Ordonanța Tribunalului (Camera a șasea) din 25 septembrie 2025.#KS și KD împotriva Consiliului Uniunii Europene ș.a.#Acțiune în despăgubire – Politica externă și de securitate comună – Prejudiciu rezultat din pretinsa încălcare a drepturilor fundamentale – Crime comise în Kosovo în anul 1999 – Misiunea Uniunii de sprijinire a supremației legii în Kosovo (Eulex Kosovo) – Nerespectarea cerințelor de formă – Articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură – Inadmisibilitate vădită parțială – Lipsa imputabilității omisiunilor invocate – Acțiune în parte vădit nefondată.#Cauza T-771/20 RENV.

Cauza T‑771/20 RENV

KS și KDîmpotrivaConsiliului Uniunii Europene

Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă

Ordonanța Tribunalului (Camera a șasea) din 25 septembrie 2025

„Acțiune în despăgubire – Politica externă și de securitate comună – Prejudiciu rezultat din pretinsa încălcare a drepturilor fundamentale – Crime comise în Kosovo în anul 1999 – Misiunea Uniunii de sprijinire a supremației legii în Kosovo (Eulex Kosovo) – Nerespectarea cerințelor de formă – Articolul 76 litera (d) din Regulamentul de procedură – Inadmisibilitate vădită parțială – Lipsa imputabilității omisiunilor invocate – Acțiune în parte vădit nefondată”

Politica externă și de securitate comună – Misiuni civile ale Uniunii Europene – Misiunea Eulex Kosovo – Acțiune în despăgubire – Acțiune prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului rezultat din pretinsa încălcare a unor drepturi fundamentale – Acte sau omisiuni ale Consiliului, Comisiei sau Serviciului European de Acțiune Exterioară (SEAE) – Lipsă de personal adecvat în cadrul misiunii – Lipsa imputabilității omisiunilor invocate

[Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/349/PESC, articolul 16 alineatul (5)]

(a se vedea punctele 45-47, 49 și 72)

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Identificarea pârâtului – Desemnare eronată ca pârât a unei persoane, alta decât autorul prejudiciului – Inadmisibilitate

(art. 268 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21)

(a se vedea punctul 48)

Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare – Cerințe de formă – Expunere clară și precisă a motivelor invocate – Lipsă – Inadmisibilitate

[Statutul Curții de Justiție, art. 21 și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d)]

(a se vedea punctele 50-52, 96-101, 108, 113 și 114)

Politica externă și de securitate comună – Misiuni civile ale Uniunii Europene – Misiunea Eulex Kosovo – Acțiune în despăgubire – Acțiune prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului rezultat din acte sau omisiuni ale Consiliului, Comisiei sau Serviciului European de Acțiune Exterioară (SEAE) – Încălcări ale unor drepturi fundamentale, săvârșite de această misiune – Comisie care examinează plângerile depuse pentru aceste încălcări – Lipsa unor dispoziții procedurale care să prevadă o asistență judiciară – Lipsa unor competențe de executare – Încălcarea dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil – Inexistență

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

(a se vedea punctele 56-59)

Politica externă și de securitate comună – Competența instanței Uniunii – Acțiune în despăgubire – Acțiune care vizează acte sau omisiuni ce țin de această politică – Acte sau omisiuni în cauză care au legătură directă cu alegerile politice sau strategice efectuate de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în cadrul politicii menționate – Caracterul adecvat al resurselor alocate unei misiuni a Uniunii – Excludere

[art. 24 alin. (1) al doilea paragraf TUE; art. 275 primul paragraf TFUE; Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului, art. 3 lit. (d); Decizia (PESC) 2018/856 a Consiliului]

(a se vedea punctele 70 și 71)

Politica externă și de securitate comună – Misiuni civile ale Uniunii Europene – Misiunea Eulex Kosovo – Acțiune în despăgubire – Acțiune prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului rezultat din acte sau omisiuni ale Consiliului, Comisiei sau Serviciului European de Acțiune Exterioară (SEAE) – Neadoptarea unor măsuri individuale aferente situațiilor particulare ale reclamanților – Răspundere exclusivă a misiunii Eulex Kosovo – Lipsa imputabilității omisiunilor invocate Consiliului, Comisiei și SEAE

[Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului, articolele 2, 3, 7, 8, 11 și 12; Decizia (PESC) 2018/856 a Consiliului]

(a se vedea punctele 75-81, 103-105 și 112)

Rezumat

Sesizat în urma trimiterii spre rejudecare de către Curte, Tribunalul respinge acțiunea formulată de KS și KD prin care se urmărește obținerea reparării prejudiciului pe care acestea consideră că l‑au suferit ca urmare a unor acte și omisiuni imputate Consiliului Uniunii Europene, Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) în contextul punerii în aplicare a Acțiunii comune 2008/124 ( 1 ) privind misiunea Eulex Kosovo, în special în cadrul anchetelor referitoare la dispariția și asasinarea unor membri ai familiilor acestora, survenite în această țară terță în anul 1999. Ordonanța Tribunalului, care constituie o continuare a Hotărârii Eulex Kosovo ( 2 ), contribuie la clarificarea și consolidarea principiilor care reglementează răspunderea misiunii Eulex Kosovo pentru exercitarea mandatului său executiv.

Reclamantele, KS și KD, fac parte din familia apropiată a unor persoane torturate, ucise sau dispărute în cadrul crimelor de război comise în Kosovo în perioada iunie‑iulie 1999. Înființată prin Acțiunea comună 2008/124, misiunea Eulex Kosovo avea printre altele ca obiectiv sprijinirea instituțiilor din Kosovo, a autorităților judiciare și a organismelor de aplicare a legii în progresul lor către durabilitate și responsabilitate. În anul 2009, în temeiul acestei acțiuni comune, Uniunea a instituit Comisia de control pentru drepturile omului (denumită în continuare „Comisia de control”), însărcinată cu examinarea plângerilor depuse pentru încălcări ale drepturilor omului săvârșite de misiunea Eulex Kosovo în exercitarea mandatului său executiv. Atunci când considera că asemenea încălcări erau stabilite, Comisia de control putea emite recomandări fără caracter obligatoriu adresate șefului misiunii menționate pentru ca acesta să ia măsuri corective.

Astfel, fiind sesizată cu plângeri depuse de KS și KD, aceasta a concluzionat, în lunile noiembrie 2015 și octombrie 2016, în sensul încălcării mai multor drepturi fundamentale protejate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”) ( 3 ) și a adresat recomandări șefului misiunii Eulex Kosovo având ca obiect adoptarea unor asemenea măsuri.

În noiembrie 2021, prin Ordonanța KS și KD/Consiliul ș.a. ( 4 ), Tribunalul a respins, ca urmare a necompetenței sale vădite de a se pronunța în cauză, acțiunea în despăgubire formulată de reclamante, prin care se urmărea a se obține repararea prejudiciului pe care l‑ar fi suferit din cauza diverselor acte și omisiuni ale Consiliului, Comisiei, SEAE și misiunii Eulex Kosovo în cadrul anchetelor referitoare la dispariția și asasinarea unor membri ai familiilor lor. Acesta a statuat în esență că acțiunea își avea originea în acte sau comportamente privind chestiuni politice sau strategice legate de definirea activităților, priorităților și resurselor misiunii Eulex Kosovo, precum și de decizia de instituire a Comisiei de control în cadrul acestei misiuni, care ține de politica externă și de securitate comună a Uniunii (denumită în continuare „PESC”). Tribunalul a amintit că instanța Uniunii nu este competentă ( 5 ), în principiu, nici în ceea ce privește dispozițiile referitoare la PESC, nici în ceea ce privește actele adoptate în temeiul lor și a apreciat că excepțiile de la acest principiu nu își găseau aplicarea în speță.

Sesizată cu recursuri formulate în anul 2022 de KS și KD și, respectiv, de Comisie, Curtea, prin Hotărârea KS și KD/Consiliul ș.a. ( 6 ) (denumită în continuare „hotărârea pronunțată în recurs”), a anulat în parte ordonanța inițială, în măsura în care Tribunalul s‑a declarat vădit necompetent pentru a statua asupra anumitor critici invocate de reclamante, și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe asupra admisibilității și, dacă se va dovedi necesar, asupra fondului acestei acțiuni.

În paralel, în Hotărârea Eulex Kosovo ( 7 ), Curtea, chemată să se pronunțe cu privire la o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 TFUE, a statuat că articolul 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124 ( 8 ), potrivit căruia „Eulex Kosovo răspunde de orice plângere și obligație care decurge din executarea mandatului începând cu 15 iunie 2014, cu excepția plângerilor legate de abateri grave ale șefului misiunii, pentru care șeful misiunii este responsabil”, trebuie interpretat în sensul că precizează data de la care misiunea Eulex Kosovo trebuie considerată ca asumându‑și răspunderea pentru orice prejudicii și obligații născute sau care urmează să se nască din executarea misiunii care i‑a fost încredințată și, prin urmare, din acest motiv, ca fiind, începând cu această dată, subrogată în drepturile și obligațiile persoanei sau ale persoanelor care au fost anterior responsabile de executarea acestei misiuni, cu excepția obligațiilor care decurg dintr-o abatere gravă a șefului misiunii, pentru care acesta este responsabil.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul respinge critica întemeiată, pe de o parte, pe faptul că lipsa unor anchete adecvate privind dispariția unor persoane apropiate reclamantelor, rezultată dintr‑o lipsă de personal adecvat al misiunii Eulex Kosovo, constituie o încălcare a anumitor drepturi fundamentale ( 9 ), săvârșită de misiunea menționată, a cărei răspundere trebuie asumată în solidar de Consiliu, Comisie și SEAE, și, pe de altă parte, pe faptul că această încălcare rezultă din omisiuni imputabile acestor instituții și acestui organ, în măsura în care acestea nu au asigurat că misiunea menționată dispune de personal adecvat pentru a‑și exercita mandatul.

Tribunalul amintește că Acțiunea comună 2008/124 ( 10 ) transferă, începând cu 15 iunie 2014, în principiu, responsabilitatea pentru orice plângeri și obligații, deja născute sau care urmează să ia naștere, în principiu, către misiunea Eulex Kosovo, în temeiul executării mandatului său.

În plus, așa cum a statuat Curtea în hotărârea pronunțată în recurs, capacitatea misiunii Eulex Kosovo de a angaja personal constituie un element al gestiunii sale cotidiene care se înscrie în executarea mandatului său. Prin urmare, Tribunalul conchide că lipsa de personal adecvat invocată ar rezulta din încălcări săvârșite în administrarea cotidiană a misiunii Eulex Kosovo, ale căror consecințe prejudiciabile, presupunând că sunt stabilite, țin de răspunderea exclusivă a acestei misiuni în cadrul exercitării mandatului său executiv. Prin urmare, în măsura în care reclamantele invocă încălcări în gestionarea resurselor umane ale misiunii Eulex Kosovo, săvârșite de aceasta din urmă, împotriva cărora acțiunea în despăgubire nu este însă îndreptată, Tribunalul constată că critica este afectată de o eroare în desemnarea pârâtei și o respinge ca vădit inadmisibilă.

În rest, în măsura în care se reproșează Consiliului, Comisiei și SEAE că nu s‑au asigurat că misiunea Eulex Kosovo dispune de personal adecvat pentru a‑și exercita mandatul, Tribunalul arată că, așa cum rezultă din hotărârea pronunțată în recurs, această sarcină revine misiunii Eulex Kosovo. Prin urmare, Tribunalul respinge critica ca fiind vădit nefondată din cauza lipsei imputabilității omisiunilor invocate.

În al doilea rând, Tribunalul respinge critica întemeiată pe faptul că, prin crearea și menținerea Comisiei de control fără a‑i permite să acorde beneficiul asistenței judiciare, fără a‑i conferi competența de a executa propriile decizii și fără a oferi părților interesate o cale de atac ca urmare a încălcărilor constatate de această comisie, Consiliul, Comisia și SEAE ar fi săvârșit o încălcare a dreptului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil ( 11 ).

Tribunalul statuează că, chiar presupunând că modalitățile de recurgere la Comisia de control nu îndeplinesc, în sine, cerințele căii de atac efective și ale procesului echitabil, această împrejurare nu îl poate determina să admită această critică, în măsura în care acțiunile în fața instanței Uniunii constituie o cale de drept deschisă reclamantelor ca urmare a încălcărilor constatate de respectiva comisie. Astfel, această cale le oferă acestora din urmă toate garanțiile prevăzute de dispozițiile invocate, în special posibilitatea de a pretinde beneficiul asistenței judiciare, precum și posibilitatea de a obține o hotărâre executorie cu autoritate de lucru judecat.

În al treilea rând, Tribunalul respinge critica întemeiată pe faptul că lipsa persistentă a unor măsuri corective susceptibile să remedieze încălcările constatate de comisia de control ar conduce la o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii. Pe de o parte, acesta respinge argumentul reclamantelor potrivit căruia lipsa acestor măsuri decurge din refuzul persistent al Consiliului, Comisiei și SEAE de a dota misiunea Eulex Kosovo cu personal adecvat. El amintește că pretinsele neîndepliniri ale obligațiilor săvârșite în administrarea cotidiană a acestei misiuni nu pot fi imputate Consiliului, Comisiei și SEAE, în măsura în care țin de exercitarea mandatului executiv al acestei misiuni și angajează în acest temei răspunderea exclusivă a acesteia din urmă ( 12 ).

Pe de altă parte, Tribunalul respinge argumentul reclamantelor potrivit căruia Consiliul, Comisia și SEAE s‑ar fi abținut să utilizeze competența de investigare care le revenea în privința misiunii Eulex Kosovo, în special prin faptul că a omis să adopte măsuri individuale aferente situațiilor particulare ale reclamantelor. Acesta constată, în lumina articolelor 7, 8, 11 și 12 din Acțiunea comună 2008/124, că adoptarea unor astfel de măsuri individuale nu intră sub incidența controlului politic și a conducerii strategice ce revin Consiliului, Comisiei și SEAE prin intermediul Comitetului politic și de securitate (COPS) și al comandantului operației civile a misiunii, în special în măsura în care competența de a da instrucțiuni cu care acesta din urmă este învestit se exercită pe plan strategic, iar nu pe planul teatrului de operațiuni care ține de activitatea șefului misiunii.

În al patrulea rând, Tribunalul respinge, pentru același motiv, critica întemeiată pe un abuz de putere sau o utilizare abuzivă a puterii executive săvârșită de Consiliu și de SEAE, prin faptul că acestea din urmă au afirmat că misiunea Eulex Kosovo a făcut tot posibilul pentru a investiga dispariția persoanelor apropiate reclamantelor. Tribunalul statuează că, presupunând că această afirmație trebuie privită nu ca o apreciere de fapt lipsită de conținut juridic autonom, ci ca o luare de poziție cu caracter decizional, care reflectă refuzul Consiliului și al SEAE de a interveni în vederea adoptării măsurilor individuale aferente situațiilor particulare ale reclamantelor, o astfel de intervenție ar fi străină de competențele exercitate de această instituție și de acest organ în privința misiunii Eulex Kosovo. Într‑adevăr, întrucât adoptarea unor asemenea măsuri individuale ar fi exclusă de la exercitarea controlului politic și de la conducerea strategică ce incumbă Consiliului și SEAE, presupusele luări de poziție ale acestora nu pot fi considerate nelegale.

( 1 ) Acțiunea comună 2008/124/PESC a Consiliului din 4 februarie 2008 privind misiunea Uniunii Europene de sprijinire a supremației legii în Kosovo, EULEX KOSOVO (JO 2008, L 42, p. 92).

( 2 ) Hotărârea din 24 februarie 2022, Eulex Kosovo (C-283/20, EU:C:2022:126).

( 3 ) Semnată la Roma la 4 noiembrie 1950.

( 4 ) Ordonanța Tribunalului din 10 noiembrie 2021, KS și KD/Consiliul ș.a. (T-771/20, EU:T:2021:798) (denumită în continuare „ordonanța inițială”).

( 5 ) În conformitate cu dispozițiile articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf ultima teză TUE și ale articolului 275 primul paragraf TFUE.

( 6 ) Hotărârea Tribunalului din 10 septembrie 2024, KS și KD/Consiliul ș.a. (C-29/22 P și C-44/22 P, EU:C:2024:725).

( 7 ) Punctul 41.

( 8 ) Astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/349/PESC a Consiliului din 12 iunie 2014 (JO 2014, L 174, p. 42).

( 9 ) Consacrate la articolele 2, 3 și 8 din CEDO, precum și la articolele 2 și 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

( 10 ) Articolul 16 alineatul (5) din acțiunea comună, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/349.

( 11 ) Articolul 6 alineatul (1) și articolul 13 din CEDO, precum și articolul 47 din cartă.

( 12 ) În conformitate cu dispozițiile articolului 16 alineatul (5) din Acțiunea comună 2008/124, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/349.