Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 13 iulie 2022.#Delifruit, SA împotriva Comisiei Europene.#Produse fitosanitare – Substanța activă clorpirifos – Stabilirea limitelor maxime pentru reziduurile de clorpirifos din sau de pe banane – Regulamentul (CE) nr. 396/2005 – Cunoștințe științifice și tehnice disponibile – Alți factori legitimi.#Cauza T-629/20.

Cauza T‑629/20

Delifruit, SA

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 13 iulie 2022

„Produse fitosanitare – Substanța activă clorpirifos – Stabilirea limitelor maxime pentru reziduurile de clorpirifos din sau de pe banane – Regulamentul (CE) nr. 396/2005 – Cunoștințe științifice și tehnice disponibile – Alți factori legitimi”

Sănătate publică – Măsuri de punere în aplicare – Putere de apreciere a instituțiilor Uniunii – Întindere – Control jurisdicțional – Limite

[art. 168 alin. (1) TFUE; Regulamentul nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului)

(a se vedea punctele 31-34)

Agricultură – Apropierea legislațiilor – Limite maxime pentru reziduurile de pesticide din sau de pe produsele alimentare și hrana pentru animale – Produse fitosanitare care conțin o substanță activă – Revocarea autorizațiilor pentru aceste produse fitosanitare – Stabilirea unei limite maxime aplicabile reziduurilor pentru această substanță activă – Obligația Comisiei de a lua în considerare cunoștințele științifice și tehnice disponibile – Conținut – Studiu publicat în perioada care separă adoptarea regulamentului prin care aprobarea unei substanțe active nu este reînnoită și adoptarea regulamentului prin care se elimină limita maximă pentru reziduurile substanței menționate – Studiu care nu menționează o evoluție semnificativă a cunoștințelor științifice și tehnice – Excludere

[Regulamentul nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 14 alin. (2) lit. (a), art. 17 și art. 18 alin. (1) lit. (b)]

(a se vedea punctele 42, 43, 48, 49, 51 și 53)

Agricultură – Apropierea legislațiilor – Limite maxime pentru reziduurile de pesticide din sau de pe produsele alimentare și hrana pentru animale – Produse fitosanitare care conțin o substanță activă – Stabilirea unei limite maxime aplicabile reziduurilor pentru această substanță activă – Obligația Comisiei de a lua în considerare alți factori legitimi care au pondere în luarea deciziei – Conținut – Studiu care nu privește elemente de natură socioeconomică, tradițională, etică, de mediu sau ce țin de fezabilitatea controalelor – Excludere

[Regulamentul nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 14 alin. (2) lit. (f)]

(a se vedea punctele 57, 58, 61 și 62)

Rezumat

Clorpirifos este o substanță activă care se găsește în produse fitosanitare utilizate ca pesticide pe anumite culturi. Încorporarea sa în produse fitosanitare a fost autorizată pentru prima dată în anul 2005 ( 1 ).

O cerere de reînnoire a aprobării pentru clorpirifos a fost introdusă în anul 2013. În luna iulie 2019, în cadrul procedurii de reînnoire, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis o declarație cu privire la rezultatele disponibile ale evaluării riscurilor respectivei substanțe active pentru sănătatea umană. În această declarație, ea a concluzionat că nu erau îndeplinite condițiile de aprobare aplicabile în ceea ce privește sănătatea umană prevăzute de Regulamentul nr. 1107/2009 ( 2 ). În consecință, Comisia Europeană nu a reînnoit aprobarea pentru clorpirifos ( 3 ), astfel încât statele membre au fost obligate să retragă autorizațiile de introducere pe piață a produselor fitosanitare care conțin această substanță activă.

În luna mai 2020, după această neprelungire, EFSA a publicat pe site‑ul său internet un studiu realizat de Institutul Josep Carreras (denumit în continuare „studiul Josep Carreras”) pe care l‑a comandat la acest institut pentru a explora printre altele potențialul genotoxic al clorpirifos asupra celulelor stem umane în diferite etape ale ontogenezei și pentru a studia potențialul său de inducere a leucemiei.

Ca urmare a retragerii tuturor autorizațiilor existente pentru produse fitosanitare care conțin clorpirifos, Comisia a redus limita maximă aplicabilă reziduurilor (denumită în continuare „LMR”) de clorpirifos prezente în sau pe anumite produse la 0,01 mg/kg ( 4 ).

Delifruit, o întreprindere cu sediul în Guayaquil (Ecuador) care produce și exportă banane, printre altele către Uniunea Europeană, solicită Tribunalului anularea în parte a acestui regulament, în măsura în care reduce respectiva limită maximă pentru banane. Această acțiune este respinsă de Tribunal.

Prezenta cauză determină pentru prima dată Tribunalul să interpreteze dispozițiile Regulamentului nr. 396/2005 ( 5 ), în special articolul 14 alineatul (2) litera (a) și articolul 17, în contextul eliminării unei LMR ca urmare a revocării unei autorizații existente aplicabile unui produs fitosanitar.

Aprecierea Tribunalului

Reclamanta a invocat în special că, prin neluarea în considerare a studiului Josep Carreras, publicat înainte de adoptarea regulamentului atacat, și prin nesesizarea EFSA pentru evaluarea relevanței studiului respectiv, Comisia ar fi încălcat articolul 14 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 396/2005, potrivit căruia, în vederea adoptării unui regulament de stabilire, de modificare sau de eliminare a LMR‑urilor, trebuie luate în considerare „cunoștințele științifice și tehnice disponibile”.

