Hotărârea Tribunalului (Camera a treia) din 1 octombrie 2025.#OC împotriva Comisiei Europene.#Răspundere extracontractuală – Investigație a OLAF – Comunicat de presă – Prelucrarea unor date cu caracter personal – Prezumția de nevinovăție – Principiul bunei administrări – Obligația de diligență – Confidențialitatea investigațiilor OLAF – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Legătură de cauzalitate – Prejudiciu.#Cauza T-384/20 RENV.

Cauza T‑384/20 RENV

împotriva

Comisiei Europene

Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 1 octombrie 2025

„Răspundere extracontractuală – Investigație a OLAF – Comunicat de presă – Prelucrarea unor date cu caracter personal – Prezumția de nevinovăție – Principiul bunei administrări – Obligația de diligență – Confidențialitatea investigațiilor OLAF – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Legătură de cauzalitate – Prejudiciu”

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Instituție care dispune de o marjă de apreciere redusă ori inexistentă – Caracter suficient al unei simple încălcări a dreptului Uniunii

(art. 340 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 26-29)

Instituțiile Uniunii Europene – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2018/1725 – Domeniu de aplicare – Noțiunea de prelucrare a unor date cu caracter personal – Publicarea unui comunicat de presă de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Includere

(Regulamentul 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 pct. 3)

(a se vedea punctul 48)

Instituțiile Uniunii Europene – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2018/1725 – Condiții de legalitate a unei prelucrări de date cu caracter personal – Prelucrare necesară îndeplinirii unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice – Noțiune – Publicarea unui comunicat de presă de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Informarea publicului cu privire la activitățile OLAF – Includere

[Regulamentul 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (a) și art. 5 alin. (1) lit. (a)]

(a se vedea punctele 52, 56 și 57)

Instituții ale Uniunii Europene – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2018/1725 – Publicarea unui comunicat de presă de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) care conține informații privind genul, cetățenia și relația de rudenie ale persoanei vizate, ce permit identificarea acesteia – Prelucrare ilegală a datelor cu caracter personal

[Regulamentul 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (a) și art. 5 alin. (1) lit. (a)]

(a se vedea punctele 59-61, 79 și 80)

Instituții ale Uniunii Europene – Protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal – Regulamentul 2018/1725 – Prelucrare ulterioară a datelor cu caracter personal – Condiții – Compatibilitatea prelucrării ulterioare a datelor cu scopurile colectării lor inițiale – Publicarea unui comunicat de presă de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Date colectate inițial în cursul investigației OLAF – Date prelucrate ulterior în vederea informării publicului cu privire la activitățile OLAF – Încălcare

[Regulamentul 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 4 alin. (1) lit. (b) și art. 6]

(a se vedea punctele 67, 68 și 70-76)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Normă de drept care conferă drepturi particularilor – Noțiune – Principiul prezumției de nevinovăție – Includere – Informarea publicului cu privire la activitățile Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) într‑un comunicat de presă – Admisibilitate – Persoană identificată sau identificabilă într‑un comunicat de presă care o desemnează ca autor al unei infracțiuni înainte de stabilirea vinovăției sale de către o instanță judecătorească – Încălcare suficient de gravă a principiului prezumției de nevinovăție

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 48 alin. (1); Regulamentul nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (5)]

(a se vedea punctele 86-93, 110, 111, 114-117 și 119-122)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor – Normă de drept care conferă drepturi particularilor – Noțiune – Dreptul la bună administrare și obligația de diligență – Obligația de neutralitate și de imparțialitate – Includere – Divulgarea unor informații inexacte într‑un comunicat de presă al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Inducerea vinovăției persoanei vizate prin utilizarea termenului fraudă – Încălcare suficient de gravă a acestor obligații

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Regulamentul nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 10 alin. (5)]

(a se vedea punctele 126, 127, 142, 156-159, 164-167 și 172)

Răspundere extracontractuală – Condiții – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Prejudicii cauzate de publicarea unui comunicat de presă al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) – Prejudiciu moral constând într‑o atingere adusă onoarei și reputației – Prejudiciu moral constând într‑o atingere adusă carierei profesionale – Prejudiciu legat de starea de sănătate – Includere

(art. 340 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 65)

(a se vedea punctele 181-187, 200-202, 216, 222 și 225-229)

Rezumat

Sesizat cu o acțiune în răspundere extracontractuală a Uniunii Europene, Tribunalul, aducând în același timp dezvoltări jurisprudențiale cu privire la protecția datelor cu caracter personal, obligă Comisia Europeană la repararea prejudiciilor cauzate prin publicarea unui comunicat de presă al Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) (denumit în continuare „comunicatul de presă în litigiu”).

