Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 15 septembrie 2021.#Residencial Palladium, SL împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală.#Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă PALLADIUM HOTELS & RESORTS – Condiții de admisibilitate a cererii de declarare a nulității – Articolul 53 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001].#Cauza T-207/20.

Cauza T‑207/20

Residencial Palladium, SL

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 15 septembrie 2021

„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marca Uniunii Europene figurativă PALLADIUM HOTELS & RESORTS – Condiții de admisibilitate a cererii de declarare a nulității – Articolul 53 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 [devenit articolul 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/1001] – Articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul 2017/1001]”

Marcă a Uniunii Europene – Procedura căii de atac – Acțiune în fața instanței Uniunii – Competența Tribunalului – Somație adresată Oficiului – Excludere

[art. 263 și 266 TFUE; Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 72 alin. (6)]

(a se vedea punctul 19)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cerere de declarare a nulității – Retragere sau inadmisibilitate a cererii – Nouă cerere de declarare a nulității întemeiată pe același drept anterior – Admisibilitate – Condiții – Cerere inițială care nu a făcut obiectul unei decizii pe fond

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 56 alin. (3)]

(a se vedea punctele 39, 41, 42 și 47)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cerere de declarare a nulității – Retragere sau inadmisibilitate a cererii – Nouă cerere de declarare a nulității întemeiată pe un drept anterior diferit – Inadmisibilitate – Cerere inițială care nu a făcut obiectul unei decizii pe fond – Lipsa incidenței

[Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului, art. 53 alin. (4)]

(a se vedea punctele 39, 43-46 și 48)

Marcă a Uniunii Europene – Renunțare, decădere și nulitate – Cerere de declarare a nulității – Retragere a cererii – Cerere prezumată a fi fost depusă

[Regulamentul nr. 2868/95 al Comisiei, norma 39 alin. (2); Regulamentul 2018/625 al Comisiei, art. 15)

(a se vedea punctul 54)

Marcă a Uniunii Europene – Dispoziții de procedură – Motivarea deciziilor – Articolul 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul 2017/1001 – Domeniu de aplicare identic cu cel al articolului 296 TFUE

[art. 296 TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2); Regulamentul 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 94)

(a se vedea punctele 62, 63, 77 și 78)

Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Nemotivare sau insuficiența motivării – Examinare din oficiu de către instanță

(art. 263 și 296 TFUE)

(a se vedea punctul 64)

Rezumat

Palladium Gestión, SL este titulara mărcii Uniunii Europene figurative PALLADIUM HOTELS & RESORTS pentru servicii de asigurare de hrană și băuturi și de cazare temporară. La 2 martie 2006, Residencial Palladium, SA a depus la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) o primă cerere de declarare a nulității acestei mărci, întemeiată pe existența unor cauze de nulitate relativă. Ea a retras această primă cerere la 18 aprilie 2006.

La 20 iunie 2017, Residencial Palladium, devenită Residencial Palladium, SL, a depus o a doua cerere de declarare a nulității întemeiată în special pe existența unor cauze de nulitate relativă. În această privință, cererea respectivă a fost declarată inadmisibilă de divizia de anulare. Camera de recurs a EUIPO a confirmat această decizie pentru motivul că o cerere de declarare a nulității este inadmisibilă atunci când sunt îndeplinite două condiții: pe de o parte, atunci când persoana care a solicitat declararea nulității a depus anterior o cerere de declarare a nulității împotriva aceleiași mărci și, pe de altă parte, atunci când noua cerere de declarare a nulității este întemeiată pe același drept anterior sau pe un alt drept decât cel care a constituit temeiul cererii inițiale de declarare a nulității, deși ar fi putut fi invocat în mod valabil în cadrul acestei cereri inițiale.

Sesizat cu o acțiune în anulare, Tribunalul consideră că respectiva cameră de recurs a săvârșit o eroare de drept. El consideră că, atunci când același drept anterior este invocat în susținerea unei noi cereri de declarare a nulității care are același obiect și aceeași cauză și implică aceleași părți, această nouă cerere nu va fi inadmisibilă decât dacă cererea inițială a făcut obiectul unei decizii pe fond, rămasă definitivă. În schimb, dacă noua cerere se întemeiază pe alte drepturi anterioare, ea va fi inadmisibilă, chiar dacă cererea inițială nu a făcut obiectul unei decizii pe fond.

Tribunalul anulează decizia camerei de recurs ca urmare a unei încălcări a obligației de motivare, care îl împiedică să evalueze consecințele erorii de drept săvârșite.

Aprecierea Tribunalului

Cu titlu introductiv, Tribunalul amintește că, în temeiul articolului 53 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 ( 1 ), titularul unor drepturi anterioare menționate la alineatele (1) sau (2) ale articolului 53 amintit, care a solicitat în prealabil declararea nulității mărcii Uniunii Europene, nu poate depune o nouă cerere de declarare a nulității întemeiată pe un drept, altul decât cele pe care le‑ar fi putut invoca în susținerea primei cereri. Pe de altă parte, articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede că o cerere de declarare a nulității este inadmisibilă în cazul în care o cerere având același obiect și aceeași cauză a fost soluționată pe fond între aceleași părți printr‑o hotărâre rămasă definitivă. Prin urmare, Tribunalul constată că Regulamentul nr. 207/2009 face o distincție între cererile de declarare a nulității întemeiate pe același drept anterior și cele întemeiate pe drepturi anterioare diferite.

În ceea ce privește cererile de declarare a nulității întemeiate pe același drept anterior, Tribunalul arată că inadmisibilitatea prevăzută la articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009 presupune ca o hotărâre pe fond să fi fost adoptată și să fi rămas definitivă. Astfel, o nouă cerere de declarare a nulității nu este inadmisibilă atunci când cererea inițială a fost declarată inadmisibilă sau a fost retrasă înainte ca hotărârea cu privire la această cerere să rămână definitivă.

În ceea ce privește cererile de declarare a nulității întemeiate pe drepturi anterioare diferite, Tribunalul reține că o nouă cerere va fi inadmisibilă, indiferent dacă cererea inițială a făcut sau nu obiectul unei hotărâri pe fond. Astfel, această condiție nu este prevăzută la articolul 53 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009, al cărui obiectiv este de a nu permite ca o persoană care solicită declararea nulității să depună cereri distincte, întemeiate pe drepturi diferite, dacă ele puteau fi invocate la momentul depunerii cererii inițiale. Prin urmare, noua cerere va fi inadmisibilă, chiar dacă cererea inițială a fost retrasă sau considerată inadmisibilă.

În consecință, Tribunalul concluzionează că respectiva cameră de recurs a săvârșit o eroare de drept considerând că articolul 53 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 este aplicabil atât atunci când un drept anterior diferit, cât și atunci când același drept anterior sunt invocate în susținerea unei noi cereri de declarare a nulității.

Totuși, Tribunalul subliniază că această eroare de drept nu va conduce la anularea deciziei camerei de recurs decât dacă prima și a doua cerere sunt întemeiate pe aceleași drepturi anterioare. În această privință, Tribunalul constată că nu reiese în mod clar din decizia camerei de recurs care sunt drepturile invocate în susținerea fiecăreia dintre cererile de declarare a nulității. Astfel, decizia camerei de recurs nu permite Tribunalului să evalueze consecințele erorii de drept săvârșite asupra legalității acestei decizii. Prin urmare, Tribunalul consideră că respectiva cameră de recurs și‑a încălcat obligația de motivare.

( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare.