclu de studiu, au fost realizați sau ar fi trebuit să fie realizați nouă ani de studii: 1. perioadele enumerate la alineatul (2) sunt luate în considerare în totalitate; 2. celelalte perioade a) care îndeplinesc criteriile enunțate la alineatul (3) sau (3a), sunt luate în considerare în totalitate; b) care nu îndeplinesc criteriile enunțate la alineatul (3) sau (3a) aa) sunt luate în considerare în totalitate până la trei ani și bb) sunt luate în considerare pe jumătate până la trei ani suplimentari. (1a) Întinderea perioadelor cu care s‑a devansat data angajării în conformitate cu alineatul (1) punctul 2 litera b) punctul aa) și cu alineatul (2) punctul 6 și a perioadelor de ucenicie cu care s‑a devansat data angajării în conformitate cu alineatul (2) punctul 4 litera (d) nu poate depăși în total trei ani. Cu toate acestea, atunci când 1. o formare finalizată în conformitate cu alineatul (2) punctul 6 a necesitat mai mult de douăsprezece niveluri școlare în temeiul dispozițiilor legislației școlare, această perioadă se prelungește cu un an pentru fiecare nivel școlar realizat peste cel de al doisprezecelea nivel; 2. o ucenicie finalizată în conformitate cu alineatul (2) punctul 4 litera (d) a necesitat mai mult de 36 luni de ucenicie finalizată în temeiul dispozițiilor vizate, perioada respectivă se prelungește cu o lună pentru fiecare lună de ucenicie realizată peste cele 36 de luni. […]”

Stabilirea datei de referință pentru a determina promovarea unui funcționar și, prin urmare, poziția acestuia în treapta salarială nu se putea face, în conformitate cu articolul 113 alineatele (10) și (11) din GehG din 2010, decât la cerere, dispozițiile anterioare rămânând aplicabile în versiunea lor în vigoare la 31 decembrie 2003.

În vederea remedierii discriminării pe motive de vârstă care a rezultat din GehG din 2010 și care a fost constatată în Hotărârea Curții din 11 noiembrie 2014, Schmitzer (C‑530/13, EU:C:2014:2359), GehG din 2010 a fost modificată cu efect retroactiv prin Bundesbesoldungsreform 2015 (Legea federală privind reforma salarială din 2015, BGBl. I, 32/2015), prin Dienstrechts‑Novelle 2015 (Legea din 2015 de modificare a legislației privind funcția publică, BGBl. I, 65/2015) și prin Besoldungsrechtsanpassungsgesetz (Legea privind reforma salarială din 2016, BGBl. I, 104/2016) (denumită în continuare „GehG din 2015”).

Articolul 8 din GehG din 2015, intitulat „Încadrarea și promovarea”, prevedea la alineatul (1): „[…] Încadrarea și promovarea se realizează în funcție de vechimea în treapta salarială.”

Potrivit articolului 12 alineatul (1) din GehG din 2015, intitulat „Vechimea în treapta salarială”: „Vechimea în treapta salarială constă în durata perioadelor de muncă realizate care pot fi luate în considerare pentru promovare, la care se adaugă durata perioadelor de activitate anterioare care trebuie luate în considerare.”

Articolul 169c din GehG din 2015, care privește reîncadrarea funcționarilor în serviciu în noul sistem de salarizare și de promovare, prevedea: „(1) Toți funcționarii din categoriile de încadrare în muncă și salariale enumerate la articolul 169d care sunt în serviciu la data de 11 februarie 2015 vor fi reîncadrați în noul sistem de salarizare creat prin această lege federală potrivit dispozițiilor care urmează numai pe baza salariilor anterioare. Mai întâi, funcționarii vor fi încadrați pe baza salariului anterior în treapta de salarizare a noului sistem în care se menține salariul anterior. […] (2) Reîncadrarea funcționarilor în noul sistem de salarizare are loc prin stabilirea paușală a vechimii lor în muncă în treapta de salarizare. Pentru stabilirea paușală a vechimii se are în vedere cuantumul de reîncadrare. Cuantumul de reîncadrare reprezintă salariul integral, fără eventualele promovări extraordinare, avut în vedere la calcularea remunerației lunare a funcționarului aferente lunii februarie 2015 (luna de reîncadrare). […] (2a) Se va avea în vedere ca cuantum de reîncadrare cuantumul salariului corespunzător treptei salariale relevante pentru drepturile salariale plătite pentru luna în care are loc reîncadrarea (încadrare potrivit fluturașului de salariu). În acest sens, nu se va aprecia corectitudinea salariului nici din punctul de vedere al temeiului și nici din punctul de vedere al cuantumului acestuia. La stabilirea cuantumului de reîncadrare se va ține seama de rectificarea ulterioară a drepturilor salariale plătite doar în măsura în care 1. au fost îndreptate erori materiale survenite la introducerea datelor într‑un sistem electronic de prelucrare a datelor; și 2. datele introduse în mod eronat diferă în mod evident de cele care trebuiau introduse, astfel cum o dovedesc documentele deja existente la momentul introducerii. […] (3) Vechimea în treapta salarială a funcționarului reîncadrat se va stabili pornind de la perioada necesară pentru avansarea din prima treaptă de salarizare (începând cu prima zi) în treapta de salarizare a aceleiași categorii de încadrare în muncă, pentru care, în versiunea în vigoare la 12 februarie 2015, este prevăzut salariul mai redus cu o treaptă, față de salariul avut în vedere ca cuantum de reîncadrare. Dacă cuantumul de reîncadrare este egal cu salariul cel mai mic stabilit pentru o treaptă salarială din cadrul aceleiași categorii de încadrare în muncă, se va avea în vedere această treaptă salarială. Toate sumele comparative se vor rotunji la unitatea în euro cea mai apropiată. (4) Vechimea în treapta salarială stabilită conform alineatului (3) se prelungește cu perioada cuprinsă între data ultimei promovări într‑o treaptă salarială mai mare și trecerea lunii de reîncadrare, în măsura în care aceasta este aplicabilă pentru promovare. […]”

Potrivit articolului 175 alineatul (79) punctul 3 din GehG din 2015, articolele 8 și 12 din aceasta, inclusiv titlurile lor, intră în vigoare, în versiunea GehG din 2015, în ziua următoare datei publicării, și anume la 12 februarie 2015, toate versiunile anterioare ale acestor articole neputând fi aplicate în procedurile în curs sau în procedurile viitoare.

În vederea remedierii discriminării pe motive de vârstă care a rezultat din GehG din 2015 și a fost constatată în Hotărârea Curții din 8 mai 2019, Leitner (C‑396/17, denumită în continuare „Hotărârea Leitner, EU:C:2019:375), și în Hotărârea din 8 mai 2019, Österreichischer Gewerkschaftsbund (C‑24/17, EU:C:2019:373), GehG din 2015 a fost modificată prin 2. Dienstrechts‑Novelle 2019 (A doua lege din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică, BGBl. I, 58/2019) și Dienstrechts‑Novelle 2020 (Legea din 2020 de modificare a legislației privind funcția publică, BGBl. I, 153/2020) (denumită în continuare „GehG din 2020”).

