Concluziile avocatului general M. Campos Sánchez-Bordona prezentate la 7 septembrie 2023.#Défense Active des Amateurs d’Armes ASBL și alții împotriva Conseil des ministres.#Cerere de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle (Belgia).#Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Directiva 91/477/CEE – Controlul achiziționării și al deținerii de arme – Arme de foc interzise sau supuse autorizării – Arme de foc semiautomate – Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2017/853 – Articolul 7 alineatul (4a) – Prerogativa statelor membre de a confirma, de a reînnoi sau de a prelungi autorizațiile – Imposibilitate prezumată de a exercita această prerogativă în ceea ce privește armele de foc semiautomate transformate în arme cu muniție oarbă sau în arme de spectacol ori acustice – Validitate – Articolul 17 alineatul (1) și articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Principiul protecției încrederii legitime.#Cauza C-234/21.

Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională, Belgia) a solicitat Curții să se pronunțe cu privire la validitatea articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477/CEE ( 2 ). Ea a considerat că această dispoziție ar putea fi contrară dreptului la egalitate în fața legii, dreptului la nediscriminare și dreptului de proprietate, prevăzute la articolele 20, 21 și, respectiv, 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și principiului protecției încrederii legitime.

Curtea a decis să repartizeze cauza Camerei întâi, în fața căreia a avut loc o ședință la 19 septembrie 2022. La 24 noiembrie 2022, ne‑am prezentat concluziile ( 3 ).

Ulterior, Camera întâi a decis, în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Curții, să propună reatribuirea cauzei unui complet de judecată compus din mai mulți judecători.

Curtea a acceptat această propunere și a repartizat cauza Marii Camere, care, prin Ordonanța din 28 februarie 2023, a dispus redeschiderea procedurii orale și a invitat persoanele interesate să participe la o nouă ședință, axată pe următoarele chestiuni: „1) Examinarea, în conformitate cu articolul 20 din cartă […] a comparabilității situației armelor nou‑clasificate în categoriile A.6-A.8 cu cea a armelor nou‑clasificate în categoria A.9 sau a comparabilității situației deținătorilor acestora trebuie să se efectueze în raport cu: a) faptul că dreptul Uniunii anterior Directivei 2017/853 era aplicabil în mod nediferențiat tuturor armelor în cauză, astfel cum a propus avocatul general în Concluziile prezentate la 24 noiembrie 2022 sau b) obiectul și obiectivele articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477/CEE, care a fost introdus prin Directiva 2017/853, și anume asigurarea protecției drepturilor dobândite în limitele stricte a ceea ce legiuitorul Uniunii a considerat că este în concordanță cu protecția siguranței publice, având în vedere disparitatea regimurilor juridice din statele membre sau c) situația posesorilor și proprietarilor de arme în cauză, care beneficiază de garanțiile cartei și care și‑au achiziționat în mod legal armele? 2) Care sunt limitele marjei de apreciere conferite legiuitorului Uniunii pentru a reglementa, printr‑o singură abordare, situații diferite atunci când drepturile fundamentale ale cetățenilor pot fi afectate? În special, se poate adopta o astfel de abordare globală atunci când se urmărește reglementarea unor situații care afectează siguranța publică, cu riscul de a se încălca drepturile fundamentale ale unora dintre persoanele vizate, precum cele garantate la articolele 17 și 20 din cartă? 3) Presupunând că excluderea din regimul tranzitoriu, prevăzut la articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477 pentru armele clasificate în una dintre categoriile A.6-A.8, a armelor care sunt clasificate în categoria A.9, pentru simplul fapt că au fost transformate pentru a putea trage cu gloanțe oarbe, încalcă articolele 17 sau 20 din cartă, articolul 7 alineatul (4a) ar putea fi interpretat, de manieră conformă cu garanțiile fundamentale ale acestor articole, în sensul că această dispoziție se referă la toate armele care îndeplinesc criteriile aferente categoriilor A.6-A.8 și care au fost autorizate anterior, indiferent dacă au fost sau nu transformate pentru a putea trage cu gloanțe oarbe? Interpretarea respectivă ar putea să fie extinsă la armele care ar fi putut fi autorizate anterior dacă statul membru în cauză ar fi prevăzut acest lucru? 4) În ipoteza în care s‑ar fi încălcat principiul egalității de tratament consacrat la articolul 20 din cartă, o astfel de încălcare ar implica în mod obligatoriu o încălcare a articolului 17 din cartă, în măsura în care temeiul juridic al restrângerii dreptului de proprietate în cauză ar fi afectat de încălcarea articolului 20 din cartă? 5) În cazul în care, din interpretarea coroborată a articolului 6 și a articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477 ar rezulta că această directivă impune ea însăși statelor membre obligația de a‑i expropria de arme pe proprietarii incluși în categoria A.9. fără a le lăsa o marjă de apreciere, ar fi de competența legiuitorului Uniunii sau a statelor membre, în temeiul articolului 17 din cartă, să prevadă o despăgubire pentru proprietarii armelor care urmau să fie confiscate? Care sunt în această privință posibilele efecte ale Hotărârii pronunțate în cauza C‑235/17, Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) (C‑235/17, EU:C:2019:432, punctele 125-128)?”

