Concluziile avocatului general domnul A. M. Collins prezentate la 28 aprilie 2022.#Proximus NV împotriva Gegevensbeschermingsautoriteit.#Cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Brussel.#Trimitere preliminară – Prelucrarea datelor cu caracter personal și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice – Directiva 2002/58/CE – Articolul 12 – Liste publice de abonați și servicii de informații telefonice – Consimțământul abonatului – Obligații ale furnizorului listelor de abonați și al serviciilor de informații – Regulamentul (UE) 2016/679 – Articolul 17 – Dreptul la ștergerea datelor («dreptul de a fi uitat») – Articolul 5 alineatul (2) – Articolul 24 – Obligații de informare și responsabilitatea operatorului.#Cauza C-129/21.

Prezenta cerere de decizie preliminară formulată de Hof van beroep te Brussel (Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia) are ca obiect o cerere formulată de o persoană abonată la un serviciu de telecomunicații pentru ca datele sale de contact să nu mai figureze în listele publice electronice de abonați sau să nu mai fie disponibile în cadrul serviciilor de informații telefonice. Aceasta ridică probleme importante cu privire la interpretarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) ( 2 ), a Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) ( 3 ) și la relația dintre aceste două acte.

RGPD impune o cerință generală pentru fiecare operator de a obține consimțământul persoanei vizate pentru prelucrarea datelor sale. Directiva 2002/58 modifică această cerință în ceea ce privește prelucrarea datelor de către furnizorii de liste electronice de abonați de telefonie și furnizorii de servicii de informații telefonice, în sensul că o singură manifestare a consimțământului din partea unui abonat pentru utilizarea datelor sale este suficientă pentru a permite prelucrarea în același scop. Astfel, un abonat exprimă o singură manifestare a consimțământului pentru ca datele sale de contact să apară în listele de abonați, urmând ca alți furnizori de liste de abonați să se bazeze pe același consimțământ pentru a include aceste date de contact în listele lor. Ce se întâmplă atunci când un abonat dorește ca datele sale de contact să fie eliminate din toate aceste liste? Se ridică cel puțin două întrebări. În primul rând, abonatul trebuie să adreseze o cerere operatorului de telecomunicații cu care are un contract, furnizorului/furnizorilor de liste de abonați sau fiecăruia dintre aceștia? În al doilea rând, un furnizor de liste de abonați este obligat să transmită o cerere de ștergere a datelor de contact unor terți, precum operatorul de telecomunicații al abonatului, alt furnizor/alți furnizori de liste de abonați și furnizori de motoare de căutare?

Proximus furnizează servicii de telecomunicații. Aceasta include datele de contact ale propriilor săi abonați, precum și cele pe care le primește de la alți operatori de telecomunicații în două liste electronice de abonați belgiene, www.1207.be și www.1307.be, și în două servicii de informații telefonice, 1207 și 1307, pe care le furnizează de asemenea. Aceasta transmite aceste date de contact unui alt furnizor de liste de abonați.

Proximus explică faptul că bazele sale de date, precum și cele ale terților fac distincția între abonații ale căror date de contact urmează să fie înregistrate într‑o listă de abonați și cei care urmează să fie excluși. În cazul în care datele de contact urmează să fie înregistrate, parametrul relevant din fișa unui abonat este „NNNNN”. În cazul în care datele de contact urmează să fie excluse, parametrul relevant este „XXXXX”.

Reclamantul este abonat la un serviciu de telefonie furnizat de Telenet, un operator de telecomunicații prezent pe piața din Belgia. Telenet nu furnizează liste de abonați. Acesta transmite datele de contact ale abonaților săi printre altele societății Proximus.

La 13 ianuarie 2019, reclamantul a adresat următoarea cerere către Proximus prin utilizarea formularului de contact disponibil pe site‑ul www.1207.be: „Vă rog să nu includeți acest număr în «Witte Gids», pe 1207.be, […]”.

Pe baza acestei solicitări, la 28 ianuarie 2019, Proximus a modificat parametrul relevant din fișa reclamantului din „NNNNN” în „XXXXX”. La aceeași dată, un angajat Proximus i‑a răspuns reclamantului după cum urmează: „Numărul [x] nu este inclus în prezent în ediția „Gids”. De asemenea, informația nu este disponibilă nici în cadrul serviciului de informații telefonice (1207) și nici pe site‑ul internet (1207.be). Găsiți cea mai recentă actualizare a tuturor înregistrărilor publicate pe site‑ul nostru www.1207.be”.

La 31 ianuarie 2019, Proximus a primit o actualizare de rutină a datelor privind abonații de la Telenet. Această actualizare conținea noi date de contact pentru reclamant. Aceasta însemna de asemenea că datele de contact ale reclamantului urmau să fie incluse în liste de abonați („NNNNN”). Proximus a procesat automat această actualizare. Ca urmare, datele de contact ale reclamantului au devenit accesibile în mod public.

La 14 august 2019, după ce a constatat că numărul său de telefon figura în listele electronice de abonați telefonici www.1207.be și www.1307.be, precum și într‑o serie de alte liste electronice de abonați telefonici, reclamantul a contactat societatea Proximus, utilizând formularul de contact disponibil pe pagina de internet www.1207.be, solicitând acesteia „să nu menționeze” numărul său de telefon „pe site‑ul/site‑urile dumneavoastră http://www.1207.be”.

La aceeași dată, un angajat al Proximus a răspuns că: „[î]n conformitate cu solicitarea dumneavoastră, am șters înregistrarea dumneavoastră, astfel încât datele dumneavoastră (număr de telefon, nume, adresă) nu vor mai fi utilizate pentru listele de abonați sau pentru serviciile de informații. În termen de câteva zile, datele dumneavoastră nu vor mai fi disponibile pe www.1207.be –www.1307.be și în serviciile de informații electronice (1207-1307). De asemenea, vom contacta Google pentru a șterge link‑urile relevante către site‑ul nostru internet. În conformitate cu dispozițiile legale, datele dumneavoastră au fost transmise și altor liste de abonați sau servicii de informații telefonice care au solicitat [societății Proximus] să le furnizeze date despre abonați, și anume listele electronice de abonați www.wittegids.be, www.infobel.com, www.de1212.be și www.opendi.be. Prin intermediul actualizărilor lunare, acestea vor fi de asemenea informate cu privire la solicitarea dumneavoastră de a nu vă mai utiliza datele”.

