Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 15 decembrie 2021.#Stichting Comité N 65 Ondergronds Helvoirt împotriva Comisiei Europene.#Mediu – Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 – Obligația statelor membre de a proteja și de a îmbunătăți calitatea aerului înconjurător – Cerere de reexaminare internă – Respingerea cererii ca inadmisibilă.#Cauza T-569/20.

Cauza T‑569/20

Stichting Comité N 65 Ondergronds Helvoirt

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a doua) din 15 decembrie 2021

„Mediu – Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 – Obligația statelor membre de a proteja și de a îmbunătăți calitatea aerului înconjurător – Cerere de reexaminare internă – Respingerea cererii ca inadmisibilă”

Mediu – Convenția de la Aarhus – Aplicarea pentru instituțiile Uniunii – Posibilitatea organizațiilor neguvernamentale de a solicita reexaminarea internă a actelor administrative în domeniul mediului – Obiectul reexaminării – Acte administrative adoptate în temeiul dreptului mediului – Noțiunea de act administrativ – Decizia Comisiei, acționând în calitate de organism de control administrativ în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, de clasare definitivă a plângerii – Excludere

[art. 258 și 260 TFUE; Regulamentul nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (1) lit. (g) și alin. (2) lit. (b) și art. 10]

(a se vedea punctele 22-24, 33-36 și 48)

Acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor – Dreptul la acțiune al Comisiei – Instituirea procedurii de plângere CHAP pentru depistarea unor eventuale încălcări ale dreptului Uniunii – Obiect

(art. 17 TUE; art. 258 TFUE)

(a se vedea punctele 42-47)

Mediu – Convenția de la Aarhus – Aplicarea pentru instituțiile Uniunii – Posibilitatea organizațiilor neguvernamentale de a solicita reexaminarea internă a actelor administrative în domeniul mediului – Obiectul reexaminării – Măsuri care nu pot fi contestate în cadrul unei acțiuni în anulare pentru motive străine de lipsa calității procesuale active – Excludere

[art. 258 și art. 263 al patrulea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (2) lit. (b) și art. 10]

(a se vedea punctele 57-60)

Acorduri internaționale – Acorduri ale Uniunii – Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (Convenția de la Aarhus) – Efecte – Supremație față de actele de drept derivat al Uniunii – Examinarea legalității unui act de drept derivat al Uniunii în raport cu dispozițiile convenției menționate – Condiții – Dispoziții care nu au caracter necondiționat și suficient de precis – Excludere

[art. 216 alin. (2) TFUE; Convenția de la Aarhus, art. 9 alin. (3); Regulamentul nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (2) lit. (b) și art. 10]

(a se vedea punctele 70-72 și 74)

Rezumat

Stichting Comité N 65 Ondergronds Helvoirt este un comitet de acțiune întemeiat în anul 2011 cu ocazia prezentării de către anumite comune neerlandeze a viziunii lor cu privire la drumul regional N 65 și la împrejurimile sale.

La 29 august 2019, acest comitet a depus la Comisia Europeană o plângere împotriva Regatului Țărilor de Jos, având ca obiect constatarea încălcării Directivei 2008/50 privind calitatea aerului înconjurător ( 1 ) cu ocazia controlului de către autoritățile neerlandeze a calității aerului în jurul drumului regional în cauză. Or, întrucât a considerat că nu are niciun element nou relevant care să poată justifica deschiderea unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Regatului Țărilor de Jos, Comisia a informat comitetul, prin scrisoarea din 30 ianuarie 2020, cu privire la decizia sa de închidere definitivă a dosarului de plângere.

Comitetul de acțiune a depus astfel la Comisie o cerere de reexaminare internă a deciziei de închidere a procedurii de plângere în temeiul articolului 10 din Regulamentul Aarhus ( 2 ). Comisia a respins această cerere ca inadmisibilă (în continuare „decizia atacată”), pentru motivul că decizia în cauză nu constituia un „act administrativ” ( 3 ) sau o „omisiune administrativă” ( 4 ) care să poată face obiectul unei reexaminări interne în temeiul Regulamentului Aarhus, ca urmare a faptului că a fost adoptată în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 258 TFUE.

Sesizat cu o acțiune în anularea deciziei atacate, Tribunalul respinge acțiunea, după ce a examinat în special problema inedită dacă procedura de reexaminare inițiată împotriva unei decizii de închidere a unei proceduri de plângere împotriva unui stat membru poate fi distinctă sau nu de procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolelor 258 și 260 TFUE.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul amintește că articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul Aarhus conferă organizațiilor neguvernamentale dreptul de a introduce o cerere de reexaminare internă la instituția Uniunii care a adoptat un „act administrativ” în temeiul dreptului mediului. Cu toate acestea, articolul 2 alineatul (2) litera (b) din regulamentul menționat exclude din noțiunea de act administrativ măsurile sau omisiunile unei instituții sau ale unui organ al Uniunii care acționează în calitate de organism de control administrativ în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolele 258 și 260 TFUE.