Guvernul belgian, Consiliul, Parlamentul și Comisia Europeană au răspuns la aceste întrebări în ședința care a avut loc la 8 mai 2023.

La cererea Curții, ne vom limita prezentele concluzii suplimentare la analiza celei de a patra și a celei de a cincea întrebări pe care le‑am prezentat mai sus.

În ceea ce privește situația de fapt și cadrul juridic (al Uniunii și național) în care se înscrie cererea de decizie preliminară, facem trimitere la punctele 13-20 din primele concluzii.

De asemenea, facem trimitere la conținutul primelor concluzii, fără a fi nevoie să le reproducem, în care am apreciat că articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477 era lipsit de validitate deoarece încălca articolele 17 și 20 din cartă.

Prin urmare, ne vom limita la a ne exprima punctul de vedere cu privire la a patra și la a cincea întrebare adresate de Curte, precum și la observațiile formulate cu privire la acestea de către participanții la ședința din 8 mai 2023.

Curtea adresează întrebarea respectivă „în ipoteza în care s‑ar fi încălcat principiul egalității de tratament consacrat la articolul 20 din cartă”. Pornind de la această premisă, ea solicită să se stabilească dacă o astfel de încălcare „ar implica în mod obligatoriu o încălcare a articolului 17 din cartă, în măsura în care temeiul juridic al restrângerii dreptului de proprietate în cauză ar fi afectat de încălcarea articolului 20 din cartă”.

Prin urmare, formularea întrebării face inutilă redeschiderea discuției privind comparabilitatea celor două categorii de proprietari de arme de foc ( 4 ) cărora articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477 le acordă tratament inegal fără o justificare rezonabilă. Astfel cum am menționat, întrebarea pornește de la premisa că situațiile sunt comparabile și că proprietarii celor două categorii de arme de foc au fost supuși unui tratament contrar principiului egalității.

În ședință, s‑au adoptat două poziții vădit contradictorii cu privire la această întrebare: – guvernul belgian a susținut că încălcarea articolului 20 din cartă atrage încălcarea articolului 17 alineatul (1) din aceasta; – Parlamentul și Comisia ( 5 ) au exclus legătura dintre articolul 17 alineatul (1) și articolul 20 din cartă. Acestea au arătat, în susținerea poziției lor, că armele din categoria A punctul 9 ar intra sub incidența regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2017/853 ( 6 ).