Potrivit articolului 169f din GehG din 2020: „(1) Pentru funcționarii 1. care se află în activitate în ziua publicării [celei de A doua legi din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică] și 2. care au fost reîncadrați în temeiul articolului 169c alineatul (1) [eventual coroborat cu articolul 169d alineatele (3), (4) sau (6)] și 3. a căror dată de referință pentru promovare în ceea ce privește activitatea în curs a fost stabilită prima oară prin excluderea perioadelor anterioare vârstei de 18 ani și 4. pentru care, după prima stabilire prevăzută la punctul 3, perioadele anterioare vârstei de 18 ani nu au fost luate în calcul potrivit dispozițiilor [Legii federale privind reforma salarială din 2010] și nu au avut absolut niciun efect asupra încadrării, dat fiind că nu s‑a luat în considerare prelungirea, realizată prin această lege federală, a perioadei necesare pentru prima promovare, poziția [în treapta salarială] trebuie stabilită din oficiu prin decizie. […] (3) Atunci când proceduri pendinte la data publicării [celei de A doua legi din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică] au ca obiect în principal luarea în considerare a unor perioade de muncă anterioare suplimentare, noua stabilire a datei de referință pentru promovare, în special în temeiul articolului 113 alineatul (10), în versiunea [Legii federale privind reforma salarială din 2010], noua stabilire a vechimii în treapta salarială sau stabilirea poziției [în treapta salarială] a unei funcționare sau a unui funcționar în temeiul alineatului (1) punctul 3, noua stabilire are loc în cadrul acestor proceduri. În procedurile pendinte la data publicării [celei de A doua legi din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică], în care o astfel de chestiune trebuie soluționată ca o chestiune prealabilă, aprecierea se face fără a aduce atingere articolului 38 din Allgemeines Verwaltungsverfahrensgesetz 1991 [(Codul de procedură administrativă, BGBl. 51/1991)], în conformitate cu alineatul (6) al acestuia. (4) După definirea datei de referință de comparație (articolul 169g), noua stabilire prevăzută la alineatele (1)-(3) se face prin stabilirea vechimii în treapta salarială la 28 februarie 2015. Vechimea în treapta salarială prevăzută la articolul 169c se majorează cu perioada cuprinsă între data de referință de comparație și data de referință pentru promovare atunci când data de referință de comparație este anterioară datei de referință pentru promovare, în caz contrar se diminuează până la concurența acestei perioade. Comparația se face cu ultima dată de referință pentru promovare care a fost stabilită prin excluderea perioadelor anterioare vârstei de 18 ani. […] (6) Stabilirea remunerațiilor se face retroactiv prin luarea în considerare a perioadei de serviciu care are un impact asupra promovării 1. în cazul alineatului (4) (pentru perioadele anterioare datei de 1 martie 2015 în temeiul articolului 169c alineatul (6b) în versiunea în vigoare și al articolului 8 în versiunea [Legii din 2015 de modificare a legislației privind funcția publică]), în funcție de vechimea nou-stabilită în treapta salarială […] […]”

Articolul 169g din GehG din 2020 prevede: „(1) Data de referință de comparație se calculează astfel încât perioadele anterioare realizate după împlinirea vârstei minime necesare pentru a lucra într‑un sistem de formare în alternanță prevăzut la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de muncă (JO 1994, L 216, p. 12, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 3), care trebuiau luate în considerare anticipat la calcularea datei de referință pentru promovare sau care ar fi trebuit să fie luate în considerare anticipat prin ignorarea limitei de vârstă de 18 ani, să fie luate în considerare înainte de ziua recrutării, în conformitate cu alineatele (2)-(6). (2) Următoarele dispoziții privind data de referință pentru promovare vor fi aplicate la calcularea datei de referință de comparație în conformitate cu alineatele (3)-(6): 1. articolul 12 în versiunea [2. Dienstrechts‑Novelle 2007 (A doua lege din 2007 de modificare a legislației privind funcția publică, BGBl. I, 96/2007)], 2. articolul 12a în versiunea [Dienstrechts‑Novelle 2011 (Legea din 2011 de modificare a legislației privind funcția publică, BGBl. I, 140/2011)], 3. articolul 113 în versiunea [Dienstrechts‑Novelle 2004 (Legea din 2004 de modificare a legislației privind funcția publică, BGBl. I, 176/2004)], 4. articolul 113a în versiunea [Dienstrechts‑Novelle 2007, (Legea din 2007 de modificare a legislației privind funcția publică, BGBl. I, 53/2007], și 5. anexa 1 în versiunea [Legii din 2004 de modificare a legislației privind funcția publică]. Dispozițiile determinante sunt dispozițiile referitoare la categoria de încadrare în muncă din care au făcut parte funcționarii în momentul stabilirii datei de referință pentru promovare menționate la articolul 169f alineatul (4) ultima teză. (3) Prin derogare de la dispozițiile menționate la alineatul (2) punctele 1-5 1. perioadele anterioare realizate înainte de împlinirea vârstei minime necesare pentru a lucra în cadrul unui sistem de formare în alternanță la care se referă articolul 4 alineatul (2) litera (b) din Directiva [94/33] înlocuiesc perioadele realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani; 2. pentru funcționarii care aparțin unor categorii de încadrare în muncă pentru care dispozițiile referitoare la data de referință pentru promovare prevăd luarea în considerare anticipată a perioadelor de studii urmate și realizate într‑o instituție de învățământ superior, vor fi luate în considerare anticipat ca perioade de studii urmate și realizate într‑o instituție de învățământ superior numai perioadele care au fost finalizate a) între ziua următoare datei de 31 august a anului calendaristic în care funcționarii au fost admiși în al doisprezecelea nivel școlar și b) a doua zi după data de 30 iunie a anului calendaristic următor. În cazul în care dispozițiile legii învățământului aplicabile funcționarilor prevăd o durată a studiilor de peste doisprezece ani, în principiu, perioada care trebuie luată în considerare anticipat crește cu încă un an pentru fiecare nivel școlar suplimentar; 3. cu acordul ministrului federal al Artelor, Culturii, Serviciului Public și al Sportului, vor fi luate în considerare integral perioadele de activitate profesională echivalentă prevăzute la articolul 12 alineatul (2) punctul 1a care a) au fost realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani sau b) au fost realizate după împlinirea vârstei de 18 ani atunci când luarea în considerare anticipat a celorlalte perioade era plafonată prin lege în interes public în sensul articolului 12 alineatul (3), în versiunea în vigoare la acea dată. La calcularea unei eventuale pierderi în cazul unei reîncadrări, aceste perioade sunt asimilate unor perioade realizate în cadrul unui raport de muncă cu o colectivitate teritorială austriacă; 4. celelalte perioade care trebuie luate în considerare pe jumătate în limita unui plafon de trei ani vor fi luate în considerare pe jumătate în limita unui plafon de șapte ani; 5. perioadele realizate într‑un contract de formare ca ucenic într‑o colectivitate teritorială nu vor fi luate în considerare anticipat decât dacă funcționarii au început un raport de muncă după 31 martie 2000; 6. perioadele de activitate ca lucrător științific sau artistic (în formare), prevăzută la articolul 6 din [Bundesgesetz über die Abgeltung von wissenschaftlichen und künstlerischen Tätigkeiten an Universitäten und Universitäten der Künste (Legea federală privind regimul de remunerare a activităților științifice și artistice în universități și universitățile de artă, BGBl. 463/1974)] vor fi luate în considerare anticipat numai dacă funcționarii au început un raport de muncă după 30 septembrie 2001. (4) Celelalte perioade care sunt luate în considerare doar pe jumătate vor fi luate în considerare anticipat la calcularea datei de referință de comparație numai în măsura în care depășesc 4 ani care trebuie luați în considerare pe jumătate. (5) În cazul în care un plafon sau o pierdere, precum în cazul unei reîncadrări, a fost prevăzut(ă) în mod legal pentru luarea în considerare anticipată a perioadelor realizate după 18 ani, aceste dispoziții se vor aplica în mod identic tuturor perioadelor care trebuie luate în considerare. (6) În măsura în care alineatele (3)-(5) nu prevăd norme derogatorii, la luarea în considerare anticipată a perioadelor, se ține seama de aspectele judecate definitiv în ceea ce privește perioadele realizate după împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când acestea au fost deja luate integral în considerare anticipat sau nu au fost astfel luate în considerare la stabilirea datei de referință pentru promovare [articolul 169f alineatul (4) ultima teză] în temeiul dispozițiilor alineatului (2) punctele 1-5 sau al versiunilor anterioare ale acestor dispoziții.”

FW și CE sunt funcționari federali austrieci.

FW, născut în anul 1970, a fost ucenic de la 1 septembrie 1985 până la 1 august 1988 într‑o întreprindere publică. La 1 iulie 1991, a fost admis în funcția publică federală austriacă. Data de 17 septembrie 1989 a fost reținută ca dată de referință pentru promovarea sa și pentru poziția sa în treapta salarială.

CE, născut în anul 1972, a fost ucenic de la 1 septembrie 1987 până la 31 august 1990 în cadrul unei colectivități teritoriale austriece. El a fost admis în funcția publică federală austriacă la 1 noiembrie 1995. Data de 23 septembrie 1990 a fost reținută ca dată de referință pentru promovarea sa și pentru poziția sa în treapta salarială.

În cursul anului 2010, în urma promulgării Legii federale privind reforma salarială din 2010, FW și CE au formulat fiecare o cerere având ca obiect stabilirea unei noi date de referință pentru promovare care să ia în considerare și perioadele eligibile realizate anterior împlinirii vârstei de 18 ani, și adaptarea, în consecință, a poziției lor în treapta salarială.

Statuând cu privire la aceste cereri, administrația fiscală a stabilit ulterior noi date de referință pentru FW și CE, și anume 1 septembrie 1986 și, respectiv, 1 iulie 1987. Ea a refuzat însă, în temeiul dreptului național în vigoare, orice modificare a poziției acestora în treapta salarială.

În cursul anului 2013, FW a formulat din nou o cerere de stabilire a datei de referință pentru promovarea sa în treaptă și a poziției în treapta salarială care rezultă din aceasta, precum și de plată a restanțelor salariale care să ia în considerare perioadele eligibile pe care le realizase înainte de împlinirea vârstei de 18 ani.

CE, la rândul său, a solicitat, în cursul anului 2015, plata restanțelor salariale datorate ca urmare a noii date de referință pentru promovare, astfel cum a fost stabilită după cererea sa efectuată în acest sens în anul 2010, precum și rectificarea cuantumului de reîncadrare, prevăzut la articolul 169c alineatul (2) din GehG din 2015.

Întrucât administrația fiscală a respins cererea lui FW și nu a luat în timp util o decizie cu privire la cererea lui CE, fiecare dintre aceștia a sesizat Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria) cu o acțiune. Prin hotărârea din 28 septembrie 2020, în ceea ce îl privește pe FW, și prin hotărârea din 27 octombrie 2020, în ceea ce îl privește pe CE, această instanță a devansat data de referință pentru promovarea lui FW cu o zi, și anume la 16 septembrie 1989, iar pe cea a lui CE cu patru zile, și anume la 19 septembrie 1990, respingând în același timp capetele de cerere având ca obiect plata restanțelor salariale.

Ulterior, FW și CE au formulat recurs împotriva acestor hotărâri la instanța de trimitere, și anume Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă, Austria).

Cu titlu introductiv, această instanță arată că sistemul austriac de salarizare a funcției publice se întemeia inițial pe principiul potrivit căruia perioadele de activitate ale unui funcționar realizate înaintea vârstei de 18 ani nu trebuiau luate în considerare pentru a stabili data de referință pentru promovare.

În această privință, instanța de trimitere amintește că numai în urma Hotărârii din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08, EU:C:2009:381), în care Curtea a constatat că normele de stabilire a remunerației funcționarilor austrieci erau contrare dreptului Uniunii în măsura în care nu prevedeau luarea în considerare a perioadelor de serviciu realizate înaintea vârstei de 18 ani, legiuitorul național a adoptat Legea federală din 2010 privind reforma salarială.

După intrarea în vigoare a acestei legi, perioadele realizate înaintea vârstei de 18 ani puteau, în conformitate cu dispozițiile GehG din 2010, să fie luate în considerare pentru stabilirea datei de referință pentru promovare, dar numai la cererea funcționarului interesat și cu consecința unei prelungiri cu trei ani a duratei necesare pentru promovarea de la prima la a doua treaptă. Or, în Hotărârea din 11 noiembrie 2014, Schmitzer (C‑530/13, EU:C:2014:2359), Curtea a statuat în esență că Directiva 2000/78 se opune unei reglementări naționale care, pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă, ia în calcul perioade de studii și de serviciu realizate înaintea vârstei de 18 ani, însă care, în același timp, introduce numai în privința funcționarilor care sunt victime ale acestei discriminări o prelungire cu trei ani a duratei necesare pentru promovarea de la prima la a doua treaptă din fiecare categorie de încadrare în muncă și din fiecare categorie salarială.

Instanța de trimitere precizează că legiuitorul național a adoptat ulterior Legea federală privind reforma salarială din 2015 și Legea privind reforma salarială din 2016, în scopul înlocuirii, pentru funcționarii aflați în activitate la 11 februarie 2015, a sistemului de salarizare, întemeiat pe data de referință pentru promovare, cu un nou sistem, întemeiat pe vechimea în treapta salarială, și a introdus un mecanism de reîncadrare în funcție de un „cuantum de reîncadrare”, calculat potrivit normelor GehG din 2010 și întemeiat, așadar, în definitiv, pentru salariații care au fost recrutați înainte de intrarea în vigoare a GehG din 2010, și anume înainte de 31 august 2010, pe dispozițiile versiunii anterioare a legii privind salarizarea, care, pentru a lua în considerare experiența profesională anterioară recrutării, operau o distincție după cum această experiență a fost dobândită de către persoanele interesate înainte sau după împlinirea vârstei de 18 ani și al cărei caracter discriminatoriu fusese constatat în Hotărârea din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08, EU:C:2009:381).

În această privință, prin Hotărârea Leitner, Curtea a statuat că dreptul Uniunii se opune de asemenea sistemului de salarizare și de promovare care rezultă din GehG din 2015, apreciind în esență că această reglementare nu era în măsură să stabilească un sistem nediscriminatoriu pentru funcționarii defavorizați de vechiul sistem de salarizare și de promovare care rezultă din GehG din 2010, din moment ce menținea definitiv în privința lor discriminarea pe motive de vârstă instituită de sistemul anterior.

