Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 ianuarie 2023.#D.V. împotriva lui M.A.#Trimitere preliminară – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13/CEE – Contract de prestări de servicii juridice încheiat între un avocat și un consumator – Articolul 4 alineatul (2) – Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale – Excludere a clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului – Clauză care prevede plata onorariilor de avocat pe baza unui tarif orar – Articolul 6 alineatul (1) – Competențele instanței naționale în prezența unei clauze calificate drept «abuzivă».#Cauza C-395/21.

Cauza C‑395/21

D.V.

împotriva

M.A.

(cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas)

Hotărârea Curții (Camera a patra) din 12 ianuarie 2023

„Trimitere preliminară – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13/CEE – Contract de prestări de servicii juridice încheiat între un avocat și un consumator – Articolul 4 alineatul (2) – Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor contractuale – Excludere a clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului – Clauză care prevede plata onorariilor de avocat pe baza unui tarif orar – Articolul 6 alineatul (1) – Competențele instanței naționale în prezența unei clauze calificate drept «abuzivă»”

Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Domeniu de aplicare – Clauze care definesc obiectul principal al contractului sau care privesc prețul sau remunerația și serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora – Noțiune – Clauză dintr‑un contract de prestări de servicii juridice încheiat între un avocat și un consumator, care prevede plata onorariilor de avocat pe baza unui tarif orar – Includere

[Directiva 93/13 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/83, art. 4 alin. (2)]

(a se vedea punctele 31-34 și dispozitiv 1)

Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Clauză dintr‑un contract de prestări de servicii juridice încheiat între un avocat și un consumator, care stabilește prețul acestor servicii pe baza unui tarif orar fără a cuprinde alte informații – Cerință de transparență – Conținut – Criterii de apreciere – Nivelul informațiilor precontractuale cerut

[Directiva 93/13 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/83, art. 4 alin. (2) și art. 5]

(a se vedea punctele 36-41 și 43-45 și dispozitiv 2)

Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Clauză abuzivă în sensul articolului 3 – Clauză dintr‑un contract de prestări de servicii juridice încheiat între un avocat și un consumator, care prevede plata onorariilor de avocat pe baza unui tarif orar – Clauză care nu îndeplinește cerința de transparență – Posibilitatea statelor membre de a considera abuzivă o asemenea clauză

[Directiva 93/13 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/83, art. 3 alin. (1), art. 4 alin. (2) și art. 8]

(a se vedea punctele 47-49, 51 și 52 și dispozitiv 3)

Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13 – Constatarea caracterului abuziv al unei clauze – Conținut – Contract care nu poate continua să existe după eliminarea clauzelor abuzive – Repunere în situația anterioară de către instanța națională, care lasă profesionistul fără remunerație pentru serviciile prestate în cadrul contractului – Admisibilitate – Anulare a contractului care are consecințe deosebit de prejudiciabile pentru consumator – Înlocuire a unei clauze abuzive cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv sau aplicabilă în cazul unui acord între părțile la contract – Admisibilitate – Înlocuire a unei clauze abuzive cu o estimare judiciară a remunerației – Inadmisibilitate

[Directiva 93/13 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2011/83, art. 6 alin. (1) și art. 7 alin. (1)]

(a se vedea punctele 56, 58-65 și 68 și dispozitiv 4)

Rezumat

M.A., în calitate de consumator, a încheiat cinci contracte de prestări de servicii juridice cu D.V., avocat. Fiecare dintre aceste contracte prevedea că onorariile avocatului urmau să fie calculate pe baza unui tarif orar, stabilit la 100 de euro pentru consultații sau servicii juridice prestate lui M.A.

Întrucât nu a primit în întregime onorariile solicitate, D.V. a sesizat instanța de prim grad cu o acțiune având ca obiect obligarea lui M.A. la plata onorariilor datorate pentru prestațiile juridice efectuate. Instanța de prim grad a admis în parte cererea formulată de D.V., constatând însă caracterul abuziv al clauzei contractuale referitoare la prețul serviciilor furnizate, și a redus la jumătate onorariile solicitate. Deoarece această hotărâre a fost confirmată de instanța de apel, D.V. a introdus recurs la Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă a Lituaniei).

Sesizată cu titlu preliminar de această instanță, Curtea se pronunță cu privire la interpretarea Directivei 93/13 ( 1 ). În hotărârea sa, Curtea examinează în special cerința de transparență a clauzelor privind obiectul principal al contractelor de prestări de servicii juridice și efectele constatării caracterului abuziv al unei clauze de stabilire a prețului acestor servicii.

Aprecierea Curții

Mai întâi, Curtea constată că o clauză dintr‑un contract de prestări de servicii juridice încheiat între un avocat și un consumator prin care stabilește prețul serviciilor prestate pe baza unui tarif orar se încadrează în „obiectul principal al contractului”, potrivit Directivei 93/13 ( 2 ).

În continuare, examinând dacă această clauză, care nu cuprinde alte informații decât tariful orar practicat, îndeplinește cerința de redactare clară și inteligibilă ( 3 ), Curtea arată că, ținând seama de natura serviciilor care fac obiectul unui contract de prestări de servicii juridice, este adesea dificil, dacă nu chiar imposibil, pentru profesionist să prevadă încă de la încheierea contractului numărul exact de ore necesare pentru a asigura executarea acestui contract și astfel costul total efectiv al serviciilor sale. Totuși, deși nu se poate impune unui profesionist să informeze consumatorul cu privire la consecințele financiare finale ale obligației acestuia din urmă, care depind de evenimente viitoare, imprevizibile și independente de voința respectivului profesionist, acesta este obligat să comunice consumatorului, înainte de încheierea contractului, informațiile care să îi permită să ia decizia cu prudență și în deplină cunoștință de cauză în ceea ce privește posibilitatea apariției unor asemenea evenimente și consecințele pe care ele le pot avea asupra duratei prestării serviciilor juridice.