Potrivit Tribunalului, trebuie să se țină seama de normele specifice aplicabile eliminării LMR‑urilor ca urmare a nereînnoirii aprobării unei substanțe active. Astfel, stabilirea unei LMR pentru o substanță activă este intrinsec legată de aprobarea acestei substanțe, în temeiul căreia sunt acordate autorizații de introducere pe piață a unor produse fitosanitare.

Așadar, în cazul retragerii autorizațiilor existente aplicabile unor produse fitosanitare ca urmare a nereînnoirii aprobării unei substanțe active, articolul 17 din Regulamentul nr. 396/2005 urmărește să permită Comisiei să elimine, în cel mai scurt timp, LMR‑urile substanței active în discuție, în special în scopul de a proteja sănătatea umană și consumatorul împotriva ingerării unor reziduuri de pesticide neautorizate. Din moment ce EFSA a fost deja pusă în situația de a lua poziție cu privire la preocupările pentru sănătatea umană legate de expunerea la o substanță activă în cadrul procedurii care a condus la nereînnoirea aprobării unei asemenea substanțe, ar fi superfluu ca ea să fie sesizată încă o dată pentru a emite un nou aviz cu privire la această substanță în cadrul procedurii de eliminare a LMR‑urilor, cu excepția situației în care din elemente științifice fiabile și noi rezultă o evoluție semnificativă a cunoștințelor științifice de la luarea poziției EFSA cu privire la substanța menționată.

Rezultă că, în primul rând, Comisia putea adopta regulamentul atacat fără a lua în considerare studiul Josep Carreras. Astfel, pe de o parte, declarația EFSA din anul 2019 privind clorpirifos, publicată în contextul nereînnoirii aprobării acestei substanțe, constituia, la momentul adoptării regulamentului atacat, evaluarea cea mai completă și cea mai recentă privind ansamblul preocupărilor referitoare la sănătatea umană legate de expunerea la respectiva substanță. Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit că studiul Josep Carreras, care este un raport științific extern EFSA care nu o leagă, constituia un element de natură să demonstreze că stadiul cunoștințelor științifice a evoluat în mod semnificativ de la adoptarea declarației amintite.

În al doilea rând, în împrejurările prezentei cauze, Comisia nu era obligată să sesizeze EFSA pentru a evalua relevanța unui studiu publicat între adoptarea regulamentului prin care aprobarea clorpirifos nu a fost reînnoită și adoptarea regulamentului de eliminare a LMR‑urilor substanței menționate. Astfel, în caz contrar, articolul 17 din Regulamentul nr. 396/2005 ar fi lipsit de efectul său util întrucât, în situația publicării oricărui nou studiu referitor la o substanță în perioada respectivă, Comisia nu ar putea elimina LMR‑urile substanței active respective a cărei aprobare nu a fost reînnoită fără a sesiza în prealabil EFSA, în condițiile în care acest nou studiu nu ar modifica în mod semnificativ stadiul cunoștințelor științifice și tehnice.

În speță, începând cu luna aprilie 2020, produsele care conțineau clorpirifos nu mai puteau fi comercializate și nici utilizate în interiorul Uniunii. Or, în măsura în care utilizarea substanței menționate mai este autorizată în anumite țări terțe, atât timp cât LMR‑urile de clorpirifos nu erau eliminate, era posibil să se importe în mod legal în Uniune produse alimentare în sau pe care se aflau reziduuri ale acestei substanțe la niveluri susceptibile să prezinte riscuri pentru sănătatea umană și pentru consumatori. Prin urmare, în cazul în care Comisia ar fi fost obligată să sesizeze EFSA pentru ca aceasta să se pronunțe cu privire la relevanța studiului Josep Carreras, ar fi fost necesară întreruperea procedurii de adoptare a regulamentului atacat, ceea ce ar fi întârziat în mod semnificativ intrarea sa în vigoare, prelungind astfel perioada în care puteau fi importate în mod legal în Uniune produse alimentare în sau pe care puteau fi prezente reziduuri de clorpirifos.

În asemenea împrejurări, o sesizare a EFSA pentru a evalua relevanța studiului menționat ar fi implicat o prelungire a procedurii de eliminare a LMR‑urilor de clorpirifos contrară obiectivului urmărit de Regulamentul nr. 396/2005.

( 1 ) Substanța menționată a fost înscrisă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO 1991, L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30) prin Directiva 2005/72/CE a Comisiei din 21 octombrie 2005 de modificare a Directivei 91/414/CEE (JO 2005, L 279, p. 63, Ediție specială, 03/vol. 66, p. 157).

( 2 ) În special la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO 2009, L 309, p. 1).

( 3 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/18 al Comisiei din 10 ianuarie 2020 privind nereînnoirea aprobării substanței active clorpirifos, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO L 2020, p. 14).

( 4 ) Prin Regulamentul (UE) 2020/1085 al Comisiei din 23 iulie 2020 de modificare a anexelor II și V la Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește limitele maxime pentru reziduurile de clorpirifos și clorpirifos‑metil din sau de pe anumite produse (JO 2020, L 239, p. 7, rectificare în JO 2020, L 245, p. 32, denumit în continuare „regulamentul atacat”).

( 5 ) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului (JO 2005, L 70, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 63, p. 55).