Instanța de trimitere arată că legiuitorul austriac a adoptat A doua lege din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică pentru a asigura conformitatea legislației naționale cu Directiva 2000/78 și cu jurisprudența Curții menționată mai sus, în special cu Hotărârea Leitner. Această lege se aplică funcționarilor care au fost reîncadrați în noul sistem de salarizare pe baza vechimii lor în treapta salarială aplicabilă la acel moment fără luarea ulterioară în considerare a perioadelor care îi privesc realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. Legiuitorul austriac a pus astfel bazele unei noi încadrări aplicate din oficiu, prin intermediul căreia este prevăzută, în conformitate cu articolele 169f și 169g din GehG din 2020, o reevaluare, din oficiu, a perioadelor eligibile înainte de împlinirea vârstei de 18 ani de către funcționar prin stabilirea unei date de referință de comparație.

Or, instanța de trimitere ridică problema dacă A doua lege din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică a eliminat pentru viitor discriminarea constatată anterior de Curte.

În primul rând, această instanță observă că sistemul de salarizare prevăzut de GehG din 2020 se întemeiază în continuare pe un mecanism de reîncadrare a funcționarilor pe baza vechimii în treapta salarială aplicabilă la 28 februarie 2015, a cărei stabilire a fost considerată discriminatorie de Curte în Hotărârea Leitner. Tratamentul din luna februarie 2015, și anume cel corespunzător lunii în care a avut loc reîncadrarea, ar fi, desigur, corectat prin diferența dintre data de referință pentru promovare și data de referință de comparație prevăzută la articolul 169g din GehG din 2020. Cu toate acestea, majorarea de la trei ani la șapte ani a plafonului „celorlalte perioade” care trebuie luate în considerare pe jumătate, prevăzută la acest articol 169g alineatul (3) punctul 4, ar fi neutralizată prin deducerea forfetară instituită la alineatul (4) al articolului menționat, în temeiul căreia aceste perioade nu sunt luate în considerare la calcularea datei de referință de comparație decât în măsura în care depășesc patru ani.

În al doilea rând, instanța de trimitere observă că, în temeiul articolului 169f alineatul (1) punctele 3 și 4 din GehG din 2020, funcționarii a căror dată de referință, ca urmare a introducerii unei cereri în acest sens înainte de intrarea în vigoare a celei de A doua legi din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică, a fost recalculată ținând seama de perioadele eligibile realizate înaintea vârstei de 18 ani și a căror poziție în treapta salarială a fost revizuită în consecință nu beneficiază de noua stabilire a acestei poziții prevăzute la articolul 169g din GehG din 2020. În schimb, atunci când funcționarii au depus, precum în speță, astfel de cereri și li s‑a stabilit totodată o nouă dată de referință, dar fără ca acest lucru să fi avut încă efecte asupra poziției lor în treapta salarială, acestora li s‑ar aplica în prezent articolul 169g din GehG din 2020 și ar fi expuși astfel riscului de a nu beneficia, precum în speță, de nicio ameliorare reală a datei de referință care le‑ar fi aplicabilă și, prin urmare, nici de poziția lor în treapta salarială. Or, ar reieși din jurisprudența Curții, în special din Hotărârea din 16 iulie 2020, État belge (Reîntregirea familiei – Copil minor) (C‑133/19, C‑136/19 și C‑137/19, EU:C:2020:577, punctul 42, precum și jurisprudența citată), că nu este conform cu principiile egalității de tratament și securității juridice ca admiterea unei cereri să depindă de celeritatea cu care este examinată sau cu care se soluționează o cale de atac, așadar de circumstanțe neimputabile solicitantului.

În al treilea rând, instanța de trimitere arată că, în cadrul stabilirii datei de referință de comparație, articolul 169g alineatul (3) punctul 5 din GehG din 2020 prevede luarea în considerare integrală a perioadelor de ucenicie numai atunci când funcționarul în cauză a fost recrutat de o colectivitate teritorială națională după 31 martie 2000. În schimb, perioadele de ucenicie realizate de funcționarii recrutați anterior acestei date ar putea fi luate în considerare numai pe jumătate ca „celelalte perioade”. Ar rezulta de aici că, în măsura în care acest regim defavorizează funcționarii recrutați înainte de data menționată, care sunt în general mai în vârstă, acesta ar putea constitui o discriminare indirectă pe motive de vârstă.

În aceste condiții, Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Dreptul Uniunii, în special articolele 1, 2 și 6 din Directiva [2000/78] coroborat cu articolul 21 din [cartă] trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale prin intermediul căreia un sistem de salarizare discriminatoriu pe motive de vârstă este înlocuit cu un sistem de salarizare în care încadrarea unui funcționar public continuă să fie stabilită pe baza vechimii în treapta salarială calculate discriminatoriu potrivit fostului sistem de salarizare de la o anumită lună de reîncadrare (luna februarie a anului 2015), fiind supusă unei corecții în ceea ce privește perioadele anterioare recrutării calculate inițial care se efectuează prin stabilirea unei date de referință de comparație, dar în care numai perioadele ulterioare datei celei de a 18-a aniversări se socotesc la jumătate și sunt supuse unei reexaminări, iar extinderea cu patru ani a perioadelor luate în considerare ca perioade de serviciu anterioare este contracarată de faptul că, la determinarea datei de comparație, celelalte perioade care se socotesc la jumătate trebuie considerate anterioare acestei date de comparație numai în măsura în care depășesc durata a patru ani care trebuie socotiți la jumătate (deducere forfetară a patru ani care trebuie socotiți la jumătate)? 2) Răspunsul la prima întrebare este diferit în ceea ce privește acele proceduri în care, anterior intrării în vigoare a celei de A doua legi de modificare a legislației privind funcția publică din anul 2019, a fost stabilită o nouă dată de referință pentru promovare, dar aceasta nu a produs încă efecte asupra poziției în treapta salarială a funcționarului public deoarece o decizie a autorității publice nu a fost încă adoptată în aplicarea directă a dreptului Uniunii și în care, în prezent, trebuie să se stabilească din nou, fără luarea în considerare a datei de referință pentru promovare stabilite între timp, data de comparație în raport cu data de referință pentru promovare stabilită în mod discriminatoriu pe motive de vârstă și în care celelalte perioade care se socotesc la jumătate sunt supuse deducerii forfetare? 3) Dreptul Uniunii, în special articolele 1, 2 și 6 din Directiva [2000/78] coroborate cu articolul 21 din [cartă] trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale prin care, în pofida unei noi modalități de stabilire a vechimii în treapta salarială și a poziției în această treaptă, perioadele acumulate în cadrul unui contract de formare încheiat cu o colectivitate teritorială națională trebuie să fie luate în considerare la stabilirea datei de comparație numai atunci când funcționarul public a început raportul de muncă după 31 martie 2000, în caz contrar, aceste perioade fiind considerate alte perioade socotite numai la jumătate și fiind, prin urmare, supuse deducerii forfetare, în condițiile în care această reglementare dezavantajează cu precădere funcționarii publici cu mai multă vechime în serviciu?”

Printr‑o scrisoare din 21 septembrie 2022, guvernul austriac a informat Curtea cu privire la o modificare legislativă intervenită ulterior deciziei de trimitere, și anume abrogarea, cu efect retroactiv, a articolului 169f alineatul (1) punctul 4 din GehG din 2020 prin Dienstrechts‑Novelle 2022 (Legea din 2022 de modificare a legislației privind funcția publică, BGBl. I, 137/2022)].

