Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 iulie 2022.#Pricoforest SRL împotriva Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR).#Cerere de decizie preliminară formulată de Judecătoria Miercurea Ciuc.#Trimitere preliminară – Transport rutier – Dispoziții sociale – Regulamentul (CE) nr. 561/2006 – Derogări – Articolul 13 alineatul (1) litera (b) – Noțiunea de «rază de până la 100 de kilometri (km) de la sediul întreprinderii» – Vehicule care efectuează transporturi în această rază, precum și dincolo de raza menționată.#Cauza C-13/21.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO 2006, L 102, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 8, p. 214), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2020/1054 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2020 (JO 2020, L 249, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 561/2006”).

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Pricoforest SRL, o întreprindere care își desfășoară activitatea în sectorul silviculturii, cu sediul în România, pe de o parte, și Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier (ISCTR) (România), pe de altă parte, în legătură cu sancțiunile administrative aplicate acestei întreprinderi pentru încălcări ale normelor privind durata de conducere zilnică și perioadele de repaus zilnic ale conducătorului auto.

Considerentul (17) al Regulamentului nr. 561/2006 precizează: „Prezentul regulament urmărește îmbunătățirea condițiilor sociale pentru lucrătorii cărora li se aplică, precum și îmbunătățirea siguranței rutiere în general. Acesta urmărește realizarea acestui obiectiv în special prin dispozițiile referitoare la durata maximă de conducere pe zi, pe săptămână și pe o perioadă de două săptămâni consecutive, prin dispoziția care obligă un conducător auto să ia o perioadă de repaus săptămânal normală, cel puțin o dată pe o perioadă de două săptămâni consecutive, și prin dispozițiile care prevăd că în niciun caz o perioadă de repaus zilnic nu poate fi mai mică decât o perioadă neîntreruptă de nouă ore. […]”

Potrivit articolului 1 din acest regulament: „Prezentul regulament stabilește normele referitoare la perioadele de conducere, de repaus și la pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto ce asigură transportul rutier de mărfuri și de călători în vederea armonizării condițiilor de concurență între modurile de transport terestru, în special în ceea ce privește sectorul rutier, și a îmbunătățirii condițiilor de lucru și a siguranței rutiere. De asemenea, prezentul regulament prevede promovarea unor mai bune practici de control și de aplicare a normelor de către statele membre și a unor metode mai bune de lucru în sectorul transportului rutier.”

Potrivit articolului 2 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat, acesta se aplică printre altele transportului rutier „de mărfuri cu vehicule, inclusiv vehicule cu remorcă sau semiremorcă, a căror masă maximă autorizată depășește 3,5 tone”.

Potrivit articolului 4 literele (e) și (g) din același regulament: „În sensul prezentului regulament, se înțelege prin: […] (e) «altă muncă»: orice activitate, cu excepția conducerii auto, definită ca timp de lucru la articolul 3 litera (a) din Directiva 2002/15/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (JO 2002, L 80, p. 35, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 125)], inclusiv orice activitate desfășurată pentru același sau un alt angajator din sectorul transportului sau din alt sector; […] (g) «perioadă de repaus zilnic»: partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o «perioadă de repaus zilnic normală” sau o «perioadă de repaus zilnic redusă»: – «perioadă de repaus zilnic normală»: orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore; – «perioadă de repaus zilnic redusă»: orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore”.

Articolul 6 din Regulamentul nr. 561/2006, care stabilește duratele maxime de conducere zilnice, săptămânale și pe parcursul a două săptămâni consecutive, precizează la alineatul (5): „Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă petrecută astfel cum este prevăzut la articolul 4 litera (e), precum și orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operațiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament […] Această înregistrare se face manual, pe o foaie de înregistrare ori pe un document imprimat, sau cu ajutorul funcției de introducere manuală de date oferită de aparatul de înregistrare.”

Articolul 13 alineatul (1) din acest regulament prevede: „Cu condiția ca acest lucru să nu aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1, fiecare stat membru poate acorda derogări de la articolele 5-9 [care stabilesc normele aplicabile echipajului unui vehicul, duratei de conducere, cât și pauzelor și perioadelor de repaus] și să supună aceste derogări unor condiții speciale pe propriul teritoriu sau, cu acordul statului interesat, pe teritoriul unui alt stat membru, aplicabile transporturilor efectuate cu următoarele vehicule: […] (b) vehicule utilizate sau închiriate fără conducător auto de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii, pentru transportul de mărfuri în cadrul activității profesionale specifice pe o rază de până la 100 [de kilometri (km)] de la sediul întreprinderii; […]”

Potrivit articolului 2 din Ordonanța Guvernului nr. 37 din 7 august 2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora (Monitorul Oficial al României, nr. 565 din 16 august 2007): „Operațiunile de transport la care se face referire la articolul 13 alineatul (1) literele (a)-(d), (f)-(h) și (j)-(p) din Regulamentul [nr. 561/2006] sunt exceptate, pe teritoriul României, de la aplicarea prevederilor acestui regulament.”

La 2 septembrie 2020, un autovehicul care tracta o semiremorcă, utilizat de Pricoforest pentru transportul de material lemnos, a făcut obiectul unui control efectuat de agenți ai ISCTR într‑o localitate situată pe teritoriul României, la aproximativ 130 km pe șosea de sediul acestei întreprinderi.

În urma verificărilor efectuate și a analizei datelor descărcate de pe tahograful instalat la bordul acestui vehicul, s‑a constatat, pe de o parte, că între 17 august 2020, ora 5:15, și 18 august 2020, ora 19:23, conducătorul auto condusese timp de 15 ore și 56 de minute, depășind cu 5 ore și 56 de minute durata maximă de conducere zilnică de 10 de ore, prevăzută la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 561/2006. În cursul acestui interval orar, conducătorul auto efectuase 6 ore și 48 de minute de perioadă de repaus, în condițiile în care, în conformitate cu articolul 4 litera (g) din acest regulament, ar fi trebuit să efectueze o perioadă de repaus zilnic de cel puțin 9 ore. Pentru această încălcare, Pricoforest a fost sancționată cu o amendă de 9000 de lei românești (RON) (aproximativ 1800 de euro) sau de 4500 RON (aproximativ 900 de euro) în cazul achitării în termen de 15 zile.

Pe de altă parte, agenții ISCTR au constatat că, la 25 august 2020, între orele 00:54 și 4:24, conducătorul vehiculului respectiv efectuase o perioadă de repaus de 3 ore și 30 de minute, deși această perioadă de repaus ar fi trebuit să fie cel puțin egală cu 9 ore, în temeiul articolului 8 alineatul (2) din regulamentul menționat. Pentru această încălcare, Pricoforest a fost de asemenea sancționată cu o amendă de 4000 RON (aproximativ 800 de euro) sau de 2000 RON (aproximativ 400 de euro) în cazul achitării în termen de 15 zile.

La 25 septembrie 2020, această întreprindere a sesizat instanța de trimitere cu o plângere contravențională prin care a solicitat anularea procesului‑verbal de contravenție sau, în subsidiar, înlocuirea amenzilor aplicate cu un avertisment. Fără a contesta datele descărcate de pe tahograful vehiculului controlat, Pricoforest arată că perioadele înregistrate se raportează la transporturi de bunuri efectuate de un vehicul menționat la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 și că, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 37 din 7 august 2007, aceste transporturi sunt scutite de la aplicarea normelor referitoare la perioadele de conducere, la pauzele și la perioadele de repaus stabilite de acest regulament. În plus, Pricoforest consideră că agentul constatator a asimilat în mod eronat noțiunea de „rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii”, în sensul acestei dispoziții, distanței pe șosea dintre localitatea în care se află sediul acesteia și cea în care vehiculul respectiv a făcut obiectul controlului.

La rândul său, ISCTR susține că derogarea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 nu vizează decât transporturile de bunuri efectuate pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii în cauză. Or, întrucât controlul în discuție în litigiul principal a fost efectuat la aproximativ 130 km de sediul Pricoforest, vehiculul care a făcut obiectul acestei inspecții nu ar mai fi acoperit de această derogare și, prin urmare, i‑ar fi aplicabile normele referitoare la perioadele de conducere, la pauzele și la perioadele de repaus stabilite de acest regulament.

În acest context, instanța de trimitere ridică, în primul rând, problema interpretării noțiunii de „rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii”, în sensul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006. Deși admite că termenul „rază” corespunde unei linii drepte trasate pe hartă din centrul cercului în care se exercită o acțiune, această instanță consideră totuși că obiectivele urmărite de acest regulament, care constau în ameliorarea atât a condițiilor sociale ale lucrătorilor cărora li se aplică, cât și a siguranței rutiere, nu ar fi atinse dacă, în interiorul unui astfel de cerc, transporturile efectuate pe o distanță mai mare ar fi scutite de aplicarea normelor referitoare la perioadele de conducere, la pauzele și la perioadele de repaus stabilite de regulamentul menționat.

În al doilea rând, instanța menționată ridică problema dacă, atunci când un vehicul vizat la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 efectuează în mod obișnuit transporturi de bunuri nu numai pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii în cauză, ci și dincolo de această rază, această dispoziție trebuie interpretată în sensul că sunt exceptate de la aplicarea normelor menționate la punctul anterior toate transporturile efectuate sau doar transporturile care nu depășesc această rază de 100 km ori niciunul dintre aceste transporturi nu este exceptat de la aplicarea respectivelor norme.

În această privință, instanța de trimitere adaugă că aplicarea normelor în cauză numai în cazul transporturilor de bunuri efectuate peste o rază de 100 km de la sediul întreprinderii în cauză ar face imposibilă verificarea perioadelor de repaus săptămânal definite de acest regulament. Ea arată de asemenea că o interpretare a articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 în sensul că toate transporturile efectuate de vehiculul controlat, inclusiv cele efectuate dincolo de această rază de 100 km, sunt exceptate de la aplicarea acestui regulament ar implica faptul că, în cauza principală, Pricoforest nu a săvârșit încălcările care îi sunt imputate.

În aceste condiții, Judecătoria Miercurea Ciuc (România) a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Noțiunea de «rază de 100 km» din cuprinsul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 trebuie interpretată în sensul că o linie dreaptă trasată pe hartă între sediul întreprinderii și destinație trebuie să fie mai mică de 100 km sau în sensul că distanța efectiv parcursă de vehicul trebuie să fie mai mică de 100 km? 2) Dispozițiile articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 trebuie interpretate în sensul că efectuarea de transporturi dintre cele prevăzute în această normă, dintre care unele pe o rază de 100 km de la sediul întreprinderii, iar unele cu depășirea acestei raze, într‑un interval de timp de o lună, în contextul exceptării situației de la articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 de la aplicarea acestui regulament printr‑o dispoziție națională, presupune exceptarea tuturor transporturilor respective de la aplicarea regulamentului, doar a celor efectuate [fără] depășirea razei de 100 km sau a niciunuia dintre ele?”

Prin intermediul primei întrebări formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă noțiunea de „rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii”, în sensul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006, trebuie înțeleasă ca vizând o linie dreaptă trasată pe hartă între sediul întreprinderii în cauză și destinația vehiculului utilizat de aceasta pentru transportul de bunuri în cadrul activității sale profesionale specifice sau ca vizând distanța pe șosea parcursă efectiv de acest vehicul.

Din articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 reiese că fiecare stat membru poate acorda derogări de la articolele 5-9 din acest regulament și să le supună unor condiții speciale pe teritoriul său, sub rezerva ca acest lucru să nu aducă atingere obiectivelor prevăzute la articolul 1 din regulamentul menționat. Aceste derogări și aceste condiții sunt aplicabile transporturilor de bunuri efectuate de vehiculele utilizate sau închiriate fără conducător auto de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau crescătorii pentru transportul de mărfuri în cadrul activității profesionale specifice pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii în cauză.

Termenul „rază” nu este definit de Regulamentul nr. 561/2006, iar articolul 13 alineatul (1) litera (b) din acesta nu conține nicio trimitere expresă la dreptul statelor membre pentru a defini sensul și domeniul de aplicare al acestui termen.

Or, decurge din cerințele atât ale aplicării uniforme a dreptului Uniunii, cât și ale principiului egalității că o asemenea dispoziție trebuie, în mod normal, să primească în întreaga Uniune Europeană o interpretare autonomă și uniformă care trebuie stabilită ținând cont nu numai de sensul obișnuit al termenilor respectivei dispoziții în limbajul curent, ci și de contextul acesteia și de obiectivul urmărit de reglementarea în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2021, The Software Incubator, C‑410/19, EU:C:2021:742, punctul 31, precum și jurisprudența citată).

În limbajul curent, termenul „rază” desemnează segmentul, în linie dreaptă, care corespunde cu jumătate din diametrul unui cerc, legând centrul acestuia de orice punct de pe circumferința sa.

Pe de altă parte, după cum a arătat domnul avocat general la punctele 28 și 29 din concluzii, atunci când legiuitorul Uniunii a intenționat, într‑o altă dispoziție din Regulamentul nr. 561/2006 decât articolul 13 alineatul (1) litera (b), să se refere la o distanță concretă, parcursă sau de parcurs, pe șosea, el a furnizat indicația precisă în acest sens chiar în textul acelei dispoziții. Situația se regăsește, printre altele, la articolul 3 litera (a) și la articolul 16 alineatul (1) litera (b) in fine din acest regulament.

Rezultă că noțiunea de „rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii”, în sensul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006, trebuie înțeleasă ca vizând o linie dreaptă care nu depășește 100 km, trasată pe hartă de la sediul respectiv și care îl leagă de orice punct dintr‑o zonă geografică circulară care înconjoară acest sediu. Așadar, această noțiune nu acoperă distanța parcursă efectiv de vehiculul în cauză.

Dat fiind că această interpretare a articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 decurge cu claritate din modul de redactare a acestei dispoziții și din economia regulamentului menționat, obiectivele urmărite de acesta, invocate de instanța de trimitere, care constau în ameliorarea atât a condițiilor sociale ale lucrătorilor cărora li se aplică regulamentul menționat, cât și a siguranței rutiere, nu pot repune în discuție interpretarea menționată.

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că noțiunea de „rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii”, în sensul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006, trebuie înțeleasă ca vizând o linie dreaptă care nu depășește 100 km, trasată pe hartă de la sediul menționat și care îl leagă de orice punct dintr‑o zonă geografică circulară care înconjoară același sediu.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 trebuie interpretat în sensul că, atunci când un stat membru a acordat, în temeiul acestei dispoziții, derogări de la articolele 5-9 din acest regulament, aplicabile transporturilor de bunuri efectuate de vehiculele amintite la dispoziția menționată, iar aceste vehicule efectuează respectivele transporturi nu numai pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii în cauză, ci și dincolo de această rază, o astfel de utilizare a acestor vehiculele determină aplicabilitatea acestor derogări în cazul tuturor transporturilor de bunuri efectuate de respectivele vehicule, efectuate fie pe raza menționată, fie dincolo de aceasta, ori, dimpotrivă, exclude aplicarea derogărilor amintite în cazul tuturor acestor transporturi.

Din articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 reiese că derogările de la articolele 5-9 din acest regulament, care stabilesc normele aplicabile în special duratei de conducere, pauzelor și perioadelor de repaus ale conducătorului auto, pe care statele membre le pot acorda în temeiul acestei dispoziții, se aplică transporturilor de bunuri efectuate de vehiculele vizate la acest articol atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispoziția menționată, amintite la punctul 20 din prezenta hotărâre.

Aceste derogări sunt de strictă interpretare și întinderea lor trebuie stabilită ținând seama în special de obiectivele Regulamentului nr. 561/2006 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 7 februarie 2019, NK, C‑231/18, EU:C:2019:103, punctul 21, precum și Hotărârea din 21 noiembrie 2019, Deutsche Post și alții, C‑203/18 și C‑374/18, EU:C:2019:999, punctul 50 și jurisprudența citată). Astfel, articolul 13, alineatul (1) litera (b) din acest regulament nu poate fi interpretat într‑un mod care să îi extindă efectele dincolo de ceea ce este necesar pentru a asigura protecția intereselor pe care urmărește să le garanteze (a se vedea prin analogie Hotărârea din 13 martie 2014, A. Karuse, C‑222/12, EU:C:2014:142, punctul 28 și jurisprudența citată).

Rezultă, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctele 62 și 63 din concluzii, că articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 nu poate fi interpretat în sensul că, atunci când vehiculele pe care le vizează efectuează transporturi de bunuri atât pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii în cauză, cât și peste această rază, dispoziția respectivă se aplică tuturor transporturilor de bunuri efectuate de aceste vehicule, inclusiv celor care depășesc raza menționată. Prin urmare, aceste din urmă transporturi nu pot beneficia de derogările de la articolele 5-9 din acest regulament.

În schimb, o interpretare a articolului 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 în sensul că, atunci când vehiculele pe care le vizează efectuează transporturi de bunuri atât pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii în cauză, cât și peste această rază, niciunul dintre aceste transporturi nu poate beneficia de derogările de la articolele 5-9 din acest regulament ar lipsi de efect util această dispoziție.

În această privință, trebuie amintit că articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul nr. 561/2006 impune conducătorului auto să înregistreze ca „altă muncă”, printre altele, „orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operațiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare [al acestui] regulament”. Astfel, perioadele de conducere înregistrate, în conformitate cu această dispoziție, ca „altă muncă” constituie perioade de activitate reală a conducătorului auto, în care acesta nu dispune liber de timpul său și care, în condițiile în care va avea efecte asupra stării de oboseală a conducătorului auto, pot avea influență asupra modului în care acesta din urmă conduce (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 ianuarie 2001, Skills Motor Coaches și alții, C‑297/99, EU:C:2001:37, punctele 36-39).

Astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 80 din concluzii, pentru cazurile de utilizare a unui vehicul vizat de articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 nu numai pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii în cauză, ci și dincolo de această rază, această obligație de înregistrare permite autorităților naționale competente să verifice dacă perioada de conducere, înregistrată, în conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din acest regulament, ca „altă muncă”, corespunde unor transporturi rutiere acoperite de derogările de la articolele 5-9 din regulamentul menționat, acordate în temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (b) din acesta. Prin urmare, autoritățile naționale sunt în măsură să verifice dacă, în ceea ce privește transporturile efectuate de vehiculul controlat care nu sunt acoperite de asemenea derogări, au fost respectate normele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de repaus care decurg din articolele 5-9 menționate.

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 13 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 561/2006 trebuie interpretat în sensul că, atunci când un stat membru a acordat, în temeiul acestei dispoziții, derogări de la articolele 5-9 din acest regulament, aplicabile transporturilor de bunuri efectuate de vehiculele prevăzute de dispoziția menționată, iar aceste vehicule efectuează aceste transporturi nu numai pe o rază de până la 100 km de la sediul întreprinderii în cauză, ci și dincolo de această rază, aceste derogări sunt aplicabile numai transporturilor de bunuri efectuate de aceste vehicule care nu depășesc raza menționată.

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a opta)

7 iulie 2022 ( *1 )

Hotărâre

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

Dreptul român

Litigiul principal și întrebările preliminare

Cu privire la întrebările preliminare

Cu privire la prima întrebare

Cu privire la a doua întrebare

Cu privire la cheltuielile de judecată