În realitate, nu orice încălcare a dreptului la egalitate în fața legii va implica în mod obligatoriu o încălcare a articolului 17 alineatul (1) din cartă ( 7 ). Numai prin analizarea cazului concret se va putea stabili dacă o încălcare conduce la cealaltă (cu alte cuvinte, la o privare de drepturi legitime care să dea naștere la „despăgubiri juste pentru pierderea pe care a suferit‑o”) sau, mai degrabă, dacă există în paralel două încălcări ale celor două articole din cartă.

Dacă nu ar fi existat regimul tranzitoriu prevăzut la articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, nu s‑ar fi produs nici diferența de tratament dintre proprietarii de arme din cele două categorii. Cu toate acestea, interdicția absolută de păstrare a armelor semiautomate (dobândite în mod legal) impusă fără instituirea unui regim tranzitoriu doar unora dintre proprietari, iar nu și celorlalți aflați în situații comparabile conduce în sine la lipsa de validitate a dispoziției în discuție ca urmare a încălcării articolului 20 din cartă.

Având în vedere că dispoziția în discuție din Directiva 91/477 este viciată de la bază de un viciu, exproprierea de arme pe care aceasta o implică pentru anumiți deținători de arme determină încălcarea și a articolului 17 alineatul (1) din cartă, ca urmare a nerespectării garanțiilor pe care le prevede această dispoziție. Prin urmare, în opinia noastră, există o dublă încălcare a drepturilor prevăzute de cartă.

A cincea întrebare pleacă, cu titlu de ipoteză, de la premisa că interpretarea coroborată a articolului 6 și a articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477 conduce la concluzia că însăși această directivă ar impune statelor membre, fără să le lase nicio marjă de apreciere, obligația de a‑i expropria pe proprietari de armele incluse în categoria A punctul 9.

Prin raportare la această ipoteză, ceea ce Curtea dorea să afle de la participanții la ședință era dacă, în temeiul articolului 17 din cartă, revenea legiuitorului Uniunii sau statelor membre sarcina să prevadă o despăgubire pentru proprietarii armelor care urmau să fie confiscate ( 8 ).

Pozițiile adoptate au fost din nou divergente: – În opinia guvernului belgian, în temeiul Hotărârii din 21 mai 2019 ( 9 ), în cazul în care are loc o expropriere, trebuie să se stabilească dreptul la despăgubire. Potrivit acestuia, transpunerea în Belgia a Directivei 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, a fost corectă. Directiva 91/477 însăși este cea care conține o diferență de tratament care ar putea fi corectată doar printr‑un regim tranzitoriu în favoarea celor care au dobândit în mod legal arme cu gloanțe oarbe. Prin urmare, era de competența legiuitorului Uniunii să prevadă o despăgubire. – Consiliul, Parlamentul și Comisia au convenit în esență asupra faptului că Directiva 91/477, chiar dacă nu prevede o despăgubire, nu se opune ca statele membre să poată sau chiar să fie obligate să o prevadă în legislația națională, această obligație decurgând din articolul 17 alineatul (1) din cartă.

În primele noastre concluzii am arătat modul în care legiuitorul Uniunii poate într‑adevăr să excludă posibilitatea de a păstra proprietatea asupra armelor de foc dobândite anterior și în mod legal, ținând seama de folosința bunurilor în interesul general, în sensul articolului 17 alineatul (1) a treia teză din cartă.

Cu toate acestea, atunci când legiuitorul Uniunii decide să procedeze astfel pentru o categorie de arme (achiziționate anterior și în mod legal) în privința cărora, fără nicio posibilitate de a beneficia de excepții generale, este posibilă numai abandonarea sau dezactivarea permanentă, garanția dreptului de proprietate nu ar putea fi asigurată decât prin despăgubirea proprietarului deposedat.

Dispoziția privind despăgubirea lipsește din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853. Directiva 91/477 (modificată), prin faptul că nu oferă statelor membre nicio marjă de apreciere pentru a modifica destinația armelor semiautomate adaptate pentru a fi utilizate cu gloanțe oarbe, determină ca responsabilitatea pentru confiscarea (obligatorie) a armelor să nu poată fi imputată acestor state.

În acest caz, răspunderea revine exclusiv instituțiilor Uniunii: acestea sunt cele care au instituit un regim juridic în temeiul căruia, fără stabilirea unei perioade de tranziție, o întreagă categorie de arme de foc nu mai poate face obiectul dreptului de proprietate, chiar dacă proprietarii lor le‑au dobândit în mod legal.

Prin urmare, dezbaterea se concentrează pe despăgubirea datorată pentru privarea imediată. În această privință, sunt relevante criteriile stabilite în Hotărârea Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole).

Analiza realizată în hotărârea respectivă cu privire la articolul 17 alineatul (1) a doua teză din cartă este deosebit de oportună: – o lipsire de bunuri nu poate interveni decât „în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea suferită”; – despăgubirea, care constituie una dintre condițiile prevăzute de cartă pentru o asemenea lipsire de bunuri, trebuie să fie prevăzută de lege; – o legislație națională care stabilește o lipsire de bunuri trebuie să prevadă, în mod clar și precis, că această lipsire dă dreptul la o despăgubire, precum și condițiile acesteia ( 10 ).

Or, aceste criterii de interpretare a articolului 17 alineatul (1) din cartă sunt aplicabile atât dreptului statelor membre, cât și dreptului (derivat) al Uniunii. Un act normativ, fie al unui stat membru, fie al Uniunii, care dă naștere din punct de vedere material unei exproprieri, trebuie să conțină dispoziții care să prevadă despăgubirea titularilor de drepturi deposedați și să reglementeze condițiile de acordare a acesteia.

În caz contrar, Curții i s‑ar putea imputa faptul că, la interpretarea cartei, utilizează un dublu standard, unul pentru statele membre și unul pentru instituțiile Uniunii. Carta nu constituie un temei pentru a invoca existența unui dublu standard de judecată în funcție de aspectul dacă aprecierea legalității se bazează pe normele naționale sau pe cele ale Uniunii.

Astfel, dispozițiile cartei „se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, […] precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii” (articolul 51). În consecință, jurisprudența stabilită în cauza Comisia/Ungaria (Drepturi de uzufruct asupra terenurilor agricole) este valabilă atât pentru state (atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii), cât și pentru instituțiile și organele Uniunii (în orice caz).

În plus, Curtea a statuat „că răspunderea extracontractuală a [Uniunii] ar putea fi angajată de un act normativ [al Uniunii] a cărui aplicare conduce la restricții ale dreptului de proprietate […] care ar afecta în mod disproporționat și intolerabil însuși conținutul [acestui drept], eventual tocmai pentru că nu a fost prevăzută o despăgubire adecvată pentru a evita sau a corecta respectiva atingere adusă acestora” ( 11 ).

În prezenta cauză, în care interzicerea armelor cu gloanțe oarbe, fără nicio alternativă posibilă, conduce la confiscarea imediată a acestora, restricția afectează cu intensitate maximă conținutul dreptului. Aceasta implică privarea, fără acordarea unei despăgubiri, de un obiect intrat în mod legal în patrimoniul proprietarului său. Dispoziția care instituie această privare (Directiva 91/477) ar fi trebuit să prevadă o despăgubire corespunzătoare.

În concluzie, legiuitorului Uniunii îi revenea sarcina să prevadă despăgubiri pentru proprietarii de arme care urmau să fie confiscate în conformitate cu articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477.

În lumina considerațiilor care precedă, ne menținem răspunsul propus pentru cererea de decizie preliminară formulată de Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională, Belgia), la care adăugăm că îi revenea legiuitorului Uniunii sarcina să prevadă o despăgubire în favoarea proprietarilor de arme care urmau să fie confiscate în temeiul articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017.

CONCLUZIILE SUPLIMENTARE ALE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL MANUEL CAMPOS SANCHEZ‑BORDONA

prezentate la 7 septembrie 2023 ( 1 )