Ulterior, Curtea a adresat instanței de trimitere o cerere de lămuriri, invitând‑o să precizeze, în primul rând, dacă putea confirma modificarea legislativă menționată, în al doilea rând, dacă dorea să își mențină trimiterea preliminară în aceste condiții și, în al treilea rând, în cazul unui răspuns afirmativ, ce consecințe ar avea această modificare legislativă asupra prezentei trimiteri preliminare.

Printr‑o scrisoare din 19 octombrie 2022, instanța de trimitere a confirmat mai întâi abrogarea cu efect retroactiv a articolului 169f alineatul (1) punctul 4 din GehG din 2020. Ea a indicat în continuare că prima și a treia întrebare nu vor fi vizate de această modificare legislativă. În sfârșit, în ceea ce privește a doua întrebare, modificarea legislativă în cauză nu ar avea incidență asupra pertinenței acesteia, din moment ce întrebarea menționată se referă, înainte de toate, la interpretarea articolului 169f alineatul (3) din GehG din 2020. În conformitate cu normele procedurale naționale, interpretarea furnizată de instanța de trimitere ar fi efectuată, în orice caz, având în vedere situația de fapt și de drept existentă la data deciziei administrative atacate în cadrul litigiului principal, motiv pentru care modificările legislative adoptate ulterior nu ar fi relevante, chiar dacă au efect retroactiv. În consecință, această instanță a decis să mențină în totalitate prezenta cerere de decizie preliminară.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 1, 2 și 6 din Directiva 2000/78 coroborate cu articolul 21 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia încadrarea unui funcționar este stabilită pe baza vechimii sale în treapta salarială, prevăzută de vechiul sistem de salarizare considerat discriminatoriu în măsura în care acest sistem permitea luarea în calcul la stabilirea acestei vechimi a perioadelor eligibile anterioare recrutării funcționarului realizate numai începând cu vârsta de 18 ani, cu excluderea celor realizate înaintea acestei vârste, în condițiile în care reglementarea menționată prevede că o corectare a perioadelor eligibile ale funcționarului realizate anterior recrutării sale, astfel cum au fost calculate inițial, se efectuează prin stabilirea unei date de referință de comparație, pentru care sunt luate în calcul în prezent la stabilirea vechimii menționate perioadele eligibile anterioare recrutării realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani de către funcționarul respectiv atunci când, pe de o parte, în ceea ce privește perioadele realizate ulterior celei de a 18-a aniversări, sunt luate în calcul numai „celelalte perioade” care trebuie luate în considerare pe jumătate, iar pe de altă parte, „celelalte perioade” menționate sunt majorate de la trei la șapte ani, însă sunt luate în calcul numai în măsura în care depășesc o durată de patru ani.

Cu titlu introductiv, trebuie subliniat că, în speță, se ridică astfel problema dacă se poate considera eliminată o diferență de tratament pe motive de vârstă constatată de Curte, atunci când reglementarea națională care urmărește eliminarea definitivă a acestei diferențe de tratament prevede că, în cadrul noului calcul al vechimii unui funcționar în treapta salarială, perioadele eligibile anterioare recrutării trebuie să fie luate în calcul și atunci când sunt realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, în special ca „alte perioade” care trebuie luate în considerare pe jumătate în cursul unei perioade de șapte ani în loc de cea de trei ani prevăzută de reglementarea națională anterioară, dar că perioadele respective nu permit să se stabilească vechimea în treapta salarială decât în ipoteza în care depășesc o durată de patru ani.

În această privință, este necesar să se amintească că interdicția oricărei discriminări bazate printre altele pe vârstă este consacrată la articolul 21 din cartă și că această interdicție a fost concretizată prin Directiva 2000/78 în domeniul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă [Hotărârea din 17 noiembrie 2022, Ministero dell’Interno (Limită de vârstă pentru recrutarea comisarilor de poliție), C‑304/21, EU:C:2022:897, punctul 36 și jurisprudența citată].

Astfel, este necesar, într‑o primă etapă, să se examineze dacă reglementarea națională în discuție în cauza principală instituie o diferență de tratament, în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

În această privință, trebuie amintit că, potrivit acestei dispoziții, prin „principiul egalității de tratament” se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1 din această directivă. Articolul 2 alineatul (2) litera (a) din aceasta precizează că, în scopul alineatului (1), o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este tratată o altă persoană într‑o situație asemănătoare, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1 din directiva amintită.

În cauza principală, categoriile de persoane relevante pentru această comparație sunt, pe de o parte, funcționarii care au realizat perioade eligibile, fie și numai în parte, înainte de împlinirea vârstei de 18 ani și, pe de altă parte, cei care au realizat astfel de perioade de aceeași natură și de o durată comparabilă după ce au împlinit această vârstă.

Din dosarul de care dispune Curtea reiese că legiuitorul austriac a introdus, prin adoptarea celei de A doua legi din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică, un nou sistem de stabilire a vechimii funcționarilor în treapta salarială pentru a asigura conformitatea legislației naționale cu jurisprudența Curții care decurge din Hotărârea Leitner.

Mai precis, prin adoptarea articolului 169f alineatul (1) din GehG din 2020, legiuitorul menționat urmărea să stabilească din oficiu, în treapta salarială, poziția funcționarilor în serviciu care au făcut obiectul unui mecanism de reîncadrare efectuată pe baza unui „cuantum de reîncadrare” în conformitate cu articolul 169c alineatul (2) din GehG din 2015, deși acest cuantum de reîncadrare fusese stabilit pe baza unor dispoziții care operau o distincție, în ceea ce privește luarea în considerare a perioadelor eligibile anterioare recrutării, după cum perioadele în cauză se situau înainte sau după împlinirea vârstei de 18 ani de către persoanele interesate.

Or, în Hotărârea Leitner, Curtea a statuat că reîncadrarea funcționarilor în serviciu într‑un nou sistem de salarizare și de promovare, efectuată în conformitate cu articolul 169c alineatul (2) din GehG din 2015, în cadrul căruia prima încadrare a acestor funcționari a fost stabilită în funcție de ultima lor remunerație primită în temeiul sistemului anterior, menținea discriminarea directă pe motive de vârstă, în sensul Directivei 2000/78, instituită de acest sistem anterior.

În consecință, trebuie să se aprecieze dacă modificările aduse prin A doua lege din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică au eliminat efectiv și definitiv discriminarea directă pe motive de vârstă menționată, inerentă vechiului sistem de salarizare.

În ceea ce privește noua stabilire a vechimii în treapta salarială, astfel cum a fost instituită prin această lege, trebuie subliniat că legea respectivă presupune două etape. În primul rând, este preluată în treapta salarială vechimea aplicabilă remunerațiilor din 28 februarie 2015, conform articolului 169f alineatul (4) din GehG din 2020. Aceasta vechime este calculată pe baza cuantumului de reîncadrare în sensul articolului 169c alineatul (2) din GehG din 2015, și anume a remunerației brute care a servit drept bază de calcul pentru remunerația lunară a unui funcționar aferentă lunii februarie 2015 (luna de reîncadrare).

