Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 9 aprilie 2025 (Extras).#Hypo Vorarlberg Bank AG împotriva Comitetului unic de rezoluție.#Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2016 – Obligația de motivare – Dreptul de a fi ascultat – Principiul securității juridice – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Principiul neretroactivității – Excepție de nelegalitate.#Cauza T-336/20.

Cauza T‑336/20

(publicare în extras)

Hypo Vorarlberg Bank AG

împotriva

Comitetului unic de rezoluție

Hotărârea Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 9 aprilie 2025

„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Fondul unic de rezoluție (FUR) – Decizia SRB privind calcularea contribuțiilor ex ante pentru anul 2016 – Obligația de motivare – Dreptul de a fi ascultat – Principiul securității juridice – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Principiul neretroactivității – Excepție de nelegalitate”

Excepție de nelegalitate – Condiții de admisibilitate – Excepție invocată într‑un memoriu în adaptarea concluziilor inițiale – Elemente de fapt și de drept cunoscute la momentul formulării cererii introductive –Inexistența unei modificări a elementelor menționate în actul care înlocuiește sau care modifică actul atacat inițial – Inadmisibilitate

(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 86)

(a se vedea punctele 36, 38, 40, 41, 43, 47 și 49)

Excepție de nelegalitate – Excepție analoagă admisă deja într‑o altă decizie – Efectul inter partes al unei excepții de nelegalitate admise deja într‑o altă decizie – Obligația instanței de a invoca din oficiu excepția respectivă într‑o nouă cauză – Inexistență

(art. 277 TFUE)

(a se vedea punctele 64-66)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Conținut – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Principiul contradictorialității – Excepții – Principiul general al protecției secretului comercial – Evaluare comparativă – Admisibilitate

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și 9 și anexa I; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)

(a se vedea punctele 158-172)

Acte ale instituțiilor – Aplicare în timp – Neretroactivitate – Excepții – Condiții – Îndeplinirea unui obiectiv de interes general și respectarea încrederii legitime – Retragerea unei decizii a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) pentru a remedia lipsa de motivare – Adoptarea unei decizii care intră în vigoare la data de la care produce efecte decizia anterioară – Lipsa unor modificări privind cuantumul și calculul contribuțiilor menționate – Luare în considerare a obiectivului contribuțiilor la FUR – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2, art. 67 alin. (4), art. 69 și 70]

(a se vedea punctele 203, 204, 207 și 208)

Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanismul unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Contribuții ex ante la Fondul unic de rezoluție – Obiect – Logică de ordin asiguratoriu – Garantarea furnizării de resurse financiare suficiente de către sectorul financiar – Determinarea nivelului‑țintă final – Natura dinamică a acestui nivel – Determinare în temeiul unui calcul al cuantumului depozitelor garantate la sfârșitul perioadei inițiale – Admisibilitate

[Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, considerentele (41) și (101), art. 69 alin.(1) și art. 76 alin. (1)]

(a se vedea punctele 220-225)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Lipsa necesității de a menționa în această decizie toate elementele care permit să se verifice exactitatea calculului contribuțiilor – Evaluare comparativă a obligației de motivare și a principiului general al protecției secretului comercial al instituțiilor în cauză – Legalitatea dispozițiilor Regulamentului delegat 2015/63 privind metodologia de calcul al contribuțiilor ex ante la FUR – Principiul respectării secretului comercial – Obligația SRB de a publica și de a transmite instituțiilor în cauză, într‑o formă agregată și anonimizată, informațiile referitoare la instituții pentru calcularea contribuției ex ante

(art. 296 al doilea paragraf TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului; Regulamentul 2015/63 al Comisiei, art. 4-7 și 9 și anexa I; Directiva 2014/59 a Parlamentului European și a Consiliului)

(a se vedea punctele 249-259)

Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Decizie a Comitetului unic de rezoluție (SRB) de stabilire a contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) – Motivare care se întemeiază exclusiv pe alte acte juridice, cum ar fi decizii intermediare, care precizează și completează anumite aspecte ale stabilirii contribuțiilor menționate – Lipsa publicării sau a comunicării către instituții a acestor alte acte – Nelegalitate

(art. 296 al doilea paragraf TFUE)

(a se vedea punctele 316 și 320)

Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul de a fi ascultat – Conținut – Formular online prin care instituțiile de credit în cauză sunt invitate să formuleze observații cu privire la calculul contribuțiilor ex ante datorate Fondului unic de rezoluție (FUR) – Admisibilitate – Încălcarea dreptului de a fi ascultat – Inexistență

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a)]

(a se vedea punctele 353, 354 și 360)

Rezumat

Sesizat cu o acțiune în anulare, pe care o respinge, Tribunalul, după ce a înlăturat mai multe excepții de nelegalitate invocate, se pronunță printre altele cu privire la conformitatea calculului nivelului‑țintă anual al contribuțiilor ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) pentru anul de contribuție 2016 cu plafonul normativ prevăzut pentru fiecare an de contribuție în perioada inițială de constituire a FUR.

Hypo Vorarlberg Bank, reclamanta, este o instituție de credit cu sediul în Austria. Prin Decizia din 15 aprilie 2016 ( 1 ), Comitetul unic de rezoluție (SRB) stabilise ( 2 ) contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (FUR) (denumite în continuare „contribuțiile ex ante”), pentru anul 2016 (în continuare „perioada de contribuție 2016”), ale instituțiilor vizate de acest regulament, printre care se numără reclamanta. Ulterior, o decizie din 20 mai 2016 ( 3 ) completase decizia anterioară rectificând calculul contribuțiilor ex ante ale instituțiilor pentru perioada de contribuție 2016. La 19 martie 2020, SRB adoptase Decizia SRB/ES/2020/16 (denumită în continuare „Decizia din 19 martie 2020”), prin care înlocuise cele două decizii menționate mai sus pentru a remedia viciile de procedură și lipsa de motivare a deciziilor inițiale, pe care Tribunalul le constatase ( 4 ) și care au condus la anularea acestora în ceea ce o privea, printre alții, pe reclamantă. În încheiere, la 7 decembrie 2022, SRB a adoptat decizia atacată, prin care a retras și a înlocuit Decizia din 19 martie 2020, urmărind de această dată să remedieze lipsa de motivare a Deciziei din 19 martie 2020, pe care SRB o constatase ca urmare a unor hotărâri și a unor ordonanțe ale Tribunalului ( 5 ), referitoare la calcularea contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2017.

În cadrul acțiunii sale, reclamanta invoca excepții de nelegalitate cu privire la dispozițiile Regulamentului nr. 806/2014 și ale Regulamentului de punere în aplicare 2015/81 ( 6 ) și se opunea de asemenea unor modalități de contribuție alese de SRB în ceea ce privește determinarea nivelului‑țintă și a plafonului anual de contribuție pentru perioada de contribuție pentru anul 2016.

Aprecierea Tribunalului

Într‑o primă etapă, Tribunalul respinge argumentele de natură procedurală prezentate în ceea ce privește mai multe excepții de nelegalitate invocate de reclamantă.

În primul rând, sesizat de reclamantă, într‑un memoriu în adaptare, cu mai multe excepții de nelegalitate, admise într‑o altă hotărâre, împotriva Regulamentului nr. 806/2014 și a Regulamentului de punere în aplicare 2015/81, Tribunalul examinează dacă articolul 86 din Regulamentul de procedură permite să se invoce pentru prima dată, în memoriul în adaptare, orice motiv nou, fără nicio limitare. În această privință, după ce a amintit că, având în vedere principiul imutabilității procesului, articolul 86 din Regulamentul de procedură trebuie să fie interpretat în mod strict, Tribunalul declară că articolul 86 din Regulamentul de procedură nu permite unui reclamant să invoce, pentru prima dată, într‑un memoriu în adaptare, o excepție de nelegalitate, în condițiile în care elementele de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază erau deja cunoscute la momentul formulării cererii sale introductive și nu au fost modificate în actul care înlocuiește sau modifică actul atacat inițial.

În speță, reclamanta invocase excepțiile de nelegalitate împotriva articolului 8 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul de punere în aplicare 2015/81 și a articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 doar în memoriul în adaptare. Prin urmare, Tribunalul verifică dacă reclamanta cunoștea deja, la momentul formulării cererii introductive, elementele de fapt și de drept pe care se întemeiază excepțiile de nelegalitate invocate și dacă acestea nu au fost, așadar, modificate în actul care înlocuiește sau modifică actul a cărui anulare era solicitată inițial.