Reclamantul a depus simultan o plângere la Gegevensbeschermingsautoriteit (Autoritatea pentru Protecția Datelor, Belgia, denumită în continuare „DPA”). Aceasta cuprindea următorul text: „în pofida solicitării mele scrise și exprese […] de a nu include numărul meu de telefon (nou‑nouț) […] și detaliile în Witte Gids, pe 1207.be, […], astăzi, în urma unui apel telefonic de la o firmă care nu are numărul meu de telefon, [am observat] că numărul meu de telefon a fost inclus, cu toate acestea, în listele electronice de abonați www.1207.be, www.1307.be, www.wittegids.be, www.infobel.be, www.de1212.be și, cel mai probabil, și în serviciile de informații telefonice relevante 1207, 1307, precum și în versiunile pe hârtie ale Witte Gids(en) și www.opendi.be”.

La 27 august 2019, serviciul de primă linie al DPA a declarat plângerea admisibilă și a trimis‑o la Geschillenkamer van de Gegevensbeschermingsautoriteit (Camera de soluționare a litigiilor a Autorității pentru Protecția Datelor, Belgia, denumită în continuare „Camera de soluționare a litigiilor a DPA”).

În conformitate cu primele două alineate ale articolului 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), intitulat „Protecția datelor cu caracter personal”: „(1) Orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc. (2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora.”

Conceptul de consimțământ este esențial pentru funcționarea RGPD. În conformitate cu articolul 4 punctul 11 din acest regulament, consimțământ înseamnă orice manifestare de voință liberă, specifică, informată și lipsită de ambiguitate a persoanei vizate prin care aceasta acceptă, printr‑o declarație sau printr‑o acțiune fără echivoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate.

Alineatul (1) al articolului 5 din RGPD, intitulat „Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal”, prevede în partea relevantă: „Datele cu caracter personal sunt: (a) prelucrate în mod legal, echitabil și transparent față de persoana vizată («legalitate, echitate și transparență»);”

Alineatul (2) al articolului 5 din RGPD prevede: „Operatorul este responsabil de respectarea alineatului (1) și poate demonstra această respectare («responsabilitate»).”

Articolul 6 din RGPD, intitulat „Legalitatea prelucrării”, prevede: „(1) Prelucrarea este legală numai dacă și în măsura în care se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții: (a) persoana vizată și‑a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice; […]”

În alineatele sale relevante, articolul 7 din RGPD, intitulat „Condiții privind consimțământul”, prevede: „(1) În cazul în care prelucrarea se bazează pe consimțământ, operatorul trebuie să fie în măsură să demonstreze că persoana vizată și‑a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal. […] (3) Persoana vizată are dreptul să își retragă în orice moment consimțământul. Retragerea consimțământului nu afectează legalitatea prelucrării efectuate pe baza consimțământului înainte de retragerea acestuia. Înainte de acordarea consimțământului, persoana vizată este informată cu privire la acest lucru. Retragerea consimțământului se face la fel de simplu ca acordarea acestuia. […]”

În măsura în care prezintă relevanță în prezenta cauză, articolul 17 din RGPD, intitulat „Dreptul la ștergerea datelor («dreptul de a fi uitat»)”, prevede: „(1) Persoana vizată are dreptul de a obține din partea operatorului ștergerea datelor cu caracter personal care o privesc, fără întârzieri nejustificate, iar operatorul are obligația de a șterge datele cu caracter personal fără întârzieri nejustificate în cazul în care se aplică unul dintre următoarele motive: […] (b) persoana vizată își retrage consimțământul pe baza căruia are loc prelucrarea, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) sau cu articolul 9 alineatul (2) litera (a), și nu există niciun alt temei juridic pentru prelucrare; […] (2) În cazul în care operatorul a făcut publice datele cu caracter personal și este obligat, în temeiul alineatului (1), să le șteargă, operatorul, ținând seama de tehnologia disponibilă și de costul implementării, ia măsuri rezonabile, inclusiv măsuri tehnice, pentru a informa operatorii care prelucrează datele cu caracter personal că persoana vizată a solicitat ștergerea de către acești operatori a oricăror linkuri către datele respective sau a oricăror copii sau reproduceri ale acestor date cu caracter personal. […]”

Articolul 19 din RGPD, intitulat „Obligația de notificare privind rectificarea sau ștergerea datelor cu caracter personal sau restricționarea prelucrării”, prevede: „Operatorul comunică fiecărui destinatar căruia i‑au fost divulgate datele cu caracter personal orice rectificare sau ștergere a datelor cu caracter personal sau restricționare a prelucrării efectuate în conformitate cu articolul 16, articolul 17 alineatul (1) și articolul 18, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește imposibil sau presupune eforturi disproporționate. Operatorul informează persoana vizată cu privire la destinatarii respectivi dacă persoana vizată solicită acest lucru.”

În temeiul articolului 24 alineatul (1) din RGPD, intitulat „Responsabilitatea operatorului”: „Ținând seama de natura, domeniul de aplicare, contextul și scopurile prelucrării, precum și de riscurile cu grade diferite de probabilitate și gravitate pentru drepturile și libertățile persoanelor fizice, operatorul pune în aplicare măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a garanta și a fi în măsură să demonstreze că prelucrarea se efectuează în conformitate cu prezentul regulament. Respectivele măsuri se revizuiesc și se actualizează dacă este necesar.”

Articolul 95 din RGPD, intitulat „Relația cu Directiva 2002/58/CE”, prevede: „Prezentul regulament nu impune obligații suplimentare pentru persoanele fizice sau juridice în ceea ce privește prelucrarea în legătură cu furnizarea de servicii de comunicații electronice destinate publicului în rețelele de comunicații publice din Uniune, cu privire la aspectele pentru care acestora le revin obligații specifice cu același obiectiv prevăzut în [Directiva 2002/58].”