În al doilea rând, vechimea în treapta salarială poate face, în temeiul articolului 169f alineatul (4) a doua teză din GehG din 2020, obiectul unei corecții prin luarea în considerare a diferenței dintre data de referință pentru promovare și o dată de referință de comparație, calculată potrivit modalităților prevăzute la articolul 169g din GehG din 2020, cu scopul, dacă este cazul, de a majora vechimea menționată cu durata dezavantajului suferit anterior la luarea în calcul a perioadelor de activitate profesională realizate anterior recrutării funcționarului.

Or, pe de o parte, din Hotărârea Leitner (punctul 37) rezultă că treapta salarială, astfel cum rezultă din GehG din 2015, poate menține efectele produse de vechiul sistem de salarizare și de promovare, din cauza legăturii pe care o stabilește între ultimul salariu primit în aplicarea acestui sistem și încadrarea în noul sistem de salarizare și de promovare.

În măsura în care reîncadrarea se face fără a efectua o distincție între funcționarii care au fost dezavantajați de vechiul sistem de salarizare și de promovare și cei care nu au fost dezavantajați, este necesar să se arate că sistemul austriac de salarizare aplicabil în litigiul principal pare să se întemeieze în continuare, cel puțin într‑o primă etapă, pe data de referință pentru promovare calculată, potrivit Hotărârii Leitner, în mod discriminatoriu, precum și pe cuantumul de reîncadrare care decurge din acesta.

Pe de altă parte, în temeiul articolului 169g alineatul (1) din GehG din 2020, data de referință de comparație se calculează luând în considerare în mod anticipat, la data recrutării, perioadele eligibile realizate după împlinirea vârstei de 14 ani, această vârstă fiind vârsta minimă impusă în dreptul Uniunii pentru începerea unui raport de muncă, ceea ce permite astfel printre altele să se în considerare, inclusiv atunci când sunt realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani de către funcționar, perioadele prevăzute la articolul 169g alineatul (2) punctul 1 din GehG din 2020, și anume, în esență, anumite perioade de muncă și de formare care trebuie luate în considerare în integralitatea lor, precum și „celelalte perioade” menționate la punctul 44 din prezenta hotărâre.

În această privință, potrivit explicațiilor guvernului austriac, acest nou calcul a condus, din cele 48047 de cazuri închise până la acel moment, la o majorare a vechimii în treapta salarială cuprinsă între o lună și un an în 19463 de cazuri și la o majorare a vechimii respective cu mai mult de un an în 2821 de cazuri, aceste din urmă cazuri cuprinzând cel mai adesea agenți care au inițiat un raport de muncă sau – precum domnul Hütter în litigiul principal din cauza C‑88/08 – o formare eligibilă înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, pentru care aceste perioade trebuie în prezent să fie contabilizate în întregime ca perioade eligibile pentru a le stabili poziția în treapta salarială.

Rezultă astfel, sub rezerva verificărilor pe care instanța de trimitere trebuie să le efectueze, că data de referință de comparație a permis într‑adevăr să fie luate în considerare perioadele eligibile realizate înainte de cea de a 18-a aniversare a funcționarului pentru a corecta vechimea stabilită anterior în temeiul articolului 169c din GehG din 2015 fără luarea în considerare a perioadelor menționate.

Instanța de trimitere arată însă că, în conformitate cu articolul 169g alineatul (6) din GehG din 2020, nu toate perioadele eligibile anterioare recrutării funcționarului în cauză trebuie luate în considerare, întrucât perioadele realizate după împlinirea vârstei de 18 ani care au făcut deja obiectul unei evaluări pentru stabilirea datei de referință pentru promovare nu pot face obiectul unei noi evaluări.

Cu toate acestea, în temeiul „deducerii forfetare” prevăzute la articolul 169g alineatul (4) din GehG din 2020, „celelalte perioade”, luate în calcul pe jumătate, nu vor fi luate în considerare anticipat la calcularea datei de referință de comparație decât dacă depășesc o durată de patru ani.

În această privință, instanța de trimitere arată că, deși plafonul pentru „celelalte perioade”, care trebuie luat în considerare pe jumătate în temeiul articolului 12 alineatul (1) punctul 2 litera b) din Legea din 1956 privind salariile, astfel cum a fost modificată prin A doua lege din 2007 de modificare a legislației privind funcția publică, a fost crescut de la trei la șapte ani prin articolul 169g alineatul (3) punctul 4 din GehG din 2020, alineatul (4) al acestui articol are ca efect să compenseze majorarea plafonului pentru „celelalte perioade” la șapte ani cu deducerea forfetară de patru ani prevăzută de această din urmă dispoziție.

Totuși, este necesar să se arate, pe de o parte, că articolul 169g alineatul (4) din GehG din 2020 pare să se aplice tuturor funcționarilor în serviciu, fără a face distincție după cum funcționarii respectivi au fost sau nu dezavantajați de sistemul de salarizare și de promovare care rezultă din GehG din 2015 în funcție de vârsta lor, aspect a cărui verificare revine de asemenea instanței de trimitere. Pe de altă parte, deducerea forfetară de patru ani prevăzută de această dispoziție pare să se aplice indiferent de vârsta funcționarului care a realizat „celelalte perioade” de activitate profesională vizate, și anume înainte sau după împlinirea de către persoana interesată a vârstei de 18 ani.

Trebuie subliniat însă că, în măsura în care luarea în considerare pe jumătate a perioadelor eligibile realizate între vârsta de 14 ani și vârsta de 18 ani este neutralizată prin aplicarea deducerii forfetare de patru ani, prevăzută la articolul 169g alineatul (4) din GehG din 2020, funcționarii care dispun numai de astfel de perioade realizate anterior vârstei de 18 ani par lipsiți de dreptul de a obține o îmbunătățire a poziției lor în treapta salarială.

Rezultă că, în speță, ca urmare a deducerii forfetare de patru ani prevăzute la articolul 169g alineatul (4) din GehG din 2020, perioadele de ucenicie ale reclamanților în discuție în litigiul principal nu au avut o incidență semnificativă asupra calculului datei de referință de comparație, în pofida majorării cu patru ani a plafonului „celorlalte perioade” pentru perioada care trebuie luată în considerare și, așadar, și asupra stabilirii poziției lor în treapta salarială.

Prin urmare, sub rezerva unei aprecieri care trebuie efectuată de instanța de trimitere, A doua lege din 2019 de modificare a legislația privind funcția publică nu pare să fi eliminat discriminarea pe motive de vârstă constatată de Hotărârea Leitner, în măsura în care, printre altele, stabilirea vechimii în treapta salarială continuă să fie efectuată pe baza unei diferențe de tratament între funcționarii a căror experiență profesională a fost, fie și numai parțial, dobândită înaintea vârstei de 18 ani și cei care au dobândit, după împlinirea acestei vârste, o experiență de aceeași natură și de durată comparabilă.

Este necesar să se examineze, într‑o a doua etapă, dacă această diferență de tratament poate fi justificată din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

Potrivit acestei dispoziții, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2) din directiva menționată, statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.

În speță, din dosarul de care dispune Curtea reiese că modificările legislative ale sistemului de salarizare și de promovare în discuție în litigiul principal par să fie ghidate de considerente atât de ordin bugetar, cât și administrativ, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

Deși reiese, în mod cert, din jurisprudența Curții că unele considerente de ordin bugetar pot sta la baza unor opțiuni de politică socială ale unui stat membru și pot influența natura sau întinderea măsurilor pe care acesta dorește să le adopte, numai astfel de considerente nu pot reprezenta un obiectiv legitim în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 (Hotărârea din 21 iulie 2011, Fuchs și Köhler, C‑159/10 și C‑160/10, EU:C:2011:508, punctul 74). Situația este aceeași în ceea ce privește considerațiile de ordin administrativ menționate de guvernul austriac (Hotărârea Leitner, punctul 43 și jurisprudența citată).

