Hotărârea Curții (Camera a patra) din 16 februarie 2023.#Procedură inițiată de Lufthansa Technik AERO Alzey GmbH.#Cerere de decizie preliminară formulată de Lietuvos Aukščiausiasis Teismas.#Trimitere preliminară – Cooperare judiciară în materie civilă și comercială – Regulamentul (CE) nr. 805/2004 – Titlu executoriu european pentru creanțele necontestate – Articolul 23 litera (c) – Suspendarea executării unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european – Cazuri excepționale – Noțiune.#Cauza C-393/21.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate (JO 2004, L 143, p. 15, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 3), precum și a articolului 36 alineatul (1) și a articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2012, L 351, p. 1).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între compania aeriană Arik Air Limited, pe de o parte, și Lufthansa Technik AERO Alzey GmbH (denumită în continuare „Lufthansa”), pe de altă parte, în legătură cu o cerere de suspendare a procedurii de executare inițiate împotriva Arik Air în temeiul unui titlu executoriu european emis de o instanță germană în favoarea Lufthansa.

Considerentele (8), (18) și (20) ale Regulamentului nr. 805/2004 enunță: „(8) În concluziile întrunirii sale de la Tampere, Consiliul European a considerat că este necesară accelerarea și simplificarea executării în alt stat membru, altul decât cel în care s‑a pronunțat hotărârea judecătorească, prin eliminarea tuturor măsurilor intermediare care se iau înaintea executării în statul membru în care se solicită aceasta. O hotărâre judecătorească care a fost certificată ca titlu executoriu european de către instanța judecătorească de origine ar trebui tratată, în scopul executării, ca și cum aceasta ar fi fost pronunțată în statul membru în care s‑a solicitat executarea. […] […] (18) Încrederea reciprocă în administrarea justiției în statele membre face ca instanța judecătorească dintr‑un stat membru să poată considera că toate condițiile certificării ca titlu executoriu european sunt îndeplinite pentru a permite executarea unei hotărâri în toate celelalte state membre, fără control jurisdicțional al aplicării corecte a standardelor minime de procedură în statul membru în care hotărârea trebuie executată. […] (20) Cererea de certificare ca titlu executoriu european pentru creanțele necontestate ar trebui să fie facultativă pentru creditor, care poate să opteze, de asemenea, pentru sistemul de recunoaștere și de executare prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 44/2001 [al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74)] sau de alte instrumente comunitare.”

Potrivit articolului 1 din acest regulament, intitulat „Obiect”: „Prezentul regulament are ca obiect crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate în vederea asigurării, prin stabilirea unor standarde minime, a liberei circulații a hotărârilor judecătorești, tranzacții[lor] judiciare și actelor autentice în toate statele membre, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură intermediară în statul membru de executare înainte de recunoaștere și executare.”

Potrivit articolului 5 din regulamentul menționat, intitulat „Eliminarea procedurii de exequatur”: „O hotărâre judecătorească care a fost certificată ca titlu executoriu european în statul membru de origine este recunoscută și executată în celelalte state membre, fără a fi necesară încuviințarea executării și fără a fi posibilă contestarea recunoașterii sale.”

Articolul 6 din același regulament, intitulat „Condițiile de certificare ca titlu executoriu european”, prevede la alineatul (1) litera (a) și la alineatul (2): „(1) O hotărâre judecătorească privind o creanță necontestată pronunțată într‑un stat membru este certificată, la cererea adresată în orice moment instanței de origine, ca titlu executoriu european în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții: (a) hotărârea este executorie în statul membru de origine; […] (2) În cazul în care hotărârea judecătorească certificată ca titlu executoriu european a încetat să fie executorie sau în cazul în care s‑a suspendat sau limitat caracterul său executoriu, se eliberează un certificat care precizează suspendarea sau limitarea forței executorii, pe bază de cerere adresată în orice moment instanței de origine, utilizând formularul‑tip prevăzut în anexa IV.”

Articolul 10 din Regulamentul nr. 805/2004, intitulat „Rectificarea sau retragerea certificatului de titlu executoriu european”, prevede la alineatele (1) și (2): „(1) Pe bază de cerere adresată instanței judecătorești de origine, certificatul de titlu executoriu european este (a) rectificat, în cazul în care, ca urmare a unei erori materiale, există o neconcordanță între hotărâre și certificat; (b) retras, în cazul în care este evident că certificatul a fost eliberat în mod neîntemeiat, având în vedere cerințele prevăzute de prezentul regulament. (2) Legislația statului membru de origine se aplică rectificării și retragerii certificatului de titlu executoriu european.”