În luna septembrie 2008, Comisia și o universitate elenă au semnat un acord de grant referitor la proiectul de cercetare al reclamantei, cercetătoare universitară.

După finalizarea proiectului și în temeiul acordului de grant, această instituție a solicitat Agenției Executive a Consiliului European pentru Cercetare (ERCEA), care înlocuise Comisia în calitate de cocontractantă, plata unei sume corespunzătoare cheltuielilor efectuate, printre care cheltuieli cu personalul. În urma unui audit financiar ex post, ERCEA a concluzionat că un anumit cuantum al acestora nu era eligibil și, prin urmare, a solicitat universității elene rambursarea acestuia, emițând o notă de debit în acest scop.

În paralel, directorul general al OLAF, care fusese informat de ERCEA cu privire la rezultatele auditului său, a decis, în luna mai 2015, să deschidă o investigație cu privire la eventuale nereguli sau la o eventuală fraudă cu ocazia executării proiectului de cercetare ( 1 ).

În raportul său final referitor la această investigație, OLAF a recomandat, pe de o parte, ERCEA să ia măsurile adecvate pentru recuperarea sumelor considerate ca fiind primite nejustificat de universitatea elenă și, pe de altă parte, autorităților judiciare naționale, cărora le fusese comunicat acest raport, să inițieze împotriva reclamantei, printre altele, proceduri pentru fraudă, precum și pentru fals și uz de fals. Ulterior, în luna mai 2020, OLAF a publicat pe site‑ul său internet comunicatul de presă în litigiu.

În luna următoare, reclamanta a introdus la Tribunal o acțiune întemeiată pe articolul 268 TFUE, având ca obiect obligarea Comisiei la repararea prejudiciului moral pe care i l‑ar fi cauzat acest comunicat de presă. Prin Hotărârea din 4 mai 2022, OC/Comisia ( 2 ), Tribunalul a respins în totalitate acțiunea reclamantei, considerând că aceasta nu fusese în măsură să demonstreze existența unui comportament nelegal al OLAF.

În aceste condiții, reclamanta a formulat recurs la Curte, solicitând anularea deciziei Tribunalului. Prin Hotărârea din 7 martie 2024, OC/Comisia ( 3 ), Curtea a statuat printre altele că Tribunalul a săvârșit erori de drept considerând că reclamanta nu era identificată sau identificabilă în comunicatul de presă în litigiu și că informațiile care figurau în acesta nu intrau în sfera noțiunii de „date cu caracter personal”. Curtea a anulat astfel hotărârea Tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare acestuia din urmă.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, după ce a amintit cele trei condiții cumulative pentru angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, Tribunalul examinează legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal efectuate cu ocazia publicării comunicatului de presă în litigiu.

Primo, Tribunalul apreciază că informarea publicului cu privire la activitățile OLAF, în special prin publicarea de comunicate de presă, este necesară pentru aducerea la îndeplinire a unei sarcini care servește unui interes public sau care rezultă din exercitarea autorității publice cu care este învestit acest organ al Uniunii ( 4 ). Prin urmare, potrivit Tribunalului, fără a aduce atingere obligațiilor care îi revin, OLAF nu și‑a depășit atribuțiile prin publicarea comunicatului de presă în litigiu.

Cu toate acestea, Tribunalul constată că informațiile referitoare la reclamantă cuprinse în acest comunicat de presă, și anume vârsta, cetățenia și genul său, precum și faptul că tatăl său lucra în cadrul universității elene și cuantumul grantului, nu numai că permit identificarea sa, ci, în plus, cu excepția cuantumului grantului alocat, nu sunt necesare informării publicului cu privire la activitățile OLAF în combaterea fraudei. Astfel, Tribunalul statuează că publicarea acestor date constituie o prelucrare ilegală a datelor cu caracter personal ale reclamantei.