Tribunalul consideră, în speță, că decizia Comisiei de clasare definitivă a plângerii comitetului exprimă refuzul său de a iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 TFUE împotriva Regatului Țărilor de Jos, în lipsa unor indicii suficiente cu privire la pretinsa încălcare a dreptului Uniunii. Astfel, această decizie a intervenit pentru închiderea unei proceduri denumite CHAP, destinată soluționării cererilor de investigare și a plângerilor primite de Comisie cu privire la încălcările dreptului Uniunii de către statele membre.

În al doilea rând, Tribunalul afirmă că, contrar argumentației prezentate de comitet, o procedură CHAP este legată în mod indisociabil de o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, asemenea procedurii EU Pilot, considerată „precursoare” a acesteia din urmă. El arată, în această privință, că procedura de plângere CHAP introdusă de comitet constituia o primă etapă care putea conduce la deschiderea procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor. Astfel, singura soluție favorabilă la această plângere ar fi condus tocmai la inițierea unei asemenea proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Regatului Țărilor de Jos. În plus, deși procedura CHAP poate conduce la alte mecanisme informale de soluționare a problemelor care permit, asemenea procedurii EU Pilot, să se prevină punerea în aplicare a unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, recurgerea la acestea rămâne supusă puterii discreționare a Comisiei, care poate relua întotdeauna procedura oficială.

Prin urmare, Tribunalul concluzionează că decizia de închidere definitivă a dosarului de plângere în litigiu a fost adoptată de Comisie în calitatea sa de organism de control administrativ în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 258 TFUE și nu putea, așadar, să constituie un act administrativ susceptibil de o reexaminare internă în temeiul articolului 10 din Regulamentul Aarhus.

În ceea ce privește argumentul comitetului potrivit căruia, prin respingerea cererii sale de reexaminare internă, Comisia ar fi adus atingere accesului efectiv la justiție al organizațiilor pentru protecția mediului, Tribunalul subliniază că procedura de reexaminare internă urmărește efectiv să faciliteze organizațiilor menționate accesul la justiție la care nu ar avea dreptul în temeiul articolului 263 TFUE, referitor la acțiunea în anulare, în lipsa calității procesuale active. Cu toate acestea, Comisia s‑a conformat, în speță, restricției prevăzute de însuși Regulamentul Aarhus, care vizează în special excluderea actelor adoptate în temeiul articolului 258 TFUE din noțiunea de act administrativ. Tribunalul deduce din aceasta că procedura de reexaminare internă nu are ca obiect să permită introducerea unei acțiuni împotriva unor măsuri precum refuzul Comisiei de a iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, care, din motive străine de lipsa calității procesuale active a organizațiilor în cauză, nu ar putea fi contestate în temeiul articolului 263 TFUE.

În sfârșit, Tribunalul respinge excepția de nelegalitate îndreptată împotriva articolului 2 alineatul (2) litera (b) și a articolului 10 din Regulamentul de la Aarhus, în raport cu articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus ( 5 ). În această privință, Tribunalul amintește jurisprudența Curții potrivit căreia stipulațiile unui acord internațional la care Uniunea este parte nu pot fi invocate în susținerea unei acțiuni în anularea unui act de drept derivat al Uniunii sau a unei excepții întemeiate pe nelegalitatea unui asemenea act decât cu condiția, pe de o parte, ca natura și economia acestui acord să nu se opună și, pe de altă parte, ca stipulațiile respective să fie, din punctul de vedere al conținutului, necondiționate și suficient de precise. Or, Curtea a statuat deja că articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus, pe care se întemeiază articolul 10 din Regulamentul Aarhus, nu conține nicio obligație necondiționată și suficient de precisă de natură să reglementeze direct situația juridică a particularilor, astfel încât nu poate fi invocat în scopul aprecierii legalității articolului 10 menționat.

Având în vedere constatările care precedă, Tribunalul confirmă decizia Comisiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de reexaminare internă formulate de comitet.

( 1 ) Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO 2008, L 152, p. 1).

( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126) (denumit în continuare „Regulamentul Aarhus”).

( 3 ) Articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul Aarhus.

( 4 ) Articolul 2 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul Aarhus.

( 5 ) Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998 și aprobată în numele Uniunii Europene prin Decizia 2005/370/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 (JO 2005, L 124, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 201).