Astfel, chiar dacă reglementarea în discuție în litigiul principal poate asigura protecția drepturilor dobândite și a încrederii legitime în raport cu funcționarii favorizați de sistemul de salarizare prevăzut de GehG din 2015, aceasta nu este aptă să stabilească un sistem nediscriminatoriu pentru funcționarii defavorizați de vechiul sistem de salarizare și de promovare, din moment ce pare să mențină definitiv în privința lor discriminarea pe motive de vârstă instituită de sistemul anterior (a se vedea prin analogie Hotărârea Leitner, punctul 49).

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolele 1, 2 și 6 din Directiva 2000/78 coroborate cu articolul 21 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale în temeiul căreia încadrarea unui funcționar este stabilită pe baza vechimii sale în treapta salarială prevăzută de vechiul sistem de salarizare considerat discriminatoriu în măsura în care acest sistem permitea luarea în calcul la stabilirea vechimii respective a perioadelor eligibile anterioare recrutării funcționarului realizate numai începând cu vârsta de 18 ani, cu excluderea celor realizate înaintea acestei vârste, în condițiile în care reglementarea menționată prevede că o corectare a perioadelor eligibile ale funcționarului realizate anterior recrutării sale, astfel cum au fost calculate inițial, se efectuează prin stabilirea unei date de referință de comparație, pentru care sunt luate în calcul în prezent la stabilirea vechimii menționate perioadele eligibile anterioare recrutării realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani de către funcționarul respectiv atunci când, pe de o parte, în ceea ce privește perioadele realizate ulterior celei de a 18-a aniversări, sunt luate în calcul numai „celelalte perioade” care trebuie luate în considerare pe jumătate, iar pe de altă parte, „celelalte perioade” menționate sunt majorate de la trei la șapte ani, însă sunt luate în calcul numai în măsura în care depășesc o durată de patru ani.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care prevede, în ceea ce privește funcționarii pentru care o procedură destinată să le redefinească poziția în treapta salarială era pendinte la data publicării unei modificări legislative a sistemului de remunerare care cuprinde această treaptă, că remunerațiile sunt recalculate în conformitate cu noile dispoziții referitoare la data de referință de comparație, dispoziții care conțin noi limitări în ceea ce privește întinderea maximă a perioadelor eligibile, în condițiile în care un astfel de calcul nu este efectuat pentru funcționarii pentru care o procedură având un obiect identic, inițiată anterior, a fost deja încheiată printr‑o decizie definitivă, întemeiată pe o dată de referință stabilită în mod mai favorabil în temeiul vechiului sistem de salarizare ale cărui dispoziții considerate ca fiind discriminatorii de instanța națională au fost lăsate neaplicate în aplicarea directă a principiului egalității de tratament prevăzut de dreptul Uniunii.

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie analizat dacă reglementarea națională în discuție în litigiul principal, în măsura în care condiționează noul calcul al remunerațiilor, efectuat în temeiul dispozițiilor referitoare la data de referință de comparație, de faptul că o procedură destinată să redefinească poziția funcționarului în treapta salarială era pendinte sau încheiată la momentul publicării acestei reglementări, instituie o diferență de tratament contrară dreptului Uniunii.

În această privință, pe de o parte, reiese din articolul 169f alineatul (3) din GehG din 2020 că, atunci când unele proceduri având ca obiect luarea în considerare a unor perioade de activitate anterioare recrutării de funcționari erau pendinte la data publicării celei de A doua legi din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică, noua stabilire a datei de referință pentru promovare, noua stabilire a vechimii în treapta salarială sau stabilirea poziției acestor funcționari în această treaptă se face în cadrul procedurilor respective.

Pe de altă parte, din interpretarea a contrario a acestui articol 169f alineatul (1) punctul 4 din GehG din 2020 rezultă că sunt excluși de la o astfel de reîncadrare funcționarii pentru care o nouă dată de referință pentru promovare fusese deja stabilită definitiv, la data publicării celei de A doua legi din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică, luând în considerare perioadele de activitate anterioare recrutării acestor funcționari realizate înaintea vârstei de 18 ani, în urma unei cereri în acest sens, astfel încât aplicarea noii date menționate a determinat o îmbunătățire a poziției funcționarilor vizați în treapta salarială.

Prin urmare, în ceea ce privește categoriile de persoane comparabile, articolul 169f alineatul (3) din GehG din 2020 pare să aibă ca efect, sub rezerva unei aprecieri a instanței de trimitere, faptul că funcționarii care au putut finaliza procedurile în care au invocat existența unei discriminări pe motive de vârstă beneficiază de luarea în considerare integrală a perioadelor de activitate anterioare recrutării lor realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. În schimb, în ipoteza în care astfel de proceduri nu erau încă finalizate la data publicării celei de A doua legi din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică, și anume 8 iulie 2019, funcționarii vizați sunt tratați în același mod ca toți ceilalți funcționari, pentru care corectarea datei de referință de comparație trebuie efectuată din oficiu.

Astfel, rezultă că, sub rezerva unei verificării pe care trebuie să o efectueze instanța de trimitere, pentru prima categorie de funcționari s‑a pus capăt tratamentului pe care Curtea l‑a considerat discriminatoriu în Hotărârea Leitner, în măsura în care acești funcționari au putut beneficia de soluția prezentată la punctul 75 din această hotărâre, care constă în special în faptul că, atât timp cât nu au fost adoptate măsuri de restabilire a egalității de tratament, se acordă funcționarilor defavorizați de vechiul sistem de salarizare și de promovare aceleași avantaje ca cele de care au beneficiat funcționarii favorizați de acest sistem, în ceea ce privește atât luarea în considerare a perioadelor de serviciu realizate înaintea vârstei de 18 ani, cât și promovarea în treapta salarială. În schimb, astfel cum rezultă din răspunsul Curții la prima întrebare, nu aceasta este situația în ceea ce privește a doua categorie de funcționari.

Instanța de trimitere arată că, în ceea ce îi privește pe reclamanții din litigiul principal, care fac parte din cea de a doua categorie, administrația fiscală a calculat din nou pentru fiecare dintre ei o dată de referință pentru promovare, luând în considerare trei ani suplimentari în raport cu data de referință pentru promovare care le fusese aplicată la recrutare. Totuși, aceste noi calcule nu ar fi determinat o îmbunătățire a poziției acestor reclamanți în treapta salarială, având în vedere că procedurile care îi priveau erau încă pendinte la data publicării celei de A doua legi din 2019 de modificare a legislației privind funcția publică. Astfel, data de referință de comparație ar trebui, din nou, să rezulte din data de referință pentru promovare care le‑a fost aplicată la recrutare, și anume dintr‑o dată care ar fi fost calculată în mod discriminatoriu. Ar rezulta că data de referință pentru promovare aplicabilă reclamanților menționați nu s‑ar fi majorat cu încă trei ani, ci numai cu câteva zile.