Secundo, Tribunalul verifică compatibilitatea prelucrării ulterioare a datelor, astfel cum a fost efectuată, cu scopurile pentru care acestea au fost colectate inițial. În speță, datele cu caracter personal ale reclamantei au fost colectate inițial în cadrul investigației efectuate de OLAF într‑un scop determinat ce corespunde misiunii de combatere a fraudei cu care este învestit. Ele nu au fost colectate în vederea publicării unui comunicat de presă ce corespunde, desigur, unui scop conex, dar diferit, și anume informarea publicului cu privire la activitățile OLAF.

Pe de altă parte, pe lângă legătura existentă între scopurile colectării inițiale a datelor și ale prelucrării ulterioare a acestora, Tribunalul arată că nu se poate considera că OLAF a ținut seama de natura datelor prelucrate, în special în măsura în care ele permit identificarea reclamantei în legătură cu pretinse infracțiuni. Astfel, ținând seama de acuzațiile formulate împotriva reclamantei și care trebuie apreciate prin prisma conținutului articolelor de presă ulterioare publicării comunicatului de presă în litigiu, Tribunalul consideră că OLAF nu a ținut seama în mod suficient de consecințele posibile, în privința reclamantei, ale prelucrării ulterioare a datelor sale ( 5 ). Pe baza acestor considerații, Tribunalul concluzionează că, prin publicarea comunicatului de presă în litigiu, OLAF a efectuat o prelucrare ulterioară ilegală a datelor cu caracter personal ale reclamantei, încălcând Regulamentul 2018/1725 ( 6 ).

Tertio, pentru a stabili dacă încălcarea invocată constituie o încălcare suficient de gravă care poate să angajeze răspunderea extracontractuală a Uniunii, trebuie să se stabilească marja de apreciere de care dispun instituțiile. În acest sens, Tribunalul arată că, presupunând chiar că dispune de o anumită marjă de apreciere în vederea aplicării dispozițiilor Regulamentului 2018/1725 ( 7 ), trebuie să se constate că, prin publicarea în comunicatul de presă în litigiu a cetățeniei, a vârstei și a legăturii de rudenie ale reclamantei, OLAF nu a respectat, în mod grav și vădit, aceste dispoziții. În plus, argumentul Comisiei potrivit căruia, în lipsa informațiilor menționate în acest comunicat de presă, probabilitățile ca mass‑media să fi preluat conținutul lui ar fi fost reduse permite nu numai înlăturarea oricărui caracter scuzabil al erorii săvârșite de OLAF, ci și caracterizarea unui element intențional.

Prin urmare, Tribunalul statuează că OLAF, prin publicarea comunicatului său de presă, a efectuat o prelucrare ilegală a datelor cu caracter personal ale reclamantei, încălcând Regulamentul 2018/1725 ( 8 ), ceea ce constituie o încălcare suficient de gravă care poate să angajeze răspunderea Uniunii.

În al doilea rând, Tribunalul verifică materialitatea încălcării invocate de reclamantă a principiului prezumției de nevinovăție și a obligației de respectare a confidențialității investigațiilor. În această privință, Tribunalul amintește că din hotărârea pronunțată în recurs rezultă că reclamanta este identificabilă, cel puțin indirect, ca urmare a elementelor cuprinse în comunicatul de presă în litigiu, ceea ce constituie o condiție prealabilă indispensabilă pentru examinarea unei eventuale încălcări a principiului prezumției de nevinovăție.

În ceea ce privește pretinsa încălcare, Tribunalul arată că s‑a statuat deja că respectarea principiului prezumției de nevinovăție nu se opune ca, din dorința de a informa publicul cât mai precis posibil cu privire la acțiunile puse în aplicare în contextul unor eventuale disfuncționalități sau fraude, o instituție a Uniunii să menționeze principalele concluzii ale raportului OLAF privind unul dintre membrii săi. Revine însă acestui oficiu sarcina de a proceda astfel în termeni echilibrați și măsurați, precum și în mod esențial faptic ( 9 ).

Prin urmare, Tribunalul apreciază că nu se poate reproșa OLAF că a încălcat principiul prezumției de nevinovăție și confidențialitatea investigațiilor pentru simplul fapt că a informat publicul cu privire la concluziile formulate în raportul său final.

În schimb, Tribunalul arată că trebuie să se țină seama de alegerea termenilor utilizați, luând în considerare sensul real al declarațiilor, iar nu forma lor literală. În speță, acesta constată că utilizarea termenului „fraudă” în comunicatul de presă în litigiu provine dintr‑o calificare juridică a faptelor și induce existența unei vinovății a reclamantei.

În plus, acesta precizează că faptul de a însoți comunicatul de presă în litigiu de o descriere a misiunii de investigație a OLAF care precizează că autorităților naționale competente le revine obligația de a se pronunța cu privire la vinovăția reclamantei nu poate fi suficient pentru a înlătura impresia de vinovăție indusă de termenul „fraudă”. Mai mult, faptul că sunt în discuție „toți cercetătorii” sau „zece cercetători” nu este determinant în raport cu stabilirea vinovăției reclamantei. Cu toate acestea, un asemenea element, în măsura în care accentuează numărul persoanelor în cauză, consolidează sentimentul de vinovăție al reclamantei ce rezultă din utilizarea termenului „fraudă” în comunicatul de presă.

Prin urmare, utilizarea termenului „fraudă” în acest context nu este măsurată, în sensul criteriilor sus‑menționate. De asemenea, calificarea acțiunilor reclamantei drept „fraudă” depășește o prezentare esențialmente factuală a concluziilor raportului final al OLAF.

În lumina celor ce precedă, Tribunalul statuează că OLAF, prin utilizarea termenului „fraudă” în comunicatul său de presă, a încălcat principiul prezumției de nevinovăție.

În ceea ce privește existența unei încălcări suficient de grave, Tribunalul consideră că, deși OLAF dispune de o anumită marjă de apreciere în ceea ce privește oportunitatea și conținutul comunicatelor de presă, aceasta se oprește totuși la respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor vizate. Or, pe de o parte, Tribunalul amintește că a statuat deja că Comisia nu dispune de nicio marjă de apreciere în ceea ce privește obligația care îi revine de a respecta prezumția de nevinovăție ( 10 ).

Pe de altă parte, utilizarea termenului „fraudă” în comunicatul de presă în litigiu nu poate fi considerată o culpă scuzabilă. Astfel, este vorba despre o calificare a faptelor reproșate reclamantei, care depășește simpla descriere factuală a concluziilor formulate în raportul final al OLAF și care se înscrie într‑o strategie de comunicare a acestuia ce poate fi considerată că nu face dovada unei rețineri așteptate din partea unui organ al Uniunii. În consecință, utilizarea termenului „fraudă” în comunicatul de presă în litigiu constituie o încălcare suficient de gravă a principiului prezumției de nevinovăție care poate angaja răspunderea Uniunii.

Prin urmare, după ce a examinat celelalte încălcări invocate de reclamantă, existența unor prejudicii și a unei legături de cauzalitate între acestea și încălcările săvârșite de OLAF, Tribunalul obligă Comisia la plata către reclamantă a sumei de 50000 de euro, cu titlu de prejudicii suferite ca urmare a publicării comunicatului de presă în litigiu.

( 1 ) Conform articolului 5 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de OLAF și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO 2013, L 248, p. 1).

( 2 ) Hotărârea din 4 mai 2022, OC/Comisia (T‑384/20, nepublicată, EU:T:2022:273).

( 3 ) Hotărârea din 7 martie 2024, OC/Comisia (C‑479/22 P, EU:C:2024:215).

( 4 ) În sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul 2018/1725.

( 5 ) În sensul articolului 6 litera (d) din Regulamentul 2018/1725.

( 6 ) Mai precis, cu încălcarea articolului 4 alineatul (1) litera (b) și a articolului 6 literele (c)-(e) din Regulamentul 2018/1725.

( 7 ) Mai precis, articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 5 alineatul (1) litera (a) și articolul 6 literele (c)-(e) din Regulamentul 2018/1725.

( 8 ) Mai precis, cu încălcarea articolului 5 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul 2018/1725.

( 9 ) Hotărârea din 30 noiembrie 2022, KN/Parlamentul (T‑401/21, EU:T:2022:736, punctul 67 și jurisprudența citată).

( 10 ) Hotărârea din 8 iulie 2008, Franchet și Byk/Comisia (T‑48/05, EU:T:2008:257, punctele 219 și 314).