Aceste informații, care pot varia în funcție, pe de o parte, de obiectul și de natura prestațiilor prevăzute și, pe de altă parte, de regulile profesionale și deontologice aplicabile, trebuie să cuprindă indicații care să permită consumatorului să aprecieze costul total aproximativ al acestor servicii. Estimarea numărului previzibil sau minim de ore necesare sau obligația de a trimite, la intervale rezonabile, facturi sau rapoarte periodice care să indice numărul de ore de muncă efectuate ar putea constitui asemenea informații. Curtea precizează că revine instanței naționale sarcina de a evalua, ținând seama de ansamblul elementelor pertinente care însoțesc încheierea acestui contract, dacă profesionistul a comunicat consumatorului informațiile precontractuale adecvate.

Prin urmare, Curtea concluzionează că nu îndeplinește cerința de redactare clară și inteligibilă o clauză prin care se stabilește prețul pe baza unui tarif orar fără să se comunice consumatorului înainte de încheierea contractului informații care să îi permită să ia decizia cu prudență și în deplină cunoștință de cauză în ceea ce privesc consecințele economice pe care le are încheierea acestui contract.

În continuare, Curtea amintește că aprecierea caracterului abuziv al unei clauze dintr‑un contract încheiat cu un consumator se întemeiază în principiu pe o apreciere globală care nu ține seama numai de eventuala lipsă de transparență a acestei clauze. Cu toate acestea, statele membre au posibilitatea de a asigura consumatorilor un nivel de protecție mai ridicat ( 4 ).

În consecință, Curtea constată că o clauză dintr‑un contract de prestări de servicii juridice prin care se stabilește prețul acestor servicii pe baza unui tarif orar și care se încadrează, așadar, în obiectul principal al acestui contract nu trebuie considerată abuzivă ( 5 ) pentru simplul fapt că nu îndeplinește cerința de transparență, cu excepția cazului în care statul membru a cărui legislație națională se aplică contractului în discuție a prevăzut în mod expres, precum în speță, că respectiva clauză trebuie considerată „abuzivă” numai pentru acest fapt.

În sfârșit, în ceea ce privește consecințele constatării caracterului abuziv al unei clauze privind prețul, Curtea observă că instanța națională este obligată să înlăture aplicarea acestei clauze, cu excepția cazului în care consumatorul se opune.

Ea precizează că, atunci când, în temeiul dispozițiilor relevante de drept intern, un contract de prestări de servicii juridice nu poate continua să existe după eliminarea clauzei abuzive referitoare la preț, iar aceste servicii au fost prestate, Directiva 93/13 ( 6 ) nu se opune invalidării acestui contract și nici repunerii de către instanța națională a consumatorului în situația în care s‑ar fi aflat în lipsa acestei clauze, chiar dacă aceasta conduce la faptul că profesionistul nu primește nicio remunerație pentru serviciile sale.

Referitor la consecințele pe care anularea contractelor în discuție în litigiul principal le‑ar putea avea pentru consumator, Curtea amintește jurisprudența sa potrivit căreia, în ceea ce privește un contract de împrumut, anularea unui asemenea contract în ansamblu ar avea în principiu drept consecință exigibilitatea imediată a sumei împrumutate, care rămâne datorată în proporții ce riscă să depășească capacitățile financiare ale consumatorului, și ar putea determina consecințe deosebit de prejudiciabile pentru acesta ( 7 ). Cu toate acestea, caracterul deosebit de prejudiciabil al anulării unui contract nu poate fi redus numai la consecințele de natură pur pecuniară.

Astfel, nu este exclus ca anularea unui contract de prestări de servicii juridice care au fost deja furnizate să poată plasa consumatorul într‑o situație de insecuritate juridică, în special în ipoteza în care dreptul național i‑ar permite profesionistului să solicite o remunerație a acestor servicii pe un temei diferit de cel al contractului anulat. În plus, lipsa de validitate a contractului ar putea eventual să aibă o incidență asupra validității și a eficacității actelor îndeplinite în temeiul acestuia.

În aceste condiții, Curtea constată că, în ipoteza în care invalidarea contractului în ansamblul său ar expune consumatorul unor consecințe deosebit de prejudiciabile, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere, Directiva 93/13 ( 8 ) nu se opune ca instanța națională să remedieze nulitatea clauzei abuzive prin înlocuirea acesteia cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv sau aplicabilă în cazul unui acord între părțile la contractul menționat. În schimb, această directivă se opune ca instanța națională să înlocuiască clauza abuzivă anulată cu o estimare judiciară a nivelului remunerației datorate pentru serviciile respective.

( 1 ) Articolul 3 alineatul (1), articolul 4 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO 1993, L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).

( 2 ) În sensul articolului 4 alineatul (2).

( 3 ) Cerință prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.

( 4 ) În conformitate cu articolul 8 din Directiva 93/13.

( 5 ) În temeiul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 93/13.

( 6 ) Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13.

( 7 ) A se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 2020, Gómez del Moral Guasch (C‑125/18, EU:C:2020:138, punctul 63 și jurisprudența citată).

( 8 ) Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13.