Considerentul (17) al Directivei 2002/58 enunță: „În sensul prezentei directive, consimțământul acordat de un utilizator sau un abonat, indiferent dacă acesta din urmă este o persoană fizică sau juridică, trebuie să aibă aceeași însemnătate ca și consimțământul acordat de subiectul datelor așa cum este definit și specificat de [Directiva 95/46]. Consimțământul poate fi acordat prin orice metodă potrivită acestui scop, care oferă indicații specifice și clare, acordate prin proprie voință, despre dorința utilizatorului, inclusiv prin bifarea unei căsuțe la vizitarea unui site internet.”

Cu excepția cazului în care se prevede altfel, Directiva 2002/58 aplică definițiile din Directiva 95/46 ( 4 ) și din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă‑cadru) ( 5 ). Articolul 2 litera (f) din Directiva 2002/58 definește „acordul” unui abonat sau utilizator prin trimitere la consimțământul acordat de subiectul datelor din Directiva 95/46. Rezultă că, în sensul Directivei 2002/58, definiția consimțământului este aceeași cu cea cuprinsă la articolul 4 punctul 11 din RGPD, al cărui text este prezentat la punctul 14 din prezentele concluzii.

Articolul 12 alineatele (2) și (3) din Directiva 2002/58 prevede: „(2) Statele membre se asigură că abonații au posibilitatea să hotărască dacă datele lor personale se includ într‑o listă publică de abonați și în cazul afirmativ, în ce măsură aceste date sunt relevante pentru scopul listei enunțat de furnizorul listei și să verifice, corecteze sau retragă astfel de date. Neincluderea într‑o listă publică de abonați, verificarea, corectarea sau retragerea de date personale din aceasta trebuie să fie gratuite. (3) Statele membre pot cere ca, pentru orice alt scop al unei liste publice altul decât căutarea detaliilor de contact al persoanelor în funcție de nume sau de un minimum de alți identificatori, să fie obligatorie obținerea acordului abonatului pentru fiecare scop suplimentar.”

Wet van 13 juni 2005 betreffende de elektronische communicatie (Legea din 13 iunie 2005 privind comunicațiile electronice) transpune printre altele Directiva 2002/58 în dreptul belgian ( 6 ). Articolul 133 alineatul (1) din aceasta transpune articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58. Alte dispoziții ale WEC care sunt relevante pentru răspunsurile propuse la întrebările adresate de instanța de trimitere vor fi menționate mai jos.

În măsura în care pare a prezenta relevanță pentru trimiterea preliminară la Curte, la 30 iulie 2020, Camera de soluționare a litigiilor a Autorității pentru Protecția Datelor a obligat societatea Proximus (i) să adopte măsuri imediate și adecvate pentru a se conforma retragerii consimțământului reclamantului și, astfel, să respecte cerințele privind prelucrarea datelor cu caracter personal impuse de RGPD; (ii) să se conformeze cererii reclamantului de a‑și exercita „dreptul de a fi uitat” și (iii) să înceteze prelucrarea ilegală a datelor care consta în transmiterea unor detalii cu caracter personal către furnizori terți de liste de abonați. De asemenea, aceasta a sancționat societatea Proximus pentru nerespectarea articolului 24 din RGPD. Camera de soluționare a litigiilor a Autorității pentru Protecția Datelor a aplicat societății Proximus o amendă de 20000 de euro pentru încălcarea articolelor 6, 7 și 12 din RGPD (denumită în continuare „decizia atacată”).

Proximus a formulat recurs împotriva deciziei atacate la Hof van beroep te Brussel (Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia), care a adresat Curții următoarele întrebări: „1) Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58 coroborat cu articolul 2 litera (f) din această directivă și cu articolul 95 din [RGPD] trebuie interpretat în sensul că o autoritate națională de supraveghere poate să solicite un «consimțământ» al abonatului în sensul [RGPD] ca temei pentru publicarea datelor sale cu caracter personal în liste de abonați și servicii de informații telefonice accesibile publicului, oferite de operatorul însuși sau de furnizori terți, în lipsa unei reglementări naționale contrare? 2) Dreptul la ștergerea datelor în temeiul articolului 17 din [RGPD] trebuie interpretat în sensul că se opune ca o autoritate națională de supraveghere să califice o cerere a unui abonat de ștergere din liste de abonați și din servicii de informații telefonice accesibile publicului ca fiind o cerere de ștergere în sensul articolului 17 din [RGPD]? 3) Articolul 24 și articolul 5 alineatul (2) din [RGPD] trebuie interpretate în sensul că se opun ca o autoritate națională de supraveghere să deducă din responsabilitatea consacrată de articolele menționate conform căreia operatorul de date trebuie să pună în aplicare măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru informarea altor operatori de date, și anume furnizorii de servicii telefonice și alți furnizori de liste de abonați și de servicii de informații telefonice, care au primit date de la primul operator de date, cu privire la retragerea consimțământului de către persoana vizată în conformitate cu articolul 6 coroborat cu articolul 7 din [RGPD]? 4) Articolul 17 alineatul (2) din [RGPD] trebuie interpretat în sensul că se opune ca o autoritate națională de supraveghere să ceară unui furnizor de liste de abonați și de servicii de informații telefonice accesibile publicului, căruia i se solicită să nu mai publice datele unei persoane, să ia măsuri adecvate pentru informarea motoarelor de căutare cu privire la cererea de ștergere a datelor?”

Proximus, DPA, guvernele italian, leton, portughez și român, precum și Comisia Europeană au prezentat observații scrise.

În ședința din 9 februarie 2022, Proximus, DPA și Comisia au prezentat pledoarii și au răspuns la întrebările adresate de Curte.

Cu titlu preliminar, Proximus susține că partea din prima întrebare referitoare la obligațiile operatorilor de telecomunicații, spre deosebire de cele impuse furnizorilor de liste de abonați, precum și cea de a doua și cea de a patra întrebare sunt ipotetice și/sau fără relevanță în raport cu problemele care urmează să fie soluționate de instanța de trimitere și, prin urmare, sunt inadmisibile.

Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în cadrul procedurii instituite la articolul 267 TFUE, numai instanța națională sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată are competența să aprecieze, luând în considerare particularitățile cauzei, atât necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în măsură să pronunțe propria hotărâre, cât și pertinența întrebărilor pe care le adresează Curții. În consecință, în cazul în care întrebările adresate privesc interpretarea dreptului Uniunii, Curtea este, în principiu, obligată să se pronunțe ( 7 ).

Cu toate acestea, Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei întrebări preliminare adresate de o instanță națională dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i‑au fost adresate ( 8 ).

Pentru a răspunde la observațiile societății Proximus privind inadmisibilitatea, propunem să prezentăm principalele argumente ale părților în fața Curții pentru a aprecia dacă cele patru întrebări adresate sunt atât de îndepărtate de obiectul litigiului aflat pe rolul instanței de trimitere încât nu au nicio legătură cu situația de fapt din litigiul principal sau cu obiectul acesteia, astfel încât toate sau o parte din acestea sunt inadmisibile.

Proximus consideră că nu are obligația de a obține consimțământul reclamantului pentru a include datele de contact ale acestuia în listele sale de abonați sau de a‑i oferi posibilitatea de a decide dacă datele sale cu caracter personal vor fi incluse în cadrul acestor liste. Potrivit societății Proximus, acestea sunt aspecte pentru care este responsabil operatorul de telecomunicații (în speță, Telenet). Prin urmare, reclamantul ar fi trebuit să adreseze societății Telenet cererea sa de retragere a datelor sale de contact din listele de abonați ale societății Proximus. În subsidiar, Proximus consideră că dispozițiile din RGPD referitoare la „dreptul de a fi uitat” nu sunt relevante, întrucât eliminarea datelor de contact constă în modificarea parametrului „NNNNN” din înregistrarea respectivă în „XXXXX”. Aceasta este o rectificare, nu o ștergere a datelor. De asemenea, este nerezonabil să se solicite din partea societății Proximus să informeze furnizorii de motoare de căutare cu privire la solicitarea reclamantului, întrucât nu se cunoaște cu certitudine dacă aceștia din urmă au obținut datele sale de contact de la Proximus sau de la un alt furnizor de liste de abonați.

DPA consideră că includerea datelor de contact ale reclamantului în listele de abonați necesita consimțământul prealabil al acestuia. După ce a informat societatea Proximus că nu mai dorea ca datele sale să fie incluse astfel, includerea lor în continuare în toate aceste liste de abonați a devenit ilegală. Cererea reclamantului a reprezentat o retragere a consimțământului său și o exercitare a „dreptului său de a fi uitat” în sensul articolului 17 din GPDR. Articolul 17 alineatul (2) din RGPD impunea societății Proximus să informeze furnizorii de motoare de căutare cu privire la această cerere. Articolul 5 alineatul (2) și articolul 24 din RGPD permit de asemenea ca DPA să oblige societatea Proximus să informeze operatorul de telecomunicații și alți furnizori de liste de abonați cu privire la această cerere.

Observațiile guvernului italian și ale Comisiei urmează în general aceleași linii precum cele prezentate de DPA. Chiar dacă observațiile guvernelor leton, portughez și român adoptă o abordare similară, acestea includ de asemenea următoarele atenționări. Guvernul leton subliniază că nu există un temei juridic care să permită ca fiecare furnizor de liste de abonați să fie obligat să obțină consimțăminte separate: diferiți furnizori, care utilizează datele în același scop, trebuie să se poată baza pe o singură manifestare a consimțământului exprimat de persoana vizată. Guvernul român consideră că articolul 5 alineatul (2) și articolul 24 din RGPD nu pot fi invocate în modalitatea susținută de DPA, întrucât aceste dispoziții nu impun operatorilor obligația de a intra în dialog cu alți operatori. Guvernul portughez consideră că obligația operatorilor de a informa terții, inclusiv furnizorii de motoare de căutare, cu privire la cererile de ștergere a datelor rezultă din articolul 19 din RGPD, și nu din articolul 17 alineatul (2) din acesta.

Din această scurtă privire de ansamblu asupra principalelor argumente prezentate de părți în fața Curții, avem convingerea că toate cele patru întrebări adresate de instanța de trimitere sunt relevante pentru obiectul litigiului aflat pe rolul acesteia și sunt atât de strâns legate între ele încât nu se poate spune că vreo parte a acestora este inadmisibilă. În consecință, propunem Curții să respingă obiecțiunile formulate de Proximus cu privire la admisibilitatea întrebărilor adresate.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, în temeiul articolului 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58 coroborat cu articolul 2 litera (f) din aceasta și cu articolul 95 din RGPD, este necesar consimțământul unui abonat, astfel cum este definit de RGPD, pentru a include datele sale de contact în listele de abonați publicate de un operator de telecomunicații și/sau de alți furnizori de liste de abonați.

Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58 prevede că abonaților li se oferă posibilitatea de a decide dacă datele lor cu caracter personal vor fi incluse într‑o listă publică de abonați. Această cerință implică o obligație corespunzătoare de a oferi abonaților posibilitatea de a alege în mod expres dacă doresc ca datele lor să fie incluse în astfel de liste de abonați. În plus, articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2002/58 face referire la faptul că poate fi solicitat „acordului abonatului pentru fiecare scop suplimentar” pentru orice scop unei liste publice, altul decât căutarea detaliilor de contact al persoanelor în funcție de nume ( 9 ). Referirea la „acordului abonatului pentru fiecare scop suplimentar” de la articolul 12 alineatul (3) implică de asemenea faptul că articolul 12 alineatul (2) impune ca acordul pentru o astfel de publicare să fie obținut într‑o primă etapă.

Astfel cum se observă la punctele 23 și 24 din prezentele concluzii, în sensul articolului 2 litera (f) din Directiva 2002/58, „consimțământ” al persoanei vizate înseamnă orice manifestare de voință liberă, specifică, informată și lipsită de ambiguitate a persoanei vizate prin care aceasta acceptă, printr‑o declarație sau printr‑o acțiune fără echivoc, ca datele cu caracter personal care o privesc să fie prelucrate.

Referirea la „acțiune fără echivoc” în definiția consimțământului în sensul Directivei 2002/58 este o indicație suplimentară că abonaților trebuie să li se ofere posibilitatea de a opta pentru includerea datelor lor personale într‑o listă publică de abonați. Contrar argumentului societății Proximus, furnizorii de liste de abonați nu pot presupune că poziția implicită este aceea că un abonat consimte la includerea datelor sale de contact într‑o listă publică de abonați, sau ceea ce ar putea fi descris ca o abordare de tip „opt‑out”.

În plus, Curtea a statuat că rezultă din interpretarea contextuală și sistematică a articolului 12 din Directiva 2002/58 că consimțământul prevăzut la articolul 12 alineatul (2) din aceasta se referă la scopul publicării datelor cu caracter personal într‑un registru public, și nu la identitatea unui anumit furnizor. Astfel, consimțământul dat în temeiul articolului 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58 se aplică oricărei prelucrări ulterioare a datelor de către întreprinderi terțe active pe piața serviciilor de informații telefonice și a listelor de abonați accesibile publicului, cu condiția ca o astfel de prelucrare să aibă același scop ( 10 ).

Rezultă că este necesar consimțământul abonatului, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 11 din RGPD, pentru a include datele sale cu caracter personal în listele de abonați publicate de operatorul de telecomunicații și/sau de furnizorii terți de liste de abonați. În cazul în care o astfel de publicare servește aceluiași scop, operatorul de telecomunicații și/sau furnizorul/furnizorii terț/i se poate/se pot baza pe același consimțământ.

Adăugăm faptul că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din RGPD, în cazul în care prelucrarea se bazează pe consimțământ, operatorul trebuie să fie în măsură să demonstreze că persoana vizată și‑a exprimat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal. Un furnizor de liste de abonați, precum Proximus, nu poate presupune că un abonat și‑a exprimat consimțământul, chiar dacă se poate baza pe consimțământul pe care abonatul l‑a acordat unui alt operator.

Proximus se bazează pe considerentele (38) și (39) ale Directivei 2002/58 pentru a susține afirmațiile potrivit cărora orice obligație: (i) de a informa abonații cu privire la scopul listelor de abonați în care urmează să fie incluse datele lor cu caracter personal și (ii) de a le oferi posibilitatea de a decide dacă datele lor cu caracter personal sunt incluse într‑o listă revine exclusiv operatorului de telecomunicații cu care abonatul are un contract. Textul considerentelor menționate nu susține această afirmație. Considerentul (38) face referire la obligația „[f]urnizori[lor] de liste publice” de a-i „inform[a] pe abonați cu privire la scopul listei […]”. Considerentul (39) afirmă că „[o]bligația de a‑i informa pe abonați cu privire la scopul sau scopurile listelor publice în care vor apărea datele lor personale trebuie să‑i revină părții care adună datele pentru liste”.

Întrucât Telenet nu publică liste de abonați, niciunul dintre aceste considerente nu i se aplică. În timp ce un operator de telecomunicații poate obține consimțământul abonaților în scopul includerii datelor acestora în listele de abonați furnizate de terți, iar acești terți se pot baza ulterior pe faptul că un astfel de consimțământ a fost acordat operatorului de telecomunicații și pot demonstra că acesta a fost acordat, considerentele (38) și (39) ale Directivei 2002/58 nu implică faptul că numai operatorii de telecomunicații au obligația de a obține acest consimțământ, exonerând astfel furnizorii terți de liste de abonați de responsabilitatea și răspunderea lor în această privință.

În sfârșit, întrucât Directiva 2002/58 adoptă în mod expres definiția consimțământului conținută în RGPD, discuția pe care Proximus a ridicat‑o cu privire la interpretarea articolului 95 din RGPD și la relația dintre RGPD și Directiva 2002/58, pe care a caracterizat‑o ca fiind una de lex generalis/lex specialis, este irelevantă.

Prin urmare, propunem Curții să răspundă la prima întrebare în sensul că, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58 coroborat cu articolul 2 litera (f) din aceasta și cu articolul 95 din RGPD, este necesar „consimțământul” unui abonat, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 11 din RGPD, pentru a include datele sale de contact în listele de abonați publicate de un operator de telecomunicații și/sau de alți furnizori de liste de abonați.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă o cerere din partea unui abonat de ștergere a datelor sale din listele de abonați constituie o exercitare a „dreptului la ștergerea datelor” prevăzut la articolul 17 din RGPD.

Proximus susține că un furnizor terț de liste de abonați nu are obligația de a pune în aplicare o cerere a unui abonat de a șterge date din listele de abonați, întrucât articolul 17 din RGPD nu se aplică terțului respectiv. Abonatul ar fi trebuit să adreseze cererea sa operatorului de telecomunicații cu care are un contract. Din nou, Proximus susține că relația dintre RGPD și Directiva 2002/58 este una de lex generalis/lex specialis.

În subsidiar, Proximus susține că cererea reclamantului „de a nu include numărul de telefon […] în 1207.be” este o cerere de rectificare în sensul articolului 16 din RGPD, și nu o cerere de ștergere în temeiul articolului 17 din RGPD, întrucât parametrul relevant din fișa abonatului este pur și simplu schimbat din „NNNNN” în „XXXXX”.

Articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58 prevede că abonaților trebuie să li se ofere posibilitatea să „corecteze sau [să] retragă” datele cu caracter personal pe care consimt să le includă în liste de abonați. Directiva 2002/58 nu definește termenii „[a] corect[a] sau [a] retrag[e]”. În consecință, este necesar să se țină seama de sensul obișnuit al acestor cuvinte în contextul în care apar, și anume includerea datelor de contact ale abonaților în liste de abonați. Cuvântul „corecteze” se aplică în mod clar situațiilor în care abonații doresc să modifice modul în care datele lor de contact apar într‑o listă de abonați, de exemplu corectarea ortografiei unui nume sau a unei adrese inexacte. Această situație este diferită de cea care apare în prezenta cauză, în care reclamantul dorește ca datele sale de contact să nu mai apară în listele publice de abonați. Printre semnificațiile cuvântului „retrage” se numără „a elimina”, „a retracta” sau „a revoca”. Prin faptul că nu mai consimte ca datele sale să fie prelucrate prin includerea în listele de abonați, se poate spune că reclamantul a solicitat retragerea datelor sale cu caracter personal în sensul articolului 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58.

Astfel cum subliniază guvernul leton, Directiva 2002/58 nu conține nicio altă indicație cu privire la modalitățile, punerea în aplicare și consecințele cererilor de „retragere” a datelor cu caracter personal. Prin urmare, dispozițiile RGPD se aplică în mod direct, ceea ce face ca argumentul societății Proximus bazat pe relația lex generalis/lex specialis dintre cele două acte să nu mai fie valabil. În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din RGPD, un abonat are dreptul să își retragă în orice moment consimțământul. Odată ce acest consimțământ este retras, articolul 6 alineatul (1) litera (a) din RGPD prevede că prelucrarea datelor abonatului în scopul specific de a fi inclus în listele de abonați nu mai este legală. Acest lucru, la rândul său, declanșează aplicarea articolului 17 din RGPD.

Proximus susține că această interpretare nu poate fi corectă, întrucât ar însemna că atât aceasta, cât și Telenet ar fi obligate să șteargă înregistrarea reclamantului din toate bazele lor de date. DPA și celelalte părți care au prezentat observații Curții consideră că cererea reclamantului se limitează la retragerea datelor sale din listele de abonați, și nu la ștergerea acestora din baza de date a abonaților Telenet.

Reclamantul urmărește să împiedice prelucrarea datelor sale în scopuri legate de listele de abonați. Articolul 17 alineatul (1) litera (b) din RGPD, care permite retragerea consimțământului pe care se bazează prelucrarea, facilitează dorința acestuia. Consimțământul care trebuie obținut de la abonat în temeiul articolului 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58 se referă la prelucrarea datelor într‑un mod specific, și anume în scopul publicării în liste de abonați. În cazul în care acest consimțământ a fost retras, acest mod specific de prelucrare a datelor abonatului devine ilegal. În caz contrar, un abonat nu ar putea să își retragă consimțământul în vederea publicării în listele de abonați fără a rezilia în același timp contractul de furnizare a serviciilor de telecomunicații.

În consecință, propunem Curții să răspundă la cea de a doua întrebare în sensul că o cerere din partea unui abonat de a se șterge datele sale din listele de abonați constituie o exercitare a „dreptului la ștergerea datelor” prevăzut la articolul 17 din RGPD.

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, în temeiul articolului 5 alineatul (2) și al articolului 24 din RGPD, o autoritate națională de supraveghere poate concluziona că operatorul trebuie să ia măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a informa operatorii terți, și anume operatorul de telecomunicații și alți furnizori de liste de abonați care au primit date de la acest prim operator, cu privire la retragerea consimțământului persoanei vizate, în conformitate cu articolul 6 din RGPD coroborat cu articolul 7 din RGPD.

În cadrul acestei întrebări, „operatorul” este Proximus, iar „operatorii terți” sunt: (i) operatorul de telecomunicații, Telenet, la care reclamantul are un abonament telefonic, și (ii) furnizorul/furnizorii de liste de abonați căruia/cărora Proximus îi/le furnizează detalii despre abonați, inclusiv cele pe care le‑a primit de la Telenet.

Întrucât operatorul de telecomunicații nu furnizează liste de abonați și trebuie obținut consimțământul pentru ca datele de contact ale abonaților să fie incluse în liste, se pune întrebarea de ce ar fi relevant să se informeze operatorul de telecomunicații cu privire la retragerea consimțământului abonatului pentru utilizarea datelor sale în acest scop.

WEC impune operatorilor de telecomunicații să transmită datele de contact ale abonaților către furnizorii de liste de abonați ( 11 ). Totuși, aceștia trebuie să „păstreze separat” datele de contact ale abonaților care au indicat că nu doresc să fie incluși într‑o listă de abonați, astfel încât să le permită să primească o copie a acestei liste ( 12 ). Astfel cum se arată la punctul 4 din prezentele concluzii, retragerea consimțământului se realizează prin ajustarea parametrilor din fișa abonatului. Proximus își actualizează baza de date la primirea unei retrageri a consimțământului. Cu toate acestea, această actualizare este înlocuită atunci când Proximus primește un alt set de date ale abonatului de la operatorul de telecomunicații în scopul includerii acestor date în listele de abonați, iar operatorul de telecomunicații nu a fost informat cu privire la cererea abonatului ca datele sale să nu mai apară într‑o listă publică de abonați. Astfel, Proximus trebuie nu numai să își actualizeze propria bază de date pentru a reflecta retragerea consimțământului abonatului, ci și să informeze operatorul de telecomunicații cu privire la această retragere.

Astfel, Proximus susține că este doar un „destinatar căruia i‑au fost divulgate datele cu caracter personal” în sensul articolului 19 din RGPD. În consecință, obligația operatorilor de a lua măsuri rezonabile pentru a comunica cererile de ștergere altor operatori, prevăzută la articolul 17 alineatul (2) din RGPD, nu se aplică în cazul său. Rezultă, potrivit Proximus, că este incorectă interpretarea articolului 5 alineatul (2) și a articolului 24 din RGPD în sensul că acestea îi impun obligația de a informa operatorul de telecomunicații și alți furnizori de liste de abonați cu privire la cererile de ștergere pe care le primește.

Avem dificultăți în a accepta că Proximus este un simplu destinatar al datelor cu caracter personal. Deși este posibil să fi primit datele de contact ale reclamantului de la Telenet, publicarea acestor date în listele sale de clienți constituie o prelucrare a datelor în sensul articolului 4 punctul 2 din RGPD. În acest context, Proximus acționează în calitate de operator în sensul articolului 4 punctul 7 din RGPD ( 13 ). În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) și cu articolul 24 din RGPD, operatorii sunt supuși unor obligații legate de responsabilitate și de luarea unor măsuri adecvate pentru a se asigura că prelucrarea datelor este efectuată în conformitate cu RGPD.

Articolul 5 alineatul (1) litera (a) din RGPD prevede că datele cu caracter personal sunt prelucrate în mod legal. În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (a) din acesta, prelucrarea este legală numai dacă și în măsura în care persoana vizată și‑a dat consimțământul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal pentru unul sau mai multe scopuri specifice. Rezultă din decizia de trimitere că reclamantul și‑a retras consimțământul, în sensul articolului 7 din RGPD, ca datele sale cu caracter personal să fie prelucrate în scopul publicării în cadrul unor liste de abonați. O astfel de prelucrare, inclusiv cea efectuată de alți furnizori de liste de abonați în același scop, nu este conformă cu RGPD. Prin urmare, aceasta este ilegală.

Este în concordanță cu această constatare, coroborată cu cerințele de informare prevăzute la articolul 17 alineatul (2) și la articolul 19 din RGPD, faptul că o autoritate națională de supraveghere poate concluziona, din obligația de responsabilitate prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din RGPD și din obligația prevăzută la articolul 24 din RGPD de a garanta și a fi în măsură să demonstreze că prelucrarea se efectuează în conformitate cu regulamentul respectiv, că un operator trebuie, prin intermediul unor măsuri tehnice și organizatorice adecvate, să informeze alți operatori, și anume furnizorul de servicii de telecomunicații și alți furnizori de liste de abonați care au primit date de la primul operator, cu privire la retragerea consimțământului persoanei vizate, în conformitate cu articolul 6 coroborat cu articolul 7 din RGPD.

Guvernul român observă că articolul 17 alineatul (2) din RGPD conține cerințele de informare solicitate din partea furnizorilor de motoare de căutare atunci când sunt formulate cereri de ștergere. Prin urmare, ar fi inadecvat ca o autoritate națională de supraveghere să se bazeze pe articolul 5 alineatul (2) și pe articolul 24 din RGPD, în special întrucât aceste dispoziții nu conțin obligații specifice care să reglementeze transmiterea de informații către terți.

În opinia noastră, articolul 5 alineatul (2) și articolul 24 din RGPD impun operatorilor cerințe generale de responsabilitate și de conformitate. Formularea și domeniul de aplicare largi ale acestora le permite să faciliteze o autoritate națională de supraveghere care încearcă să impună operatorilor cerințe de informare față de terți. Este adevărat că articolul 17 alineatul (2) și articolul 19 din RGPD stabilesc obligații de informare specifice în raport cu „operatorii” (în ceea ce privește datele care au fost făcute publice și a căror ștergere a fost solicitată) și, respectiv, cu „destinatarii”. Totuși, aceste dispoziții nu acoperă scenariul de fapt analizat, în care apare necesitatea, ca urmare a interacțiunii bazelor de date ale diferitelor părți implicate, de a informa operatorul de telecomunicații cu privire la retragerea consimțământului, informare în absența căreia Proximus și furnizorii care utilizează datele abonaților primite de la Proximus ajung să prelucreze datele în mod ilegal.

Această interpretare a RGPD conduce la o situație în care un abonat poate comunica retragerea consimțământului său (în prezenta cauză, o cerere de a nu include datele de contact în listele de abonați) oricărei entități care include aceste date în listele de abonați sau oricărei entități (inclusiv operatorului de telecomunicații) care comunică aceste date de contact altora în același scop. Entitatea pe care abonatul alege să o abordeze devine responsabilă de transmiterea cererii sale de ștergere către alți operatori în măsura în care acest lucru este necesar pentru a se asigura că datele nu sunt prelucrate ilegal. O astfel de interpretare este în conformitate cu obligația pe care articolul 12 alineatul (2) din RGPD o impune operatorilor de a facilita exercitarea de către persoanele vizate a drepturilor lor în temeiul articolelor 15-22 din RGPD. De asemenea, aceasta reflectă cerința de la articolul 7 alineatul (3) ultima teză din RGPD, potrivit căreia retragerea consimțământului pentru prelucrarea datelor cu caracter personal se face la fel de simplu ca acordarea acestuia. Întrucât un furnizor de liste de abonați se poate baza pe consimțământul dat de un abonat unui alt furnizor pentru a prelucra date în acest scop, rezultă că, pentru a‑și retrage consimțământul, trebuie să fie posibil ca un abonat să poată contacta oricare dintre furnizorii de liste de abonați sau operatorul de telecomunicații pentru ca datele sale de contact să fie retrase din listele de abonați publicate de toți cei care se bazează pe unica sa exprimare a consimțământului.

Prin urmare, propunem ca răspunsul la cea de a treia întrebare să fie acela că, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) și cu articolul 24 din RGPD, o autoritate națională de supraveghere poate concluziona că operatorul trebuie să ia măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a informa operatorii terți, și anume operatorul de telecomunicații și alți furnizori de liste de abonați care au primit date de la primul operator, cu privire la retragerea consimțământului persoanei vizate, în conformitate cu articolul 6 din RGPD coroborat cu articolul 7 din RGPD.

Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 17 alineatul (2) din RGPD se opune ca o autoritate națională de supraveghere să oblige un furnizor de liste de abonați să informeze furnizorii de motoare de căutare cu privire la cererile de ștergere pe care le‑a primit.

În această întrebare este implicită opinia instanței de trimitere potrivit căreia reclamantul nu mai dorea ca datele sale de contact să fie accesibile în mod public pe internet prin intermediul motoarelor de căutare.

Astfel cum se observă la punctul 62 din prezentele concluzii, societatea Proximus consideră că articolul 17 alineatul (2) din RGPD nu se aplică în cazul său, întrucât este un simplu destinatar al datelor cu caracter personal. În subsidiar, Proximus susține că, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din RGPD, este obligată să ia măsuri rezonabile numai pentru a informa operatorii că persoana vizată a solicitat ștergerea datelor sale ( 14 ). În lipsa unei comunicări directe a datelor din partea societății Proximus către furnizorii de motoare de căutare, nu este „100 % sigur” că acești furnizori au obținut datele de contact ale reclamantului de la Proximus și este posibil ca aceștia să le fi obținut de la un alt furnizor de liste de abonați. În aceste împrejurări, ar fi nerezonabil să se solicite societății Proximus ca, după primirea cererii reclamantului, să contacteze direct furnizorii de motoare de căutare.

Rezultă din răspunsul pe care l‑am propus la cea de a doua întrebare că solicitarea unui abonat de a i se șterge datele din listele de abonați declanșează aplicarea obligației pe care articolul 17 alineatul (2) din RGPD o impune operatorului de a lua măsuri rezonabile numai pentru a informa operatorii care prelucrează datele cu caracter personal că persoana vizată a solicitat ștergerea oricăror linkuri către datele respective sau a oricăror copii sau reproduceri ale acestor date cu caracter personal.

Se pune astfel întrebarea dacă furnizorii de motoare de căutare sunt operatori. Indexarea și punerea la dispoziția utilizatorilor de internet a datelor cu caracter personal în cadrul unei liste de rezultate de căutare constituie prelucrare a datelor cu caracter personal în sensul articolului 4 punctul 2 din RGPD. Întrucât furnizorii de motoare de căutare decid cum să indexeze aceste date și sunt responsabili pentru dezvoltarea algoritmului care determină ordinea în care apar rezultatele căutării, aceștia stabilesc scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal, acționând astfel ca operatori în sensul articolului 4 punctul 7 din RGPD ( 15 ).

Persistă cerința ca Proximus să ia numai măsuri rezonabile, inclusiv măsuri tehnice, pentru a informa furnizorii de motoare de căutare cu privire la o cerere de ștergere a datelor.

Pentru a evalua caracterul rezonabil al măsurilor luate, articolul 17 alineatul (2) din RGPD prevede că trebuie să se țină seama de tehnologia disponibilă și de costul implementării, sarcină care revine în primul rând autorității competente pentru astfel de chestiuni, sub rezerva controlului judiciar. La punctul 10 din prezentele concluzii se observă că Proximus i‑a comunicat reclamantului că va informa Google cu privire la cererea sa de ștergere. În observațiile sale în fața Curții, DPA a indicat că, începând cu al doilea trimestru al anului 2020, în Belgia exista un număr limitat de furnizori de motoare de căutare, în frunte cu Google, care deținea o cotă de piață cuprinsă între 90 % (pentru căutările pe desktop) și 99 % (pentru căutările pe smartphone și tabletă) ( 16 ). Numai pe această bază, pare nejustificat să se concluzioneze că ar fi nerezonabil să se solicite societății Proximus să informeze furnizorii de motoare de căutare cu privire la astfel de cereri de ștergere pe care le primește.

În orice caz, nu avem convingerea că evaluarea cu privire la faptul dacă măsurile pe care Proximus trebuie să le ia pentru a informa un anumit furnizor de motoare de căutare sunt „rezonabile” în sensul articolului 17 alineatul (2) din RGPD trebuie să ia în considerare dacă era „100 % sigur” că furnizorul de motoare de căutare în cauză a obținut datele care trebuie șterse de la Proximus. Nu considerăm convingător nici argumentul potrivit căruia ar fi nerezonabil să se solicite societății Proximus să ia vreo măsură pentru a se conforma articolului 17 alineatul (2) din RGPD, întrucât nu este „100 % sigur” că furnizorii de motoare de căutare au obținut datele de contact ale reclamantului de la Proximus.

Faptul de a permite operatorilor să se sustragă de la responsabilitatea prelucrării datelor cu caracter personal pe baza posibilității ca datele în cauză să nu fi fost obținute de la aceștia ar face ca orice obligație în acest sens să fie ineficientă în numeroasele împrejurări în care datele sunt transmise sau copiate pe internet. O astfel de abordare ar putea chiar să ofere un stimulent pervers pentru a disemina datele în scopul sustragerii de la respectarea acestei obligații. În plus, ducând argumentul societății Proximus la concluzia sa logică, niciun furnizor de liste de abonați nu ar fi responsabil de respectarea articolului 17 alineatul (2) din RGPD prin informarea furnizorilor de motoare de căutare cu privire la cererea reclamantului, întrucât toți acești furnizori s‑ar putea baza pe orice incertitudine cu privire la originea datelor. În plus, întrucât Telenet nu publică liste de abonați, furnizorii de motoare de căutare nu ar fi putut obține datele de la operatorul de telecomunicații. Aceasta înseamnă că abonatul ar trebui să afle unde sunt disponibile datele sale de contact și să trimită cereri de ștergere fiecărei entități care le publică. O astfel de abordare ar fi vădit incompatibilă cu articolul 7 alineatul (3) din RGPD, care prevede că retragerea consimțământului se face la fel de simplu ca acordarea acestuia.

În consecință, propunem Curții să răspundă la cea de a patra întrebare în sensul că articolul 17 alineatul (2) din RGPD nu se opune ca o autoritate națională de supraveghere să oblige un furnizor de liste de abonați să informeze furnizorii de motoare de căutare cu privire la cererile de ștergere pe care le‑a primit.

În consecință, propunem Curții să răspundă la întrebările preliminare adresate de Hof van beroep te Brussel (Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia), după cum urmează: 1) În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) coroborat cu articolul 2 litera (f) din aceasta și cu articolul 95 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), este necesar „consimțământul” unui abonat, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 11 din Regulamentul general privind protecția datelor, pentru a include datele sale de contact în listele de abonați publicate de un operator de telecomunicații și/sau de alți furnizori de liste de abonați. 2) O cerere din partea unui abonat de a i se șterge datele din listele de abonați constituie o exercitare a „dreptului la ștergerea datelor” prevăzut la articolul 17 din Regulamentul general privind protecția datelor. 3) În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) și cu articolul 24 din Regulamentul general privind protecția datelor, o autoritate națională de supraveghere poate concluziona că operatorul trebuie să ia măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a informa operatorii terți, și anume operatorul de telecomunicații și alți furnizori de liste de abonați care au primit date de la primul operator, cu privire la retragerea consimțământului persoanei vizate, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul general privind protecția datelor coroborat cu articolul 7 din acest regulament. 4) Articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul general privind protecția datelor nu se opune ca o autoritate națională de supraveghere să oblige un furnizor de liste de abonați să informeze furnizorii de motoare de căutare cu privire la cererile de ștergere pe care le‑a primit.

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL

DOMNUL ANTHONY COLLINS

prezentate la 28 aprilie 2022 ( 1 )