Articolul 11 din acest regulament, intitulat „Efectele certificatului de titlu executoriu european”, are următorul cuprins: „Certificatul de titlu executoriu european nu produce efecte decât în limitele forței executorii a hotărârii.”

Potrivit articolului 18 din regulamentul menționat, intitulat „Moduri de remediere a nerespectării standardelor minime”: „(1) În cazul în care procedura din statul membru de origine nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolele 13-17, se remediază nerespectarea acestor cerințe, iar o hotărâre poate fi certificată ca titlu executoriu european în cazul în care se îndeplinesc următoarele condiții: (a) hotărârea a fost notificată sau comunicată debitorului în conformitate cu articolul 13 sau cu articolul 14; (b) debitorul a avut posibilitatea să conteste hotărârea printr‑o acțiune care prevede o revizuire completă, iar acesta a fost informat în mod corespunzător în hotărâre sau în documentul însoțitor cu privire la cerințele procedurale privind calea de atac, inclusiv numele și adresa instituției la care trebuie introdusă calea de atac și, după caz, termenele și (c) debitorul a omis introducerea unei acțiuni împotriva hotărârii în conformitate cu normele de procedură relevante. (2) În cazul în care procedura din statul membru de origine nu îndeplinește cerințele menționate la articolul 13 sau la articolul 14, se remediază nerespectarea acestor prevederi în cazul în care se dovedește, prin atitudinea debitorului în cursul procedurii judiciare, că acesta a primit personal actul care trebuia notificat sau comunicat, în timp util pentru a‑și putea pregăti apărarea.”

Articolul 20 din același regulament, intitulat „Procedura de executare”, prevede la alineatul (1): „Fără a aduce atingere dispozițiilor prezentului capitol, procedurile de executare sunt reglementate de legislația statului membru de executare. O hotărâre judecătorească certificată ca titlu executoriu european este executată în aceleași condiții ca și o hotărâre pronunțată în statul membru de executare.”

Articolul 21 din Regulamentul nr. 805/2004, intitulat „Refuzul executării”, prevede: „(1) La cererea debitorului, executarea este refuzată de către instanța competentă din statul membru de executare în cazul în care hotărârea certificată ca executoriu european este incompatibilă cu o hotărâre pronunțată anterior în orice stat membru sau într‑o țară terță atunci când: (a) hotărârea anterioară s‑a pronunțat între aceleași părți într‑un litigiu având aceeași cauză și (b) hotărârea anterioară s‑a pronunțat în statul membru de executare sau a întrunit condițiile necesare recunoașterii sale în statul membru de executare și (c) ireconciabilitatea hotărârilor nu a fost și nu ar fi putut fi invocată în cursul procedurii judiciare în statul membru de origine. (2) Hotărârea judecătorească sau certificarea sa ca titlu executoriu european nu poate face, în niciun caz, obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru de executare.”

Potrivit articolului 23 din acest regulament, intitulat „Suspendarea sau limitarea executării”: „În cazul în care debitorul: – a intentat o acțiune împotriva unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, inclusiv o cerere de revizuire în sensul articolului 19, sau – a solicitat rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european în conformitate cu articolul 10, instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare poate, la cererea debitorului: (a) să limiteze procedura de executare la măsuri asigurătorii; sau (b) să condiționeze executarea de constituirea unei garanții pe care aceasta o stabilește; sau (c) în cazuri excepționale, să suspende procedura de executare.”

Articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1215/2012 prevede: „Hotărârile judecătorești pronunțate într‑un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesară vreo procedură specială.”

Articolul 44 din acest regulament prevede: „(1) În cazul formulării unei cereri de refuz de executare a unei hotărâri în temeiul secțiunii 3 subsecțiunea 2, instanța din statul membru solicitat poate, la cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea: (a) să limiteze procedura de executare la măsuri de conservare; (b) să condiționeze executarea de constituirea unei garanții pe care instanța o stabilește; sau (c) să suspende, în totalitate sau în parte, procedura de executare. (2) La cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea, autoritatea competentă din statul membru solicitat suspendă procedura de executare în cazul în care forța executorie a hotărârii respective este suspendată în statul membru de origine.”

La 14 iunie 2019, Amtsgericht Hünfeld (Tribunalul Districtual din Hünfeld, Germania) a emis o somație de plată în privința Arik Air în vederea recuperării unei creanțe de 2292993,32 euro în beneficiul Lufthansa. În temeiul acestei somații, instanța menționată a emis, la 24 octombrie 2019, un titlu executoriu european și, la 2 decembrie 2019, un certificat de titlu executoriu european.

Un executor judecătoresc care își desfășoară activitatea în Lituania (denumit în continuare „executorul judecătoresc”) a fost sesizat de Lufthansa cu executarea acestui titlu executoriu în conformitate cu certificatul menționat.

Arik Air a formulat în fața Landgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional din Frankfurt am Main, Germania), în temeiul articolului 10 din Regulamentul nr. 805/2004, o cerere având ca obiect retragerea certificatului de titlu executoriu european și încetarea executării silite a creanței, pentru motivul că actele de procedură i‑ar fi fost notificate în mod nelegal de Amtsgericht Hünfeld (Tribunalul Districtual din Hünfeld), ceea ce a condus astfel la nerespectarea termenului de care dispunea pentru formularea opoziției împotriva somației de plată emise de această instanță.

Arik Air a prezentat de asemenea executorului judecătoresc în Lituania o cerere de suspendare a procedurii de executare până când instanța germană, sesizată de altfel în acest sens, pronunță hotărârea definitivă cu privire la cererea de retragere a certificatului de titlu executoriu european și la încetarea executării silite. Executorul judecătoresc menționat a refuzat să admită această cerere de suspendare, considerând că reglementarea națională relevantă nu prevedea posibilitatea de a solicita o suspendare întemeiată, precum în speță, pe faptul că o instanță din statul membru de origine a fost sesizată cu o acțiune împotriva deciziei care trebuie executată.

Prin ordonanța din 9 aprilie 2020, Landgericht Frankfurt am Main (Tribunalul Regional din Frankfurt am Main) a condiționat suspendarea executării titlului executoriu european din 24 octombrie 2019 de depunerea de către Arik Air a unei garanții în cuantum de 2000000 de euro. Această instanță a arătat că, în lipsa plății acestei garanții, cererea de suspendare a acestui titlu nu va putea fi admisă, întrucât Arik Air nu a demonstrat că titlul menționat a fost emis în mod nelegal și nici că termenele pentru formularea opoziției au fost depășite fără să fi existat vreo culpă din partea sa.

Arik Air a introdus în fața Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas, Lituania) o acțiune împotriva deciziei executorului judecătoresc de a refuza suspendarea acestei proceduri de executare. Prin ordonanța din 11 iunie 2020, această instanță a respins acțiunea.

Prin ordonanța din 25 septembrie 2020, Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas, Lituania), pronunțându‑se cu privire la apelul declarat de Arik Air, a anulat ordonanța pronunțată de Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas) din 11 iunie 2020 și a decis suspendarea procedurii de executare în cauză în așteptarea hotărârii definitive a instanței germane cu privire la cererile formulate de Arik Air. Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas) a considerat că, ținând seama de riscul unui prejudiciu disproporționat care poate rezulta din procedura de executare îndreptată împotriva Arik Air, introducerea unei căi de atac împotriva certificatului de titlu executoriu european în fața instanței din statul membru de origine constituia un temei suficient pentru suspendarea procedurii respective. Aceasta a apreciat de asemenea, contrar Kauno apylinkės teismas (Tribunalul Districtual din Kaunas), că, în lipsa unor informații care să confirme că garanția stabilită de instanța germană a fost achitată în acest stadiu al procedurii, nu exista niciun motiv pentru a considera că acestei din urmă instanțe îi revine sarcina de a se pronunța cu privire la temeinicia cererii de suspendare a actelor de executare.

Lufthansa a sesizat Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă a Lituaniei), care este instanța de trimitere, cu un recurs împotriva ordonanței Kauno apygardos teismas (Tribunalul Regional din Kaunas) din 25 septembrie 2020.

Această instanță ridică mai întâi problema domeniului de aplicare, a condițiilor de aplicare și a întinderii controlului efectuat de instanțele judecătorești sau de autoritățile competente din statul membru de executare în temeiul articolului 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004.

În această privință, instanța menționată consideră că din însuși modul de redactare a acestui articol reiese că instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare dispune de o marjă de apreciere în ceea ce privește posibilitatea de a dispune suspendarea procedurii de executare și se întreabă care ar fi întinderea acestei marje. Aceasta observă, pe de o parte, că expresiile „intentat o acțiune” și „inclusiv”, care figurează în articolul amintit, presupun că sunt avute în vedere toate acțiunile în statul membru de origine, condiție care pare îndeplinită în speță, și, pe de altă parte, că domeniul de aplicare al noțiunii de „cazuri excepționale” ar trebui să primească o interpretare uniformă în statele membre.

Instanța de trimitere precizează că, deși în speță sunt pendinte în fața instanțelor din statul membru de origine proceduri judiciare, părțile din litigiul principal sunt în dezacord cu privire la sensul, domeniul de aplicare și perspectivele de reușită ale acestor proceduri. Astfel, deși Arik Air susține că exercită un drept la o cale de atac, Lufthansa contestă că această parte dispune de un asemenea drept și susține că ea urmărește doar întârzierea procedurii de executare. Prin urmare, această instanță ridică problema întinderii controlului procedurii care se desfășoară în statul membru de origine și pe care trebuie eventual să îl efectueze.

Instanța menționată se întreabă apoi, având în vedere utilizarea conjuncției „sau” ce figurează între diferitele măsuri prevăzute la articolul 23 din Regulamentul nr. 805/2004 pe care instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare le poate adopta în vederea suspendării sau limitării executării, dacă este posibilă aplicarea simultană a mai multor astfel de măsuri.

În sfârșit, instanța de trimitere observă că, în temeiul Regulamentului nr. 1215/2012, o hotărâre de suspendare a forței executorii adoptată în statul membru de origine ar trebui să își producă efectele în statul membru de executare în conformitate cu obligația generală de recunoaștere a hotărârilor în materie civilă și comercială, definită la articolul 36 alineatul (1) din acest regulament. O obligație distinctă de a suspenda procedura de executare ar fi însă menționată și la articolul 44 alineatul (2) din regulamentul amintit. În schimb, Regulamentul nr. 805/2004 nu ar preciza dacă suspendarea forței executorii a unei hotărâri judecătorești în statul membru de origine ar trebui să conducă la suspendarea automată a executării acestei hotărâri în alt stat membru sau dacă o hotărâre a autorităților competente din statul membru de executare este necesară în acest scop. Prin urmare, ar fi necesar să se ridice problema dacă un regim asemănător celui prevăzut de Regulamentul nr. 1215/2012 ar trebui să se aplice în cadrul Regulamentului nr. 805/2004.

În acest context, Lietuvos Aukščiausiasis Teismas (Curtea Supremă a Lituaniei) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Cum trebuie interpretată, având în vedere obiectivele Regulamentului nr. 805/2004, în special obiectivul referitor la accelerarea și simplificarea executării hotărârilor judecătorești ale statelor membre și protecția efectivă a dreptului la un proces echitabil, noțiunea de «cazuri excepționale» care figurează la articolul 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004? Care este marja de apreciere de care dispun autoritățile competente din statul membru de executare pentru a interpreta noțiunea menționată […]? 2) Atunci când se ia o decizie cu privire la aplicarea articolului 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie considerate a fi relevante împrejurări precum cele din speță, referitoare la o procedură jurisdicțională desfășurată în statul de origine prin care se soluționează un aspect legat de anularea hotărârii judecătorești în temeiul căreia a fost emis un titlu executoriu european? Potrivit căror criterii trebuie să se aprecieze procedura acțiunii din statul membru de origine și cât de cuprinzătoare trebuie să fie aprecierea efectuată de autoritățile competente din statul membru de executare în ceea ce privește procedura care are loc în statul membru de origine? 3) Care este obiectul aprecierii atunci când se decide cu privire la aplicarea noțiunii de «cazuri excepționale» ce figurează la articolul 23 din Regulamentul nr. 805/2004: este necesar să se analizeze impactul respectivelor împrejurări ale litigiului în cazul în care hotărârea judecătorească emisă în statul de origine este contestată în statul de origine, este necesar să se analizeze eventualul beneficiu sau eventualul prejudiciu creat de măsura menționată la articolul 23 din acest regulament sau este necesar să se analizeze capacitatea economică a debitorului de a pune în aplicare hotărârea ori este necesară analizarea altor împrejurări? 4) În temeiul articolului 23 din Regulamentul nr. 805/2004, este posibilă aplicarea simultană a mai multor măsuri prevăzute la acest articol? În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare, care sunt criteriile pe care trebuie să se întemeieze autoritățile competente din statul de executare atunci când se pronunță cu privire la temeinicia și la proporționalitatea aplicării mai multora dintre aceste măsuri? 5) Regimul juridic prevăzut la articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 1215/2012] trebuie aplicat unei hotărâri emise în statul de origine cu privire la suspendarea (sau anularea) forței executorii sau este aplicabil un regim juridic similar celui prevăzut la articolul 44 alineatul (2) din acest regulament?”