Cu privire la acest aspect, acesta constată că decizia atacată nu evidențiază niciun element nou esențial în ceea ce privește aplicarea și interpretarea dispozițiilor în litigiu. Astfel, Tribunalul statuează că elementele de fapt și de drept pe care se întemeiază excepțiile de nelegalitate erau deja cunoscute la momentul formulării cererii introductive și nu au fost modificate în decizia atacată. Prin urmare, Tribunalul respinge excepțiile de nelegalitate invocate din cauza tardivității.

În al doilea rând, Tribunalul respinge argumentul, de care reclamanta s‑a prevalat în ședință, potrivit căruia nelegalitatea Regulamentului nr. 806/2014 și a Regulamentului de punere în aplicare 2015/81 ar trebui, în orice caz, să fie considerată un motiv de ordine publică, pe care Tribunalul ar fi obligat să îl invoce din oficiu, pentru motivul că acesta admisese excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, într‑o altă cauză ( 7 ), împotriva, pe de o parte, a articolului 70 alineatul (7) din Regulamentul nr. 806/2014 și, pe cale de consecință, a Regulamentului de punere în aplicare 2015/81, ca act lipsit de temei legal, și, pe de altă parte, a articolului 8 alineatul (1) litera (g) din Regulamentului de punere în aplicare 2015/81, pentru motivul că, prin adoptarea sa, Consiliul își depășise competențele de executare.

În această privință, Tribunalul amintește că inaplicabilitatea unei dispoziții constatate pe cale incidentală în cadrul unei excepții de nelegalitate nu are autoritate de lucru judecat decât în privința părților din litigiu. Astfel, invocarea din oficiu a unei excepții de nelegalitate pentru motivul că, într‑o altă cauză, Tribunalul a admis o excepție analoagă ar echivala cu încălcarea articolului 277 TFUE, din care reiese că inaplicabilitatea unei dispoziții, constatată pe cale incidentală în cadrul unei excepții de nelegalitate, nu este valabilă decât inter partes. Deși rezultă din jurisprudență că necompetența autorului unui act cauzator de prejudicii constituie un motiv de ordine publică ce trebuie invocat din oficiu, aceasta nu este aplicabilă în speță, întrucât motivul în cauză nu privește eventuala necompetență a autorului actului cauzator de prejudicii, ci pretinsa necompetență a autorului actului cu aplicabilitate generală pe baza căruia a fost adoptat actul cauzator de prejudicii. Or, potrivit jurisprudenței, Tribunalul nu se poate sesiza din oficiu cu privire la problema eventualei nelegalități a actului cu aplicabilitate generală pe baza căruia a fost adoptat actul cauzator de prejudicii, o astfel de nelegalitate nefiind de ordine publică ( 8 ). În consecință, Tribunalul nu poate invoca din oficiu, în prezenta cauză, nelegalitatea Regulamentului nr. 806/2014 și nici pe cea a Regulamentului de punere în aplicare 2015/81.

Într‑o a doua etapă, Tribunalul respinge motivele invocate de reclamantă cu privire la fond.

În primul rând, în ceea ce privește caracterul dinamic al nivelului‑țintă, Tribunalul constată, astfel cum o făcuse deja în jurisprudența sa ( 9 ), că articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014 trebuie interpretat în sensul că cuantumul nivelului‑țintă final, prevăzut de această dispoziție, trebuie să fie determinat prin raportare la cuantumul depozitelor garantate anticipat pentru sfârșitul perioadei inițiale.

În al doilea rând, în ceea ce privește stabilirea nivelului‑țintă anual pentru perioada de contribuție 2016 la o optime din 1,05 % din depozitele garantate din anul anterior perioadei de contribuție 2016, și anume anul 2015, reiese atât din Decizia din 19 martie 2020, cât și din decizia atacată că SRB a aplicat un astfel de coeficient pentru perioada de contribuție 2016. Prin urmare, în temeiul articolului 86 din Regulamentul de procedură, Tribunalul arată că elementele de fapt și de drept pe care se întemeiază această critică erau cunoscute de reclamantă la momentul formulării cererii introductive și că nu au fost modificate în decizia atacată și consideră această critică inadmisibilă din cauza tardivității.

În al treilea rând, în ceea ce privește depășirea plafonului de 12,5 % prevăzut de articolul 70 alineatul (2) din Regulamentul nr. 806/2014, Tribunalul constată că niciun considerent al Deciziei din 19 martie 2020 nu conținea informații privind cuantumul nivelului‑țintă final. De asemenea, SRB nu a prezentat Tribunalului niciun element care să demonstreze că această informație reieșea din elemente accesibile publicului înainte de depunerea cererii introductive. În schimb, decizia atacată a expus, pentru prima dată, în considerentul (83), cuantumul nivelului‑țintă final estimat în cursul perioadei de contribuție 2016, precizând că acest cuantum se ridica la 56 de miliarde de euro (denumit în continuare „nivelul‑țintă final anticipat”). Așadar, numai pe baza acestui nou element, și anume cuantumul nivelului‑țintă final anticipat, care figura pentru prima dată în decizia atacată, reclamanta a putut să verifice dacă plafonul de 12,5 % fusese respectat, astfel încât această critică este admisibilă.

Cu privire la fond, Tribunalul consideră că articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014 trebuie interpretat în sensul că respectarea plafonului de 12,5 % trebuie verificată în raport cu cuantumul contribuțiilor ex ante datorate efectiv de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante. În speță, deși, potrivit considerentului (84) al deciziei atacate, cuantumul nivelului‑țintă anual era de 7007654704 euro, suma contribuțiilor ex ante datorate efectiv de instituțiile menționate pentru perioada de contribuție 2016 era de 6423923918 euro. Acest cuantum reiese din prima pagină a anexei II la decizia atacată, din care rezultă de asemenea că acest cuantum ia în considerare atât „deducerea contribuțiilor pentru anul 2015”, cât și „ajustările pentru retratări și revizuiri în conformitate cu articolul 17 alineatele (3) și (4) din Regulamentul delegat 2015/63”.

În aceste condiții, trebuie să se constate că decizia atacată a stabilit cuantumul contribuțiilor ex ante datorate de toate instituțiile autorizate pe teritoriul tuturor statelor membre participante la un cuantum care nu depășește plafonul de 12,5 % din nivelul‑țintă final anticipat în cursul perioadei 2016, după cum prevede articolul 70 alineatul (2) primul și al patrulea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014.

( 1 ) Decizia SRB/ES/SRF/2016/06 a Comitetului unic de rezoluție din 15 aprilie 2016 privind contribuțiile ex ante pentru anul 2016 la Fondul unic de rezoluție.

( 2 ) Conform articolului 70 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p.1).

( 3 ) Decizia SRB/ES/SRF/2016/13 a SRB din 20 mai 2016 privind ajustarea contribuțiilor ex ante pentru perioada de contribuție 2016 la FUR.

( 4 ) Hotărârea din 28 noiembrie 2019, Banco Cooperativo Español/SRB (T‑323/16, EU:T:2019:822), Hotărârea din 28 noiembrie 2019, Hypo Vorarlberg Bank/SRB (T‑377/16, T‑645/16 și T‑809/16, EU:T:2019:823) și Hotărârea din 28 noiembrie 2019, Portigon/SRB (T‑365/16, EU:T:2019:824).

( 5 ) Hotărârea din 15 iulie 2021, Comisia/Landesbank Baden-Württemberg și SRB (C-584/20 P și C-621/20 P, EU:C:2021:601), precum și Ordonanța din 3 martie 2022, SRB/Portigon și Comisia (C-664/20 P, nepublicată, EU:C:2022:161) și Ordonanța din 3 martie 2022, SRB/Hypo Vorarlberg Bank (C-663/20 P, nepublicată, EU:C:2022:162).

( 6 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/81 al Consiliului din 19 decembrie 2014 de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la Fondul unic de rezoluție (JO 2015, L 15, p. 1).

( 7 ) Hotărârea din 29 mai 2024, Hypo Vorarlberg Bank/SRB (Contribuții ex ante 2022) (T‑395/22, atacată cu recurs, EU:T:2024:333).

( 8 ) Hotărârea din 27 septembrie 2005, Common Market Fertilizers/Comisia (T‑134/03 și T‑135/03, EU:T:2005:339, punctul 52).

( 9 ) Hotărârea din 17 iulie 2024, Deutsche Bank/SRB (T‑396/21, EU:T:2024:483, punctul 40).