În această privință, trebuie subliniat că orice măsură care urmărește să elimine o discriminare contrară dreptului Uniunii, inclusiv măsurile individuale referitoare la acordarea persoanelor din categoria defavorizată a acelorași avantaje ca cele de care beneficiază persoanele din categoria privilegiată, constituie o punere în aplicare a dreptului Uniunii, care trebuie să respecte cerințele acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 octombrie 2019, Safeway,C‑171/18, EU:C:2019:839, punctul 37).

Printre aceste cerințe figurează cele care decurg din principiul general al egalității de tratament consacrat la articolul 20 din cartă și din principiul securității juridice.

Or, din jurisprudența Curții rezultă că o reglementare națională precum articolul 169f alineatul (3) din GehG din 2020, care are ca efect, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, tratarea în mod diferit a funcționarilor care au inițiat o procedură pentru a obține o nouă stabilire a datei de referință pentru promovare care îi privește pe baza perioadelor de activitate anterioare recrutării lor realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, după cum autoritățile sau instanțele competente pentru reexaminarea acestor perioade s‑au pronunțat sau nu deja în mod definitiv, este contrar principiului egalității de tratament, astfel cum este consacrat la articolul 20 din cartă, și principiului securității juridice, care impun un tratament identic și previzibil al tuturor funcționarilor care se află din punct de vedere cronologic în aceeași situație, în măsura în care luarea în considerare a perioadelor respective pare să depindă de circumstanțe neimputabile funcționarilor în cauză, precum durata examinării cererilor acestora [a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 septembrie 2021, Bundesrepublik Deutschland (Membru de familie), C‑768/19, EU:C:2021:709, punctul 41 și jurisprudența citată].

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că principiul egalității de tratament, astfel cum este consacrat la articolul 20 din cartă, precum și principiul securității juridice trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prevede, în ceea ce privește funcționarii pentru care o procedură destinată să le redefinească poziția în treapta salarială era pendinte la data publicării unei modificări legislative a sistemului de salarizare care cuprinde această treaptă, că remunerațiile sunt recalculate în conformitate cu noile dispoziții referitoare la data de referință de comparație, dispoziții care conțin noi limitări în ceea ce privește întinderea maximă a perioadelor eligibile, astfel încât nu este eliminată o discriminare pe motive de vârstă contrară articolelor 1, 2 și 6 din Directiva 2000/78 coroborate cu articolul 21 din cartă, în condițiile în care un astfel de calcul nu este efectuat pentru funcționarii pentru care o procedură având un obiect identic, inițiată anterior, a fost deja încheiată printr‑o decizie definitivă, întemeiată pe o dată de referință stabilită în mod mai favorabil în temeiul vechiului sistem de salarizare ale cărui dispoziții considerate ca fiind discriminatorii de instanța națională au fost lăsate neaplicate în aplicarea directă a principiului egalității de tratament prevăzut de dreptul Uniunii.

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 1, 2 și 6 din Directiva 2000/78 coroborate cu articolul 21 din cartă trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prevede că perioadele de ucenicie efectuate în cadrul unei colectivități teritoriale naționale sunt luate în considerare în totalitate la stabilirea datei de referință de comparație numai în cazul în care funcționarul în cauză a fost recrutat de stat după o anumită dată, în timp ce perioadele de ucenicie sunt luate în considerare pe jumătate, fiind supuse unei deduceri forfetare, atunci când funcționarul în cauză a fost recrutat de stat anterior acestei date.

De la bun început, trebuie amintit că, astfel cum rezultă din cuprinsul punctului 47 din prezenta hotărâre, din articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2000/78 coroborat cu articolul 1 din aceasta reiese că, în sensul acestei directive, principiul egalității de tratament impune absența oricărei discriminări directe sau indirecte bazate printre altele pe vârstă. În plus, din articolul 2 alineatul (2) litera (b) din directiva menționată reiese că, în sensul acesteia, o discriminare indirectă pe motive de vârstă se produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită vârstă în raport cu altă persoană, cu excepția cazului în care această dispoziție, acest criteriu sau această practică este obiectiv justificată de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare.

Prin urmare, pentru a stabili dacă reclamanții din litigiile principale se pot prevala de principiul amintit la punctul anterior, trebuie să se verifice dacă, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, funcționarilor recrutați de statul federal austriac până la 31 martie 2000 inclusiv și celor recrutați începând cu această dată li se aplică, direct sau indirect, un tratament diferit bazat pe vârsta pe care o aveau la data recrutării lor.

În această privință, trebuie constatat că, în conformitate cu articolul 169g alineatul (3) punctul 5 din GehG din 2020, perioadele de ucenicie în cadrul unei colectivități teritoriale naționale nu sunt luate în considerare, în cadrul stabilirii datei de referință de comparație, decât dacă funcționarul în cauză a început un raport de muncă în cadrul statului federal austriac după 31 martie 2000.

În speță, perioadele de ucenicie ale reclamanților din litigiul principal, realizate în cadrul unei colectivități teritoriale naționale, nu pot fi luate în considerare în totalitate în cadrul stabilirii datei de comparație, dat fiind că fiecare dintre aceștia a fost recrutat de statul federal austriac înainte de 31 martie 2000.

Rezultă că această diferență de tratament rezultă din data recrutării funcționarilor de către statul respectiv, întrucât normele privind luarea în considerare a perioadelor de ucenicie au vocația de a se aplica în funcție de această dată.

Or, ca unic criteriu relevant pentru aplicarea normelor privind luarea în considerare a perioadelor de ucenicie care rezultă din GehG din 2020, data recrutării funcționarului de către statul federal austriac, prevăzută la articolul 169g alineatul (3) punctul 5 din GehG din 2020, constituie un criteriu independent de vârsta funcționarului la data recrutării sale. Prin urmare, acest criteriu, care face să depindă aplicarea noilor norme doar de data recrutării ca element obiectiv și neutru, este în mod vădit străin de orice luare în considerare a vârstei persoanelor recrutate (Hotărârea din 14 februarie 2019, Horgan și Keegan, C‑154/18, EU:C:2019:113, punctul 25, precum și jurisprudența citată).

În consecință, noile condiții pentru luarea în considerare a perioadelor de ucenicie efectuate în cadrul unei colectivități teritoriale naționale, în funcție de data intrării în funcție în cadrul statului federal austriac, se întemeiază pe un criteriu care nu este nicidecum legat de vârsta funcționarilor vizați și nimic nu indică, pe de altă parte, că respectivele condiții ar implica vreo discriminare indirectă pe motive de vârstă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia și alții, C‑301/21, EU:C:2022:811, punctele 58 și 59, precum și jurisprudența citată).

Având în vedere observațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că articolele 1, 2 și 6 din Directiva 2000/78 coroborate cu articolul 21 din cartă trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede că perioadele de ucenicie efectuate în cadrul unei colectivități teritoriale naționale sunt luate în considerare în totalitate la stabilirea datei de referință de comparație numai în cazul în care funcționarul în cauză a fost recrutat de stat după o anumită dată, în timp ce perioadele de ucenicie sunt luate în considerare pe jumătate, fiind supuse unei deduceri forfetare, atunci când funcționarul în cauză a fost recrutat de stat anterior acestei date.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

20 aprilie 2023 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul austriac

GehG din 2010

GehG din 2015

GehG din 2020

Litigiul principal și întrebările preliminare

Procedura în fața Curții

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la a treia întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată