Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 23 martie 2022 (Extras).#NV împotriva Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă, în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție.#Funcție publică – Agenți temporari – Personalul eu‑LISA – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Mustrare – Dispoziții de aplicare privind anchetele administrative – Excepție de nelegalitate – Articolul 110 din statut – Lipsa consultării comitetului pentru personal – Dreptul la apărare și dreptul de a fi ascultat – Articolele 12, 12a, 17 și 19 din statut – Eroare de apreciere – Principiul bunei administrări – Articolul 10 din anexa IX la statut – Obligația de solicitudine – Răspundere – Prejudiciu moral.#Cauza T-661/20.

Cauza T‑661/20

împotriva

Agenției Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 23 martie 2022

„Funcție publică – Agenți temporari – Personalul eu‑LISA – Procedură disciplinară – Sancțiune disciplinară – Mustrare – Dispoziții de aplicare privind anchetele administrative – Excepție de nelegalitate – Articolul 110 din statut – Lipsa consultării comitetului pentru personal – Dreptul la apărare și dreptul de a fi ascultat – Articolele 12, 12a, 17 și 19 din statut – Eroare de apreciere – Principiul bunei administrări – Articolul 10 din anexa IX la statut – Obligația de solicitudine – Răspundere – Prejudiciu moral”

Acțiune introdusă de funcționari – Excepție de nelegalitate – Acte a căror nelegalitate poate fi invocată – Act cu caracter general pe care se întemeiază decizia atacată – Necesitatea unei legături juridice directe între actul atacat și actul cu aplicabilitate generală contestat – Contestarea dispozițiilor generale de aplicare – Act atacat care nu a fost adoptat pe baza respectivelor dispoziții generale – Inadmisibilitate

(art. 277 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 110)

(a se vedea punctele 41-45 și 49-53)

Funcționari – Statutul – Dispoziții generale de aplicare – Procedură de adoptare – Obligația administrației de a consulta comitetul pentru personal – Conținut – Limite – Obligația de a urma avizul comitetului pentru personal – Inexistență

(Statutul funcționarilor, art. 110)

(a se vedea punctele 57-59)

Funcționari – Drepturi și obligații – Divulgare de informații de serviciu – Obligația de autorizare prealabilă – Rațiunea de a exista – Conținut – Denunțare la poliție a unei relații conflictuale la locul de muncă – Excludere

(art. 339 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 17)

(a se vedea punctele 134, 135 și 139)

Funcționari – Drepturi și obligații – Mărturie în fața unei instanțe naționale – Obligația de autorizare prealabilă – Domeniu de aplicare – Interpretare largă – Denunțare la poliție a faptelor petrecute la locul de muncă – Includere – Excepție – Pericol iminent pentru persoana interesată

(Statutul funcționarilor, art. 19)

(a se vedea punctele 137-143, 151 și 152)

Funcționari – Drepturi și obligații – Respectarea demnității funcției – Conținut

(Statutul funcționarilor, art. 12)

(a se vedea punctul 166)

Rezumat

Reclamantul, NV, este un agent temporar în cadrul Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu‑LISA).

În urma unui incident în cursul căruia A, de asemenea agent al eu‑LISA și coleg de muncă al reclamantului, l‑ar fi amenințat verbal și fizic, acesta din urmă a informat poliția că se temea pentru securitatea sa și a familiei sale. Reclamantul a depus totodată o cerere de asistență care îl viza pe A. Ulterior, a fost inițiată o anchetă administrativă pentru a se stabili toate faptele și împrejurările relevante legate de acuzațiile de hărțuire morală formulate de reclamant împotriva lui A. În cursul acestei anchete, a rezultat că reclamantul a încălcat obligația statutară de a solicita din partea eu‑LISA o autorizare prealabilă înainte de a se adresa poliției pentru a denunța relația sa conflictuală cu A.

La finalizarea anchetei, reclamantului i‑a fost aplicată sancțiunea mustrării (decizie denumită în continuare „decizia atacată”). Întrucât reclamația formulată de reclamant împotriva acestei decizii a fost respinsă, el a sesizat Tribunalul cu o acțiune în anulare.

Tribunalul respinge acțiunea și aduce precizări cu privire la legătura directă între actul a cărui nelegalitate se invocă și actul atacat, necesară în vederea admisibilității unei excepții de nelegalitate. În plus, în ceea ce privește domeniul de aplicare al articolelor 17 și 19 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), Tribunalul precizează cazurile în care nu este necesară o autorizare prealabilă din partea administrației pentru divulgarea de informații de serviciu și interpretează noțiunea „a invoca în instanță”.

Aprecierea Tribunalului

Mai întâi, Tribunalul amintește că, pentru a considera admisibilă o excepție de nelegalitate a unui act cu caracter general, trebuie să se demonstreze că există o legătură juridică directă între actul atacat și actul care face obiectul excepției de nelegalitate. Ar trebui să existe de asemenea o legătură strânsă între motivarea însăși a deciziei atacate și motivul întemeiat pe nelegalitatea actului cu caracter general. În această privință, Tribunalul constată că nu poate fi recunoscută nicio legătură strânsă între, pe de o parte, motivarea deciziei atacate, întemeiată pe o încălcare a articolelor 12, 12a, 17 și 19 din statut, și, pe de altă parte, motivul întemeiat pe nelegalitatea dispozițiilor de aplicare privind anchetele administrative, rezultată din faptul că nu a fost consultat comitetul pentru personal înainte de adoptarea respectivelor dispoziții.

Desigur, articolul 110 din statut prevede cerința unei consultări a comitetului pentru personal înainte de adoptarea dispozițiilor de aplicare privind anchetele administrative. Totuși, această consultare nu înseamnă că avizul comitetului menționat este urmat. În orice caz, împrejurarea că nu a fost consultat comitetul pentru personal nu poate fi suficientă pentru a demonstra că dispozițiile de aplicare privind anchetele administrative ar fi putut fi diferite și că reclamantul ar fi fost privat de garanții procedurale.

În continuare, în ceea ce privește domeniul de aplicare al articolului 17 din statut, Tribunalul precizează că acest articol urmărește să amintească obligația care revine funcționarilor în temeiul respectării secretului profesional și impune în special obligația de a solicita o autorizare pentru a divulga informații care sunt, prin natura lor, protejate de secretul profesional. Rezultă că articolul 17 din statut nu acoperă cazul în care un funcționar se adresează poliției pentru a denunța o relație conflictuală cu un coleg la locul său de muncă.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al articolul 19 din statut, Tribunalul arată că acesta acoperă toate situațiile în care un funcționar este chemat să invoce în justiție, „indiferent cu ce titlu”, constatări făcute în exercitarea atribuțiilor sale, fără a face distincție între utilizarea unor asemenea constatări în cadrul unei audieri ca martor sau în contextul introducerii unei acțiuni judiciare în fața unei instanțe naționale, de exemplu, depunerea unei plângeri penale. Situația unui funcționar chemat să depună mărturie în justiție nu constituie, așadar, singura situație vizată de articolul 19 din statut.

În sfârșit, deși trebuie să se recunoască faptul că, într‑o anumită măsură, articolele 17 și 19 din statut urmăresc, ambele, obiectivul de a asigura respectarea obligației de discreție și, astfel, de a implica instituția vizată în cazul divulgării în afară a informațiilor de care dispune funcționarul în exercitarea atribuțiilor sale, trebuie totuși să se facă o distincție între domeniile lor de aplicare. Articolul 17 din statut urmărește să evite afectarea funcționării și a reputației unei instituții și este aplicabil în cazurile în care un funcționar dorește să divulge informații acoperite, prin natura lor, de secretul profesional. În schimb, articolul 19 din statut privește cazul în care un funcționar intenționează să invoce în justiție fapte legate de o relație conflictuală la locul de muncă care nu sunt, prin natura lor, acoperite de secretul profesional, dar care ar putea afecta funcționarea și reputația unei instituții. În această privință, Tribunalul admite că, în anumite împrejurări și în special pentru a contacta poliția în vederea denunțării unor fapte care s‑au petrecut la locul de muncă, se poate deroga în mod legitim de la regimul de autorizare prealabilă prevăzut la articolul 19 din statut, în cazul unui pericol iminent pentru funcționarul sau agentul vizat.