Prin intermediul primelor trei întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență Curții să interpreteze noțiunea de „cazuri excepționale”, în sensul articolului 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004, și în special dacă și în ce măsură împrejurările legate de procedura jurisdicțională îndreptată în statul membru de origine împotriva hotărârii judecătorești certificate ca titlu executoriu european sau împotriva certificatului de titlu executoriu european sunt relevante pentru stabilirea domeniului de aplicare al acestei noțiuni.

Potrivit articolului 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004, în cazul în care debitorul a intentat o acțiune împotriva unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, inclusiv o cerere de revizuire în sensul articolului 19 din acest regulament, sau a solicitat rectificarea sau retragerea unui certificat de titlu executoriu european în conformitate cu articolul 10 din regulamentul menționat, instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare poate, la cererea debitorului, în cazuri excepționale, să suspende procedura de executare.

Trebuie observat că această dispoziție nu conține nicio trimitere la dreptul statelor membre în ceea ce privește sensul și domeniul de aplicare atribuit noțiunii de „cazuri excepționale”, așa încât, având în vedere atât cerințele aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și principiul egalității, această noțiune trebuie considerată o noțiune autonomă a dreptului Uniunii și trebuie interpretată în mod uniform pe teritoriul acesteia din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 ianuarie 2022, Zinātnes parks, C‑347/20, EU:C:2022:59, punctul 42 și jurisprudența citată).

Faptul că articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 805/2004 face trimitere la legislația statului membru de executare în ceea ce privește procedurile de executare nu poate infirma această constatare. Astfel, după cum arată și domnul avocat general la punctul 15 din concluzii, această trimitere nu aduce atingere dispozițiilor capitolului IV din regulamentul menționat și în special articolului 23 din acesta, care stabilește condițiile unei limitări sau ale unei suspendări a procedurii de executare în ipoteza în care debitorul ar fi formulat o acțiune sau o cerere în statul membru de origine.

Prin urmare, așa cum reiese din jurisprudența Curții, în vederea interpretării noțiunii de „cazuri excepționale”, în sensul articolului 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie să se țină seama nu numai de modul de redactare a acestei dispoziții, ci și de contextul în care se înscrie și de obiectivele urmărite de actul din care face parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 octombrie 2019, BGL BNP Paribas, C‑548/18, EU:C:2019:848, punctul 25 și jurisprudența citată).

În ceea ce privește, în primul rând, modul de redactare a articolului 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004, reiese din înșiși termenii acestei dispoziții, în special din utilizarea verbului „a putea” și a adjectivului „excepționale”, că, lăsând în același timp instanțelor judecătorești sau autorităților din statul membru de executare o marjă de apreciere în evaluarea necesității de a suspenda executarea unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, legiuitorul Uniunii a intenționat să încadreze această posibilitate prin constatarea existenței unor cazuri pe care le‑a calificat drept „excepționale”, astfel încât această dispoziție trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea prin analogie Hotărârea din 22 octombrie 2015, Thomas Cook Belgium, C‑245/14, EU:C:2015:715, punctul 31 și jurisprudența citată).

În aceste condiții, este necesar să se deducă din utilizarea de către legiuitorul Uniunii a noțiunii de „cazuri excepționale” că acesta nu a intenționat să limiteze domeniul de aplicare al articolului 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004 doar la situațiile de forță majoră ce rezultă, ca regulă generală, din evenimente imprevizibile și invincibile provenite dintr‑o cauză străină debitorului.

Ținând seama de aceste elemente textuale, este necesar să se considere că posibilitatea de a suspenda procedura de executare a unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european trebuie rezervată cazurilor în care continuarea executării ar expune debitorul unui risc real de prejudiciu deosebit de grav a cărui reparare ar fi imposibilă sau extrem de dificilă în cazul soluționării favorabile a acțiunii sau a cererii introduse de acesta în statul membru de origine.

În plus, din interpretarea articolului 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004 rezultă că existența unei proceduri jurisdicționale inițiate de debitor în statul membru de origine, fie în scopul contestării unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european, fie în scopul solicitării rectificării sau retragerii unui certificat de titlu executoriu european, constituie o condiție prealabilă examinării de către instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare a existenței unor cazuri excepționale pentru suspendarea eventuală a executării acestui titlu.

În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004, trebuie observat că, în economia acestui regulament, eliminarea procedurii de exequatur, prevăzută la articolul 5, se întemeiază pe o repartizare netă a competențelor între instanțele judecătorești și autoritățile din statul membru de origine și cele din statul membru de executare, însoțită de cerințe care trebuie respectate atât în cadrul procedurii care conduce la adoptarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată, cât și la executarea acestei hotărâri. Această repartizare a competențelor decurge din faptul că creanța și titlul executoriu european care o constată sunt stabilite în temeiul dreptului statului membru de origine, în timp ce procedura de executare este reglementată, conform articolului 20 din regulamentul menționat, de legea statului membru de executare.

Astfel, în statul membru de origine, certificarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată ca titlu executoriu european este supusă respectării standardelor minime prevăzute în capitolul III din Regulamentul nr. 805/2004. În această privință, în temeiul articolului 18 din regulamentul amintit, nerespectarea acestor standarde poate fi remediată numai în fața instanțelor judecătorești sau a autorităților din acest stat.

În ceea ce le privește, instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de executare, în cadrul competenței care le este conferită prin articolul 20 din Regulamentul nr. 805/2004, sunt abilitate să examineze existența unor elemente care să justifice refuzul executării, în temeiul articolului 21 alineatul (1) din acest regulament, sau limitarea ori suspendarea executării în conformitate cu articolul 23 din regulamentul menționat.

Cu toate acestea, nicio contestație privind hotărârea judecătorească pronunțată în statul membru de origine sau certificarea acesteia ca titlu executoriu european nu poate fi supusă aprecierii acestor instanțe judecătorești sau autorități. Astfel, după cum reiese din articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004, interpretat în lumina considerentului (18) al acestuia, încrederea reciprocă între statele membre în administrarea justiției în fiecare dintre ele trebuie să conducă la posibilitatea ca orice instanță judecătorească dintr‑un stat membru să poată considera că sunt îndeplinite toate condițiile certificării ca titlu executoriu european, așa încât hotărârea judecătorească privind o creanță necontestată sau certificarea acesteia să nu poată face în niciun caz obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru de executare.

Reiese, așadar, din economia Regulamentului nr. 805/2004 că instanțele judecătorești sau autoritățile competente din statul membru de executare nu sunt competente să examineze, nici direct, nici indirect, în cadrul unei cereri de suspendare a procedurii de executare, o atare hotărâre judecătorească pronunțată în statul membru de origine sau certificarea sa ca titlu executoriu european.

Având în vedere această repartizare a competențelor între instanțele judecătorești și autoritățile statului membru de origine și cele din statul membru de executare, efectuată prin Regulamentul nr. 805/2004, instanțele judecătorești sau autoritățile din statul membru de executare dispun de o marjă de apreciere limitată în ceea ce privește aprecierea circumstanțelor în temeiul cărora este posibilă admiterea unei cereri de suspendare a executării. Astfel, în cadrul examinării unei asemenea cereri și pentru a stabili caracterul excepțional al cazurilor invocate de debitor în susținerea ei, aceste instanțe judecătorești sau autorități trebuie să se limiteze, după ce au constatat existența unei acțiuni sau a unei cereri în statul membru de origine, în sensul articolului 23 din Regulamentul nr. 805/2004, să evalueze comparativ interesele în cauză, și anume interesul creditorului de a obține executarea imediată a hotărârii judecătorești privind creanța sa, și cel al debitorului de a evita prejudicii deosebit de grave și ireparabile sau prejudicii dificil de reparat, pentru a identifica echilibrul adecvat urmărit de articolul respectiv. În cadrul acestei examinări, este exclus, așa cum arată domnul avocat general la punctul 30 din concluzii, ca instanțele judecătorești sau autoritățile menționate să efectueze vreo apreciere, chiar și prima facie, a temeiniciei acțiunii sau a cererii introduse de debitor în statul membru de origine.

În al treilea rând, necesitatea unei interpretări stricte a noțiunii de „cazuri excepționale” este susținută de interpretarea teleologică a articolului 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004.

Astfel, după cum rezultă din articolul 1 coroborat cu considerentul (8) al regulamentului menționat, acesta urmărește să asigure libera circulație în special a hotărârilor judecătorești privind creanțele necontestate, accelerarea și simplificarea executării lor în alt stat membru decât cel în care s‑a pronunțat hotărârea. Având în vedere acest obiectiv, se impune de asemenea interpretarea strictă a condițiilor care împiedică executarea imediată a acestor hotărâri judecătorești, prevăzute la articolele 21 și 23 din regulamentul amintit.

Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la primele trei întrebări că articolul 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că noțiunea de „cazuri excepționale” cuprinsă în această dispoziție vizează o situație în care continuarea procedurii de executare a unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european atunci când debitorul a introdus în statul membru de origine o acțiune împotriva acestei hotărâri judecătorești sau o cerere de rectificare ori de retragere a certificatului de titlu executoriu european ar expune acest debitor unui risc real de prejudiciu deosebit de grav, a cărui reparare ar fi, în cazul anulării hotărârii judecătorești menționate sau al rectificării ori retragerii certificatului de titlu executoriu, imposibilă sau extrem de dificilă. Această noțiune nu face trimitere la circumstanțe legate de procedura jurisdicțională îndreptată în statul membru de origine împotriva hotărârii judecătorești certificate ca titlu executoriu european sau împotriva certificatului de titlu executoriu european.

Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 23 din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că permite aplicarea simultană a măsurilor de limitare, de constituire a unei garanții sau de suspendare a executării pe care le prevede la literele (a), (b) și (c).

În această privință trebuie observat că, sub titlul „Suspendarea sau limitarea executării”, articolul 23 din Regulamentul nr. 805/2004 enumeră măsurile care pot fi dispuse de instanța judecătorească sau de autoritatea competentă din statul membru de executare, la cererea debitorului, și anume limitarea procedurii de executare la măsuri asigurătorii, condiționarea executării de constituirea unei garanții sau suspendarea executării în cazuri excepționale.

Din modul de redactare a acestui articol rezultă că măsurile pe care le prevede sunt legate prin conjuncția „sau”, care, în anumite versiuni lingvistice, poate avea un sens alternativ sau cumulativ (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 ianuarie 2020, Autoservizi Giordano, C‑513/18, EU:C:2020:59, punctul 24 și jurisprudența citată). Prin urmare, utilizarea acestei conjuncții nu indică intenția legiuitorului Uniunii în ceea ce privește posibilitatea unei aplicări simultane a măsurilor prevăzute la articolul 23 din Regulamentul nr. 805/2004.

În schimb, economia acestui articol și domeniul de aplicare al măsurilor pe care le prevede permit să se considere că nu este posibilă aplicarea simultană a măsurii de suspendare a procedurii de executare, prevăzută la articolul 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004, pe de o parte, și a măsurii de limitare a acestei proceduri, prevăzută la articolul 23 litera (a), sau a măsurii, prevăzută la respectivul articol 23 litera (b), ce constă în obligarea creditorului să constituie o garanție, pe de altă parte.

Astfel, suspendarea procedurii de executare, dispusă la cererea debitorului în conformitate cu articolul 23 litera (c) din Regulamentul nr. 805/2004, se opune, având în vedere efectele imediate asupra continuării acestei proceduri, posibilității de a o limita la măsuri asigurătorii în sensul articolului 23 litera (a) din acest regulament. În ceea ce privește obligația creditorului de a constitui o garanție, în temeiul articolului 23 litera (b) din regulamentul menționat, aceasta este prevăzută pentru a putea proceda imediat la executarea creanței în cauză, ceea ce exclude în mod logic aplicarea simultană a măsurii de suspendare a executării.

Cu toate acestea, așa cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 52 din concluzii, nu este exclus ca instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare să poată impune creditorului furnizarea unei garanții ca o condiție pentru punerea în aplicare a măsurilor de executare cu caracter exclusiv asigurătoriu.

Având în vedere considerațiile ce precedă, este necesar să se răspundă la a patra întrebare că articolul 23 din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că permite aplicarea simultană a măsurilor de limitare și de constituire a unei garanții pe care le prevede la literele (a) și (b), dar nu și aplicarea simultană a uneia dintre aceste două măsuri cu cea de suspendare a procedurii de executare prevăzute la litera (c).

A cincea întrebare, care vizează interpretarea articolului 36 alineatul (1) și a articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1215/2012, privește efectele unei hotărâri pronunțate în statul membru de origine, prin care se dispune suspendarea forței executorii a unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată certificată ca titlu executoriu european, asupra procedurii de executare a acestei din urmă hotărâri, care a fost inițiată în statul membru de executare.

Cu titlu introductiv, este necesar să se arate că, deși din cererea de decizie preliminară nu rezultă că, la data sesizării Curții, instanța germană competentă se pronunțase în mod definitiv asupra suspendării executării titlului executoriu european din 24 octombrie 2019, o procedură inițiată în acest sens era pendinte la acea dată în fața instanței menționate, astfel încât nu se poate exclude pronunțarea unei decizii de suspendare a executării acestui titlu. Prin urmare, nu este evident că un răspuns la a cincea întrebare nu ar fi util instanței de trimitere pentru a se pronunța asupra litigiului cu care este sesizată. Rezultă că această întrebare este admisibilă.

Trebuie arătat de asemenea că, chiar dacă, pe plan formal, instanța de trimitere solicită interpretarea articolului 36 alineatul (1) și a articolului 44 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1215/2012, Regulamentul nr. 805/2004, în temeiul căruia procedura de executare a fost inițiată în cauza principală, reglementează el însuși, la articolul 6 alineatul (2), situația suspendării caracterului executoriu al unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european.

Întrucât Curtea este competentă să extragă din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și în special din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită interpretare, având în vedere obiectul litigiului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 aprilie 2021, Profi Credit Slovakia, C‑485/19, EU:C:2021:313, punctul 50 și jurisprudența citată), a cincea întrebare trebuie înțeleasă ca privind interpretarea articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004.

În consecință, prin intermediul celei de a cincea întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 trebuie interpretat în sensul că, atunci când caracterul executoriu al unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european a fost suspendat în statul membru de origine, instanța din statul membru de executare este obligată, în temeiul acestei hotărâri, să suspende procedura de executare inițiată în acest din urmă stat.

În această privință trebuie arătat că din articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 805/2004 rezultă că certificarea unei hotărâri judecătorești privind o creanță necontestată ca titlu executoriu european este supusă mai multor condiții, printre care cea stabilită la articolul 6 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, care se raportează la caracterul executoriu al acestei hotărâri în statul membru de origine.

Conform articolului 11 din regulamentul amintit, certificatul de titlu executoriu european nu produce efecte decât în limitele forței executorii a hotărârii.

Din aceste dispoziții reiese că un titlu executoriu european nu poate produce efecte juridice în cazul în care forța executorie a hotărârii judecătorești astfel certificate a fost suspendată în statul membru de origine.

În acest context, articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 prevede că, în cazul în care hotărârea judecătorească certificată ca titlu executoriu european a încetat să fie executorie sau în cazul în care s‑a suspendat sau limitat caracterul său executoriu, se eliberează un certificat care precizează suspendarea sau limitarea forței executorii, pe bază de cerere adresată în orice moment instanței de origine, utilizând formularul‑tip prevăzut în anexa IV la acest regulament.

În consecință, atunci când caracterul executoriu al hotărârii judecătorești certificate ca titlu executoriu european a fost suspendat în statul membru de origine, instanța judecătorească sau autoritatea competentă din statul membru de executare este obligată să suspende procedura de executare inițiată în acest stat în cazul prezentării certificatului prevăzut la articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004.

Având în vedere considerațiile ce precedă, este necesar să se răspundă la a cincea întrebare că articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 805/2004 coroborat cu articolul 11 din acesta trebuie interpretat în sensul că, atunci când caracterul executoriu al unei hotărâri judecătorești certificate ca titlu executoriu european a fost suspendat în statul membru de origine, iar certificatul prevăzut la acest articol 6 alineatul (2) a fost prezentat instanței din statul membru de executare, instanța respectivă este obligată să suspende, pe baza hotărârii menționate, procedura de executare inițiată în acest din urmă stat.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

16 februarie 2023 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Regulamentul nr. 805/2004

Regulamentul nr. 1215/2012

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la primele trei întrebări

Cu privire la a patra întrebare

Cu privire la a cincea întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată